826 matches
-
îți convine... Pe urmă Spectatorii,-n halate largi, în dungi, Se strîng în jurul ei și, în genunchi, Îi sorb pe rînd copiii, abia pompați de tine. Și dacă urli și faci spume, pîn-la urmă Îți mai dau una, nouă, la fel de mătăsoasă, Să-ți verși în ea Celulele. Și-Arhaica Angoasă, Pe care Legile și Tații Burduhănoși n-au reușit Să-o cauterizeze. Pe urmă alta. Și alta. Pînă ce, liniștit, Te vei întoarce singur la Fericita Turmă. Armăsarul și păpușa Sus
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
pas pe frîntele-mi vechi scînduri Ale-ncăperii și-o să am iar labă Puternică de urs ce papă faguri Si isi prăjește blana-n rug de mure. Aibi tu răbdare. Pe urîte zgure Izvoarele ovale-or să murmure Clar în topite, mătăsoase cheaguri De curcubeie gîlgîite-n nuferi Ce-n miezuri mari vor, lați, grav să te bucuri.
Sonetul descifrat cu greu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16450_a_17775]
-
autobiografia, amețit dar și impulsionat mereu de ,drogul" sinelui și de dragul adevărului istoric. Nu se dezice de greșelile sale, oricare ar fi fost ele, nici nu se iartă pentru a le fi comis, însă găsește în limbajul alert, în fraza ,mătăsoasă, fluidă și subtilă" (M. Iorgulescu) resursele izbăvirii prin confesiune. Este greu de precizat momentul în care ziaristul (comentator de sport și de film totodată) se dedulcește la ,adevărata literatură"; unii critici literari îi consideră cele cinci Supraviețuiri atestatul valorii stilistice
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
după Cristos: Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... n Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare n Și unda logodită sub cer, vor spune ? cum? Ar trebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coapsa bărbătească al Evei trunchi de fum. * Ei?... S-ar putea ca 1930, cu toate nenorocirile lui de după, și care ne făcură să vorbim iarăși peltic, să fie
"Na-vă Europa..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10700_a_12025]
-
și treizeci după Cristos: Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare Și unda logodită sub cer, vor spune ? cum? Ar trebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coapsa bărbătească al Evei trunchi de fum. * Ei?... S-ar putea ca 1930, cu toate nenorocirile lui de după, și care ne făcură să vorbim iarăși peltic, să fie
"Na-vă Europa..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10700_a_12025]
-
sine, sau în interiorul unui cuplu de forțe (masculin-feminin) ce se înfruntă, iscodesc, suspectează, poetei revenindu-i rolul asumat de a focaliza prin metafore tăioase fisura: ,iarna ne-aruncă priviri/ câini de gheață se dau la picioare/ un alb mai puțin mătăsos/ o privire necruțătoare/ râsul tău obez/ își scutură pântecele/ în sus și în jos/ stau la drumul mare/ și aștept". Ceva grav și irecuperabil s-a petrecut între cei doi, de vreme ce tonul este sarcastic în intenția de a penaliza o
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
o cârpă petrecută pe șolduri, cu mâinile legate de o bară de fier ce străbătea încăperea, atingând abia pământul cu vârful picioarelor, era biciuit de Viorica și Antonică. Șfichiurile bicelor de căruțaș (loviturile lor erau cauza acelui zgomot ritmic și mătăsos), de mai multe ori înnodate, făceau din ele arme cumplite. Viorica era goală pușcă. M-a cuprins un tremur: trupul ei apărea mai înalt, sculptural, în umbră obrazul perfect, incendiat. Nu mai era mica știoalfă din târg târând papucii, ci
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
ea să aibă o cât mai generoasă latifundie dorsală! Membrele să i se termine ca niște tulpini, dar să nu le lipsească Nici coapselor unele rotunjimi Fiind ele evident delicate, foarte delicate și netede ca petalele Acoperite de puful lor mătăsos, Dar și sensibile foarte la mângâierile Aplicate din joooos.... în sus. Se recomandă la subsuori o ierbișoară dulce Cu mirosul ei propriu Abia perceptibil (și doar foarte vagi produse farmaceutice!) Și preferabile fără-ndoială sunt gâturile lungi Așa încât uneori capul
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
de rimel, profesoara de română ne face să-l îndrăgim nu numai pe Bacovia ci și pe toți antecesorii și predecesorii săi. Ieri, i-am găsit contul pe Facebook. Mamă, mamă, ce poză avea la profil! Artistă, nu alta. Bluza mătăsoasă, căzută pe un umăr, lăsa să se vadă breteaua neagră, dantelată, a piesei de lenjerie de dedesubt. Jur că putea inspira orice poet! I-am cerut prietenia și, imaginați-vă că mi-a dat „Accept”. Am fost foarte bucuros! Înseamnă
