706 matches
-
pă care l-am luat să-l termin acilea la mare să vadă lumea ce știe să facă o olteancă vrednică, adică io! În timp ce Timona melița pe limba considerată de înțeles pentru toată lumea doamna blondă zâmbea încurajator rostind ca un magnetofon stricat, probabil singurul cuvânt din limba lor, respectiv: ia, ia! - Bă, Veronele, bă, asta-i cam toantă ea da’ uiti-te că, ușor-ușor, o făcui să priceapă și să știi că-ncepu să-mi prinză graiul! Numai că, Veronel era
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
oase.” Biblia 5. Balul La căminul cultural era o mare surpriză pentru toți cei dornici de distracție. Primăria a invitat o formație de lăutari care să cânte la bal de cu seară, până la miezul nopții. Toți se așteptau la vechiul magnetofon al organizației U.T.C. Tinerii apropiindu-se de căminul cultural și auzind sunet de vioară și de acordeon, nu le venea să creadă că au un bal adevărat. Deci nu era sărbătorit doar evenimentul absolvirii anului școlar, ci mai existau
ROMAN CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347531_a_348860]
-
în fruntea grupului de fete zvăpăiate, parfumate, rujate și îmbrăcate în cele mai elegante rochițe ale lor, se grăbeau să ajungă în improvizata sala de dans din incinta căminului cultural. Aflase că vor avea o formație de muzicanți în locul vechiului magnetofon folosit la reuniunile tovărășești. Valentina era curioasă dacă i-a sosit invitatul din satul vecin. Vestea că la Teșila este bal mare cu lăutari s-a răspândit repede peste dealuri prin satele limitrofe, așa că se așteptau să fie multă suflare
ROMAN CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347531_a_348860]
-
care făceau sâmbăta seară sau duminica o “talpă” între Poștă și Piața Ovidiu, sau mergeam în gașcă - băieți și fete - la subsolul unei clădiri naționalizate, transformată în bloc de locuințe muncitorești, care fusese cândva hotel - actualul hotel Palas. Cu un magnetofon Tesla, participam la renumitele “ceaiuri” ale acelor ani, sau “reuniuni tovărășești”, cum se vor numi mai târziu. De fapt, acolo locuia unul dintre amicii noștri, care împreună cu mai mulți băieți, amenajase două încăperi de la subsol, acceptabile pentru pretențiile noastre tinerești
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
dermatologică”. Dar semnatarul își făcuse datoria, a ajuns bine-mersi în Germania, iar eu am continuat să n-am viză pentru Occident. Sunt fericit însă că în anii aceia grei am adus bucurie și alinare prin emisiunile mele, prin benzile de magnetofon cu noutăți muzicale pe care eu și fratele meu le trimiteam în toată țara. De obicei, prezentatorii țin în mână un desfășurător, citesc o hârtie, ceea ce dumneavoastră nu ați făcut. Cunoașteți prezentatori care nu consultă o fițuică? Nu comentez prestația
OCTAVIAN URSULESCU. MĂRGĂRITARELE MUZICII UŞOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365727_a_367056]
-
ei, un intelectual fin și rasat, care ne citea versuri, cu dicție, interpretare și accent evreiesc, din Ion Pribeagu și ne oferea fel de fel de surprize muzicale, într-o vreme când nu exista calculator, CD-uri, MP3-uri, ci doar magnetofon, pick-up și radio. Aniversările noastre se petreceau discret dar foarte plăcut, amfitrioană fiind însăși grecoaica Mazozi, o femeie cum rar mi-a fost dat să întâlnesc în viață. Fiecare aducea bunătăți și surprize și masa devenea, nu numai îmbelșugată, dar
OLGUŢA POPESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365048_a_366377]
-
care era așa de mândră și îndrăgostită. Timpul a început să se scurgă ireversibil. Mai era puțin și terminau clasa a opta. După serbarea de sfârșit de an, se organiza la căminul cultural o seară dansantă cu muzică după un magnetofon, conectat la niște boxe răgușite. Fiind sâmbătă, tineretul se gândea mai ales la acest eveniment. La țară, între dealuri, păduri și munți nu prea ai unde te distra, decât dacă te duceai la oraș sau la Sinaia și pe întreaga
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
de la partid și de la învățământ, apoi directorul școlii, care a prezentat istoricul comunei și, în final, președintele de colectivă, proaspătul absolvent a opt clase, ce prevestea viitorul luminos al localității și al colectivei. O muzică de pahar se auzea din magnetofonul căminului cultural, iar romanțele Miei Braia și ale Ioanei Radu încântau inimile participanților, îndemnându-i să se înfrupte din bunătățile din farfurie, gătite cu talent și pricepere de tanti Veta, bucătăreasă oficială de ocazie. Petrică Armonistul și colegii săi erau
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
