259 matches
-
propunînd să ne ducem să facem o plimbare. Dacă n-ar fi avut inițiativa asta, am fi stat așa pînă În zori, iar menajera ne-ar fi descoperit la venire, Încremeniți ca două statui pe care le-ar fi șters mașinal de praf. Pe bulevard, am luat-o pe Tina În brațe. Am avut Îndrăzneala să-i strecor mîna pe sub cămașa mea ca să mă mîngîie pe spate. Credea că oamenii se sărutau pe gură doar la cinema. După trei ceasuri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
clasa a VII-a Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Octavian Gheț Floare de vânt... Ce grăbit eram în acea dimineață. Parcă simțeam cum avea să se schimbe scenariul meu. Parcă vroiam mai repede să te introduc! Mă îmbrăcam mașinal și mă priveam în oglindă. Într-adevăr, eram înalt, părul blond îmi era puțin lunguț, șuvițele îmi umbreau chipul, ochii molatici, două smaralde șlefuite de prea mult citit. Mi-am luat pălăria și am plecat condus de mama mea. Eram
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
citirea biletului. Înălță capul, descumpănit. - Marie... de dumneata vorbește? Și restul ce vrea să Însemne? Întrebă el cu o strîmbătură de scuză. Nu citesc dialectul breton. - Vrea să Însemne că nu e o nici clipă de pierdut! Jandarmul Își duse mașinal degetul arătător la chipiu, fără să se formalizeze nici măcar o secundă că Marie preluase În mod autoritar comanda unor lucruri care Îi reveneau de drept lui și nu altcuiva. Trînti portiera mașinii de teren În momentul În care cele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
găsi plicul, pus pe biroul lui Gildas. Gol. Își reaminti cuvintele tînărului Paul, după ce acesta Își revenise din șoc. CÎnd a plecat, șefu’ ținea o scrisoare În mînă... Plicul purta o pecete de ceară ruptă În două. Abia cînd așeză mașinal partea desprinsă peste cealaltă văzu ce reprezenta pecetea. Și deveni lividă. Un V. La fel ca semnul de pe frontonul menhirului pe care picurase sînge. Nu era o Întîmplare. Totul se lega. * * * Cerul era brăzdat de nori grei, vîntul Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În urmă promontoriul Soaz și se Îndrepta spre larg, cu vela mare umflată de vînt. La orizont, primele fulgere Începeau să brăzdeze cerul. - Nu te neliniști, spuse el cu căldură. Marinarii se Întorc mereu la portul de baștină. Marie dădu mașinal din cap și plecă, după ce Îngînase ceva ce aducea a scuză, În vreme ce apăsa febril tastele mobilului căutînd numărul lui Christian. Se auzi soneria, apoi mobilul Îi dădu căsuța vocală. Mesajul pe care Îl lăsă Marie era scurt. „Sună-mă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cea bună, trebuia să dea de urma lui. Loïc intră În garaj, scuterul lui Nicolas era acolo, răsturnat pe o parte. Îl Îndreptă și zări coșul mare de gunoi deschis, lucru neobișnuit. Se pregătea să-l Închidă cu un gest mașinal cînd aruncă o privire Înăuntru. Zări o bucată dintr-un pantalon de blugi. Intrigat, se aplecă și scoase la lumină niște veșminte făcute sul. Primi parcă o lovitură drept În inimă, erau cele pe care le purta Nicolas. De ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca să-l duci la post? zbieră el. Să facă mărturisiri? Un violent curent de aer precedă intrarea lui Gwen În hotel, făcînd să zboare În trecere niște foi care se Învîrtejiră și căzură Împrăștiindu-se pe jos. Tocmai Își trecea mașinal mîna prin părul scurt și ciufulit Încercînd să-l disciplineze cînd Morineau ieși din spălătorie trăgîndu-l pe Loïc după el. Inima i se strînse la vederea cătușelor. Așadar zvonul era Întemeiat. - Ți-ai pierdut mințile, Stéphane? șuieră ea azvîrlindu-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
seama că Morineau nu-l urmase. Glasul său Îl țintui locului pe tînărul jandarm care Încerca s-o șteargă discret. - Vii sau preferi să fii viitoarea victimă? Îi aruncă feroce Fersen. Așezată pe patul În formă de barcă, Marie făcu mașinal ochii roată prin micul apartament circular din far, Înregistră din priviri colțul cu biroul, laptopul, rafturile care stăteau să cadă sub povara cărților, apoi privirea Îi alunecă asupra lui Ryan, care Își făcea de lucru În minuscula bucătărie. Simțea Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care Ryan părea să-l aibă de a-i ghici chiar și cele mai mărunte gînduri. - Mergi la Brest? se mulțumi ea să-l Întrebe. Se ducea la Paris, unde a doua zi avea Întîlnire cu un editor. Ea dădu mașinal din cap și rămase iarăși tăcută, urmărind din ochi zborul unui cormoran care tocmai plonjase. Scurt fulger argintiu care contrasta cu albastrul mai Întunecat al curenților. - Am fost martor fără voia mea la discuția dumitale cam impulsivă cu Fersen și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
