650 matches
-
de la treizeci! - Mă mai gândesc. Să nu crezi că aș fi de acord să vă împușcați pe domeniul meu! - Trebuie să vă gândiți repede, fiindcă nu mai este mul timp! îi amintesc. David e în mașină! Prințesa îi face semn majordomului ei. - Cheamă-l pe David! David își face apariția nelămurit. Îi explic pe scurt ultimile noutăți. - Doresc ca distanța de tragere să fie de la patruzecișinouă de metri, adaugă Adélaïde, luându-și rolul de martor în serios. Și numai o singură
DRUMUL APELOR, 48 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376333_a_377662]
-
în legitimă apărare. Nu uita să faci și poze! - Cu telefonul? - Numai cu telefonul și foarte discret, ca să nu bată la ochi. Fotografiază cerul, oceanul, vaporul, ca un turist, toată lumea fotografiază pe aici! Eu am să-l verific și pe majordom, fiindcă nu-mi place! Imagineazăți că și ceilalți, a lui Voquin, Ingrid și al meu sunt tot algerieni! Ar fi prea banal să fie întâmplător. Te sfătuiesc să mănânci la restaurant! Nici nu știi ce-ți poate pune în mâncare
DRUMUL APELOR, 58 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376336_a_377665]
-
regula? - Care? - Precauția. Ne ajunge unul! - Eu aș mai vrea vreo doi-trei! Izbucnește în râs. - Fă-ți singur! Acum fă-te comond! Ți-e foame? - Am mâncat. - Atunci am să mănânc singură, ca de obicei! zice și-l sună pe majordom. Dar ceva de băut? - O tequila. Referință Bibliografică: Drumul apelor, 61 ( roman foileton ) / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2323, Anul VII, 11 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DRUMUL APELOR, 61 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376339_a_377668]
-
cu baroasele, niște mascați. Până și leii, ba chiar și crocodilii din grădina zoologică privată a castelului au cam înlemnit de frică. Însă stăpânul domeniului, calm, a pus jos, pe o măsuță indiană, ceașca de cafea și i-a ordonat majordomului, fără să scoată trabucul din gură: - Haripele, vez’ bă, cine-i hăștia șî ce vrea, dă-le ceava dă beut șî dă-i dreacu’ afară, c-acu’m vine nebuneala la creer șî fac moarte dă om! Din păcate, bietul
EROAREA JUDICIARĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376672_a_378001]
-
românească și construiesc la Sinaia, în Carpați, un castel de vară a cărui primă piatră de temelie este așezată în 1875; castelul, în stilul renașterii germane, este inaugurat în 1883. Un vizitator francez, André Bellessort, evocînd locurile în 1905, povestește: "Majordomul saxon care mă plimba de-a lungul acestui talmeș-balmeș de splendori se oprea în fiecare clipă și îmi repeta cu o satisfacție orgolioasă: este germanic vechi, Domnule, totul este exact ca la noi". Legăturile germanice ale lui Carol irită, fără
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
bărbat ce stă mereu În umbra tatălui. Când G. Călinescu Îl observă trecând prin Piața Sf. Gheorghe pe „fiul natural” al lui Ion Luca Caragiale, el i se pare un om la vreo 45-50 de ani, cu un aer de „majordom În concediu duminical”. Mulți cred că portretul e cam acru făcut, lăsând loc liber feluritelor interpretări și, nu mai puțin, analogiilor biografice. „Mateiu Caragiale avea snobismul nobilitar, Își alcătuia un blazon și vâna ordine străine, el, care nu era În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai ales vorbele și gândurile contemporanilor? Un tânăr de familie bună (nu Însă aristocratică). E fiul secretarului particular al lordului North (ajuns prim-ministru pe timpul lui George al III-lea). Iar bunicul, scriu biografii, se prea poate să fi fost majordom sau chiar valet. În schimb, dinspre mamă, rădăcinile respectabilității sociale sunt ireproșabile. Familia Brummell duce, de altfel, o viață mai mult decât selectă, deschizându-și saloanele lumii bune, care nu Încetează să-l fascineze pe micul George Bryan cu distincția
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cei care-l văd «erau scandalizați» ș.a.m.d. Mai târziu, În plinătatea vârstei, Mateiu Caragiale, renunțând la excentricități și la stilul à la fonfé, ia alura austeră a unui dandy În linia lui Brummell, iar nu aceea a unui majordom, așa cum l-a impus posterității maliția epică a lui G. Călinescu. E protocolar și distins, Întotdeauna Îmbrăcat cu o «corectitudine voit anonimă» (cum l-a surprins Petru Comarnescu), În haine negre, perfect croite și - după cum Își amintește Barbu Brezianu - «corect
