KorAP: Find »[drukola/base=majă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...16 >

395 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

puteau să o vadă. — Ascultați-mă atunci, să facem așa, insistă secretara insinuantă. Eu pun pe listă numele prietenei dumneavoastră. Pe la ora două. Dacă nu vine, nu-i nici o problemă. Agentul nostru va fi acolo, oricum. Pe la două - se gândi Maja. Cât avea să dureze? Pe la patru, copiii vor Începe să sosească la Palazzo Lancillotti, iar ea va trebui să fie prezentă. Ei bine, la urma urmelor, de ce nu? Așa, ca să se mai relaxeze. Altfel creierul său ar continua să rumege

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
creierul său ar continua să rumege acele idei - iar gândurile, astăzi, păreau să aibă o consistență solidă, tinzând să devină aproape contondente. Dacă va putea, prietena mea va veni pe la două, consimți. — Pe ce nume să o Înscriu? — Riva, spuse Maja. Acesta fusese timp de mai bine de un sfert de secol numele ei de domnișoară, Înainte să devină doamna Fioravanti. Traversă salonul ca o somnambulă și se Întoarse la locul ei, pe scaunul din fața chiuvetei. Își rezemă ceafa deasupra vasului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
dădea o senzație de frig. Atât de Îndrăgostiți, atât de Îndrăgostiți - continua să-și repete. Angelicul frizer o conduse spre un alt fotoliu, iar magul Michael Îi scoase turbanul. Șuvițele negre, fine-fine, Îi căzură din nou peste urechi. În oglindă, Maja Își privi cu mirare și cu neliniște imaginea reflectată. Nimeni nu putea să-și Închipuie că această tânără doamnă, grațioasă, mignonă și fragilă ca o vrăbiuță era În realitate o plăsmuire insensibilă cu două fețe. Maja privi neliniștită foarfecele argintii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
peste urechi. În oglindă, Maja Își privi cu mirare și cu neliniște imaginea reflectată. Nimeni nu putea să-și Închipuie că această tânără doamnă, grațioasă, mignonă și fragilă ca o vrăbiuță era În realitate o plăsmuire insensibilă cu două fețe. Maja privi neliniștită foarfecele argintii ce sclipeau În mâinile lui Michael. Deci fără șuvițe, spunea cu vocea lui controlată. Sunteți o adevărată conservatoare, doamnă Fioravanti, vă este teamă de lucrurile noi. V-ar sta foarte bine cu niște șuvițe vineții, v-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
linie mai trendy, cu șuvițe de lungimi diferite, ați văzut ultimul film al Juliettei Binoche? Dacă vreți, putem rămâne și la linia clasică, dar nu mai este fashion - și, ca să fiu sincer, vă Îmbătrânește mult. Faceți cum știți dumneavoastră, murmură Maja. Magul surâse, căci În sfârșit, clienta era În puterile sale, și făcu să clănțănească foarfecele. Maja adăugă cu un surâs visător: — Michael, faceți-mă să arăt mai tânără. Profesorul Ferrante Își Începu examenele pe la ora zece și jumătate, cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
vreți, putem rămâne și la linia clasică, dar nu mai este fashion - și, ca să fiu sincer, vă Îmbătrânește mult. Faceți cum știți dumneavoastră, murmură Maja. Magul surâse, căci În sfârșit, clienta era În puterile sale, și făcu să clănțănească foarfecele. Maja adăugă cu un surâs visător: — Michael, faceți-mă să arăt mai tânără. Profesorul Ferrante Își Începu examenele pe la ora zece și jumătate, cu o oră mai târziu decât anunțase. Studenții Înscriși pe listă - mai bine de două sute - zăceau În atitudini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
fund - Îngenunchează, căci Ea Îi aparține, Închină-te, căci el are totul și poate totul, iar tu nu ai nimic. Ți-a lăsat fărâmele banilor lui, deșeurile eredității sale genetice, resturile sentimentelor pe care i le-a furat soției. — Bună, Maja, spuse. M-ai căutat? — Unde ești? șopti Maja. Zero percepu În vocea ei o bucurie de bun augur. — Am luat douăzeci și șase de puncte la Drept Penal, spuse. Imediat Însă Îi păru rău că se lăudase cu asta. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
căci el are totul și poate totul, iar tu nu ai nimic. Ți-a lăsat fărâmele banilor lui, deșeurile eredității sale genetice, resturile sentimentelor pe care i le-a furat soției. — Bună, Maja, spuse. M-ai căutat? — Unde ești? șopti Maja. Zero percepu În vocea ei o bucurie de bun augur. — Am luat douăzeci și șase de puncte la Drept Penal, spuse. Imediat Însă Îi păru rău că se lăudase cu asta. Dar știa că Ea ar fi fost fericită. Uneori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
