165 matches
-
bine în tot ce face unul pentru altul, este bine păstrată legătura strânsă de rudenie dintre ei. Deși este cu mulți ani mai mare ca ei, nepoții o numesc cu drag „Ionica”. Au încercat unii din ei să o numească „mătușica”, „lelica”, dar până la urmă revin la „Ionica”, nu li se primește, zic ei. Chiar și copiii lor, pentru care este bunică, o numesc la fel. Se adunaseră împreună cu ocazia unui eveniment; a doua zi, sâmbătă, se căsătorea un verișor, unicul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din fructe stricate magiun, zicea ea. Cu cât rămânea mai puțin de lucru la rochiță, cu atât Ioanei i se părea mai mult; își imagina deja cum iese în uliță îmbrăcată în rochița ei cea nouă. Se va duce până la mătușica ei, să o vadă cei cinci verișori, apoi până ajunge le ei acasă mai are de trecut pe lângă casa altora, de unde încă știa că o pot vedea multe prietene și vecine... Simțea așa o bucurie! Se gândi ce norocoasă era
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
soția lui și o rugasem să-mi povestească cum ajunseră acei pomi să fie lăsăți în voia soartei. - I-am cunoscut, cum să nu? zise mama cu voce sigură. Erau doi bătrânei buni ca pâinea. Moș Anton era blândețea satului. Mătușica Agripina era și ea cuminte și omenoasă. Dumnezeu nu le dăruiseră copiii pe care îi așteptaseră mulți ani. Cred că de aceea și iubeau toți copiii satului. Își aveau căsuța exact ca o ciupercă în mijlocul ierbii. Niciun fel de îngrădire
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să nu rupă crengile și să zică „bogdaproste”. Erau, desigur, și de cei care îi ziceau batjocoritor: „Moș Antoane, și dacă nu vor zice „bogdaproste”? - Atunci știe Domnul, le zicea el. Când fructele erau coapte bine, de multe ori dimineața, mătușica Agripina culegea câte o torbiță și, când trecea cineva grăbit la muncă sau în altă parte, ea îi ieșea în cale și îi dădea o măsură bună de fructe pomană. Se trecură din viață repede, unul după altul. Îi înmormântară
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cap cu o crosă de croquet. Se pare că era cam a șasea oară. Au încercat să mă împiedice să văd ce se întâmpla, dar în timp ce eram toți la masă, au venit niște doctori și am auzit-o pe biata mătușică zbierând când au dus-o la ușa din față. Apoi am auzit duba plecând și atunci am văzut-o toți pentru ultima oară. Mater spune că a fost dusă într-un loc unde va fi „bine îngrijită“. Sper să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nervos dintr-o mână într-alta. — Nu e nevoie să-ți sară țandăra, fată rea ce ești, spuse Tabitha. O vorbă bună și un zâmbet fericit nu costă mult. Privește întotdeauna partea bună a lucrurilor. Poate fi mult mai rău. — Mătușică, rosti rar Hilary. Suntem blocați într-o casă izolată cu un nebun ucigaș, în toiul unei furtuni. Toate legăturile telefonice au fost tăiate, nu putem fugi, doi dintre noi au fost omorâți și unul lipsește. Ce ar putea fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și auziră ecoul pașilor lui tot mai departe, în timp ce mergea șovăielnic pe pardoseala de piatră. Apoi clinchetul andrelelor Tabithei se auzi din nou. Tabitha începu să fredoneze o nouă melodie. De data asta, The Dambusters’ March. — Pentru numele lui Dumnezeu, mătușică, spuse Roddy. Cum poți tricota pe bezna asta? Și ai putea te rog să te abții să fredonezi cântecele astea enervante? — Trebuie să recunosc, domnule Owen, că ingeniozitatea dumnevoastră e de admirat, spuse Hilary, și fratele ei recunoscu în glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
văzut-o, spuse bătrâna, a fost tatăl tău. A trecut pe aici acum câteva minute. Am sporovăit și noi un pic. Phoebe și Hilary schimbară priviri îngrijorate. Hilary îngenunchie lângă mătușa ei și începu să vorbească foarte rar și deslușit. — Mătușică, Mortimer nu mai e printre noi. A murit, alaltăieri. De aceea suntem aici, îți amintești? Am venit să auzim citirea testamentului lui. Tabitha se încruntă. — Ba nu, cred că te înșeli, draga mea. Sunt sigură că era Morty. Dar recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
