175 matches
-
torturată de câțiva "Black and Tans".144 În timp ce asculta pe tânărul gestapovist cu aspect plăcut și foarte îngrijit, simțise că îi vine să verse. Atunci când ieșise din sediul Gestapo-ului, dintr-o mașină oprită la marginea bordurii coborâse un individ mătăhălos, înalt de aproape doi metri. Gâtul gros, bovin, susținea un cap mare și osos. O cicatrice adâncă ce se desena repulsiv pe obrazul stâng, până la colțul gurii, accentua brutalitatea chipului. Îl recunoscuse imediat, Ernst Kaltenbrunner, individul de care însuși Heinrich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bărbat, având ceva în brațe. Ripley nu-l cunoștea pe acesta, dar recunoscu ce anume aducea acesta, ceva care părea să se plictisească de moarte. ― Jones! Se ridică pe pat. Bărbatul păru să se debaraseze cu multă plăcere de motanul mătăhălos pe care Ripley se grăbi să-l legene în brațe.) Vino, Jonesey, bătrâne monstru, gogoloiul meu păros! Animalul îndură răbdător aceste efuziuni jenante, atât de tipice pentru specia din care făcea parte Ripley. Își păstră întreaga demnitate moștenită de la strămoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-i distingă - Gorrold - se dovedi a fi un individ de pe lista lui Blayney, cu cei două sute de susținători din cămăruța din dos. Iar Gosseyn, care se dusese drept la biroul acestuia, stătea acum în picioare, ușor nedumerit, privind la trupul mătăhălos și figura insolentă a lui Gorrold. Pentru că nu era frumos să transferi dodecimal o persoană așa de subțire îmbrăcată, în zona aceea înghețată... de-acolo. În timp ce căuta în minte alte posibilități, Gosseyn spuse cu amabilitate: - Președintele Blayney m-a rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
deși admitea că aceștia constituie o componentă etnică esențială a iubitei sale patrii transilvane. Putem să bănuim că aprecierile lui Nagy Ferenc XE "Ferenc" (care Îi considera pe români „cea mai frumoasă rasă umană”, spre deosebire de secuii ce i se păreau „mătăhăloși” și dizgrațioși) l-au enervat pe Kőváry, un naționalist mândru de calitățile fizice și morale ale poporului căruia Îi aparținea. În acest caz, explicația sa antiromantică și „științifică” poate fi considerată și o perdea de fum retorică, destinată să mascheze
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pe rând i-am recunoscut după mers, coborând și trecând prin fața ușii mele larg deschise, pe colonelul Dulgheru, de la Centrul Militar, pe doamna Florescu de la Sanepid, pe profesorul Manea de la Școala de Handicapați, pe madam Rățoi, viceprimărița cea arțăgoasă și mătăhăloasă, care-și varsă zilnic pe costum câte-o sticluță de parfum... N-a catadicsit nimeni să vadă de ce-i ușa deschisă. Să-ntrebe de mine, să se intereseze de mi-i rău ori mi-i bine. Să se gândească dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu huiduieli și Înjurături, cu bucăți de pământ din ringole și pietre smulse din caldarâm, care le fac să-și mărească viteza. Tremură pământul de bubuiturile ce se aud tot mai aproape prin fumul și duduitul infernal al bestiilor astea mătăhăloase tăind un culoar nesfârșit prin popor. Zboară pământ și pietre din toate părțile și busturi În combinezoane negre se ivesc pentru câteva secunde ca să tragă capacele turlelor. Se succed din ce În ce mai repede pe o fâșie de țarc pavat cu pământ bătătorit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
oare un ]ipar uriaș? Poate exista asemenea ]ipar? Și oare ]iparii se înalță din apă, se încolăcesc în spirale și se balansează în văzduh? Nu mă puteam convinge că fusese vorba de un ]ipar, era imposibil. Creatura avusese un trup mătăhălos, îi văzusem spinarea. Eram absolut sigur că nu putuse fi un simplu ]ipar, oricât de uriaș, acea mostruozitate încolăcită prin ale cărei volute zărisem cerul. La ce distanță fusese jivina și la ce înălțime deasupra mării se ridicase? Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe când eram mare ștab, și care mă privea întotdeauna cu o ură ranchiunoasă. Raporturile dintre un șofer și cel „șofat“ pot fi uneori ciudat de încordate. De altfel, Arkwright de la „Leul Negru“ e destul de enervant pe cont propriu. Un individ mătăhălos, cu o chică de păr negru și favoriți negri, o mutră de bădăran victorian. E capul celor care se amuză să mă pună în încurcătură. De astă dată, îmi analizează întrebarea: „Foci? Mari? Foarte mari? În împrejurimi?