274 matches
-
că Șahul era un prost când, la înscăunare, a pus coroane la mormântul lui Cyrus și i-a vorbit: „Kourosh, assoudeh bekhab ke ma biderin“. — Știi prea bine că a făcut-o pentru grandoare și nimic altceva. Rușinos! El se maimuțărea în deșert, proclamându-se Shahanshah, între oaspeți, care se îndopau cu foie gras și cu Dom Perignon Rosé, în timp ce măgarii mai lăsau balegă prin bazare din Teheran! Și, pe urmă, ce s-a ales din Tronul Păunului și din lăudata
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
te poți împiedica să zâmbești. ― Ce zici? întrebă Miga. Pun de cafea? Florence privi pendula sprijinită pe două colonete de marmură. ― Mai stai! Nu știi cum e Melania? Așteaptă s-o poftești cu lăutari. Totdeauna i-a plăcut să se maimuțărească. Soneria zbârnâi. Miga se ridică. ― Ea trebuie să fie. ― Ea sau Ioniță. Ai grijă cum joci! Fii atent la decartări și nu gâdila cărțile alea o săptămână. Mă agasezi de fiecare dată. Melania Lupu îi întinse obrazul zâmbind. ― Te sărut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
victorie: s-o privești în față. E mai bine așa, asta îmi amintește de Prințul care a stat în colivia lui, a cântat, a ciripit, până ce s-a dezlănțuit furtuna. Ars de viață până la os, mai am îndrăzneala să nu maimuțăresc o înțelepciune lașă care să mă transforme din pilot de furtună în guzgan și râd de teama mea; cum am râs totdeauna când mi-a fost frică. 6 Întrucât nu mă socoteam vinovat în nici un fel de moartea Emiliei, am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
adevărat chiot învîrtindu-se într-un picior după ce auzea detunătura. Odată, ridicasem pușca și ținteam când am auzit un râs puternic în spate. M-am întors. Îndreptase mâinile spre mine, ca și cum ar fi fost vânător și mă vâna pe mine. Se maimuțărea, dar în clipa aceea am simțit o dâră rece pe șira spinării. Cine dracu e ăsta și ce vrea?" l-am întrebat pe Dinu care mă așteptase la cafenea. "Habar n-am" a ridicat el din umeri. Trecuse ceva timp
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Individul nu se comporta totuși între oglinzi ca un stăpân. Înghițea câte o dușcă de limonadă, după care se lingea pe buze și plescăia, se muta pe celălalt fotoliu, ridica picioarele pe masă și iarăși se scula, țopăind între oglinzi, maimuțărindu-se. De emoție, pentru că plăcerea îl emoționa vizibil, își tot fixa ochelarii pe nas și zâmbea, arătîndu-și dinții îngălbeniți. Pe mine nu mă observase. Nu avea ochi decât pentru el. Ce grandoare pentru un asemenea neisprăvit ros de ambiții ascunse
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
văl. — Dă-mi voie să-ți spun ceva, a spus domnul Bitter cu mâinile În șolduri, subțiindu-și glasul până la o notă feminină, imitând pe cineva. Există lucruri pe lumea asta... Mătușa Banu și-a dat imediat seama pe cine maimuțărea și a simțit furnicături pe șira spinării. — Există lucruri atât de Înfiorătoare pe lumea asta despre care oamenii buni la suflet, Allah să-i binecuvânteze, nu au nici cea mai vagă idee. Și e absolut În regulă, Îți spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trecută și Într-o clipită le-a aranjat În aer printr-o magie, făcând un colier lung și câteva brățări. Apoi și-a pus colierul și brățările și s-a strâmbat. Nu era greu să-ți dai seama pe cine maimuțărea acum. Nu era greu să recunoști stilul Asyei. Îmbătat de vraja propriei sale cretivități narcisiste, domnul Bitter a continuat: — Și Îți Închipui, mătușă, că voi cere ajutorul unui djinn răutăcios! Domnul Bitter și-a dat jos colierul și brățările, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
victorie: s-o privești în față. E mai bine așa, asta îmi amintește de Prințul care a stat în colivia lui, a cântat, a ciripit, până ce s-a dezlănțuit furtuna. Ars de viață până la os, mai am îndrăzneala să nu maimuțăresc o înțelepciune lașă care să mă transforme din pilot de furtună în guzgan și râd de teama mea; cum am râs totdeauna când mi-a fost frică. 6 Întrucât nu mă socoteam vinovat în nici un fel de moartea Emiliei, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