viața. Or să aibă un copil. Un bebeluș. Un bebeluș... Polițistul Încetini În apropierea sitului și trînti o Înjurătură cînd văzu cum unul din puternicele proiectoare explodă Într-un adevărat foc de artificii. Oprindu-se brutal, sări din vehicul, desfăcu mașinal butonul care Închidea tocul holsterului și o luă Înspre menhirii al căror granit părea mai palid sub lumina vie a celor trei reflectoare rămase Încă active. Un spectacol de sunet și lumină. Numai că aici domnea tăcerea. O tăcere minerală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
descotorosească de el, și pînă la urmă el a sfîrșit În chip de foc de artificii, i-o Întoarse Lucas cu voce scăzută. Așa că vreau să știu unde se duce, pe cine vede, pe cine primește. E clar? Morineau duse mașinal arătătorul la chipiu. * * * Deși slăbită, Marie nu voise să petreacă noaptea sub observație, așa cum o sfătuia medicul militar. De aceea, Lucas se arătă categoric. - În cazul ăsta, ai să mergi să dormi acasă la părinții tăi. Nu-i lăsase timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și noi să sufere, așa cum ne-a făcut el să suferim. - Noi? Ryan scoase o toc cu țigări de foi din buzunarul hainei și Îi Întinse una din cele două havane. - O să am nevoie de tine, frățioare. Împărțim? PM Întinse mașinal mîna, dar rămase cu ea În aer. - Ce Îmi garantează mie că n-ai să mă ucizi după aia și că n-ai să păstrezi tot bănetul pentru tine? Mai vîrstnicul Kersaint ridică ușor din umeri. - Nimic. În afară de cuvîntul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe aleea care ducea la castel. Marie Îi aruncă o privire piezișă, dar el Își ținea cu Îndărătnicie ochii ațintiți la drumul din fața lui. Ea dădu din umeri. - M-am angajat s-o fac, răspunse ea, laconic. Lucas Îi salută mașinal pe jandarmii care păzeau intrarea principală și se opri În curtea castelului, nu departe de locul de schimbare a pazei. - Și pentru că ți-ai dat cuvîntul ai să-ți distrugi viața. - Nu poți Înțelege... - Aici sînt de acord cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
smuls brutal din amintirile lui, o privi de parcă ar fi rostit un blestem și se duse să oprească aparatul de proiecție cu o mînă tremurătoare. - Ce naiba faci aici pe jumătate goală? Întrebă el cu voce Înfundată. Nora lui Își strînse mașinal pulpanele halatului și Își Încrucișă brațele peste bustul firav. - Ar trebui să dormi În loc să stai să te uiți la filme vechi, i-o Întoarse ea, acră. De unde a mai apărut și filmul ăsta? Credeam că ai distrus tot ce Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre punte. Se sculă ca un automat și ieși, pășind cu dezgust peste dîrele de sînge. Pe punte era și mai cumplit, sîngele păta bastingajul, iar pe jos, În mijlocul unei băltoace Întunecate la culoare, zăcea un cuțit. PM Îl ridică mașinal. Deodată o voce puternică răsună venind dintr-un megafon, În timp ce enorme reflectoare ațintite asupra lui Îl orbiră. - Poliția! MÎinile sus! Nu mișca! PM, complet rătăcit, se execută. Aceeași expresie de rătăcire plutea peste chipul lui În vreme ce Marie și Lucas făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gest de negație lui Fersen care Îi aștepta. Două zile de zadarnice scufundări. Nici urmă de trupul lui Ryan. În mod tainic, Marie se simți ușurată cînd Îl auzi pe Lucas declarînd că era inutil să mai continue căutările. Scotoci mașinal În buzunar și dădu peste obiectul rotund și neted pe care Ryan i-l strecurase În palmă chiar Înainte de a sări. Îl scoase și contemplă medalionul: pe aurul neted era gravat un soare, identic cu acela care Împodobea ultimul mehir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Totul era calm, acum; un chelner singuratic circula printre mese. Singurii clienți erau pentru moment ei doi, dar braseria rămânea deschisă non-stop, era Înscris pe firmă, repetat pe meniuri, practic era o obligație contractuală. „Nu se plictisesc, poponarii ăștia”, observă mașinal Bruno. În societățile contemporane, o viață umană trece obligatoriu prin una sau mai multe perioade de criză, de puternică autocontestare personală. Prin urmare, e normal să ai la dispoziție, În centrul unei mari capitale europene, măcar un local deschis toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Christiane Începu să-l masturbeze sub privirea Înduioșată a noilor prieteni. Apoi Hannelore se așeză pe vine Între picioarele lui și Începu să-i sugă sexul mușcându-i-l mărunt, În timp ce Christiane continua să-l mângâie. Puțin amețit, Rudi repeta mașinal „Gut... gut...” Se despărțiră pe jumătate beți, dar Într-o dispoziție excelentă. Bruno Îi vorbi Christianei despre Le Club des Cinq, Îi spuse cât de mult seamănă cu imaginea pe care și-o făcuse dintotdeauna despre Claude; nu lipsea, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