PROFESOARA DE ROMÂNĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360232_a_361561]
-
ei au încins imaginația creatorilor, până într- zi când a intervenit un vierme. Din clipa aceea totul a fost regândit. Viermele acela misterios, secreta un fir nelipicios pe care dacă îl împleteai și colorai cum se cuvine ieșea o țesătură mătăsoasă pe care în momentul în care o puteai pe tine visai numai fluturi. Femeile au înnebunit imediat și singurul tratament ce le mai făcea bine era să le îmbraci în mătase. Din clipa aceea îmbrăcatul a devenit ceva mai ușor
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
și singurul tratament ce le mai făcea bine era să le îmbraci în mătase. Din clipa aceea îmbrăcatul a devenit ceva mai ușor de realizat, cu dezbrăcatul era mai greu. Nimeni nu mai voia să se dezbrace de adierea aceea mătăsoasă iar femeilor le-a trecut prin cap să se culce îmbrăcate. Dar a trecut și vremea mătăsii. S-a trecut ușor în perioda bumbacului, că era mai ușor de găsit și bun pentru toți, apoi a sinteticului că era ieftin
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
cu un șuierat strident, se îndepărtase dispărând după cotitura stâncilor strigându-i din goana calului: - Pe curând regina vieții mele! Ne vom reîntâlni negreșit și vei deveni soția mea! Tânăra Shokuktany îl privea pierdută și lacrimi îi perlară genele lungi mătăsoase, prelingându-i-se pe obraji. Șopti mai mult pentru sine, căci prințul Tolui de acum era departe, dispăruse din vedere împreună cu șoimul său alb și cu prada, ducând cu sine inima sa: - De acum eu sunt condamnată în veci la
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
Tamaru Buciuceanu-Botez. Cât timp avem printre noi artiști cum este maestra, solemna speranță de a nu se rugini articulațiile sufletești umane ale românilor, nu slăbește. Când joacă actrița Tamara Buciuceanu-Botez, trâmbițele crăiești ale teatrului, cinema-ului, tv-ului de altădată răsună mătăsos chemător, nostalgic; unde joacă azi maestra, păunii politici, împanglicații primăriilor nu se pot strecura să confiște nimic, așa cum o fac cu alții. Bizarieriile studiourilor năucitoare, scălămbăielile, invazia kitsch-ului, trufia, ignoranța, obrăznicia, se prăbușesc la pământ! Actrița Tamara Buciuceanu-Botez este
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ. DACĂ O AVEM PE MAESTRĂ, MAI AVEM SPERANŢE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384556_a_385885]
-
Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului S-a deschis poarta iertării! S-a deschis poarta iertării, Semn, că timpul bate-n geam, Aprinzând făclia serii, Împletind idei pe ram. Din foșnirea-i mătăsoasă Se desprind puteri de dor. Gândul, plictisit în casă, Se agață d-un fior! Cerul rece, înmărmurit, Amintind de iarna grea, Dintr-o dată a umbrit: Visul blând, lumini de stea! Referință Bibliografică: S-a deschis poarta iertării! / Virginia Vini Popescu
S-A DESCHIS POARTA IERTĂRII! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382335_a_383664]
-
Și zicea că nu mai fumează. Aprinde o țigare.) Iarbă rea. (O aruncă și își pune pachetul în buzunar.) D5 (scoțând o foarfecă începe să-i taie părul în timp ce X se zbate ca peștele pe uscat): Ce păr bogat și mătăsos! A fost prea mult mângâiat de femei ușoare. O să-mi fie de trebuință când o să merg la pescuit după alți clienți. Cu el îi agăț imediat. D6 ( Îi dă lui X șosetele jos de pe picioare și utilizând o pană începe
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
al dinților. Surâsul ei este atât de cald, de intim, încât pe Ștefan îl trec fiorii. În sfârșit i-a văzut privirea îndreptată țintă către el, i-a admirat acei ochi căprui încărcați de viață, ușor melancolici, adumbriți de gene mătăsoase, nasul mic, fin, buzele pline, delicat conturate, obrajii rotunzi cu gropițe care îi sporesc șarmul. Părul îi este cârlionțat, negru ca abanosul cu relflexe albăstrui închis, tăiat la baza umerilor. E frumoasă ca o prințesă de Castilia, el nu știe
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
este un personaj tare pe care emoțiile îl ocolesc, el se așează cu oarecare sfială pe scaunul liber din fața domnișoarei speciale și se interesează de condițiile unei eventuale conversii a creditului său. Acum îi aude glasul, unul politicos, cald și mătăsos care îi pipăie inima. Dogoarea sunetelor îl învăluiesc cu o dulceață îmbietoare. Sclipirile șăgalnice ale ochilor căprui îl amețesc ca un vin bun,iar dorința de a fi aproape de această ființă încântătoare îl înlănțuiește ca o ispită fierbinte, de neoprit
