437 matches
-
ales în impunătoarea filosofie religioasă, pe care ne-a dat-o. În ciuda catolicismului care e universalist și uniformizant, negrii intrați în Biserica romană nu și pot închipui pe Maica Domnului decât după idealul lor de frumusețe, adică în chip de Madonă neagră. Germanii intrați în creștinismul occidental au sfârșit prin a-i modifica doctrina, croind-o din nou după modul lor de înțelegere protestant. Influențe de asemenea natură variată sunt admisibile cu o condiție, ca ele să nu altereze puritatea dogmei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
după concepția naturalistă, ea desfigurează și reduce pe om la neant, după teoria energetică a materialismului senzualist, ca să sfârșească apoi prin a-l înfățișa în chip de mașină, după concepția mecanică a civilizației moderne. Puneți un tablou cubist alături de o Madonă de Rafael pentru a avea imaginea tragică a decadenței culturii moderne, devenită autonomă sau secularizată. Același proces de degradare se poate urmări în muzică, de la simfonia lui Beethoven la cacofonia stridentă a compozițiilor moderniste; în literatură, de la romanul lui Balzac
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Comparația ne îndreptățește să presupunem existența unui fior strict estetic, care condiționează aprecierea. Însă analogia acceptă aici (faptul merită semnalat ca excepție!) reversibilitatea, sugerând suprapunerea trăirii estetice peste nedezmințita atracție erotică. Iată în ce termeni e percepută uneori arta: "[...] o madonă de Roselli, cu pruncul în brațe, își arată obrazul ei rotund, gras și fără ideal". Un aer gnostic, în linia doctrinelor dualiste, se degajă din formulările acestea tranșante (de nuanță... bovarică, desigur), atenuate doar rareori, sub presiunea efectului narcotizant al
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
așază,/ Ochii cufundați în capu-i, fruntea tristă și-ncrețită.// Ea un înger, ce se roagă - El un demon, ce visează;/ Ea o inimă de aur - El un suflet apăsat;/ El în umbra lui fatală sta-ndărătnic răzimat -/ La picioarele Madonei tristă, sfânta Ea veghează 834. Puterea tămăduitoare și de procreere a umbrei, a duhului se reflectă și în Biblie, umbrele apostolilor vindecă, iar virtutea celui preaînalt a umbrit ca un simbol al tainei întruparea în Feciara Maria a Fiului Omului
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aibă un viitor, poporul „trebuie să se desfacă de două poveri”: „povara amintirilor” și „povara iluziilor”). Doar al cincilea număr conține o rubrică „Literatură. Artă. Sport” (abandonată după aceea). Două note recomandă Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu și anunță apariția Madonei cu trandafiri de G. M. Zamfirescu. A.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286470_a_287799]
-
cele mai multe ori, rostirea numelui acestui oraș: apa are „solzi de gunoaie”, în piețe cerșetorii „putrezesc în ciorchine”, bisericile poartă „mucegaiul” și „mirosul de vreme”, iar înăuntrul lor icoanele sunt „teatrale” și cu un „cer de panoramă”; tot aici se văd madone „laice și-obeze”, Hristoși-copii „hidrocefali și primitivi”. Pe acest fundal poetul își retrăiește imaginara iubire pentru Pamela - „ilustrație demodată” ce-l atrăgea în copilărie din paginile unei reviste (Veneția). Clipa ațipește-n „plictiseală”, marea, cerul și nisipul sunt „bolnave, cenușii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
în schițele cu tentă umoristică, firește, ci în formula clorotică a poemului în proză, cu despletite înfiorări de melancolie și de extaz. „Trubadur visător și solitar”, suspinătorul își mărturisește, îndurerat, amorul sublim pentru o copilă cu înfățișare diafană, de palidă madonă. Tonul plângător, cu impudice înduioșări, suferă de o incurabilă monotonie. Vocația lui S. se manifestă în publicistică. Avea condei ușor și o hărnicie nemaipomenită. În felul lui, în periodicele vremii, e un recordman al asiduității. Curios din fire, e atent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
reaua-credință și patima partizană care transpare din comentariu m-au dezamăgit. Până și în Basarabia noastră înapoiată și fără de speranță - conform sentinței cronicarului literator - asemenea diversiuni se fac cu mai multă pricepere. Scris într-un registru încruntat și posomorât, de „madonă” neglijată, comentariul Literatorului este până la urmă o probă de umor involuntar. E inutil să polemizăm cu cineva care sfidează evidențele și bunul-simț. Când nu este desființată printr-o grasă înjurătură, Televiziunii publice din Republica Moldova (TVM) i se reproșează în principiu
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
gândești” (Făptura mamei). Mama are capacitatea magică de a restabili și de a întreține starea de echilibru a omului și a universului: „Această lună lină/De nu va răsări,/ În locu-i răsări-va/Lin chipul maică-mii”. Idealizată după modelul Madonei lui Rafael, icoana Fecioarei cu Pruncul semnifică și „scutul, și îndemnul unirii în numele frățietății de neam” (Stelian Gruia). Într-o rețea de teme și motive izomorfe, mama figurează o măicuță a Basarabiei, terorizată de istorie; o nouă măicuță descinsă din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
