198 matches
-
mână, de parcă i-ar fi teamă să nu i-o zboare vântul. Lanterna pe care i-o vâră În ochi, Îl orbește pe Antoniu care Închide În grabă caietul și se ridică În picioare , apropiindu-se de ușa deschisă a magherniței, timp În care polițistul Își mișcă mâna În care ține micul obiect metalic ce luminează, rotindu-l cu mișcări repezi, ca și când ar spăla parbrizul unei mașini. Lătratul câinelui lui Ben se aude ca de pe fundul unei fântâni. Și, deci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Întunericul ghetoului, lumina lanternei lui, pare că face salturi de colo-colo, fugind de cineva care ar vrea să o prindă. Într-un târziu, se aude o portieră trântită, rateurile unui motor și zgomotul mașinii care se Îndepărtează. Antoniu intră În magherniță, răsuflând ușurat. Cimitirul Străulești, se află la marginea orașului, și este un cimitir relativ nou, fără monumente funerare fastuoase, alei pavate, mărginite de pomi și de flori, sau bănci curate pe care să te așezi pentru a te reculege. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Genoveva. Nu-mi place numele, dar nu mi l-am ales eu. -Cum, nu ești tu Plăcințica? n-ai locuit o vreme În ghetoul de dincolo de calea ferată, la cerșetorul Antoniu, adică la mine, n-ai făcut tu curat În maghernița lui, adică a mea, n-ai Împărțit cu el mâncarea, adică și Antoniu arată spre sine , n-ai plecat pe furiș după o vreme, lăsând un bilet? n-ați vorbit amândoi despre soare și despre Uniunea Europeană? Nu-ți mai aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un cotidian, acest titlu de senzație? ,,Un fost cerșetor de 74 de ani, s-a transformat peste noapte Într-un stâlp al societății civile,, Nu, acolo i-a fost locul, acolo a trebuit să moară, pe mormanul de cârpe din magherniță, plâns de mine și de câinele lui Ben, care, nu se știe de ce, a vrut să plece odată cu el, spre groapă.. Plăcințica avea soarele și luna În ea. Putea să vagabondeze până la sfârșitul zilelor, că Dumnezeu s-ar fi Îngrijit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mestecat din gură și i-o lipește pe frunte lui Antoniu. -Taci! Să nu mai scoți nici un cuvânt. Nu-mi spui mie ce să fac. Nu cumva vrei să-ți arăt repartiția? Am o repartiție pentru iad și alta pentru maghernița asta. Pumnul pe care i-l vâră bietului Antoniu pe sub nas, e uriaș, monstruos, și greu de contrazis. Asta-i repartiția pentru ,,iatacul,, tău. N-ai decât să dormi pe jos, dacă nu Încăpem. Te crezi cumva marele șef al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o plătească! Singurul om de care-mi pare rău, e mama sărăcuța, care a Închis ochii și n-a mai apucat să mă vadă ieșit din pârnaie. Dar gata cu sentimentalismele! tună bruta, lovind cu pumnul În peretele șubred al magherniței. Îmi plac ghetourile. Mă omor după ele și... simt că am să mă integrez aici, dacă-mi dă pace mâncărimea de palme...,. După ce bruta a adormit și sforăitul lui zguduie pereții șubrezi ai Încăperii, Antoniu Își așterne câteva cârpe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui de vizită - era o legătură strânsă între picioare, adresă și marea lui aventură amoroasă. Odată, i s-a făcut atât de greață de Marșul nupțial, încât s-a hotărât să boteze cu numele autorului acelei mâzgăleli cea mai urâtă magherniță din oraș. Ca mai toate hotărârile lui de atunci, și pe asta a luat-o în compania unui demisec alb, iar alegerea lui a căzut fără nici o discuție asupra propriei sale străzi. Așa că în ziua următoare s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a fost că, pe noua hartă, strada lui a apărut cu numele de Intrarea Mendelssohn. — Și cum s-a chemat inițial? l-am întrebat eu. — Uite, nici pe Dumnezeu nu știm cum îl cheamă. De ce am ști tocmai numele acelei maghernițe? Ne înțelegeam din ce în ce mai bine. De la Piața Moartă, de-a lungul Aleii Immanuel, până în vârful muntelui Kármel. Un drum nebătut de mine ani întregi. Acolo creșteau brazii cu cruce și, când se înmulțeau, asta se auzea la difuzoare. Iosif și fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