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
din dormitor. -Te rog, trebuie să ne îmbrăcăm-Crina protesta moale, fără voință, era prinsă-n mrejele iubitului. În loc de răspuns, Florea a îmbrăcat în săruturi trupul cu pielea catifelată precum petalele trandafirilor, întâi a sărutat ochii, apoi în timp ce palmele dezmierdau pielea mătăsoasă, a coborât cu săruturile peste sâni, neuitând să strângă ușor între dinți sfârcurile care se întăriseră instantaneu,ajungând până în vârful picioarelor . Femeia se abandonase în brațele lui, trăia unul din acele momente ale extazului care depășesc puterea de înțelegere, era
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
revăzuse, chiar și pentru o clipă, la o analiză mai amănunțită, Maria remarcă asemănarea izbitoare cu tatăl său. Era înaltă, subțire ca o trestie, cu tenul fin, imaculat, cu ochi pătrunzători ,dar blajini în același timp, avea un păr negru, mătăsos, ușor ondulat, și o ținută...impecabilă. Atrăgea privirile tuturor din jur, dar a nimănui, și pentru unii era inexplicabil, în mod special.Până când..... După stagiune, Maria se hotărî să plece în vacanță . Și pentru prima dată,era însoțită doar de
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
drumeț, târziu, O întrebare se-nălța Din sufletul pustiu: "N-ai întâlnit pe drumul tău O, călător grăbit Un înger dulce și gingaș Ce-odată am iubit? Avea doi ochi ca de smarald Și păr de abanos Și haine albe, mătăsoase Pe trupul mlădios... Surâsul ei...o mândră floare Ce-n soare îmi zâmbea Iar vocea-i susur de izvor Ce-adesea îmi cânta... Spune-mi străine...n-ai văzut Pe drumul tău cumva Acea făptură minunată Ce-a fost iubirea
CĂUTÂND-O PE EA ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382933_a_384262]
-
voluptos. I-a scos pantofii, apoi a rulat fiecare ciorap până l-a tras de pe picior. Cu pasiune a pupat fiecare deget, apoi gleznele, mângâind cu palmele și sărutând cu pasiune a urcat pe pulpele rotunde cu pielea albă și mătăsoasă. Extazul femeii și al bărbatului atinseseră paroxismul. Într-o îmbrățișare supremă, ca un singur trup, seduși de propriul joc erotic, s-au lăsat în voia plăcerii și a dorințelor neîncercate până atunci... Târziu în seară când a sunat telefonul au
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
în rucsac aveam o alifie numai bună pentru răni. Cu grijă, oriunde puneam mâna, fata țipa de durere, i-am scos bluzița, rămasă în sutien, am așezat-o cu fața în jos pentru a-i dezinfecta și îngriji rănile. Pielea mătăsoasă, era tot o vânătaie, am uns cu grijă toate acele răni, apoi cu multă atenție am întors-o cu fața în sus, după rănile de la gât au urmat cele de pe sâni, am fost nevoit să desfac sutienul, femeia a avut
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
-o în brațe, a strâns-o la pieptul său, apoi i-a sărutat buzele una câte una. Gâtul fin și catifelat nu a rămas nesărutat de buzele calde ale iubitului. Mihai simțea că trăiește când săruta fiecare părticică din pielea mătăsoasă a femeii, prin porii ei el își lua hrana spiritului, nu înțelegea viața fără ea. Își punea mereu întrebarea: ”cum a putut trăi viața searbădă și dezordonată când aproape de el, dar nevăzută, trăia această ființă care acum devenise parte indestructibilă
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
suav clipesc din petale albastru și alb înălțând capul perlat cu mărgăritare lichide surâzând diafan razelor calde de aur ce le alintă cu gingășie parfumul se umple de miresme văzduhul. Pe câmpuri pământul sfetnic bătrân așterne la picioare domniței covor mătăsos din verde smarald smălțuit cu flori diafane; pe islaz se zbenguiesc jucăuși mieii și alături în crâng s-au angajat într-un concert spontan mierle, prigorii, pițigoii și vrăbii și lucrează febril la construit cuiburi poporul înaripat al pădurii; ciutele
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
somn și fără nicio reținere mă luase de braț și își culcase capul pe umărul meu. Atât de aproape n-o avusesem niciodată. Îi simțeam căldura pătrunzându-mi în trup și inima începuse să-mi pulseze sălbatic. Părul ei blond, mătăsos, mirosind a aer proaspăt, îmi atingea obrazul. Poate lui Hodoșan i s-o fi șoptit ce se întâmplă, căci într-un moment de liniște, când parcă tot vagonul cufundat în obscuritatea serii aștepta cu respirația tăiată reacția lui, îl auzisem
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]