158 matches
-
pentru a se înscrie în tentativa de traducere nenaturală a sa în practică. El poate - și trebuie, în viziunea filosofului - să influențeze concretul doar prin raportare la nómos, la legea divină. Important în strategia argumentativă și în concepția maieutică e faptul că, în ciuda a ceea ce declară cu privire la gândirea în imagini, Socrate folosește proiecții imaginare exact în miezul demonstrației raționale, tocmai pentru a dezvolta o demonstrație filosofică cu valențe pragmatice și pedagogice. Această filosofie corectoare a concretului, critică față de contingența
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de orizont și de sensibilitate. În plus, mi-am dat seama, la seminarii, făcute de asemenea împreună, de importanța metodei tatonărilor pe text. Ceea ce a putut să pară atunci unora ezitare era, de fapt, provocare a opiniilor, moșire a ideilor, „maieutică”. Luînd cuvîntul, Al. Husar și-a citat cu recunoștință profesorii: N. Iorga, C. Rădulescu Motru, I. Petrovici, Tudor Vianu, Dimitrie Gusti, Dimitrie Caracostea. Apoi a povestit întîlnirea sa cu Iorga într-un anticariat, insistînd asupra salutului neobișnuit de atent al
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tocmai de această dezangajare diegetică care, desigur, trebuie să Însemne ceva. Putem spune că literatura lui Anne Garréta are două teme esențiale: identitatea și dorința, tratate din perspectiva omului occidental de astăzi. Urmează precizările: Abordarea identității nu este, desigur, o maieutică În orizontul căreia lucrează scriitorul nativ - non-intelectualul. Anne Garréta are șansa - sau nenorocul - de a fi urmat o carieră universitară În Franța și Statele Unite. În America predă la Princeton, În Franța, la Rennes II, o universitate care pare să fie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai multe despre un anume subiect în care intervievatul deține expertiză, motiv pentru care îi adresează acestuia un șir de întrebări) și o arie descendentă (cu intervievator expert și intervievat neinițiat, caz în care intervievatorul desfășoară o acțiune de tipul maieuticii socratice); în ambele situații remarcăm rolul observatorului pe concluziile căruia - concluzii afirmate la finele întâlnirii - se poate desfășura un viitor stagiu de intervievare. 6.6. Tehnica Delphitc "6.6. Tehnica Delphi" Reprezintă o tehnică de chestionare progresivă având ca finalitate
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
problema cunoașterii, ce alt personaj ar fi fost mai potrivit pentru a o lămuri, decât Socrate? Platon apelează din nou ca și în alte dialoguri la Socrate „pentru ca prin el să se evidențieze întreaga forță negativă și distructivă a artei maieuticii”. „În dialogul Theaitetos este reintrodus cu un rol semnificativ Socrate, filosoful existenței subiective, al omului, pentru a lua poziție în favoarea unei alte cauze, insuficiența cunoașterii înțeleasă ca pură subiectivitate”. Conținutul dialogului este construit pe o temă din sfera cercetării lui
Theaitetos (Platon) () [Corola-website/Science/303117_a_304446]
-
prima parte a dialogului Theatetos, când Socrate respinge rând pe rând toate definițiile lui Theaitetos cu privire la știință, pe motiv că ele nu fac nici o trimitere la lumea ideilor sau la existența în sine. Socrate, cercetând prin propria metodă, cea a maieuticii, problema cunoașterii, îi adresează lui Theaitetos întrebarea în jurul căreia gravitează întregul dialog: "Ce este cunoașterea ?" Theaitetos răspunde acestei întrebări identificând rând pe rând cunoașterea cu: senzația, opinia adevărată, opinia adevărată însoțită de rațiune. Discuția se dă între Theaitetos, un tânăr
Theaitetos (Platon) () [Corola-website/Science/303117_a_304446]
-
dialogului, Socrate reușea prin întrebări țintite și repetate să descopere contradicții logice în argumentele interlocutorului și prin aceasta să-l conducă la formularea unor concluzii care îi demonstrau falsitatea punctelor de vedere inițiale, fără artificii retorice. El denumea această metodă "maieutică" (μαιευτικη: "maieutikè"), afirmând că era capabil, prin felul său de a formula întrebările, să "extragă" din spiritul interlocutorului cunoștințe existente în ei fără să o știe, asemenea unei moașe (meseria mamei sale) care ajută la nașterea copilului. Gândirea socratică gravitează
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
a comanda oamenii" și la care aveau acces doar cei pregătiți (care vor fi numiți "filozofi" de către Platon). De aceea considera că virtutea supremă este cunoașterea și autocunoașterea (vezi celebrul aforism "Cunoaște-te pe tine însuți"). Metoda utilizată de Socrate, "maieutica", nu era altceva decât aducerea la suprafață a adevărului. Respingând democrația, considera ca singura metodă eficientă de guvernare oligarhia. Orator desăvârșit, Socrate viza cu precădere viața socială a cetății și problemele morale ale acesteia. Ideea unei științe raționale a politicii
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]