obiectul interesului lui Marinică. Mai mică decât ei cu doi ani, stătea împreună cu maică-sa într-o cameră, care ținea loc și de bucătărie. Și-amintea bine de ea, o știa de când s-a mutat în curtea blocului, plină de maghernițe unde locuiau o mulțime de oameni. După cele 8 clase a intrat la muncă și se chivernisea cum putea. Nu o văzuse de mulți ani, avea impresia că a și uitat cum arată. Între timp s-a mai răcorit afară
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
că aici există mai mulți Înțelepți decât În toată biblioteca din Alexandria? Dante deschise gura să spună ceva, dar fu de Îndată oprit de celălalt, care Își reluă vorba cu entuziasm. — Și apoi, cârciumile voastre... Cu adevărat splendide! Nu ca maghernițele sordide frecventate de concetățenii mei. Am văzut localul unuia pe nume Baldo, care are casă deschisă dincolo de zidurile vechi. Îl cunoști? Acolo se joacă, știi? Și sunt și femei frumoase. — Cecco, izbuti Dante să zică În cele din urmă. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oală. Ne crezi fraieri, l-au luat și mai tare în șuturi, știm totul și, dacă va fi nevoie, încă ceva pe deasupra, au încercat să-l intimideze, vrem doar s-o auzim din gura ta. L-au tîrît într-o magherniță din dosul Bibliotecii Centrale, cam pe unde e acuma Muzeul Aman, l-au așezat forțat la o masă și la lumina unei lămpi cu petrol și feștilă au început să-l interogheze. Atunci le a jurat moarte și răzbunare comuniștilor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
handicapul motor nu-l mai lăsa să se ridice din scaunul cu rotile nici măcar cît să poată să pășească pînă la toaletă ca să-și facă singur nevoile. N-ar schimba-o pe nimic în lume, zice Tîrnăcop, privind admirativ la maghernița lui Roja ca la un palat de poveste, la zorzoanele de la ferestre, la balustradele vopsite țipător, la luminile care ard înăuntru ca într-un muzeu sau ca într-o sală de teatru luxoasă, n-o să înțelegi niciodată, Curistule, cum e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
puțin pașii în timp ce în jurul său orașul începe dintr-odată să prindă viață. O fi ăsta momentul cînd monstrul adormit de atîta vreme dă primele semne că se dezmorțește? Ferstrele din jurul său se luminează brusc, începe să treacă în revistă fiecare magherniță, vilă, apartament pe lîngă care trece, pocnesc și becurile de pe stîlpii de iluminat public, se trîntesc uși, din spatele gardurilor se aud lătrînd cîini. De unde avusese impresia că se află în mijlocul unui oraș părăsit, se trezește în mijlocul unei hărmălăi de neînchipuit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Știi cum și-a făcut cu adevărat averea? — Cum? — A mituit gangsteri și a făcut chestii și mai rele. Tati cumpăra cherestea putredă și decoruri uzate de la Mack Sennett și construia case cu ele. A construit în tot L.A.-ul maghernițe cu grad ridicat de pericol în caz de incendiu, înregistrate sub numele unor corporații fantomă. E prieten cu Mickey Cohen. Oamenii lui Cohen sunt cei care-i adună chiriile. Am ridicat din umeri. — Mick este prieten la cataramă cu Bowron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
crâșma aia. Mă așteptam să fie întuneric, dar am pătruns într-o încăpere strălucitoare, plină de marinari. Mexicance pe jumătate goale dansau pe bar, cu bancnote prinse în ața chiloților tanga. Muzica de marimba de la tonomate și fluierăturile publicului umpleau maghernița de o hărmălaie asurzitoare. M-am ridicat pe vârfuri, uitându-mă după cineva care să pară a fi patronul bombei. În spate am văzut un perete acoperit cu afișe de box. M-a atras ca un magnet și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de pe faleză. Mi-am dat seama unde mă aflu, mi-am zis că hotelul trebuie să fie pe prima stradă la dreapta și am încetinit pasul. Eram la distanță de o jumătate de stradă. Cu atât mai bine pentru mine. Maghernița mea era la nici o sută de metri. Mi-am tras sufletul și m-am apropiat agale, făcând pe Americanul Onest, ce se coboară mult sub nivelul lui. Curtea era pustie. Mi-am luat cheia de la panou. Apoi o lumină de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Wardell Gray și Dexter Gordon. Din când în când încercam fără succes să studiez pentru examenul de sergent și mă încerca dorința abia stăpânită de a o părăsi pe Kay, cu tot cu casa din povești, și de a-mi lua o magherniță ieftină pe undeva prin zona mea de patrulare. Dacă nu-mi ieșea în