planurile unei mașini zburătoare. Pictor format în atelierul lui Verrochio, pictează la început în manieră florentină (Bunavestire), apoi inventează tehnica "estompării" care dă senzația unei ușoare cete ce învăluie formele și creează impresia de blîndețe, de poezie și de mister (Madona pe stînci sau Gioconda). Strălucirea școlii florentine se răsfrînge asupra întregii peninsule. Chemați la toate curțile princiare și în toate orașele italiene, artiștii florentini arată tuturor temele și noile tehnici ale "Quatrocento-ului". La sfîrșitul secolului al XV-lea, arta nouă
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
apar povestiri semnate de Ov. S. Crohmălniceanu, Constantin Abăluță, Vasile Andru, Constantin Cubleșan. Literatura memorialistică este amplu reprezentată prin numeroase pagini de jurnal, autori fiind Liviu Rebreanu, Veturia Goga, Mircea Eliade, Radu Petrescu, Adrian Marino. Cu dramaturgie figurează Radu Stanca (Madona cu zâmbetul), Horia Lovinescu, Marin Sorescu, Ileana Vulpescu, D. R. Popescu, Iosif Naghiu. O secțiune permanentă revine criticii literare, axată pe fenomenul literar actual și ilustrată de Mircea Zaciu, Silvia Urdea, Mihai Sin, Dan Culcer, Serafim Duicu, Anton Cosma, Dumitru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290469_a_291798]
-
lor capătă un sens deplin într-o lume dezolantă.” Elizabeth Barrett Browning „Decizia de a avea un copil este una crucială. Prin ea hotărăști pentru totdeuna să îți lași inima să umble în afara trupului tău.” Elizabeth Stone „Ce altceva sunt madonele lui Rafael decât umbra dragostei de mamă, fixată într-o schiță permanentă pentru totdeuna?” Thomas Wentworth Higginson „Mama mea cântă fără încetare în sufletul meu, despre alinare, fericire și viață. Poate că uneori uit cuvintele, dar îmi amintesc întotdeuna melodia
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
care nu certifică o reală înzestrare pentru comentariul de acest gen. Prima plachetă - Poezii (1920) - a fost urmată de altele, astfel încât, în 1928, D. este admis ca membru al Societății Scriitorilor Români. În primele culegeri - Primăveri scuturate (1924), Cântece pentru madona mică (1926; Premiul Academiei Române), Priveliști (1928) - predomină încercările de autodefinire și autosituare a eului liric în lume, având ca principală marcă a identității durerea, o durere fără cauze concrete, explicite, care e un fel de a doua natură și duce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
era înzestrat cu posibilități modeste, lipsit de o forță de creație și expresie notabilă, D. reprezintă un caz de sinceritate, de atașament firesc la poezie. SCRIERI: Poezii (1915-1919), pref. I.A. Bassarabescu, Ploiești, 1920; Primăveri scuturate, București, 1924; Cântece pentru madona mică, Craiova, 1926; Opinii literare, București, 1927; Priveliști, București, 1928; Cenușă sfântă, București, 1930; Pietate, București, 1930; Elegii, București, 1933; Zăpezi și purpură, București, 1936; Poezia lui Cerna, București, 1939; Amiază, București, 1942; Zvon și joacă de copii, București, 1955
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
I. Akim, Papă Lapte, București, 1959; V. Ardamațki, Aici 11-17..., București, 1960 (în colaborare). Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, III, 169-170, IV, 156-158, V, 24-25, VII, 271-272, XII, 315-317,522; Bădăuță, Note, 14-16; Constantinescu, Scrieri, II, 484-490; G. Bogdan-Duică, „Cântece pentru madona mică”, „Națiunea”, 1927, 148; I.A. Bassarabescu, „Cântece pentru madona mică”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, 1926-1928, 178-180; Radu Gyr, „Priveliști”, „Ritmul vremii”, 1928, 6-7; Constantin Orăscu, Poetul George Dumitrescu, „Ritmul vremii”, 1928, 12; I.M. Rașcu, Convingeri literare, București, 1937
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
București, 1960 (în colaborare). Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, III, 169-170, IV, 156-158, V, 24-25, VII, 271-272, XII, 315-317,522; Bădăuță, Note, 14-16; Constantinescu, Scrieri, II, 484-490; G. Bogdan-Duică, „Cântece pentru madona mică”, „Națiunea”, 1927, 148; I.A. Bassarabescu, „Cântece pentru madona mică”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, 1926-1928, 178-180; Radu Gyr, „Priveliști”, „Ritmul vremii”, 1928, 6-7; Constantin Orăscu, Poetul George Dumitrescu, „Ritmul vremii”, 1928, 12; I.M. Rașcu, Convingeri literare, București, 1937, 79-80; Al. Bădăuță, „Cenușă sfântă”, „Duminica Universului”, 1931, 6; Ionescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
