1,394 matches
-
Mihai nu ar înțelege ce-i cu cuvîntul măgar pe care ea l-a mai rostit odată, așa că i-a interzis pur și simplu, amenințîndu-l cu moartea, simțind cum vorbele ei sporesc nebănuit dorința bărbatului. "Ai putea să cauți o mătură și să mă aduni cu fărașul" ar fi vrut să-i spună la final, cînd a făcut grimasa de durere, savurînd apoi gestul tandru cu care mîinile lui Mihai au ajutat-o să-și coboare picioarele de pe umerii lui, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
durere de măsea a dispărut din mine în vreme ce coboram treptele la Hollywood Multiplex ca să intru la După-amiaza unui torționar. În sălile alăturate Atacau Clonele, Stăpânul Inelelor își desfășura orgia de imagini computerizate până la idiotizare, Harry Potter zbura pe coadă de mătură peste câmpia desenată electronic, Brad Pitt mai scotea din buzunar încă o sculă inteligentă pentru spart bănci, coca și popcornul curgând în valuri păreau și ele crescute din spuma neoanelor... M-am așezat într-un fotoliu, nou și plăcut, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ci, tocmai, unul mititel, ca-n preerie, să nu mă încolțească fețele palide ori triburile dușmane după dâra de fum. Resturile covorașului le-am înghesuit la sfârșit în coșul cu rufe murdare, iar cenușa și scrumul le-am împins cu mătura sub patul meu din camera mică. Mama n-a vorbit cu mine cinci zile, nici un cuvințel, cinci zile! b’. în duminica aia am descoperit ce greșeală uriașă este ca, locuind în H 3, să te plimbi pe Valea Cernei când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din spatele zidurilor dărîmate se ivea cîte o sobă teșită, aidoma sobelor pictate pe pereții căsuțelor de păpuși, precum și o sumedenie de oglinzi și tapete verzi, iar după un colț se auzea, În acea după-amiază Însorită, zgomotul geamurilor sparte adunate cu mătura de pe trotuare, ca murmurul monoton al mării pe o plajă de prundiș. Altminteri, scuarul ținuse să salveze aparențele, arborînd drapelele națiunilor libere și o mulțime de flamuri, păstrate fără Îndoială tocmai de pe vremea jubileului. Arthur Rowe aruncă o privire nostalgică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se îndesa cu blândețe, pe terasament, un băiat de treisprezece ani îmbrăcat în costum de cowboy, care urmărea, fără să se oprească din mestecatul gumei, cum e urcat pe o targă ultimul dintre pasagerii taxiului. Un polițist împrăștia cu o mătură var pe cimentul mânjit de sânge de lângă mașina sport. Cu mișcări calculate, speriat parcă să nu rezolve complexa aritmetică umană a acelor răni, acesta mătura cheagurile închise la culoare spre bordura refugiului median. Din zona comercială, traversând piața publică, soseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
rostogolit pe podea, încercând să ne sucim brațele, să ne lovim cu genunchii, să ne rupem coastele. Oasele lui Ponko trăgeau greu, brațele și picioarele loveau sec, părul, pe care încercam să-l apuc, ca să-l răstorn, era ca o mătură aspră, din păr de câine. Pe când eram încleștați, am avut senzația că în lupta aceea avea loc transformarea, și când aveam să ne ridicăm el avea să fie eu și eu el; dar poate că mă gândesc la asta abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sufrageria, care avea în mijloc o masă și un singur scaun. Totuși, podeaua era murdară, cu straturi de praf îngrămădite sub mobilă și pe la colțuri. Cine se ocupa de curățenie în această cameră se vedea că nu mai dăduse cu mătura de luni de zile. Oare ce făcea menajera asta? Stătea toată ziua la portiță și bârfea cu prietenele, așa cum fac toate dacă nu le supraveghezi îndeaproape? Lui Mma Ramotswe îi era limpede că menajera profita cu nerușinare de bunăvoința domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vecinătate, și fusese zugrăvită în stilul tradițional al caselor botswaneze, în roșu și maro, cu un model proeminent de diamante în relief, de culoare albă alb. Curtea era măturată, ceea ce sugera că stăpâna casei, care o și zugrăvise, folosea conștiincioasă mătura din trestie. Casele și decorațiunile cădeau în sarcina femeilor, iar femeii acesteia i se transmiseseră meșteșugurile din bătrâni. Când ajunseră la poartă, Mma Tsbago ceru cu glas tare permisiunea să intre. Era nepoliticos să intri în curte fără să ceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vorba, nici ăluia nu i-a prea mers, c-au retușat inscripția... Prinde bine puțină oblojeală pe răni, asortată c-o prișniță pe ceafă din când în când, dar tot sper să n-ajung la iubite venindu-mi pe coada măturii, prin fereastră, dinspre Vamă. Marți Trec pe lângă nucul din care-au tăiat în vara aceea o creangă, cea mai groasă, ajungea peste gard alături, la Mălăchioaia, și ținea umbră straturilor de ridichi și de ceapă. A tot venit la poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