șase de puncte la Drept Penal, spuse. Imediat Însă Îi păru rău că se lăudase cu asta. Dar știa că Ea ar fi fost fericită. Uneori avea chiar impresia că măcina Întruna examene doar pentru a nu o dezamăgi - căci Maja Îi recomanda să nu facă greșeala idealistă de a abandona universitatea din graba de a trăi și de a se implica În problemele lumii. Trebuia să se gândească la viitorul lui. Chiar dacă voia să meargă În Africa, cu vreun ONG

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
se implica În problemele lumii. Trebuia să se gândească la viitorul lui. Chiar dacă voia să meargă În Africa, cu vreun ONG, sau să devină infirmier sau fotograf de război, sau cine știe ce altceva, o diplomă putea să-i fie Întotdeauna utilă. Maja Însă nu Îl copleși cu complimente și nici nu se arătă prea fericită aflând că trecuse de punctul-cheie al Dreptului Penal. — Astăzi trebuia să vii la prânz la Camilla? Îl Întrebă cu o superficialitate amețitoare. Cum ar fi putut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
chiar astăzi. Chiar dacă prietenii Îl așteptau la Battello Ubriaco pentru a celebra explozia - marea lui realizare de mic alchimist, chimist și comandant. Dar mai ales pentru a discuta strategia de opunere În fața ordinului de evacuare. Se grăbi să confirme. Când Maja te convoacă la prânz, alergi ca un câine. Și nu te rușinezi deloc. Dimpotrivă, ai vrea să fii câinele ei - pentru a o urmări În fiecare zi și În fiecare oră, pentru a o vedea cum te ignoră, pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
pentru a o urmări În fiecare zi și În fiecare oră, pentru a o vedea cum te ignoră, pentru a te cuibări În umbra ei. — Camilla are astăzi un prieten la prânz, iar eu am o schimbare În program, spuse Maja. Trebuie să contramandăm. — Să contramandăm? Întrebă ca un ecou Zero, dezamăgit. De câte zile nu o mai văzuse? Șapte? Nouă? Unsprezece. Unsprezece zile de agonie. De altfel, de ce ar fi trebuit să-l vadă? Maja Își avea viața ei. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
o schimbare În program, spuse Maja. Trebuie să contramandăm. — Să contramandăm? Întrebă ca un ecou Zero, dezamăgit. De câte zile nu o mai văzuse? Șapte? Nouă? Unsprezece. Unsprezece zile de agonie. De altfel, de ce ar fi trebuit să-l vadă? Maja Își avea viața ei. Un soț, o fiică, munca, relațiile sociale, plăcerile, datoriile. Ce reprezenta el În viața aceea? O paranteză. Conversații interminabile despre economie, despre nedreptăți sociale, despre influența mijloacelor de comunicare În masă asupra psihicului omului occidental, despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Plimbări nesfârșite - la Roseto, la Villa Borghese sau pe cheiurile pustii de pe malul fluviului. Nimic altceva. Și totuși, În acele plimbări derizorii se concentrau cele câteva ore În care simțea cu adevărat că trăiește. — Trebuie să merg undeva, Îi spunea Maja distantă. El protestă: — Și nu putem merge Împreună? a unsprezecea oră Bună, dragul meu jurnal, iartă-mă k nu am putut scrie până acum. Aș vrea să-ți spun k s-au Întâmplat atâtea lucruri, dar viața mea e pustie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
pumni Întregi de Alka Seltzer, apoi să-și bage degetele În gât și să vomite totul În coșul de gunoi de la sediul vreunui sindicat, dar totul era inutil: Președintele Îl lăsase să cadă. Îl sacrificase. Acum vedea totul foarte clar. Maja Încercase să-l atenționeze, dar el n-o crezuse. Iată de ce nu-i aprobaseră colegiul de prima mână, cu care la alegerile din ’94 câștigase - destul de bine, cu patruzeci de mii de opțiuni și patruzeci și șapte la sută din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
un chiștoc aprins. Ezită, conștient că nu se mai prezentase În fața tatălui său de la Crăciun, și de atunci trecuseră mai bine de patru luni. Pe de altă parte, nici măcar nu se comportase prea bine la masa de Ajun, pe care Maja o organizase ca pe un summit al Națiunilor Unite: băuse prea mult, discutase În contradictoriu cu plictisitoarea văduvă fascistă a unui ministru, trișase la „vânzătorul din bâlci”, un soi de bridge, doar pentru plăcerea de a le strica jocul, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
ca pe un summit al Națiunilor Unite: băuse prea mult, discutase În contradictoriu cu plictisitoarea văduvă fascistă a unui ministru, trișase la „vânzătorul din bâlci”, un soi de bridge, doar pentru plăcerea de a le strica jocul, o sărutase pe Maja pe gât În bucătărie, chiar sub ochii cuvioasei Navidad, și plecase Înainte de miezul nopții, urmărit de dizgrația tuturor. Privi câteva clipe chipul Întunecat al tatălui - lucios de transpirație, Îmbujorat. Urmări hipnotizat cum porții unsuroase de salată boeuf dispăreau În gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