duce la proclamarea autonomiei sale15. Individul se (auto)construiește în periplurile sale sociale, etice, politice etc. Femeia parcurge și ea drumul sinuoasei sale afirmări. Locul și rolul femeii în societate, puterea și formele de acțiune, diversitatea reprezentărilor pe parcursul timpului (zeița, madona, vrăjitoare, demon) s-au schimbat. Printre fenomenele sociale, morale și estetice care definesc modernitatea, Parisul și Pariziana sunt elemente revelatorii subtile ale fetelor modernității (prin cultul violent al inovației și al formei). Franța este matricea modelelor politice și culturale moderne
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
se vor contura o serie de figuri ambigue, jalnice, detestabile, păcătoase, victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al XIX-lea sunt definite că madona, înger sau demon [Michaud, 2002, p.149] sau că madona, muză și seducătoare [Higonnet, 2002, p.303]. Aceste stereotipuri artistice și ideologice sunt reprezentate la diferite niveluri ale culturii literare (literatura populară, periodica, beletristica) și vizuale (în publicitate, fotografii, ilustrații
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
păcătoase, victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al XIX-lea sunt definite că madona, înger sau demon [Michaud, 2002, p.149] sau că madona, muză și seducătoare [Higonnet, 2002, p.303]. Aceste stereotipuri artistice și ideologice sunt reprezentate la diferite niveluri ale culturii literare (literatura populară, periodica, beletristica) și vizuale (în publicitate, fotografii, ilustrații de carte, pictură, sculptură, producții artizanale etc.). Arhetipurile feminine nu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
reflectarea unui ideal de frumusețe, ele devin modele de comportament, mai mult sau mai putin rigide. Astfel, muză rămâne ceea ce fusese înainte: o figură alegorica sau incarnarea unei idei35 în mai mare măsură decât a unei persoane specifice. Imaginile de madona și seducătoare sunt la fel de abstracte și organizează feminitatea în jurul a doi poli: unul normal, ordonat și liniștitor, altul deviator și periculos. În jurul primului pol domnește virtutea domestică; în jurul celui de-al doilea femeile care lucrează, activistele, prostituatele, femeile de culoare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mai întâlnim imaginea Muzei, Madonei sau Îngerului. Ele se preschimba spre sfârșitul secolului în soție morocănoasa, mama castratoare, amantă sufocanta, femeie insolenta, femeie devoratoare. Românul premodern, de la cel antic până la cel realist, se caracterizează prin valorizarea femeii că muză sau madona, ființa care guverneaza destinele masculine. Această aureola a femeii va fi disputată de românul realist, care-i refuză femeii postura de erou, readucând-o în câmpul realului. Școală realistă caută să se lipsească de eroina. Personajul feminin este primul vizat
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
prostituție, în viziunea sa): nu se mai poate trăi fără a trișă, este un laitmotiv care circulă în carnetele și în corespondență scriitorului. 21 Printre primele imagini ale timpurilor moderne este gravura republicana care o reprezintă pe zeița Rațiunii că madona și tabloul lui Eugène Delacroix Liberté guidant le peuple, incarnare inegalabila a Marianei, femeia din popor care antrenează bărbații în revoluție. 22 La rubrică Opinion des étrangers, et particulièrement des Russes sur la Parisienne din La Vie parisienne, citim următoarea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
groupe étaient devenus à tour de rôle amoureux de Mme de Burne, et, après la crise, demeuraient encore attendris et émus à des degrés différents. Ils avaient formé peu à peu une sorte de petite église. Elle en était la madone, dont ils parlaient sans cesse entre eux, tenus sous le charme, même loin d'elle. Ils la célébraient, la vantaient, la critiquaient, et la dépréciaient suivant leș jours, leș rancunes, leș irritations ou leș préférences qu'elle avait montrées" [Maupassant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
artistic din 1930, Femeia vizibilă, un colaj bizar de elemente reprezentând cele mai adânci impulsuri ale subconștientului, cuprinzând imagini provocator-sexuale, o întreagă gamă de simboluri freudiene, elemente arhitecturale baroce, figuri complexe din care una (a doua din dreapta) este inspirată de Madona pe stânci a lui Leonardo da Vinci, dar și un bătrân scuipând într-un caliciu - doar cu greu putem să deslușim toate acestea din învălmășeala (deliberată) de forme. Pentru psihanaliză, simbolismul acestor imagini este legat de dominația parentală, de răzvrătire
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Realizezi tu povara asta ? Să mergi să înregistrezi tu un cântec acuma care să fie ascultat peste zece, peste douăzeci de ani ? Peste cincizeci ? Ce spui de asta ? A ? Merită riscul ? — Frumoasă divă, na ! Frumoasă donă, poftim ! — De dive și madone știu toți, tu nu pricepi ? ! Îți fac și una cu Mona Lisa, na ! Scoate o foaie, semnez ! Sunt la dis- poziția ta o sută de cântece, dar lasă-l p-ăsta așa cum e. Za-ra-za... — Za-ra-za... — Ia bagă refrenul, fii atent
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]