încep să tușesc. Asta înseamnă, asta înseamnă... N-am treabă și-arunc o ochire în jur, găuri în pereții coșcoviți și afumați de aparatul de sudură, un morman de țevi ruginite, abandonate de muncitori într-un colț, un ciot de mătură și-un teu în altul, pete de la ploaie pe tavan. Parchetul vechi și uns de smoală are câteva boalfe, catedra e spartă, băncile-s de pe vremea luptei de clasă sau de mai înainte. Ochiul de geam de la ușă e lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
le-am luat din cufărul din camera mare, le-am scuturat de pulberea albă. Am băgat rufe și-n mâneci, am încheiat nasturii. Nu știu ce să pun în loc de cap. Am găsit o căciulă cu urechi, rusească, dar pe ce să stea? Mătura mică, mai mult un ciot, de lângă sobă, e bună de gât și de față. Așez căciula și-i leg sforile. Acum putem vorbi amândoi pe prag. Acum ne putem așeza amândoi picior peste picior, mi-am făcut și eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
plăcut cum le-am zis-o? M-a dus mintea, nu? Hai noroc! Ne mai auzim... O sacoșă cu mere răsturnată pe masă îmi semnalează întoarcerea Carinei. - Nu mai suport! A intrat un șobolan pe țevi... Am bătut cu coada măturii în ușă, dar e tot acolo. Intră și-alungă-l, mi-e frică... Dacă scapă în casă? Deschid ușa de la baie, aprind lumina, ceva trece pe lângă piciorul meu, se-oprește pe poliță. E-un șobolan gri deschis, numai coada de el, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pentru fiecare membru al fasciei tot ce se petrece este mult mai important și mai serios de luat în seamă decît toată viața de pînă atunci. Ar putea fi considerați niște copii, nu, un copil care călărește o coadă de mătură crede absolut că este un călăreț adevărat, că stă într-o șa adevărată și dacă și-ar pune mintea cineva i-ar descoperi atunci bătături pe poponeață. Diferența dintre inșii ăștia și copii este că, în vreme ce copiii au mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
următoare Scufița Roșie ori chiar un automobil care scrîșnește din frîne, indivizii din Vulturul Alb au o fixație, să silească lumea întreagă în recunoașterea ordinii lor, dreptății lor, jocului lor. Cum s-ar spune, toată lumea să călărească pe cozi de mătură și să facă și bătături pe fund!" Și caii, caii adevărați?", întrebă Mihail sincer interesat, fără urmă de glumă. "Ah, caii, caii adevărați nici nu mai există, de vreme ce locul le-a fost luat de cozile de mătură. Iar, dacă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe cozi de mătură și să facă și bătături pe fund!" Și caii, caii adevărați?", întrebă Mihail sincer interesat, fără urmă de glumă. "Ah, caii, caii adevărați nici nu mai există, de vreme ce locul le-a fost luat de cozile de mătură. Iar, dacă din întîmplare le va ieși unul în cale, desigur că va fi împușcat. Mi-au dovedit, domnule Mihail, mi-au dovedit că, din cauza imaginației lor reale, sînt în stare să împuște nu cai, ci oameni. Săracul Leonard Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mâinile pe genunchi, îndoită de șale. Uneori, Pețitorul apucă strâns picioarele scaunelor, marginile tăbliilor de marmură cu vinișoare ale meselor aurite, ca să mențină scara fixă. Uneori, Conteza Clarviziune se ridică în vârful picioarelor și înalță cu ambele mâini coada unei mături prăfuite și rigide sus deasupra capului și rotește copacul ca să te ajute să ajungi la cât mai multe piersici coapte. Alea care sunt încă atât de fierbinți încât ar topi cuprul. Cum stă în vârful picioarelor, cu brațele întinse, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