ocazie. Petrică Armonistul și colegii săi erau păstrați pentru partea dansantă. Deocamdată serveau și ei masa separat de ceilalți participanți, într-un colț al scenei, unde se va desfășura dansul. Parcă era mai gustată muzica lor decât cea de pe benzile magnetofonului, însă deocamdată nu era nevoie de lăutari. Era etapa de socializare între meseni. Trebuia să se ajungă la o anumită stare de bine, de veselie, pentru a schimba cele două surori de pe banda magnetică cu lăutarii locali. De fapt, toată
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
tangourile din repertoriul maestrului Gică Petrescu sau al lui Alexandru Jula și Ionel Miron de la teatrul de estradă „Leonard” din Galați, care vizitau prin turnee și căminul cultural din comună, ocazie cu care le-au înregistrat melodiile pe banda de magnetofon. Săndica era vecina din dreapta a profesorului de franceză, Mircea Trăistaru, care, auzind acordurile muzicale și tropotul pașilor dansatorilor, nu a întârziat să o invite pe fată la dans. Era prima dată când se aflau într-o situație așa de familiară
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
să spui cu aceasta? - Nimic. Hai să mergem. Și fata îl luă pe Mircea de mână ca și când ar fi fost prieteni de-o viață, trăgându-l după ea. În sala cu petrecăreți era gălăgie, fum și muzică de petrecere la magnetofon. Orchestra formată ad hoc, încingea atmosfera pe scena căminului cultural și perechile duduiau din picioare de se cutremura scena. Îi ziceau o moldovenească de ieșeau scântei din călcâiele dansatorilor. - Ce zici, mergem la masă sau pe scenă? întrebă Mircea. - Deocamdată
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
un moment petrecut la Geneva. Însoțea la cumpărături pentru nunta cu Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta a României, pe Majestatea Sa, care era la volanul mașinii. Trecând prin fața Națiunilor Unite, Regina a zărit un grup care protesta cu pancarte și magnetofoane și și-a exprimat voința de a parca mașina, spre a se alătura protestatarilor. Alteța Sa Regală Principele a fost ezitant față de această intenție, replicând că nu cunoaște ce revendică protestanții. „Nici eu nu am habar”, a răspuns Regina, „dar nu
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365597_a_366926]
-
mei. Nu era numai drumul motivul, însă îmi place să cosmetizez acum deciziile dragilor mei părinți. Îmi lipsea această eliberare de energie pe care mi-o putea oferi doar dansul. În schimb ascultam la maxim melodiile înregistrate pe benzi de magnetofon de către tatăl meu și dansam prin casă, singură, până reușeam să obosesc. Cele câteva petreceri la care am participat pe toată perioada școlară mi-au rămas în suflet și le-am păstrat cu multă grijă într-un colțișor colorat și
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366156_a_367485]
-
acolo). Trecem strada și de îndreptăm spre templu propriu-zis nu înainte să ne abandonăm sandalele lângă altele. Într-un foișor, un călugăr cu haina lui portocalie privea pierdut mulțimea, rolul lui acolo era să întoarcă banda ce se derula în magnetofonul legat la niște boxe imense. De aici aud în fiecare dimineață pe la orele cinci jumătate și apoi seara, un fel de predică, deși distanța este considerabilă. Plăcile pavajului ne ard tălpile mai ceva decât nisipul fierbinte de la marginea oceanului și
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 6 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352055_a_353384]
-
au toate astea în comun? Sunt medii de stocare magnetice care au, precum pământul, o mișcare de rotație. Și știi ce mai au toate astea în comun? Mor repede, precum efemeridele. Iată! Au dispărut pick-up-urile, au murit discurile. Au dispărut magnetofoanele, au murit benzile. Au dispărut casetofoanele, au murit casetele. Și zeci de milioane de oameni au rămas în casă cu miliarde de cadavre ... Toate pline cu muzică tăcută, toate se uită triste la tine, plângând cu un ochi (discurile) sau
DORINŢE AMÂNATE de DAN NOREA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352189_a_353518]
-
aducea și cele mai noi albume cu Beatles, sau alte formații de muzică rock precum și poveștile din campusurile universitare Muzică rock era în plină asensiune în rândul tineretului proletar în acea vreme.. În scurt timp erau copiate pe benzi de magnetofon de prietenii lui din cartierul Primăverii, prieteni, care îi fuseseră colegi de școală generală și liceu.Ulterior benzile circulau prin toate căminele studentesti.Saptamanal în fiecare facultate se organizau seri de dans pe muzica rock. Conditile de mâncare și cazare
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346203_a_347532]
-
care făceau sâmbăta seară sau duminica o “talpă” între Poștă și Piața Ovidiu, sau mergeam în gașcă - băieți și fete - la subsolul unei clădiri naționalizate, transformată în bloc de locuințe muncitorești, care fusese cândva hotel - actualul hotel Palas. Cu un magnetofon Tesla, participam la renumitele “ceaiuri” ale acelor ani, sau “reuniuni tovărășești”, cum se vor numi mai târziu. De fapt, acolo locuia unul dintre amicii noștri, care împreună cu mai mulți băieți, amenajase două încăperi de la subsol, acceptabile pentru pretențiile noastre tinerești
