434 matches
-
o iubesc cu un amor așa de statornic, ah! aceasta va să zică a suferi mii de morți. O, Dumnezeul meu, dă-mi curagiu, sau voi cădea de durere de nu vei veni într-ajutorul meu! Se așeză în poalele capelei pescarilor. Madona de Sorrenta era fecioara celor șapte dureri, sculptorul o înfățișase cu inima străpunsă cu șapte săbii, în vreme ce pe brațe ținea pe Cristos murind. Vederea aceștii marmure ce atât se potrivea cu impresiile inimii sale pare că ar fi aruncat un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cugetare atât de nevinovată și atingătoare. Pergoleze era afundat în meditație când Duni îl izbi pe umere, zicîndu-i cu acel glas vesel ce avea totdauna: - Ei, ce faci tu aci? Dumnezeu să mă ierte, tu îmi pari mai trist decât Madona cu șapte dureri! Pergoleze ardică ochii către dânsul și îl strânse de mâni. Aide, adăogă Duni, curagiu mai mult; nu ești tu mai mare decât o nenorocire? Și nedreptatea, neștiința norodului roman putea-vor să-ți doboare geniul? Pergoleze zâmbi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care nu certifică o reală înzestrare pentru comentariul de acest gen. Prima plachetă - Poezii (1920) - a fost urmată de altele, astfel încât, în 1928, D. este admis ca membru al Societății Scriitorilor Români. În primele culegeri - Primăveri scuturate (1924), Cântece pentru madona mică (1926; Premiul Academiei Române), Priveliști (1928) - predomină încercările de autodefinire și autosituare a eului liric în lume, având ca principală marcă a identității durerea, o durere fără cauze concrete, explicite, care e un fel de a doua natură și duce
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
era înzestrat cu posibilități modeste, lipsit de o forță de creație și expresie notabilă, D. reprezintă un caz de sinceritate, de atașament firesc la poezie. SCRIERI: Poezii (1915-1919), pref. I.A. Bassarabescu, Ploiești, 1920; Primăveri scuturate, București, 1924; Cântece pentru madona mică, Craiova, 1926; Opinii literare, București, 1927; Priveliști, București, 1928; Cenușă sfântă, București, 1930; Pietate, București, 1930; Elegii, București, 1933; Zăpezi și purpură, București, 1936; Poezia lui Cerna, București, 1939; Amiază, București, 1942; Zvon și joacă de copii, București, 1955
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
I. Akim, Papă Lapte, București, 1959; V. Ardamațki, Aici 11-17..., București, 1960 (în colaborare). Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, III, 169-170, IV, 156-158, V, 24-25, VII, 271-272, XII, 315-317,522; Bădăuță, Note, 14-16; Constantinescu, Scrieri, II, 484-490; G. Bogdan-Duică, „Cântece pentru madona mică”, „Națiunea”, 1927, 148; I.A. Bassarabescu, „Cântece pentru madona mică”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, 1926-1928, 178-180; Radu Gyr, „Priveliști”, „Ritmul vremii”, 1928, 6-7; Constantin Orăscu, Poetul George Dumitrescu, „Ritmul vremii”, 1928, 12; I.M. Rașcu, Convingeri literare, București, 1937
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
București, 1960 (în colaborare). Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, III, 169-170, IV, 156-158, V, 24-25, VII, 271-272, XII, 315-317,522; Bădăuță, Note, 14-16; Constantinescu, Scrieri, II, 484-490; G. Bogdan-Duică, „Cântece pentru madona mică”, „Națiunea”, 1927, 148; I.A. Bassarabescu, „Cântece pentru madona mică”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, 1926-1928, 178-180; Radu Gyr, „Priveliști”, „Ritmul vremii”, 1928, 6-7; Constantin Orăscu, Poetul George Dumitrescu, „Ritmul vremii”, 1928, 12; I.M. Rașcu, Convingeri literare, București, 1937, 79-80; Al. Bădăuță, „Cenușă sfântă”, „Duminica Universului”, 1931, 6; Ionescu
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