19,11-12). Este o frază incandescentă, grea, de la care ar trebui să plece, zi de zi, fiecare consacrat care vrea să fie fidel propriei opțiuni de credință, fără a se lăsa amăgit de gândul că aceasta ar putea deveni vreodată mașinală ori, pur și simplu, repetitivă. Așa după cum explică, în mod sugestiv, Elena Lasida, votul de castitate ne permite să gândim cu totul altfel creația și capacitatea creativă a omului. De fapt, creația riscă să fie redusă la latura sa de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
doctor mare, dar mare. Însă, apropo, Felix, fiindcă zici că te faci doctor, îmi bate inima grozav câteodată și-mi zvâcnesc vinele. Crezi că am ceva la inimă?... Ia-mi pulsul! Și Otilia îi întinse o mână. Felix îi luă mașinal mâna rece și subțire, în care nu băteau decât ușor vasele sanguine, și apoi îi dădu drumul încet, fără nici un verdict. - Am uitat, zise râzând Otilia, că încă nu te-ai înscris. Amdevenit ipohondră. Ce vrei? Când te-ntîlnești mereu cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
204} manuscrise cu litere bătrâne, iară literele începătoare paleografate cu roșu... desigur vro reminiscință de-a preotului celui bătrân, ce murise de mulți ani. Cu cartea aceea în mână, stăteam zile întregi lungit pe prispa casei la umbră și descifram mașinal minte slovele cele bătrâne or priveam cu ochii drept în grinzile afumate ale streșinei, până ce-mi simțeam capul ridicat și pus în poale. Mi - întorceam ochii peste cap... era Finița, ce-și așezase capul meu pe poalele ei și-ncepea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îndelungată, capătă un fel de patină. Termeni ca libertate, egalitate, fraternitate, cuvintele revoluției sau ale internaționalismului au tot fost folosite pînă la epuizare. Dar în vremuri de restriște, într-un context schimbat, ele capătă o încărcătură nouă. De obicei, repetăm mașinal cuvintele imnului național. Dar dacă dușmanul amenință granițele, "la arme, cetățeni" atrage ca un sunet de trîmbiță și redevine o parolă colectivă. Cu un minim de conținut turnat într-o formă imperativă, o astfel de parolă poate afirma orice, fără
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
măreață sărbătoare"437. După cum ne spune însă înțelepciunea populară, și cele mai bune lucruri au un sfîrșit. Tonusul începe să scadă, dezamăgirea începe a da tîrcoale, muzica nu se mai aude. Lumea revine pe calea bătută a repetiției, a rutinei mașinale. Identificarea cu o categorie, o meserie, o familie, o clasă trece deasupra tuturor. Supraeul se desparte de eu, își restabilește distanța și opoziția. Își reia munca lui de cîrtiță pentru a submina plăcerea. Mizeria depresiunilor se răspîndește precum o epidemie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
soțului ei îi scăpau cu totul, și ea îl judeca pe Ioanide prin psihologia ei, care era însă radical deosebită și în orice caz mai elementară. Cu astfel de chin cerebral pășea arhitectul spre casă. Ajuns, deschise ușa cu cheia, mașinal, intră în odaia lui neoficială de lucru, care îi slujea și de dormitor, întoarse comutatorul electric și mângâie câinele încolăcit, în așteptare, chiar în mijlocul pernei. Plimbîndu-se mereu cu mâinile la spate prin camera aproape lipsită de mobile, cu suluri de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cărnuri și-l puse înaintea lui Ștolț chiar pe pat, și-n vreme ce câinele, plin de recunoștință, mânca, scoase o foaie de trandafir picată de la Ioana, pe care o răsucise ca pe o foiță de țigară și o vârâse mașinal în buzunar, și trecîndu-și-o pe la nas, rămase multă vreme pe marginea patului, absorbit de gânduri. VI În zilele următoare, zvonul că ar fi murit Conțescu începu să circule, ajungând chiar la urechile lui Pomponescu. Acesta fixase o dimineață când primea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]