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
de la partid și de la învățământ, apoi directorul școlii, care a prezentat istoricul comunei și, în final, președintele de colectivă, proaspătul absolvent a opt clase, ce prevestea viitorul luminos al localității și al colectivei. O muzică de pahar se auzea din magnetofonul căminului cultural, iar romanțele Miei Braia și ale Ioanei Radu încântau inimile participanților, îndemnându-i să se înfrupte din bunătățile din farfurie, gătite cu talent și pricepere de tanti Veta, bucătăreasă oficială de ocazie. Petrică Armonistul și colegii săi erau
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
ocazie. Petrică Armonistul și colegii săi erau păstrați pentru partea dansantă. Deocamdată serveau și ei masa separat de ceilalți participanți, într-un colț al scenei, unde se va desfășura dansul. Parcă era mai gustată muzica lor decât cea de pe benzile magnetofonului, însă deocamdată nu era nevoie de lăutari. Era etapa de socializare între meseni. Trebuia să se ajungă la o anumită stare de bine, de veselie, pentru a schimba cele două surori de pe banda magnetică cu lăutarii locali. De fapt, toată
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
tangourile din repertoriul maestrului Gică Petrescu sau al lui Alexandru Jula și Ionel Miron de la teatrul de estradă „Leonard” din Galați, care vizitau prin turnee și căminul cultural din comună, ocazie cu care le-au înregistrat melodiile pe banda de magnetofon. Săndica era vecina din dreapta a profesorului de franceză, Mircea Trăistaru, care, auzind acordurile muzicale și tropotul pașilor dansatorilor, nu a întârziat să o invite pe fată la dans. Era prima dată când se aflau într-o situație așa de familiară
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
să spui cu aceasta? - Nimic. Hai să mergem. Și fata îl luă pe Mircea de mână ca și când ar fi fost prieteni de-o viață, trăgându-l după ea. În sala cu petrecăreți era gălăgie, fum și muzică de petrecere la magnetofon. Orchestra formată ad hoc, încingea atmosfera pe scena căminului cultural și perechile duduiau din picioare de se cutremura scena. Îi ziceau o moldovenească de ieșeau scântei din călcâiele dansatorilor. - Ce zici, mergem la masă sau pe scenă? întrebă Mircea. - Deocamdată
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
care făceau sâmbăta seară sau duminica o “talpă” între Poștă și Piața Ovidiu, sau mergeam în gașcă - băieți și fete - la subsolul unei clădiri naționalizate, transformată în bloc de locuințe muncitorești, care fusese cândva hotel - actualul hotel Palas. Cu un magnetofon Tesla, participam la renumitele “ceaiuri” ale acelor ani, sau “reuniuni tovărășești”, cum se vor numi mai târziu. De fapt, acolo locuia unul dintre amicii noștri, care împreună cu mai mulți băieți, amenajase două încăperi de la subsol, acceptabile pentru pretențiile noastre tinerești
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
o “talpă” între Poștă și Piața Ovidiu (din Constanța n.a.), sau mergeam în gașcă - băieți și fete - la subsolul unei clădiri naționalizate, transformată în bloc de locuințe muncitorești, bloc care fusese cândva hotel - (actualul hotel Palas din Constanța). Cu un magnetofon Tesla, participam la renumitele “ceaiuri” ale acelor ani, sau “reuniuni tovărășești”, cum se vor numi mai târziu. De fapt, acolo locuia unul dintre amicii noștri, care împreună cu mai mulți băieți, amenajase acceptabil pentru pretențiile noastre tinerești, două încăperi de la subsol
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
preot, bine că nu i-am pupat mâna»”. Memoria peliculei Referitor la fotografii, cât s-a mai chinuit până a reușit să-l convingă să se lase pozat! “Era total împotriva tehnicii noi, cu tot ce însemnă aceasta: aparat foto, magnetofon, reportofon. Nu voia să se lase filmat. Regizorul Paul Barbaneagra a reușit să-l filmeze foarte puțin, cu o cameră ascunsă”. Plesoiu și-a cumpărat un aparat foto și, cu ajutorul - ba chiar complicitatea - lui Christinel, a reușit să-i facă
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
Constatare Este mijlocul iernii, privesc ghioceii înfloriți lângă bloc, soarele strălucește puternic, iar vremea această n-o înțeleg deloc. S-au întors toate cu susul în jos, Ponta ne minte cu țambalul sub batistă Și eu repet că și un magnetofon, că, trebuie să fiu optimistă... Sora din Brașov cu alti muncitori, au votat USL cu mâinile amândouă, iar când s-au văzut copleșiți de taxe, au tăcut și s-au făcut că... ploua. Prea mult am așteptat de la electori să
CONSTATARE, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359894_a_361223]