maxima concizie. O adevărată oroare față de retoric și decorativ face ca peisajele să ia aspectul unor stampe din Extremul Orient. La fel, în portretul iubitei sunt reținute numai detalii - ochii „vechi” și „părul lipit de urechi” (Sbor nesigur) - ori alura - „Madonă tristă printre lumini de bal” (Bal) -, dar acestea au ceva din forța obsesiei. Concretul devine predominant și în latura lui repulsiv-fiziologică doar într-un poem ca Vlad Țepeș și în expresia angoasei în fața morții (Declin). În ciclul Basme, inspirația pare
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
din diverse generații, cei tineri nefiind deloc neglijați. Astfel, dintre poeți, se disting în primul rând Radu Gyr, căruia îi apar numeroase poeme, multe incluse ulterior în volumul Cerbul de lumină, și George Dumitrescu, cu poeme din ciclul Cântece pentru madona mică (și nu numai). Pot fi citite și versuri de Cincinat Pavelescu, Zaharia Stancu, Radu Boureanu, Mihail Steriade, G. Talaz, N. Milcu, Radu Bucov (pseudonim folosit de Mihail Dragomirescu), Cicerone Theodorescu, Ion Pogan ș.a. Un loc însemnat îl ocupă proza
RITMUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289284_a_290613]
-
Revista Fundațiilor Regale”, „Viața” (semna Ștefan Stănescu-Buzău), „Curentul magazin”, „Claviaturi”, „Bucovina”. Din 1941 era membru al Societății Scriitorilor Români. În 1942 îi iese de sub tipar ultimul volum antum, Poemul sistemului solar. Avea în pregătire alte câteva culegeri de versuri (Plânsul madonelor, Cântărețul amurgurilor, Înălțimi de odihnă) și o dramă (Izvorul tămăduirii), care au rămas în manuscris. Mort la patruzeci și patru de ani, S. rămâne „poetul tânăr” al generației de lirici în care intrau Andrei Tudor, Simion Stolnicu, Vladimir Cavarnali ș.a.
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
în schițele cu tentă umoristică, firește, ci în formula clorotică a poemului în proză, cu despletite înfiorări de melancolie și de extaz. „Trubadur visător și solitar”, suspinătorul își mărturisește, îndurerat, amorul sublim pentru o copilă cu înfățișare diafană, de palidă madonă. Tonul plângător, cu impudice înduioșări, suferă de o incurabilă monotonie. Vocația lui S. se manifestă în publicistică. Avea condei ușor și o hărnicie nemaipomenită. În felul lui, în periodicele vremii, e un recordman al asiduității. Curios din fire, e atent
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
spun că ceva, uscat, fără viață, așa cum e diferența între culoarea uleioasa și grea a tabloului original și între luciul banal al cromolitografiei." " Îmi descopeream nevasta cu o uimire dureroasă...[...]. Printr-o ironie dureroasă, eu descopeream acum treptat, sub o madona crezuta autentică, originalul: un peisaj și un cap străin și vulgar." Cerințe: 1. Selectați verbe/ sintagme care atestă/ ilustrează subiectivitatea percepției. 2. Identificați principala modalitate de caracterizare a personajului feminin că rezultatul aceleiași perspective subiective. 3. Stabiliți două relații între
PROIECT DIDACTIC. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Popinciuc Flaviana, Avădănii Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_914]
-
1926), cultivă efuziunile lirice, atrăgând însă atenția prin portretistica aplecată adesea asupra dezmoșteniților sorții și prin observarea mediului citadin provincial. Altă culegere de nuvele și povestiri, Miss, va apărea postum, în 1942. Același mediu e prezent și în primul roman, Madona cu trandafiri. De data aceasta, departe de orice implicații ale realismului, Z. promovează subliniate trăsături expresioniste, privilegiază caricaturalul, șarja grotescă și absurdul. Cu acțiunea plasată într-un univers dereglat, halucinant, de coșmar burlesc, scrierea, relevabilă prin atmosferă și printr-un
