263 matches
-
de o viață de supușenie. Dar breșa fusese deschisă. CÎteva luni mai tîrziu, la Începutul căsătoriei mele cu Ana Augustina, care nu era mai puțin catolică decît mine, am hotărît de comun acord să părăsim biserica În care intraserăm aproape mașinal Într-o duminică dimineață, În același mod În care ne consultam În Întunericul sălilor de cinema ca să știm dacă celălalt era de acord să plece Înainte de sfîrșitul filmului. La Capri, am primit o scrisoare de la tata, care Își arăta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
propunînd să ne ducem să facem o plimbare. Dacă n-ar fi avut inițiativa asta, am fi stat așa pînă În zori, iar menajera ne-ar fi descoperit la venire, Încremeniți ca două statui pe care le-ar fi șters mașinal de praf. Pe bulevard, am luat-o pe Tina În brațe. Am avut Îndrăzneala să-i strecor mîna pe sub cămașa mea ca să mă mîngîie pe spate. Credea că oamenii se sărutau pe gură doar la cinema. După trei ceasuri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a întâmplat cu doi ani mai înainte... — Asta ar putea fi o explicație! Nastasia Filippovna râdea de parcă ar fi apucat-o isteria. — Tată, ieși puțin pe coridor să-ți zic două vorbe, spuse Ganea cu voce tremurândă, chinuită, apucându-l mașinal de umăr. O ură infinită îi clocotea în privire. Chiar în clipa aceasta se auzi o bătaie foarte puternică a clopoțelului din antreu. Smucitura ar fi putut să rupă cordonul clopoțelului. Se anunța o vizită ieșită din comun. Kolea alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deci, va mânca acolo.“ Prințul rămase ca să-l aștepte și profită de prilej ca să comande și el masa de prânz. Nici la trei și jumătate și nici măcar la patru, Kolea nu-și făcu apariția. Prințul ieși din hotel și porni mașinal încotro vedea cu ochii. La începutul verii, Petersburgul are uneori noroc de zile splendide, senine, călduroase, fără vânt. Ca un făcut, aceasta era una dintre acele rare zile. Câtva timp, prințul rătăci fără țintă. Orașul îi era prea puțin cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deocamdată stătea cu ochii în pământ, căzută parcă pe gânduri. De vreo două ori, ca în treacăt, cuprinse camera cu privirea; dezgustul i se întipări vizibil pe față, ca și cum s-ar fi temut să nu se murdărească aici. Cu gesturi mașinale, își aranja veșmintele și într-un rând își schimbă chiar locul, mutându-se cu un aer neliniștit spre capătul canapelei. Puțin probabil ca aceste mișcări să le fi făcut în mod conștient, dar tocmai de aceea comportamentul ei amplifica jignirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întrerupe scurt, mormăind: ― Vom vorbi mai târziu... Acuma, la datorie! Pe cărarea sură, în coborârea grăbită a înserării, grosul convoiului se legăna încet. Condamnatul, înfășurat într-o mantie verzuie, cu gulerul ridicat, cu o pălărie civilă în capul plecat, pășea mașinal la brațul unui preot militar bătrân, înconjurat de patru soldați cu baioneta la armă. Urmau grupuri de ofițeri și soldați, de-a valma, aduși de pe front înadins ca să vază execuția, toți cu căști de război și în uniforme murdare, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
oarecare mândrie. Pe frontul românesc... În clipa când să rostească ultimul cuvânt, își aduse aminte că locotenentul e român, dar nu mai avu vreme decât să-l pronunțe mai încet. Bologa îngălbeni și, parcă n-ar fi auzit bine, repetă mașinal: ― Pe frontul... Nu sfârși, ca și când i s-ar fi înfipt în beregată o gheară înăbușindu-i glasul. Rămase cu gura căscată și se holbă năuc la căpitanul care, dîndu-și seama cât a fost de imprudent, murmură prostește: ― Iartă-mă, prietene
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Boteanu hotărât. Că noi avem destule primejdii și greutăți... Bologa ridică repede fruntea, atât de schimbat era acum glasul preotului, și în înfățifarea lui citi limpede o îndîrjire care-l spăimântă. Casca de oțel o pusese pe masă; întinse mâna mașinal și o apucă de curelușă. Pe urmă și-o potrivi în cap, încet, cu luare-aminte, murmurând pierdut: ― Bine zici, Constantine... foarte bine... bine... Și ieși din odaie cu pași de înmormîntare, lăsând ușa deschisă, coborî treptele cerdacului, trecu prin ogradă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ungurește și cu atâta plăcere, că buzele-i puțin cărnoase tremurau. Apostol era buimăcit auzind-o, se silea să zâmbească și se feri să strângă mâna mică întinsă spre el. Peste o clipă