săraca. N-o băga în seamă. Să n-o zăpăcim și mai mult. Hilary rămase singură cu mătușa ei. Rămase un timp în picioare în fața focului, mușcându-și unghiile și străduindu-se să înțeleagă ultima sugestie derutantă a lui Michael. — Mătușică, spuse ea, după un minut sau două. Ești foarte sigură că ai vorbit cu tata aici? — Foarte sigură, spuse Tabitha. Își închise cartea și o băgă în săculețul de tricotat. Să știi că mă zăpăciți când toată lumea spune ba că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu mai ești proaspăt căsătorită, nu-i așa? Chiar Începusem să ne luăm de gânduri... a zis tata de la locul lui, din capul mesei, și a ridicat o sprânceană. — Oho, asta e o veste mare. Era și timpul să devin mătușică. Și când se naște micuțul? Amândoi au părut total debusolați, așa că, preț de câteva clipe, m-am temut că ne-am Înșelat și că vestea cea „grozavă“ era că Își construiau o casă nouă, mai mare, În mlaștina aia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
brațe, bebeluș care saliva pe toată bărbița dolofană, dar gângurea fericit. — Uite pe cine am eu aici, a ciripit ea În stilul acela caracteristic oamenilor care se adresează unui bebeluș și l‑a zgâlțâit pe băiețașul Încântat. Isaac, spune‑i mătușicii Andy să nu se mai poarte În halul ăsta cu noi, dat fiind că noi plecăm foarte, foarte curând. Poți tu să faci asta pentru mămica ta, scumpișor? Poți? Isaac a trântit un strănut foarte drăgălaș de bebeluș, iar Jill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asta a fost de mult. Desigur, și eu am auzit multe lucruri bune despre tine, am mințit eu. De-abia auzisem numele femeii acum treizeci de secunde, dar mama părea mulțumită. —Ha! Chiar așa? Păi, vino Încoace. Așază-te lângă mătușica Eileen și spune-mi cum e să fii așa celebră! Chestia cu „mătușica Eileen“ era un pic cam mult, având În vedere că părea doar cu vreo zece ani mai În vârstă ca mine, dar i-am făcut pe plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
despre tine, am mințit eu. De-abia auzisem numele femeii acum treizeci de secunde, dar mama părea mulțumită. —Ha! Chiar așa? Păi, vino Încoace. Așază-te lângă mătușica Eileen și spune-mi cum e să fii așa celebră! Chestia cu „mătușica Eileen“ era un pic cam mult, având În vedere că părea doar cu vreo zece ani mai În vârstă ca mine, dar i-am făcut pe plac și m-am instalat la masa de bucătărie. —Celebră? Nu sunt. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
oalele cu magiun. Le cercetă cu atenție, nu cumva să se înșele, le cântări în mână, pe rând, își vârî nasul în fiecare, și-n cele din urmă îi spuse: Da, da, nu-i tocmai rău!... Ia cântărește-mi, dragă mătușică, așa, ca la vreo patru uncii." (Frații Grimm, Croitorașul cel viteaz) Realizați familia lexicală a cuvintelor: floare, lumină, iubire, soare, vină, a trece, alb, carte, eficient, folos, harnic, școală, rar. Indicați elementele câmpurilor lexicale ale următoarelor cuvinte: culoare, toamnă, floare
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
pentru ajutor, aveți un sistem de securitate de nota zece... Ia stați așa. Unul dintre bodyguarzi se Încruntă, suspicios. — De ce i-a spus copilul „mama“ acestei doamne? — Pentru că... așa Îi spunem noi, Mamie, zic disperată. Tallulah-Phoebe, isteața noastră, asta e mătușica Mamie! Tanti Mama! Hai să mergem acasă acum... În drum spre ieșire, nu prea Îndrăznesc să mă uit la Suze. În difuzoare, DJ-ul tocmai spune: „Și micuța Tallulah-Phoebe a fost găsită, teafără și În siguranță...“. — Vrei să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]