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
și tragică umanitate, în aerul otrăvit de miasmele instinctelor primare. POMPILIU CONSTANTINESCU SCRIERI: Flamura albă... Suflete și chipuri prinse în vârtejul morții, pref. Eugen Relgis, Satu Mare, 1924; Cuminecătura, București, 1925; Gazda cu ochii umezi, București, 1926; Domnișoara Nastasia, București, 1927; Madona cu trandafiri, București, 1931; Maidanul cu dragoste, I-II, București, 1933; ed. îngr. Florence G. Zamfirescu, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1957; ed. îngr. și pref. Valeriu Râpeanu, București, 1993; Idolul și Ion Anapoda, București, [1935]; Sfânta mare nerușinare, I-II
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
Marin Sadoveanu, Scrieri, V, îngr. și introd. I. Oprișan, București, 1978, 410-414, 527; Lovinescu, Critice, III, 163-167; Adrian Maniu, G. M. Zamfirescu, RP, 1929, 3 456; Aderca, Contribuții, II, 290-291; Călinescu, Cronici, I, 261-262; Constantinescu, Scrieri, V, 260-273; Șerban Cioculescu, „Madona cu trandafiri”, „Azi”, 1932, 1; Dragoș Protopopescu, „Domnișoara Nastasia”, „Calendarul”, 1932, 154; Ionescu, Război, II, 146-149; E. Lovinescu, Memorii, II, Craiova, 1932, 244-246; Sebastian, Eseuri, 294-298; Șerban Cioculescu, „Maidanul cu dragoste”, ADV, 1933, 15 138; Papadima, Creatorii, 344-351; Adrian Maniu
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
Octave Mirbeau, București, 1926, Caucaz, Bucurețti, f.a.; Claude Farrère, Omul care a asasinat, București, 1927; Rabindranath Tagore, Patimă iubirii, introd. Romain Rolland, București, [1927]; Maurice Dekobra, Flăcări catifelate, București, 1928, Sfinxul a vorbit, București, 1930, Cu inima întristata, București, f.a., Madona din tren, București, f.a., Serenada călâului, București, f.a.; Myriam Harry, Insula voluptății, București, [1928]; Pierre Loti, Aziyadé, București, [1928], Pescarul din Islanda, București, f.a.;Pierre Loüys, Afrodita, București, [1928]; Lev Tolstoi, Ana Karenina, I-II, București, 1928 (în colaborare cu
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
a lui Mircea Eliade. A continuat cu Dicționar al religiilor de Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu (1993) și cu Nostalgia originilor (1994) și Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului (1997) de Mircea Eliade. Dacă în volumele anterioare (inclusiv în Madona din dud) tendința dominantă era una hermetică, demersul caracteristic acum [în volumul Euridice și umbra] este unul orfic. Poezia speculativă (în toate sensurile) nu-l mai satisface pe autor. Cuvântul nu doar răsfrânge, el încearcă să întrupeze. Trecerea de la hermetism
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
De fapt, el inițiază acum într-o terapeutică a miracolului. MIRCEA MARTIN SCRIERI: Comuna de aur, pref. Paul Georgescu, București, 1960; Vis planetar, București, 1964; Răsfrângeri, București, 1966; Monada, București, 1968; Odihnă în țipăt, București, 1969; Șah orb, București, 1971; Madona din dud, București, 1973; Unicorn în oglindă, București, 1975; ed. (Unicorn in the Looking Glass), tr. Stavros Deligiorgis, Iowa City (SUA), 1979; Poeme, București, 1981; Dialog la mal, București, 1985; Euridice și umbra, București, 1988; Eseuri, Galați, 1992; Chemarea numelui
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
cele mai multe ori, rostirea numelui acestui oraș: apa are „solzi de gunoaie”, în piețe cerșetorii „putrezesc în ciorchine”, bisericile poartă „mucegaiul” și „mirosul de vreme”, iar înăuntrul lor icoanele sunt „teatrale” și cu un „cer de panoramă”; tot aici se văd madone „laice și-obeze”, Hristoși-copii „hidrocefali și primitivi”. Pe acest fundal poetul își retrăiește imaginara iubire pentru Pamela - „ilustrație demodată” ce-l atrăgea în copilărie din paginile unei reviste (Veneția). Clipa ațipește-n „plictiseală”, marea, cerul și nisipul sunt „bolnave, cenușii
