10,511 matches
-
în anul 1995. Ca editorialist, Nicolae Manolescu are cîteva teme predilecte de reflecție. Se poate spune că, într-un fel, editorialele sale sînt o combinație a preocupărilor publicistului Nicolae Manolescu din rubricile care l-au făcut celebru: Cronica literară, Ochiul magic și Teme. Cele mai multe dintre texte se află la confluența dintre literatură și politică și discută dintr-o perspectivă morală rolul jucat de scriitori în societatea românească dinainte și de după evenimentele din decembrie 1989. Altele pornesc de la pretextul unor aniversări pentru
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
bancă pe care-ați ruinat-o?”. După ce te va contempla cu milă, nu va ezita să-și plaseze cunoscuta replică: „Și care e problema? Era banii matale?”. Pe altul, tânără și lugubră figură, nici nu-l poți întreba nimic, pentru că magicele vorbe îi ies pe gură cu frecvența expirației. Îl avertizezi c-a luat-o cam devreme cu stilul arogant, c-a pus instituția în fruntea căreia se află în slujba unor nemernici, însă nici n-apuci să termini fraza că
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
completă. Bogdan Suceavă e un povestitor de vocație, de cu totul altă stofă decît reperul canonic al genului - Sadoveanu, cu propensiune către spațiul eteric al fanteziei pure. Poate că acesta e drumul prin care realismul românesc se convertește în realism magic. Bogdan Suceavă, Bunicul s-a întors la franceză: istorii, prefață de Liviu Antonesei, Iași, Editura T, 2003. 118 pag., f.p.
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
Degețel, Zînele. Miraculosul, despre care s-a spus deja că e raționalizat la Perrault, primește așadar o nouă dimensiune și apare uneori ca domesticit, îmblînzit, relativizat. Șăgălnicia jucăușă poate atenua simbolul: regele este rareori la Perrault autoritatea militară, juridică și magică, așa cum vrea tradiția culturală; el bea bucuros două-trei pahare în plus și acordă mîna fiicei sale unui necunoscut în Motanul Încălțat, privește, în ciuda vîrstei, cam lung la frumoasa prințesă în Cenușăreasa, sau se teme de nevastă în Frumoasa din Pădurea
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
me the money!) Nu e prima oară când realizez că nu e nevoie decât de puțin mai multă atenție pe stradă sau pur și simplu în jurul nostru pentru a lua pulsul a ceea ce ni se întâmplă cu adevărat. O „ureche magică” poate fi plină de învățăminte... N-a trecut foarte mult timp de când o verișoară de câțiva ani a stupefiat familia adunată la o petrecere spunând că ea, când va fi mare, vrea să fie „curvă”. Chestionată serios asupra acestei alegeri
Parai, lovele și euroi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13369_a_14694]
-
deschise. Monitorul ca suport artistic e-am obișnuit să privim televizorul ca pe o sursă de informații, de spectacol sportiv și de interminabil divertisment. Printr-un simplu gest, care dacă nu s-ar fi banalizat ar avea încărcătura unui semnal magic, geometria feerică a micului ecran ne poartă prin țară, prin lumea întreagă și chiar dincolo de fruntariile ei. De la viața consumată prin canalele Gării de Nord și pînă la pasul de cangur al primului om ajuns pe Lună, televizorul ne spune totul, ne
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
evident, fără să-și pună această problemă, sculptorul trăiește una dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui este pentru modernitate: anume unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptică. Nostalgia originilor, sursa arhetipală și un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogățesc și ele, în cazul lui Bata Marianov, complicatul inventar al acestor experiențe de tip alexandrin la care istoria ne racordează astăzi, chiar și în afara consimțămîntului nostru. P.S. Mai sînt cîteva luni pînă la deschiderea Bienalei de la
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
drapeze parti-pris-urile ideologice în hlamida așa-zisei "siguranțe naționale". Curioasă carieră a făcut această sintagmă! Nici una, nici două, orice neisprăvit îți închide gura șoptindu-ți misterios: "Șșșșt! E vorba de siguranța națională!" Ce se ascude, la urma urmelor, în spatele formulei magice? Din câte-am citit în presă în ultima vreme, ea ar acoperi cam următoarele domenii: acțiunile antiteroriste, spionajul și contraspionajul, comerțul cu arme. Dar și, cine știe, asasinatul politic și posibila angrenare a statului român în acțiuni teroriste. N-avem
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
despre "semnalele discontinue" și despre schimbările bruște de fază vorbește prefața, de fapt ghidul unei solicitante curse printre obstacole care, pornită nepotrivit, sfîrșește sigur într-o fundătură. Altundeva, în cărțile Simonei Popescu, "literatura" (viața?) suprarealiștilor e un soi de piatră magică, un hacmanit sau un alexandrinit, care-și schimbă culoarea după cum ajunge la ea privirea. Poezia lui Gellu Naum, fragilă și evergreen, se potrivește, poate, cu o mimosa sensitiva care și-a rafinat peste măsură simțul tactil. Totul atinge, totul izbește