hanoracului. a treisprezecea oră — Nu, nu, nu, nu vreau nimic! protestă Kevin, privind cu disperare ușa de la Paradisul Copiilor - unde, ca pentru a-i tăia orice posibilitate de fugă, se așezase vânzătoarea. De ce Îl arestaseră din nou? Ce vină avea? Maja Îi adresă un surâs degajat patroanei, care, deosebit de serviabilă, Înșirase pe tejghea toate noile achiziții de la Pitti Bimbo: tricouașe marinărești cu dungi orizontale, pantalonași de in și haine cu coadă. Apoi văzu un smoching de ceremonie - pe care Îl combină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-i asta, era ora unu și ea trebuia să Închidă, de fapt ar fi făcut-o deja dacă n-ar fi intrat ei - sunt teribile mamele astea nehotărâte, câtă vorbă, ce chin, cumpără sau nu cumpără nenorocitul acesta de smoching? Maja Îl luă de mână pe Încăpățânatul de Kevin și Îl conduse spre cabina de probă. Se analiză În oglindă. Din profil Îi părea că se vedea deja. Dar nu, era imposibil, nu putea fi mai mare decât degetul cel mic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
nu Învăța nimic. O rodea curiozitatea să afle ce Însemnau acele cuvinte. Mai ales: anticoncepțional - avea o sonoritate incitantă. An-ti-con-cep-ți-o-nal, anticoncepțional. La ce folosește? Kevin spune că mama lui Își ține anticoncepționalele În poșetă. — Ce idee ți-a venit, râse Maja Înduioșată, ce idee! nu trebuie să cumperi tu, smochingul e un cadou din partea Camillei. Îl Împinse În cabină și, deoarece Kevin se cam Întindea cu treaba, Începu să-i descheie ea haina. Așa deci, bravul Antonio Buonocore - atât de pedant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-l roade co-conștiința, iar copiii costă, și bunica Își consumă toată pensia. Bu-bu-bunica Își scoate pensia de la poștă și nu spune niciodată ziua, de f-frică să nu-i ceară mama babani cu Împrumut. Dar mama ta nu lucrează? se informă Maja, iritată la gândul că, ascultând aceste povești, Camilla ar putea crede că femeile depind economic de bărbați și nu sunt În stare s-o scoată la capăt fără ei. Ea ar fi putut să se descurce fără Elio. Cu profesionalismul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
D-dar nu e v-vina mamei - adăugă repede, temându-se ca nu cumva s-o fi pus Într-o lumină negativă - ea vrea să muncească, dar dacă lumea nu s-sună, nici ea nu câștigă. — Cum să sune? Întrebă Maja imaginându-și imediat cum nevasta lui Buonocore susura În receptor cuvinte deochiate pentru a excita cine știe ce maniac sexual. Era chiar o meserie potrivită pentru o femeie ca ea. Preț de o clipă - capricioasă și indolentă - o invidie. Discursurile oficiale pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
sens. — Nu-nu-nu știu, răspunse Kevin. M-m-mama nu vorbește niciodată despre muncă. Bunica spune că pe vre-vremea ei anumite me-meserii nu existau, iar ei Încă Îi vine greu să vorbească la te-telefon de parcă ar vorbi cu morții de pe lumea ailaltă. Maja agăță hanoracul treningului În cuier și se aplecă pentru a-i da jos pantalonii. Ce blânzi și fragili sunt băiețeii. Ginecologa spune că și al meu va fi un... O, Doamne, nu vreau să mă gândesc azi la asta. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
povestească Întâmplări din tinerețea lor. Bătrânii mamei erau distinși. Unul era preot și ultimul general, chiar dacă era pensionar, și are sânge albastru, pentru că strămoșii lui Îi duceau papucii papei. Era mai bună munca astalaltă, dar de-acum greșeala fusese făcută. Maja trase draperia cabinei. Se prefăcu interesată de celelalte hăinuțe Împrăștiate pe etajere și-și căută de lucru cu o rochiță din tul cu floricele. Apoi o puse la loc, dar nu se Întoarse pentru a evita privirea patroanei bouticului, căreia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
cunoștea - copilă senină, iubită și fericită. Cine știe câte alte lucruri triste i-o mai fi povestit copilul acesta. Camilla trebuie să fie impresionată. Poate va crede că familia e un infern de minciuni, iar viața nu e decât o vulgară răzbunare. Maja privi melancolică spre trotuarul care părea să o cheme de dincolo de vitrină. Voia să alerge imediat acasă. De ce mai rămânea aici În magazinul acesta fandosit de modă pentru copii, să-și piardă timpul cu băiatul lui Antonio Buonocore? Copilul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]