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
mormânt. Cine-i acvila ce cade? Cine-i stânca ce se sfarmă? Cine-i leul ce închide cu durere ochii săi? Cine-i tunetul ce moare umplând lumea de alarmă?.. - Este Domnul Romîniei: Barbu Dimitrie Știrbey!... {EminescuOpI 29} VENERE ȘI MADONĂ Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume ce gândea în basme și vorbea în poezii, O! te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
visuri ca-ntr-o noapte înstelată, Suflet îmbătat de raze și d-eterne primăveri, Te-a văzut și-a visat raiul cu grădini îmbălsămate, Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer Și-a creat pe pânza goală pe Madona Dumnezeie, Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin, Fața pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie, Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin. Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieți de poezie, Te-am văzut, femeie stearpă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nșelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir, O fecioar-a cărei suflet era sânt ca rugăciunea, Pe când inima bacantei e spasmotic, lung delir. O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie, Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin, Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie, Cu inima stearpă, rece și cu suflet de venin! Plângi copilă? - C-o privire umedă și rugătoare Poți din nou sdrobi și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
as de treflă, damă de pică, fustă, evantai, genunchi, ciorapi, pantofi, cizmă, pinten, copită de cal, ochi de viezure, șold, sân, gleznă, țigară de foi, oliță de noapte, lighean de bărbierit, cremă de ghete, biberon, foarfece de tablă, sfârc de madonă, fereastră, scaun, ușă de biserică, cioara de pe gard, vrabia din mână, fum de tămâie, mosc, negrul de sub unghie, bătătura de pe talpă, pilea de găină, corn de rinocer... - Oho, dar ați prins limbariță, nu glumă, exclamă Mașa, pe care comparațiile oaspetelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fără ca noi să putem face altceva decât să privim de sus de pe acoperiș sau să ne aruncăm în boturile lor ca să ne salvăm onoarea. De jos ne ajungeau la urechi țipetele lui Mariam și rugăciunile Wardei, care o chema pe Madona în castiliană. Cu glas tremurător, Mohamed făcea, la rândul său, o făgăduială: dacă aveam să ieșim de acolo teferi, își va întrerupe călătoria spre a merge în pelerinaj în orașul Taghya, ca să aducă o ofrandă la mormântul lui wali Bu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Cu grai monoton, Cu suflet taciturn- În visul meu te port. Iubito, cu fața de mort, Mireasă pe tron Cu grai monoton În visul meu te port. Iubito, cu fața de mort, De geniu trăsnită, De-a pururi monotonă, Goală madonă, De crini prăfuită- În visul meu te port... * Contrast Femeie, -mască de culori, Cocotă plină de rafinării- Tu, care țipi la desfrânări târzii Pe visători, cu greu, îi înfiori... Oh, sunt fecioare cu obrazul pal, Modele albe de forme fine-
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
lui Lopez în fața lui Lesnick: Claire era singura gringa pe care o întâlnise și i-ar fi plăcut să i-o dea la cioc, ceea ce îl făcea să se simtă vinovat, fiindcă numai curvele făceau așa ceva, iar ea era o madonă comunistă. Pe raft se mai afla și fotografia lui Richard Loftis, relația ei anglo-saxonă inconstantă. Mal se întoarse și o privi pe Claire. — Cuceririle dumneavoastră, domnișoară De Haven? — Trecutul și viitorul meu. Vechile greșeli, amestecate, și logodnicul meu, de unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]