306 matches
-
1956, cu volumul de proză Cu și fără ghiozdan, tradus prompt în limbile maghiară, sârbă și germană. I s-au acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru Recreația mare (la ediția a doua, 1973), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Mama mamuților mahmuri (1980). Consacrat ca scriitor în literatura pentru copii, S. poate fi socotit autorul unei singure cărți, Recreația mare (1965), în care a reunit multe din povestirile sale anterioare. Revizuirile succesive țin de însăși maniera în care este înțeles actul scrisului
SANTIMBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
rochițe, București, 1966; Să stăm de vorbă fără catalog, București, 1967; ed. 3, București, 1981; Ștafeta fanteziei, București, 1968; Schițe vesele, București, 1969; Melcul mincinos, București, 1972; Aducătorului, mulțumiri, București, 1976; Viitorule, când te-ai născut?, București, 1977; Mama mamuților mahmuri, București, 1980; Un Gulliver în țara chiticilor,București, 1983; N-ați văzut un mânz maro?, București, 1999; Carnete de editor. Interviuri. Addenda, îngr. Sanda Sântimbreanu și Ion Nicolae Anghel, Timișoara, 2000. Traduceri: Gianni Rodari, Aventurile lui Cepelică, București, 1957 (în
SANTIMBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
Cluj-Napoca, 1990; Verișorii siamezi, Cluj-Napoca, 1994; Marele zid chinezesc german, Cluj-Napoca, 1995; Cufărul Pandorei, Cluj-Napoca, 1997; Transsiberianul de Fetești, Cluj-Napoca, 1997; Reproducerea la bufnițele împăiate, Cluj-Napoca, 1998; De serviciu în clepsidră, Cluj-Napoca, 1999; La pas cu deltaplanul, Cluj-Napoca, 1999; Lebăda mahmură, Cluj-Napoca, 2000; Privighetoarea ciocușă, Cluj-Napoca, 2000; Duminica de luni, Cluj-Napoca, 2001; Intravilane, Cluj-Napoca, 2001; Ciroza la țânțari, Cluj-Napoca, 2002; C.U. 55 (autografe pe suflet), Cluj-Napoca, 2002; Salina de cărbuni, Cluj-Napoca, 2002; Republica Valentin, Cluj-Napoca, 2003; Românie dragă, Elveția mea
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
jur, a îngreunat mersul -/ acolo m-am născut, sub propria mea privire/ pe batistuțe colorate, pe care mi le așterneam singur/ acolo mi-am încercat până târziu inițialele/ (un gol am lăsat pentru a umple un alt gol)/ din realitatea mahmură, fără ritm, fără rimă/ mai erau doar trei lopeți de aruncat/ târziu/ când visele ne îmbrâncesc, ne pocnesc oasele/ mâinile mele îndelung m-au pipăit, urlând singuratice” (din cuvântul tău rostit în pustiu, 3). În Poeme de sedus realitatea (2000
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
din noapte cumătrul a făcut-o sub un gard, nu prea departe de casă. Unui trecător i s-a făcut milă de traista cu carne care degera ceva mai la o parte, așa că, în zori, cumătrul a ajuns acasă doar mahmur. IARMAROCUL încă se mai ținea iarmarocul de vară în târg la Oniceni, când altele începură a se îndesi, mai mici, prin sate : duminică la Jariște, vinerea în Lespezi și lunea tocmai la Dumbrăveni. Localnicii încheiau în de ei afaceri mărunte
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Înapoi pe pământ. ― Apropo, eu sunt Irini. Nu-i nici o Desdemona pe-aici. A doua zi dimineața, se trezi la Hanul Gogoșilor, apăsat de remușcări. Părăsi orașul și urcă Înapoi pe munte, spre Bithynios. Buzunarele (goale) nu scoteau nici un sunet. Mahmur și febril, Lefty Își spuse că sora lui avea dreptate: era timpul să se Însoare. Avea să se Însoare cu Lucille sau cu Victoria. Avea să aibă copii și să Înceteze cu mersul la Bursa. Încetul cu Încetul, avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ocupată acum. ― Și cum ți-a mers azi, JJ? ― Minunat. Cel puțin acum spun adevărul. ― : Atât de englezesc! Eu tocmai m-am întors de la antrenament, unde nu m-am simțit prea în formă. Am stat până târziu azi-noapte. ― Ai fost mahmur? ― Nu. Nimeni nu se îmbată în California. Niciodată. Tu bei? ― Nu. ― Fumezi? ― Nu. Iertați-mă că păcătuiesc, dar o mică minciună nu a stricat niciodată nimănui. ― Bun! Nici eu. Nu suport fumatul, e un lucru pe care chiar îl detest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Cât despre Harry, după ce-l ascultase pe pescarul beat aproape toată noaptea, adormise Într-un final pe la ora patru. Tot alcoolul din sânge i-a ținut creierul sedat și adormit până pe la ora prânzului, când s-a trezit groaznic de mahmur. Într-un alt colț al complexului, Heinrich se trezea și