chiot învârtindu-se într-un picior după ce auzea detunătura. Odată, ridicasem pușca și ținteam când am auzit un râs puternic în spate. M-am întors. Îndreptase mâinile spre mine, ca și cum ar fi fost vânător și mă vâna pe mine. Se maimuțărea, dar în clipa aceea am simțit o dâră rece pe șira spinării. „Cine dracu e ăsta și ce vrea?” l-am întrebat pe Dinu care mă așteptase la cafenea. „Habar n-am” a ridicat el din umeri. Trecuse ceva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Individul nu se comporta totuși între oglinzi ca un stăpân. Înghițea câte o dușcă de limonadă, după care se lingea pe buze și plescăia, se muta pe celălalt fotoliu, ridica picioarele pe masă și iarăși se scula, țopăind între oglinzi, maimuțărindu-se. De emoție, pentru că plăcerea îl emoționa vizibil, își tot fixa ochelarii pe nas și zâmbea, arătându-și dinții îngălbeniți. Pe mine nu mă observase. Nu avea ochi decât pentru el. Ce grandoare pentru un asemenea neisprăvit ros de ambiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gura pe jumătate căscată. Takamori, deși nu era prea ager de felul lui, și-a dat seama că Ōkuma nu-i vorbea de fapt lui Gaston, ci surorii sale. — În plus, japonezii imită astăzi cultura americană întru totul, de fapt maimuțăresc cultura americană... Gaston, înțelegi cuvântul „a maimuțări“? — „A maimuțări“? întrebă el, pe jumătate adormit. Ori de câte ori Takamori întâlnea în vreun bar un tip ca Ōkuma, făcea tot posibilul să scape cât mai repede de el. Și nu pentru că el considera că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
era prea ager de felul lui, și-a dat seama că Ōkuma nu-i vorbea de fapt lui Gaston, ci surorii sale. — În plus, japonezii imită astăzi cultura americană întru totul, de fapt maimuțăresc cultura americană... Gaston, înțelegi cuvântul „a maimuțări“? — „A maimuțări“? întrebă el, pe jumătate adormit. Ori de câte ori Takamori întâlnea în vreun bar un tip ca Ōkuma, făcea tot posibilul să scape cât mai repede de el. Și nu pentru că el considera că tot ce spun astfel de oameni e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ager de felul lui, și-a dat seama că Ōkuma nu-i vorbea de fapt lui Gaston, ci surorii sale. — În plus, japonezii imită astăzi cultura americană întru totul, de fapt maimuțăresc cultura americană... Gaston, înțelegi cuvântul „a maimuțări“? — „A maimuțări“? întrebă el, pe jumătate adormit. Ori de câte ori Takamori întâlnea în vreun bar un tip ca Ōkuma, făcea tot posibilul să scape cât mai repede de el. Și nu pentru că el considera că tot ce spun astfel de oameni e neadevărat, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în fața unui străin și a unei fete ca Tomoe. Pentru că nu-i convenea ce auzea, a început iar să-l mănânce pielea. Acum nu putea pleca. Borfașii de la ușă erau cu ochii pe ei. Era limpede că-i așteptau. „A maimuțări!“ Neștiind ce se petrece în mintea lui Takamori, Ōkuma a insistat. — Tomoe, cum spui „a maimuțări“ în franceză? — Habar n-am. — „Maimuță“... adică „monkey“. Ōkuma s-a întors spre Gaston și a făcut ca o maimuță. — A! Maimuță! spuse Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
început iar să-l mănânce pielea. Acum nu putea pleca. Borfașii de la ușă erau cu ochii pe ei. Era limpede că-i așteptau. „A maimuțări!“ Neștiind ce se petrece în mintea lui Takamori, Ōkuma a insistat. — Tomoe, cum spui „a maimuțări“ în franceză? — Habar n-am. — „Maimuță“... adică „monkey“. Ōkuma s-a întors spre Gaston și a făcut ca o maimuță. — A! Maimuță! spuse Gaston tare, dând din cap. Tu ești maimuță. A, da, înțeleg. Tomoe izbucni fără să vrea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tot plimba prin ei, dar în momentul acela conta pe sentimentele Zoei, încredințat că ea vede dincolo de aparență. Când a reintrat în Alecu, s-a străduit să-și ia o poză cât mai diferită, de fapt, făcându-l să se maimuțărească și pe când spunea, ei, ai văzut cum m-am întors, Zoe a izbucnit în râs, dar un râs molipsitor, lui însuși i se umeziseră ochii. Era dezamăgit, dar nu dezarmat, dimpotrivă, hotărât să continue. - Ce vrei să fac pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de convenție. Postmodernismul literar a exagerat poate cu acest aspect, dar în arta cinematografică, solidaritatea autorului cu spectatorul se află încă la început și... - Dă-mi voie, iubito, se aruncase ciufulitul, e grețos tot circul ăsta, în care autorul se maimuțărește, vorbind cu voce subțirică: stați așa, fraierilor, că eu știu că totul e o născocire, dar tocmai pentru că știu trebuie să mă aplaudați. - Nu cere nimeni aplauze! se repezise Giulia. - Cum să nu, fetițo! Tot ce e ostentativ cere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