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
sau chiar zeci de mii de ani, din punct de vedere al civilizației, al cunoștințelor științifice și al posibilităților tehnice, din punctul de vedere al faptelor de conștiință și al reperelor morale ea a rămas captiva aceluiași set de reprezentări magice și de aspirații simbolice. Față de trogloditul paleolotic, cel care aducea bizonul sau cerbul în interiorul peșterii prin conturarea imaginii sale, apoi îl săgeta acolo în efigie și socotea vînătoarea din pădure doar o simplă formalitate în consecința actului definitiv al identificării
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
simbolice. Față de trogloditul paleolotic, cel care aducea bizonul sau cerbul în interiorul peșterii prin conturarea imaginii sale, apoi îl săgeta acolo în efigie și socotea vînătoarea din pădure doar o simplă formalitate în consecința actului definitiv al identificării și al uciderii magice, omul contemporan nu se deosebește aproape deloc sau, în cel mai bun caz, se deosebește doar prin iconografie și prin recuzită. Locul peșterii l-au luat acum spațiul public, panoul publicitar, semnul grafic, mediile și, de ce nu, însăși capacitatea noastră
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
Iar cînd comunismul însuși a obosit de moarte, cînd mesianismul său măsurat în cincinale a fost lovit de amnezie și și-a pierdut, una cîte una, toate profețiile fondatoare, amplele mișcări politico-sociale din țările de est au redescoperit voluptatea conflictelor magice. Steagurile au fost decupate în zona insemnelor, lozincile au fost martelate, asemenea sfinților din lăcașurile creștine de către hoardele venite din stepele Asiei, iar statuile imperturbabile, care-i preamăreau pe patriarhii paradisului imanent, au căzut și ele sub furia mulțimilor dezlănțuite
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
valori imediate, îndoctrinați de o propagandă infailibilă să ne citim epopeic propria existență și să delegăm trecutului mitic prerogativele de reprezentare a prezentului, ne-am trezit dintr-o dată, în plină libertate, mai aproape ca oricînd de acel scenariu de tip magic după care adevărata realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme care privesc lumea eroico-ficțională, aceea a imaginilor atemporale, și nicidecum aceea a gesturilor simple și a nenumăratelor evenimente pe care ni le oferă istoria mică. Prinși în această avalanșă a narcisismului
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
după care adevărata realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme care privesc lumea eroico-ficțională, aceea a imaginilor atemporale, și nicidecum aceea a gesturilor simple și a nenumăratelor evenimente pe care ni le oferă istoria mică. Prinși în această avalanșă a narcisismului magic și a mîntuirii în efigie, aproape că nu a existat componentă a societății românești care să nu se vrea reprezentată și să nu se viseze gravată în paradisul de bronz, de piatră, de oțel și, la rigoare, chiar de ciment
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
se pierd în întunericul care rămâne ambianța dominantă a spectacolului. Mici luminițe, dispuse în structuri geometrice, sclipesc enigmatic. Nu m-au intereseat explicații despre ce ar fi dorit regia: cosmosul, planetele ... Convingătoare este rotirea personajelor în jurul acelui centru de putere magică, magnetică, reprezentat de colivia centrală. Și ea prinde să se rotească în haosul final. Deduc și o proiecție a muzicii posibil a fi deslușită în această concepție: desenele rotitoare din uvertură și final, din aria Elvirei. Cum Mozart nu creat
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
esența în realitatea incoruptibilă a limbajului, deposedat de orice sarcină anexă. Gestul mecanic, materia densă, asemenea unei lave încremenite pe versantul craterului, particularizează în plus, prin insemnele unei mari energii lăuntrice, această fascinație sălbatică în fața culorii, o fascinație primitivă și magică, situată cu totul în afara stereotipurilor culturale. Deși această pictură este lipsită de orice ideologie, prin consecințe ea se apropie, ca dinamică a privirii și ca anvergură a gestului, de atitudinile foviștilor față de expresia artistică, în general, și de limbaj, în
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
povestirile și la vorbele lui și vor găsi aici imagini familiare: femei de pe stradă de o frumusețe incredibilă iubite cu mintea ("întreaga lume există pentru a ajunge la o femeie frumoasă"), femei urâte de care se leagă însă un moment magic, femei iubite și care nu au iubit înapoi, femei care ar fi meritat iubite, femei care deschid secretele trupului sau comorile minții. În ciuda tristeții care răzbate din multe povestiri - rememorările au inevitabil ceva deșart în ele -, cartea este luminoasă și