însă îi apucă degetele cu o mișcare mașinală și răspunse de asemenea ungurește: ― O, domnișoară... nici nu mă așteptam să... Iartă-mă, sunt zăpăcit! Pentru că nu i-a sărutat mâna cum obișnuia și i-a zis "domnișoară", Marta avu o șovăire și chiar surâsul i se vesteji un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de piatră, văzu o santinelă cu baioneta la armă. ― Acolo? mormăi el, mai stins. Primarul dădu din cap. Pe urmă, cu glas care parcă voia să șteargă un gând, zise: ― Poate că s-o fi sculat domnul general... Apostol porni mașinal după primarul satului. Groparul se ținea de ei, mereu încurcat. În ușa a doua se ivise primăreasa, cu cocul cărunt în creștetul capului. Fiindcă nu auzea bine, primarul ca să nu strige, îi vorbi mișcând tare din buze și arătând pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
seama că este prea târziu. Cineva îl otrăvise, deranjat de lătratul lui în fiecare seară la ore târzii. -Anică !.. Anică !... ada repede oală cu lapte !.. Ni l-au otrăvit pe Azor !.. Anica sare cât colo în cămașă de noapte, pornind mașinal în noaptea adâncă cu oală de lapte, direct spre coteț. Azor se zbate în convulsii puternice...gura lui este încleștata, balele îi curg printre dinți, labele nu le mai poate mișca, ochii și-i închide încet, în somnul cel lung
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de uscare și-și ștergea umerii. Nu avea mai multe șunci decât soldații de douăzeci de ani. ― Mișcați-vă. O să secați reciclatoarele, chiulangiilor. Hai, afară. O să vă murdăriți la loc una-două. În popotă avu loc o segregare neoficială. Un reflex mașinal. Nu era nevoie să șușotești instrucțiuni sau să pui cartoane cu numele lângă pahare. Apone și membrii secției de asalt rechiziționează masa cea mare, în timp ce Ripley, Gorman, Burke și Bishop se așezară la cealaltă. Toți își mângâiau ceștile sau paharele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în voi emoții de nedescris, indiferent de obârșie. Ce n-ai da tu acum, de exemplu, să vii aici lângă mine, pe asta... cum îi zice... zi-i pe nume... pe sofaua asta... nu? Așa-i? Am dreptate? Broanteș încuviință mașinal. — Nu fi fleț - spuse rece Cosette. Nu merit. Sunt o fată ca oricare, n-am nimic deosebit. încearcă să te detașezi de senzații, să le controlezi. Gândește-te că nu ești de capul tău aici, reprezinți o comunitate. Un popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ximachi, obișnuit cu acest gen de flatări. Dincolo - le arătă el o ușă închisă - avem sala Trupurilor, dar încă nu e gata. Știți cum e: unele trupuri se mai rătăcesc, mai dispar... până le găsești, până le împăiezi... Metodiu încuviință mașinal din cap. Urmă o pauză în care Ximachi își încrucișa mâinile în poală și închise ochii, părând a se cufunda într-o adâncă meditație. Și ziceați că aveți treabă cu Vodă... - spuse el încet, aproape în șoaptă. V-ascult. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
0,50 euro de fiecare dată. Fidel obiceiurilor dumneavoastră, într-o zi în care vă este deosebit de sete, intrați într-un băruleț la fel de tipic ca și celelalte pe care le-ați vizitat până atunci, luați o sticluță din frigider, scoateți mașinal banii când... tânărul de la casă vă spune că prețul este de 1,50 euro! Ce faceți? Tentația de a repune sticluța în frigider și de a o porni spre alte bărulețe e foarte puternică, nu-i așa? Pentru 1 euro
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
jumătate din calificativ: Nu pleacă gardista asta!" își zise. Sia. făcând tocmai o mișcare mai vioaie ca de obicei, care cutremură scaunul lui Rim, și cerând voie profesorului: - Pot lipsi puțin? - ieși grăbită cu ochii pe fereastră. Mini se uită mașinal prin geam și văzu pe trotuarul 135 din față un tânăr cu pălărie de paie, care se înălța în vârful picioarelor. " A!" își zise. Apoi, cu o mică sforțare de memorie, recunoscu pe vărul Lică, pe Lică Trubadurul. încetă de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Nu spunea nimica, aștepta! Mini se trezi că-i spune ea, din senin, babei: - Dumneata ai slujit pe cucoana Lina și acum îngrijești și de domnișoara Sia, fata dumneaei. Nu se gândise cu răutate la astfel de cuvinte. Le pronunțase mașinal. . . pentru că baba aștepta acolo în fața ei, fără rost. . . sau pentru că venise pregătită să vorbească și nu cutezase să spună Linei nimic . . . sau pentru ca să afle dacă baba știe . . . sau numai răspunsese întrebării mute pe care i-o făcea baba! Baba întîi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să bată 283 un tact pe masa de scris, poate că o măsură clin De profundis Observă o boare ușoară de praf și, cu degetul arătător, pe care purta safirul uriaș, scrise pe praful subțire: Doamna Ada Basile Petrescu, apoi, mașinal, șterse. Cum o ușă se deschidea în ecoul palatului de marmoră, se duse repede în fața unei oglinzi să-și potrivească părul, cu urechea întinsă. Nu putea fi Lică. Se uita în oglindă atent, fără complezență. Abia acum observa că s-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