“. Vreți să spuneți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scufundate într-o vitrină a magazinului „Regele pălăriilor“ - „Kalap Király“ (pe vremea aceea, pălăria, inclusiv jobenul, constituia un strict necesar al oricărei înveșmântări corecte), când am simțit deodată pe cineva în spatele meu. Era un domn înalt, pal, cam buhăit și mătăhălos, cu cărnuri moi - cam de vârsta lui Wilde, la Paris, după dezastru, când fostul pușcăriaș circula sub numele de Sebastian Melmoth - îmbrăcat în negru, dar, ca și cetățeanul din rue des Beaux Arts, cu ținuta ușor detracată: parcă ar fi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Liceul „Dr. C. Angelescu“ și care, cunoscându-mi faima, voia s-o reflecte asupra școlii întregi, impresionându-l pe președinte cu performanțele mele. Mă prevenise în acest sens, dar nu se putea prevedea reacția președintelui comisiei, vestitul matematician Petre Sergescu. Mătăhălosul Sergescu, cu fața lui mare și rotundă, profesor la Universitatea din Cluj (apoi, după ce a fugit din România comunistă, la Sorbona), în ținută cam boemă, cu pantalonii ca burlane încăpătoare și pantofi scâlciați, căsătorit cu o poloneză (iar „polonezii“, ca
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de moarte, de sexualitatea neîncepută, hermafrodism, zonele lunare 436. Piatra șerpilor și mătrăguna au caracter magic 437. Portretul Ancăi Vogel reflectă ipostaza degradată a zeiței, prin căderea în timpul și spațiul profane: "Arăta o femeie de vreo 50 de ani, mare, mătăhăloasă, cu obrazul lătăreț, tăiat de zbârcituri adânci, cu gura enormă, cu grumazul scurt și gros, iar părul cenușiu îl purta tăiat scurt, aproape băiețește"438. Sinonimia de nume Oana-Anca (hipocoristic de la Ana) se bazează pe etimonul comun, verbul hănan, "a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
s-ar prăbuși Îndată de pe cal? Dar nimeni nu Îndrăznea să i se mpo trivească stăpânului, așa că se mulțumi, așa cum făcea totdea una, să-și ridice ochii către cer, să ofteze adânc și să privească cu ochi foarte triști silueta mătăhăloasă a domnului Urs. Nu de hatârul lui, ci pentru că Începuse să nu-și mai simtă nici un mădular, Urs, de mult dezobișnuit de asemenea vrednicii, descălecă după câteva ceasuri la hanul Urcio rul de aur din Säckingen, unde fu primit cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și, totodată, o trimitere parodică la felul stereotip în care își intitulează istoriile cu spioni. Islandezul Einar Örn Gunnarsson este „Pescarul amețit” - trimitere mai mult decât transparentă la rătăcirile sale bahice. Aleksei Varlamov din Rusia: mic de statură, cioturos și mătăhălos, cu o frunte enormă și o barbă în paragină, cu un mers de țăran care calcă nesigur pe asfalt, este numit „Lev Tolstoi în secolul XXI”. Adrian Popescu ar trebui să reacționeze și la numele „Padre” sau „Monseniorul”. „Adrian este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu o dată trăgând cu ochiul în vreo oglindă și murmurând: „Urât sunt, domnule.“ Va fi fost poate cum spunea, făcut într-adevăr din atâtea dis proporții și asimetrii, cu imensul cap montat pe un trunchi nu prea masiv, deși părea mătăhălos, greoi, în toată alcătuirea neșlefuit, „nefinisat“ (cu excepția frapantă, prin contrast, a mâinilor, sigur frumoase, fine), va fi fost deci Velea, cum să zic, lipsit de grație fizică, stângaci și în gesticulație, și în mișcări, primejduind mereu obiectele casabile din încăperile
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
apucat pe ultimii sacagii, cu lumânărica de ceară aprinsă și lipită de doaga butoiului lor pe roate, strigând: „Apă de pomană, apă!“; ca și pe ultimii spoitori În șalvari arnău țești, tăbărâți cu tot tribul, În cap cu bulibașa cel mătăhălos, pletos și bărbos, pe maidane, lângă ziduri, unde femeile lor, cu fustele Învoalte prinse În șold, frecau de zor cu picioarele - rotindu-se pe călcâie ca În cine știe ce dans ritual - tingirile și tigăile de aramă ale mahalagiilor. și am fost
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În același om: În excelentul nostru profesor de elinește, pudicul, feciorelnicul, inefabilul profesor Pandele Ionescu, În fața căruia la catedră intram În pământ de rușine când nu-i știam aoristele, fiindcă se roșea de rușinea mea el mai Întâi, tocmai el, mătăhălosul și burduhănosul, buhăitul curvar și bețiv de uliță, pe care l-am văzut cu ochii mei consternați pe strada Brezoianu, beat mort și cu două servitoare depravate fugite de la stăpân ținute pe după gât. și cu toate astea n a lipsit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