iasă nici o ambarcațiune? Ultima Întrebare Îl luă prin surprindere pe Stéphane. - Cu furtuna asta, ar trebui să fie cineva complet țicnit să iasă În larg, Îngăimă el. - Ei bine, procedează ca și cum ucigașul ar fi complet țicnit, Morineau, Îi replică Lucas, maimuțărindu-l cu răutate pe tînărul jandarm. Apoi arătă spre Loïc. - Ce mai aștepți ca să-l duci la post? zbieră el. Să facă mărturisiri? Un violent curent de aer precedă intrarea lui Gwen În hotel, făcînd să zboare În trecere niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o să-i putem cere socoteală și moșului! se vîrÎ În vorbă Stéphane, plin de entuziasm. - Morineau! Ne lași să ne vedem liniștiți de treabă, OK? Mulțumește-te să păzești postul. Ușa se Închise În urma celor doi polițiști. Stéphane, vexat, Îl maimuțări pe Fersen. - Mulțumește-te să păzești postul... Idiotule! Rulaseră În tăcere. Fersen respecta mutismul Mariei, crezînd că era preocupată de rețeta aceea care arunca o umbră de suspiciune asupra mamei ei. Dar preocuparea Mariei era altundeva, căci nu putea crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vreun cuvânt cât timp am lucrat la producția piesei. Cu excepția compozitorului, toți ceilalți îi vorbeau lui Melanie Marsh respectuos, aproape în șoaptă, ca și cum ar fi fost postulanții, iar ea maica stareță. Își avea chiar propriul acolit. Un puștiulică, care se maimuțărea pentru a-și ascunde vârsta, afișând un aer solemn, exagerat chiar și în cazul în care idolul său ar fi fost o maică stareță. Avea chiar și un clipboard, nătăflețul. Melanie Marsh îl trata cu un imens respect, lucru foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
eu prietenește. Mă tem că sunt un picușor cam beată și cam deranjez ordinea publică, dar mă duc acasă acuș și-i trag un pui de somn să-mi treacă. Tăcui un moment, neputând să-mi dau seama dacă mă maimuțărisem în mod intenționat vorbind ca un om beat. Era mult prea jenant să mă gândesc la cealaltă alternativă, așa că am rămas la aceasta. —Pentru Dumnezeu, Sam, nu-i decât șase după-amiaza! Mi-am simțit fruntea încrețindu-se. — Păi și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
spinării. Hugo a ridicat din sprâncene, a scos limba și-a dat din urechi. Copilul a început să plângă. În timp ce o legăna pe Rosa, încercând s-o liniștească, Alice i-a zâmbit stânjenită. Îngrozit, Hugo a încetat să se mai maimuțărească. — Deci, ăăă, Rosie are patru luni, așa ai spus, nu? —Rosa, l-a corectat Alice privindu-l pe deasupra buzei largi și groase a ceștii de cafea. Iar acum are deja cinci. —O, Doamne, sigur, e de-o vârstă cu Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Tocmai se pregătea să-l citească (probabil cu voce tare, își spuse, pentru a-și bate în continuare joc de mine), iar ochii îi sticleau datorită încântării de care fusese cuprins. Își drese glasul și-și poci vocea, încercând să maimuțărească o voce de femeie: - Iubitule, azi voi întârzia. Ai pui în frigider, când ți se face foame. Nu exagera cu berea, te rog, știi că pe urmă te doare capul. Spor la scris, dragule! Și susții în continuare că aceste
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Să văd cu cine stai tu de vorbă. - Zău, ești absurdă. - Asa, jignește-mă. - Hai mai bine să ne culcam, mâine dimineață vrei să pleci devreme. - Nu mă mișc de aici! Vreau să aflu... Aha, ia uite.. “Hi, Nick” (se maimuțărește)... “Hi”. Cine e Lorena? - De unde vrei să știu eu? - Lorena 33... Frumos. “unde locuiești?”... ce o privește pe ea? “Vancouver”... “ai 35 ani?” ha! “da”... “și eu”. Mai și zâmbește! Femeile astea nu au pic de rușine. - Tu ce ai
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
împrejurările sociale și economice, pretutindeni, dar mai ales în misiuni». Acest proces de reconsolidare a propriei identități, nemaifiind nevoie să se facă uz de comparații, a eliberat cea mai mare parte a consacraților și a consacratelor de nevoia de a «maimuțări», ca să spunem așa, consuetudinile monastice în ceea ce privește orarul, rugăciunea, asceza, haina, felul de a se relaționa înăuntru și înafara comunității. Această eliberare a permis, pe bună dreptate, debarasarea de tot felul de observanțe și consuetudini considerate până atunci necesare, pentru a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]