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
să uite că el însuși exista. Ce făcea de fapt Wittgenstein în momentele acelea cînd mintea lui, abandonîndu-se în fluviul imaginilor fără sens ale cinematografului, încerca să-și anihileze durerea? Recurgea, poate fără știința lui, la o metodă arhaică și magică de predare a propriei subiectivități în mîna unor imagini: mîntuirea prin fantasme venite din afară, încercarea soteriologică de a-și vindeca ființa prin ieșire completă din sine și prin pășire într-o lume a ficțiunilor senzoriale. Pentru Patapievici, ceea ce trăia
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
în sîngele muzicii savante și o genă a însingurării, a izolării. Dacă în faza primordială ori în cea sintonică "muzicienii", alias membrii unei colectivități, produceau și reproduceau laolaltă, într-o funciară consonanță, faptele sonore, fie ele de orientare taumaturgică sau magică, fie suprasensibilă sau inițiatică, în faza actuală, a atomizării, muzicienii sunt, vrînd-nevrînd, pensionarii unui țarc de muzică așa-zisă contemporană. Compozitori (poate mai mulți ca niciodată), interpreți (mai mult histrioni decît veritabili), un public (cît să încapă la o cină
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
forțe neantagonice, independente. Pentru sfinții părinți, pentru Ioan Damaschinul sau Grigorie Sinaitul, monada se mișcă spre diadă și se oprește în triadă, Sfânta Treime fiind, de fapt, acel unu al Dumnezeirii creștine. Dar numărul trei este și numărul echilibrului, numărul magic al alegerilor din basme și legende, numărul virtuților etice, precum speranța, credința și iubirea. Triada caracterizează orice act creator și unește autorul de procesul creației și de sursa acestuia. Dar tot prin triadă, muzica și sculptura se leagă definitiv de
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
zi cu zi. Ostilitatea, mefiența sau ignorarea denumesc coordonatele de bază ale modului în care "ceilalți" îi privesc pe scriitori. Nu vom găsi însă formulate explicit aceste adevăruri în discursul nici unei puteri politice, indiferent de țară sau de regim. Noțiunea magică de Cultură se cere prețuită, cel puțin formal. Politicianul ignar, atunci cînd se exprimă public, are grijă să menajeze susceptibilități seculare și nu-și permite să pună sub semnul întrebării utilitatea însăși a culturii. Aceasta și dintr-o rațiune practică
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
Cronicar Mărturisirile unui cronicar Acum două săptămâni, cînd Cronicarul a vorbit despre revista Dilema, Turul Franței și Radu Cosașu, multă lume din afara redacției (dar și din redacție) a crezul că autorul Ochiului magic ar fi fost directorul revistei noastre, fiindcă acesta semnase anul trecut un editorial dedicat acelor oameni minunați și bicicletelor lor zburătoare. Greșit! Ochiul sportiv fusese al altcuiva, căci la România literară mai există cîteva perechi de ochi și cîteva perechi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
fost directorul revistei noastre, fiindcă acesta semnase anul trecut un editorial dedicat acelor oameni minunați și bicicletelor lor zburătoare. Greșit! Ochiul sportiv fusese al altcuiva, căci la România literară mai există cîteva perechi de ochi și cîteva perechi de ochelari magici care privesc emisiunile sportive și-l citesc pe Radu Cosașu. Cum una dintre cele mai frecvente întrebări pe care ne-o pun cititorii este: "Cine-i Cronicarul ?" sau " Cine a scris Ochiul magic ?" ne-am hotărît să facem cîteva destăinuiri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
de ochi și cîteva perechi de ochelari magici care privesc emisiunile sportive și-l citesc pe Radu Cosașu. Cum una dintre cele mai frecvente întrebări pe care ne-o pun cititorii este: "Cine-i Cronicarul ?" sau " Cine a scris Ochiul magic ?" ne-am hotărît să facem cîteva destăinuiri pe temă. l Pe vremea cînd pagina 32 se numea încă Revista revistelor, Cronicarul a avut, ani la rînd, două condeie: Adriana Bittel plus Cristian Teodorescu. La nevoie - vacanță sau alte ocupații acaparante
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
încît nici noi, cei din redacție, nu mai știm sigur cine este, mai ales că, în tradiția unor asemenea rubrici, masca stilistică e binevenită. l Cine e așadar Cronicarul revistei noastre ? Un personaj colectiv cu o puzderie de ochi, toți magici. Are spiritul critic și mîna care scrie (cu pixul) ale lui Nichi (Manolescu), are puterea de a se entuziasma, talentul și ghearele motanului Adei (Bittel), are bucuria de a povesti și Tico-ul abastru închis ale Marinei (Constantinescu), are bucuria de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]