perine. Subt acea lîncezime ceva se precipita în ea undeva, într-un adine. Marcian sta drept, rigid, cu capul înainte, cu ochii pe vidul distanței. Elena mișcă puțin picioarele încurcate în pledul lunecat. Marcian se aplecă și i-1 ridică mașinal. Fără să-și dea seama, mina îi rămase peste pled pe genunchiul ei. Ochii Elenei luminară calzi la adăpostul pleoapelor. Lincolnul, lansat, fugea peste șosea ca purtat prin aer, pe drumul fără obstacol, drept, interminabil. în mișcarea ușoară a trăsurii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
avea să țâșnească un fascicul luminos, revărsând în jur radiații invizibile. După încetarea acestui bombardament tăcut, supraviețuitorii îl puteau preveni pe căpitanul Leeth, care la rândul lui putea avertiza celelalte grupuri. - Domnule Grosvenor! La auzul vocii pătrunzătoare, nexialistul se trânti mașinal, lovindu-se zdravăn, dar se ridică imediat, căci recunoscu glasul căpitanului. Ceilalți se ridicară și ei, furioși. - La naiba, asta nu se face! bombăni unul dintre ei. Grosvenor se apropie de videocomunicator și, fără să-și ia ochii de pe coridorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Kent, care preluase conducerea expediției. 22 Cineva îi șopti ceva la ureche lui Grosvenor, dar atât de încet, încât nexialistul nu desluși nici un cuvânt. Șoapta fu urmată de un fel de tril, la fel de neînțeles ca și cuvintele. Grosvenor își roti mașinal privirea. Se afla în studioul din propria-i secție și nu mai era nimeni acolo. Porni cu pași șovăitori spre auditoriu, dar când deschise ușa nu văzu nici acolo pe nimeni. Se întoarse perplex la masa lui de lucru, întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
saturate de apă. Ieșind din negură, Anabis întâlni, așadar, lumina razelor ultraviolete și începu să crească într-un ritm fantastic. A doua zi, el atinse țărmul planetei celei mai apropiate. Curând după aceea, ajunse la hotarele galaxiei și-și întinse, mașinal, tentaculele spre materia incandescentă a altor sisteme stelare Acolo, însă, cunoscu pentru prima oară înfrângerea, căci stelele acelea depărtate nu păreau să ofere nimic substanței sale lacome. Anabis învața pe măsură ce se hrănea. La început, își închipuise, ca gândurile îi aparțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fizionomia Cetăței. - Ce fală de treabă Eliza asta! Nici n-aș fi crezut! zise Lina. - Da! răspunse Mini distrat. Lina se despărți de ea pentru a sal duce la o clientă în Izvor. - Așa departe te duci, Lina? o întrebă mașinal. Lina strânse din umerii ei cam gheboși, de iobagă modernă. Mini o salută cu mâna și porni sprinten, croindu-și, prin străzi tăiate pe muche, drum drept spre centru. Lunecând sinuos, rochia ei albă, ca o barcă unduioasă pe care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu fiecare clipă, un sălaș mai primitor. Prin iarnă, începuse să-și piardă pofta de mâncare. Dor mea pe sponci, adâncit în coșmaruri care-l sleiau până-n zori. Gătea simplu, fără imaginație. Îi dădea lapte cu cacao dimineața lui Alioșa. Mașinal și fără pic de vanilie. După Crăciun, panica îl vizitase din nou. Alioșa gonea un căluț de lemn în jurul bradului. Dominique râdea și bătea din palme. Avea părul strâns la spate, cu o panglică verde, și purta o bluză albă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vocea ei. Speriată. Ciufulit trezită din somn. Poate nu singură. Poate... — Hei. Sunt la Alex. Aș vrea să vii până aici. Ea nu știe unde stă Alex. Îl întreabă multe lucruri, din care David nu reține nimic. Niiiiiiii-mic. Dictează adresa mașinal și închide telefonul. Îi aude o jumătate de respirație înainte de ton, nu și întrebarea. David ar zâmbi într-un acces de mulțumire pe care și-o intuiește sadică, dacă și-ar aduce aminte cum. David nu zâmbește. Afară plouă cumplit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]