după manifestările tovarășului Cameniță. Trecuseră cu brio de momentele grele, până pe la orele cinci ale după-amiezei, când deja serbarea pionierească era în toi (tovarășul asista la spectacol tolănit pe un fotoliu uriaș adus special în lojă, ca să încapă trupul lui mătăhălos), marele oaspete de la regiune nu urlase la ei doi decât o dată și nu-i înjurase decât de două ori - și atunci cam fără chef, parcă în glumă, cu simpatie... - ceea ce constituia un semn extrem de încurajator pentru Gârmoci și Fanache. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la sediul Securității din Serenite, ci a continuat drumul spre capitala regiunii, unde aștepta tovarășul Cameniță. În beciurile cele adânci de la regiune, unde se anchetau bandiții cei mai periculoși, acolo o aștepta. Când a dat cu ochii de ea, primul-secretar mătăhălos și înfiorător a avut o presimțire urâtă: îi spunea lui ceva că lucrurile nu vor merge bine, că femeia asta e piatră tare, nu seamănă cu fiul ei pe care tocmai îl eliberase și care se dovedise atât de cooperant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Cameniță însuși. Temutul personaj se mutase la București, fusese promovat și, desigur, ținuse neapărat să-și întâlnească vechii cunoscuți sau chiar, s-ar putea considera, vechii amici, cum ar fi el, Vlad. Când a rostit „vechii amici“, Cameniță a râs mătăhălos, cu fața lui de brută neîmblânzită, iar fratele meu a simțit deodată cum ace de spaimă îl înțeapă în inimă, era acea spaimă infinită pe care o cunoscuse în timpul detenției în temnița Securității. În preajma lui Cameniță, în fratele meu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
totala despărțire. Își zicea că el, cel de acum, și celălalt erau ca doi soți care au divorțat, nu mai comunică, se urăsc și sunt siliți să împartă același apartament de bloc, să trăiască sub același acoperiș, în acest corp mătăhălos, lipsit de grație, nesuferit, pe care i-l rezervase natura. Transformările interioare ale tovarășului Cameniță erau nenumărate și el însuși le observa cu ușurință: avea insomnii, îngrijorări, angoase, își punea întrebări la care nu descoperea răspuns, întrebări care îi dădeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
premiul al doilea și romanul Șoseaua Volocolamskului. Pe primul și cele trei volume groase din Pe Donul liniștit, de Mihail Șolohov, îl primise, spre stupoarea tuturor, fiica secretarului de partid de la fabrica de cuie, tovarășul Costică Ceampălău. Fetiței, deoarece era mătăhăloasă și adormită, copiii îi spuneau vaca de Rodica. Pe vaca de Rodica mergea s-o întâlnească acad. prof. dr. chirurg Rășcanu, însă, n-ar fi putut să fie foarte clar de ce. Simțea el că nu se închidea un cerc, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
obosiți, înfrigurați, cu spaima în suflet, înaintam greu pe zăpada cuprinsă de îngheț, escortați de doi milițieni obtuzi unul în fața noastră, celălalt încheind plutonul. Pășeau cu cizmele lustruite, mâncați și bine băuți, pe zăpada scârțâitoare pârâind sub greutatea acestor plăvani mătăhăloși, câini de pază ai regimului comunist. Plecaserăm cam de multișor de-acasă. Mi se făcuse foame. Reflexul meu condiționat a intrat imediat în funcțiune trimițându-mă fără greș la sursa de alimentare: sufertașul. Oare ce ne va aduce astăzi mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
plata cu care plătesc vânzătorilor de țară! Să fie tăiați!! Și el arată spre Isaia. El, capul răutăților, pentru "înaltă trădare", să fie ridicat în țeapă la Porțile Cetății! Să iasă în întâmpinarea "Măriei sale Aron Alexandru Vodă!" Gâdea, un țigan mătăhălos, buzat, răsărit ca din pământ, cu săcurea în cumpănă, rânjește fericit și îl înșfacă de gât. Isaia, schimonosit de ură, se zbate, izbucnește într-un hohot isteric: "Salcia"!!! Ai milă!!! urlă Negrilă. Sora se prăbușește la picioarele fratelui, îl imploră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tip graffiti. Designul brutalist al multor clădiri a fost adesea criticat ca fiind (foarte) neplăcut ochiului. Spre exemplu, ghidul Londrei numit "The Fodor's guide to London" menționează clădirea de birouri cunoscută ca 50 Queen Anne's Gate ca fiind „mătăhăloasă” (în original, "hulking"). Caracterizarea este reală, întrucât brutalismul apelează „masiv” la folosirea betonului, care se toarnă ușor, este ușor de întreținut, dar poate fi modificat foarte greu. Oricum, în cazul clădirii Trellick Tower, designul acesteia s-a dovedit a fi
Brutalism () [Corola-website/Science/300188_a_301517]
-
singurul supraviețuitor al blestemului fatal, Harry este numit de către comunitatea vrăjitorească „"băiatul care a supraviețuit"”. Pe 1 noiembrie, Hagrid, un 'semi-uriaș', îl duce pe Harry la singurele lui rude în viață, familia Dursley, alcătuită din unchiul Vernon, un bărbat înalt, mătăhălos, aproape fără gât, dar cu o mustață foarte bogată, mătușa Petunia, o femeie slabă cu un gât lung, care îl detesta pe Harry, și Dudley, fiul lor obez și răsfățat. Ei au încercat în van să stârpească abilitățile lui magice
Harry Potter () [Corola-website/Science/304094_a_305423]