cale pilangiul ăla fantomatic, aș fi putut s-o țin așa la nesfârșit. Eram în parcarea de la Duke’s Drive-in, cu ochii pe un grup de parașute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spre mine, cu insigna prinsă la rever. Respirația îi duhnea a băutură, iar bâlbâiala îi dispăruse cu desăvârșire. — Dumnezeule, ce noroc chior! L-au pus pe un tablagiu să-i ușchească pe toți vagabonzii înainte de demolare. Acela a dat peste magherniță, a coborât și m-a găsit pe mine. Se pare că boschetarii ăștia s-au tot fâțâit pe-aici încă din ’47, dar poate că reușești să mai iei niște probe. Am pus mâna pe trusă și am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la Domnul Andrei și i-au aruncat niște mărunțiș. „Na, să nu crapi”. Și duse au fost. Numai singurătatea i-a rămas credincioasă. Ea nu i-a cerut nici bani, nici mobilă stil. A stat cu el și într-o magherniță. Ba, chiar se simțea mai în largul ei acolo. Și nu era nici măcar geloasă. Domnul Andrei păstra o icoană sub sticla căreia așezase nenumărate fotografii: el în centru și „fluturii” în jurul lui. Și de câte ori privea pozele se înduioșa. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lasă geanta jos. Nu pleci nicăieri. Am șaisprezece ani și pot să fac ce vreau. Ăsta era unul dintre strigătele de luptă obișnuite ale lui Jake, dar de data asta fraza suna mult mai încărcată de înțeles. —Mă car din maghernița asta. În vreme ce Jake tropăia pe scări, în jos, Fiona a luat-o pe Jessica în brațe și l-a urmat. — Dacă ieși din casă acum, atunci nici să nu te mai deranjezi să te mai întorci week-end-ul ăsta, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
omul de măsura loturile. În vremea aia, Cuțarida era aproape deșartă, o adunătură de case spre Grivița. Cârciumarul și-a ales locul, a dat bacșiș celui care venise cu el și s-a apucat să-și ridice singur prăvălia, o magherniță de lemn. Strânsese vreo trei ciocane de rachiu, câteva sticle și un butoi de vin acrișor, vînzîndu-l în câteva zile gunoierilor. Aceștia se bucuraseră că le aducea cineva băutură la îndemînă. Stere era tânăr și ager, cam duhos, nedezlegat la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ți-am dat cam puțin pentru cât ai muncit? Să faci la fel. Slugii să nu-i întinzi mâna și să nu-i lași decât atât cât să răsufle, altfel nu te mai respectă. Cumpără un loc și ridică o magherniță, pune o firmă, plătește statului ce-i al lui și nu te mai odihni! Prost nu ești, vrednic te știu, nițel noroc să ai, și atît! Dacă te mai încearcă vreo nevoie, ai să mă găsești. I-a pupat mâna
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu șireturi și ciucuri în margini, căzând în falduri pe pervaze. Tarapanaua Filantropiei rămânea la mijloc, într-un câmp, despărțind cele două laturi de parcele aliniate de măsurătorii primăriei. Spre capul acestei lungi căi de piatră, se ridicau piețe și maghernițe de lemn. Alți negustori își încercau norocul de-a lungul noului drum comercial. O zarvă veselă se auzea de departe. Tramvaiul scrâșnea pe șinele-i de fier, uneori caii se speriau, se aduna lumea grămadă, chip de-l mai pornește
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vrednică, nu ședea. El tot pe la Stere petrecea. Îl vorbea pe cîrciumar: - Ăsta ne cumpără pe toți! Unii n-aveau de unde să-l știe pe negustor. Gunoierul le povestea cum picase într-o seară pe maidan, cum își ridicase o magherniță și cum se ajutase cu șeful. Nu-l mai cunoșteai. Îi crescuse ceafa cârciumarului. Ceilalți ascultau cu ciocanele de rachiu în mână. Se minuna Tilică, se mira Gogu, el nu mai termina. Păi de unde să știe ei ce nuntă făcuse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sau să ia un rahat cu apă rece. Fetișcanele îmbrăcate în rochii de stambă sau poplin mâncau semințe, hohotind șăgalnic la soldații ce se țineau pe urmele lor. Către gară, se ridicaseră prăvălii noi de cărămidă. Acestea luaseră locul vechilor maghernițe, căzute sub târnăcop. Se schimbaseră firmele, pe ziduri se ridicau litere și nume noi. Forfota crescuse. Aici se înțeleniseră câțiva comercianți puternici, care învîfteau banii pe degete: unul Nicolaie Curcuman, de avea fierărie într-o hală rece și înaltă, unde
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]