e covârșită. Începe să plângă. Învățătoarea Sota iese la scenă deschisă, îi îmbrățișează pe copii, se oprește în fața "României" și o ridică în brațe. Acasă, dezbrăcată de orice succes, Luana o luă de la capăt cu poznele. Urcată călare pe o mătură, alerga la deal și la vale, strigând cu toată gura. Mătușa Vanda, ieșită în curte să întindă rufele, se rățoi la ea: Aici nu ești pe scenă, domnișoară. Suntem o casă de oameni normali. Ne-am săturat de prezența ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-i dau de lucru pentru că eu, vă spun, în ritmul ăsta voi claca. Ea și familia ei, dar nu mai avu timp să spună pentru că, exasperat, Liga strigă la ea: Doamnă, opriți-vă! Nuța Cordel probabil că-și lăsase mătura la ușă pentru că aducea tare bine cu un anumit personaj. Se uită spre Luana. Vei face numai ce spun eu, ai auzit? M-am spetit, până acum, făcându-ți munca. Eu nu sunt dactilografă, sunt șefă, auzi? Șefă și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mișca Întruna pe foaie, uneori În lungi trăsături line, alteori În ușoare lovituri precise. Nu-l mai văzuse făcând așa ceva și s a minunat de finețea mâinilor lui, pe care până atunci nu le văzuse decât mânuind maceta, securea sau mătura. De unde era, Adam nu putea să distingă trăsăturile desenului, așa că a Început să se apropie, până ce n-a mai avut nici o Îndoială că avea să se Întoarcă să-l vadă. Renunțase la orice prudență, voia doar să știe ce desena
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
înalță clăbucii albi. Copiii își turtesc nasurile cârne pe geamurile reci, privind cu tristețe la prietenul lor, omul de zăpadă. Stă acolo, necăjit, lângă gutuiul din fața porții și visează. De la mantaua albă, i-au căzut doi nasturi negri, de cărbune. Mătura din mâna dreaptă, îi atârnă sub greutatea zăpezii. Doar morcovul roșu, care-i ține loc de nas, îl face mai vesel. Îngândurat, zâmbește totuși cu dinții lui de fasole, căpșoarelor de la geam care l-ar invita cu dragă inimă în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cele vechi să se vadă cât mai puțin. Io, donșoară, le păstrez cât pot. Îi plăceau garoafele. Nu putea suferi crizantemele, că miroseau a mort. Cât despre frezii, să nu le vadă. Regreta În schimb absența trandafirilor. Mai trăgea o dată cu mătura În fața ușii baricadată cu flori și Își vedea de treabă căci coridorul era lung de abia Îi zărea capătul. Numai la catedrală mai merge atâta până la altar. Cade În genunchi și se roagă. Uneori și pentru alții. Ăștia Îi plătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o jumătate de oră. Trecu în revistă camera, calculând în gând coordonatele temporale, distanțele, logistica. Privirea ei mată trecu peste mine o dată, de două ori și apoi, iritată, reveni la normal. — Eric, spuse ea. Ce tot stai acolo ca o mătură. Mișcarea. 5.14 dimineața și roțile jeepului galben huruiau pe drumuri întunecoase. Mașina era plină de cutii cu cărți, genți cu de toate și-un Ian somnoros și nervos în cușca lui de transport. Mă așteptasem ca Scout să propună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
modificare: în loc de rapacitate, apăruse capacitate. "Vreau erată la loc vizibil. Sînteți iresponsabili din punct de vedere politic", s-a repezit Andru. Cornel Șoitu l-a dat afară. De indignare, Andru a greșit ușa și s-a năpustit în debaraua pentru mături și găleți. Unde-i era și locul. Căzătura, mai anul trecut, în privata poliției, cu prilejul "Zilelor Sadoveanu", i-a încununat activitatea de "intelectual angajat" în numele maselor/meselor de protocol. Cert e că la conducerea revistei "Ora", într-o primă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fiecare dintre ei adăpostit de o umbrelă. Sau ei confundă, pesemne, miracolul artei cu replica lui mai puțin sofisticată, cea reală. În curiosul film al lui De Sica, "Miracol la Milano", oamenii zboară haotic, în toate direcțiile, pe cozi de mătură, pe cerul albastru de deasupra orașului. Problema miracolului o putem defini ca un fenomen individual cu o funcție esențialmente colectivă, pentru că el nu se poate obiectiva decât într-o colectivitate. Din perspectiva obiectului miracolului, el poate fi aparent ignorat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să-i poată citi din „jornal” o veste extrem de tristă: DOLIU NAȚIONAL! Marele prieten al poporului nostru, tovarășul Iosiv Visarlio.. no..vici Stalin s-a stins din viață și ... Anetă, Ileană, aduceți repede o petică neagră să punem doliu la mătură că o murit „tătucu’ cu musteți mari”, lepădătura!, Îl Întrerupse Bunicu’ Ghiorghi, care citise ziarul Încă de ieri și, cu ochii sclipind de bucurie și de teamă, spre marea indignare a lui Victor care realiza pericolul de a fi „raportați
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]