el. I se Întâmpla des să stea până noaptea târziu. Făcu un duș rece, Își puse pantalonii de mătase și cămașa și lipăi În papuci până În sala de mese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai aveam migrene. Nu aveam stabilitate în picioare și îmi era teamă să nu cad în drum spre serviciu și să mă rănesc, cum ar veni, „a doua victimizare“. Dimineața mă trezeam cu o mare durere de cap. Parcă eram mahmur după o băută zdravănă. Capul îmi zvâcnea la fiecare bătaie a inimii. Starea asta a continuat o bună bucată de vreme. N-am luat nici un medicament, pur și simplu mi-am impus să suport durerea. Pentru că inhalasem gaz sarin, riscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acasă. Aveam dureri de cap în fiecare zi. Veneau în valuri, ba mă lăsau, ba mă luau. Și acum am dureri și, fără îndoială, vor dura mult timp. O greutate îmi apasă creierul și-mi învăluie tot capul. Parcă sunt mahmur. Mereu. Când mă concentrez asupra unui lucru, uit de dureri, dar, altfel le simt întruna. Adorm mereu cu greutatea aia în cap. La sfârșitul lunii august, începutul lui septembrie, timp de două săptămâni, durerile au fost mai violente ca niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu picioarele întinse. Nu prea vezi astfel de oameni dimineața, nu?... Bine, în afară de bețivi. De aceea nimeni din jur nu m-a întrebat nimic. Toți se uitau la mine cum zăceam căzut la pământ și probabil se gândeau că eram mahmur, că m-am distrat toată noaptea în Shibuya și acum am leșinat. În cele din urmă, a trecut pe acolo cineva de la muncă și m-a întrebat ce mi se întâmplase, însă nu puteam vorbi. Respiram greu și nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Încetul cu Încetul, Începu să dea ocol curții oamenilor. Pe unii Îi ajuta să spargă lemnele, pe alții, la alte treburi. Chiar și preotul Fadei se Îndură de el și Îl lăsa să bată toaca În locul pălimarului, când acesta zăcea mahmur, răsucindu-se de pe o parte pe alta În pat, Înjurând de cele sfinte și punând neputința sa pe seama reumatismului, care Începuse să-l chinuiască Încă din copilărie. Dispariția lui Onisei, după cum era de așteptat, stârnise multă vâlvă. Oamenii vorbiră vrute și nevrute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
coborând arareori din tren. Aprovizionarea o făceau acum mecanicii de locomotivă, care treceau În fugă de-a lungul vagoanelor, purtând pe față măști de gaze, ca să nu se infesteze de molimă. Când trenul a ajuns la destinație, soldații au coborât mahmuri, au dat drugii jos, au descărcat cadavrele, Îngropându-le nu departe de terasament, au rânit trenul, stropindu-l cu var nestins, după care au făcut cale Întoarsă. Din cei opt mii de oameni, nici unul nu a rămas viu... Aceste imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
săculeț de cartofi pentru sămânță, cât despre murături, se terminau și butoaiele cu varză, și cele cu mere puse la murat, iar cel mai repede se terminau castraveciorii, iar asta din pricină că În sat mai toți beau votcă și, atunci când erau mahmuri, se Înfățișau cu ochi spășiți la poarta ei. Mașa Întâi Îi blagoslovea cum se cuvine, stropșindu-se la ei și făcându-i În toate felurile, apoi inima sa bună se Înmuia și femeia cobora În beci să scoată moare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fel. Fața lui albă exprima o detașare absolută de tot ce se petrecea În preajma sa. Oaspetele părea pregătit de un drum lung. La picioarele sale era așezată o valijoară neagră, care părea extrem de grea. Mașa se aștepta să-l vadă mahmur, după ce dăduse pe gât atâta horilcă. Ba chiar se gândise să-i scoată din beci un castron de moare de varză, amestecată cu cea de mere acre. Rețeta aceasta o știa de la babulea și, de fiecare dată când Onisei bolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
oaspetelui tremura ușor. - Nu e chiar rău, conchise el, În timp ce fruntea sa palidă se acoperi de broboane de sudoare. Dacă tot m-am așezat, atunci hai să-ți spun, pe scurt, povestea lui Subotin, propuse el. „E totuși un pic mahmur“, gândi femeia, privindu-l cu atenție, mustrându-se că nu a adus și zeamă acră. „După două păhărele Își va reveni, conchise ea. Numai să nu bea prea mult, că pe urmă chiar că nu mai scap de el...“ - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
continuă el firul gândurilor, un lucru mi se pare destul de ciudat: deși depozitul e plin de șobolani, aceștia nu au mâncat salamul, dar au gustat din murături...“ Și atunci lui Ippolit Îi trecu prin cap că poate șobolanii erau la fel de mahmuri ca și el și că, În loc să se repeadă la resturile de mâncare ce zăceau pe masă, s-au apucat să roadă acriturile. Ideea aceasta Îl amuză atât de tare, Încât Subotin uită și de durerea sa de cap, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din pricina unor abuzuri, o halucinație. Nu era posibil să stai trei zile și trei nopți În șir În pântecul unei creaturi marine și să inhalezi un aer Încărcat de tot felul de miasme produse de stomacul său. Pesemne Iona fusese mahmur și, dintr-o pricină sau alta, Îl mustrase conștiința. Monstrul fusese o halucinație a sa. Glasul din cer Îl trimisese la Ninive să-i vestească pieirea, dar Iona s-a suit pe o corabie și s-a Îmbătat. Îmbătându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
greu de prevăzut. „Mai bine dosesc banii undeva“, gândi Subotin, și așa făcu, ascunzându-i Într-un loc bine ales. Nu are rost să insist, spuse Extraterestrul, asupra scenei pe care i-a făcut consoarta după ce Ippolit a ajuns, Încă mahmur, acasă. C-un stoicism demn de o cauză mai bună, Subotin suportă toate ocările nevestei și toată vesela care i se sparse În cap. Nu Încercă să se dezvinovățească și nici nu făcu pe măscăriciul cum procedase altădată. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
voiau să mai angajeze o fată. N-am reacționat În nici un fel cînd au văzut fotografia dispărutului, n-au făcut nici un comentariu. Amîndoi au afirmat că oricum nu era de-al casei. (N. B. cafeaua - optzeci de yeni.) M-am trezit mahmur. De obicei, beam două cafele dimineața, dar acum mă hotărîsem să beau doar o ceșcuță. Nu cred că pot fi acuzat de lipsă de rigurozitate În raportul pe care l-am Întocmit cu referire la cafeneaua Camelia. Dar, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
creierii, tot nu descifram enigma... Ora 4.56 Ceasul deșteptător a atentat la nervii mei ușor, precum șmirghelul. Aveam gura uscată și mă ardea ceva pe gît, ceva care nu mă lăsa să-mi aprind o țigară. Nu mă simțeam mahmur, dar trebuie să recunosc că nu-mi trecuse Încă amețeala de aseară. M-am spălat de cîteva ori cu apă rece pe față, dar ochii continuau să-mi ardă de parcă aș fi stat nu știu cît cu capul În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care știau că am stat de vorbă cu Tashiro erau clienta, șeful și Tashiro Însuși. Era Îngrozitor să aștepți... CÎnd muncești, știi că tot ceea ce faci depinde de tine, dar cînd aștepți, n-ai nici o putere. Mă simțeam și mai mahmur, stomacul mă sîcÎia... Poate că și ea aștepta dincolo de fereastră... dar nu mai aveam curajul să sun la ușă. Bineînțeles că perdeaua În dungi nu era neapărat un semn al Întoarcerii LUI. Și În mine se produsese o schimbare esențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai ciudate gusturi. Am făcut poze multișoare, apoi am auzit ceva în spatele meu: un mârâit. M-am întors. Câini. Doi. Chestii mari, negre, urât mirositoare, cu ochii roșii și o răsuflare crimă și pedeapsă. Ca a lui Claire când e mahmură. Tessie trebuie să fi fluierat ca să-i alunge când mi-a dat drumul să intru, dar acum că „plecasem“, reveniseră să-și facă rondul prin grădină. Urăsc tot pe lumea asta, dar pe câini mai mult ca orice altceva. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în timp ce Jacqui juca melodramatic, ștergându-și lacrimile și spunând: Oh, chiar mă iubește de fapt! Sunt atât de fiericită, cea mai fiericită fată din lume. O să-l sun acușica. Apoi iar intram eu, jucându-l pe Joey, care se trezea mahmur și se uita agitat la telefon în timp ce Jacqui spunea „Țâr, țâr, țâr“. — Alo, spuneam pe un ton ciufut, răspunzând la telefonul imaginar. —Joey! chițăia Jacqui. Eu sunt. Am primit mesajul de la tine. Știam că o să te răzgândești. În cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
săptămână. Dar Selina e eficientă, e practică. E eficientă din punctul de vedere al costului. Și cu o puicuță prin preajmă, nu mai poți duce viața de până acum. Pur și simplu n-o mai suporți. Eu știu: am verificat. Mahmura labă pe care ți-o tragi de-a curmezișul patului nefăcut - nu ți-o poți face. Să-ți sufli nasul în litrul de cafea - n-ai ocazia Să te piși în lighean - pur și simplu nu vor suporta așa ceva. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]