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care mai există prejudecata cașmirului; iar soțiile lor poartă la gât riviere și cercei cu diamante; Însă luxul lor este Întotdeauna o economisire; În casa lor, totul este cu stare, iar deasupra gheretei de la intrare se poate citi: „Adresați-vă majordomului”. Dacă la nivelul sumei sociale ei pot fi luați drept cifre, atunci este vorba despre unități. Pentru parveniții acestei clase, viața se reduce la titlul de baron, iar eleganța, la un lacheu În livrea și pălărie cu pene, cocoțat În spatele
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
înrîurirea vioiciunii tinereții, i se clăti fidelitatea, deci Constantin Angelos își formă un partid în armată, tinse la coroana împărătească, se-mbrăcă în haină de monarh, încălță papuci purpurii, și-ncercă, deși-n zădar, să câștige pentru planul lui pe majordomul apusului, Basilios Watatzes, ce-i era cumnat. Dar la urmă, plecând de la Filipopoli spre Adrianopoli la sus-pomenitul cumnat al lui, pentru a-și urmări planul, fu oprit în drum de partizanii lui proprii, prins și dat pe mâna împăratului ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Dego. Invita invidia este blazonul familiei Wallenstein, descoperit de Dego, deși multă vreme nu înțelesese ceea ce Thea îi șoptise cândva, și care e chiar conținutul scrisorii primite de baron (cele două cuvinte, intersectate în cruce). Iar la începutul serviciilor funerare, majordomul anunță - chiar la apariția Theei - prezența prințului de Wallenstein, duce de Friedland. A doua zi, Danthérieu citește în ziare că tânărul funcționar de la Comisia Internațională a Dunării, Maximilian Dego, este - conform unui act din 1628 păstrat de bătrânul prinț - descendent
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
asasinatului. Aflăm răspunsul doar pentru că Marlowe insistă să meargă până la capăt. O face nu pentru că a fost plătit, ci pentru că simte în destinul lui Rusty Regan ceva adânc familiar și demn de respect. De altfel, atât generalul Sternwood, cât și majordomul Norris insistă asupra acestui lucru. Simetria între Sean Regan și Philip Marlowe sare în ochi: ambii sunt agreați de generalul Sternwood, ambii au relații complicate cu Vivian și conflictuale cu Carmen, ambii sunt îndrăgostiți de Mona Mars. Unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a trecut de la anterioara descindere. Aflăm doar că între timp s-au petrecut câteva lucruri importante: moartea generalului Sternwood și internarea într-un ospiciu a mezinei, Carmen. Altele au rămas neschimbate: Vivian Sternwood continua să locuiască în aceeași casă, iar majordomul Norris își consolidase poziția de stâlp al familiei. În ciuda acestui plonjeu direct în narațiune, trebuie semnalată o stângăcie. Dacă Prologul are o motivație convingătoare, citarea in extenso a întâlnirii dintre Marlowe și Carmen (reluată din debutul Somnului de veci) dă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
vină era imaginația mea. Era prea mare și prea impregnată de o tristețe înghețată pentru a fi tulburată de cel mai mic zgomot. De data aceasta, Marlowe nu mai vizitează „o avere de patru milioane de dolari”, ci răspunde invitației majordomului. În absența stăpânilor, servitorii au făcut pasul înainte, preluând inițiative și stabilind direcții de acțiune. Distribuția rolurilor n-a fost, de altfel, niciodată prea limpede în familia Sternwood. Norris acționase, și în Somnul de veci, ca un fel de ambasador
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
perioadă nedefinită - câțiva ani -, lucrurile par să fi încremenit în formula creionată la sfârșitul Somnului de veci. Într-adevăr, Carmen ajunge în sanatoriul doctorulului Calude Bonsentir, unde Norris o vizitează săptămânal, iar Vivian, „atunci când poate”. Din nefericire, la ultima vizită, majordomul a constatat că pacienta dispăruse. Marlowe mai află că Vivian continuă să se întâlnească cu Eddie Mars. În plus, acesta s-a oferit s-o găsească pe Carmen și s-o readucă la clinică. E limpede, încă de la primele replici
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
întâlnească cu Eddie Mars. În plus, acesta s-a oferit s-o găsească pe Carmen și s-o readucă la clinică. E limpede, încă de la primele replici ale lui Norris, că acesta devenise un substitut de tată pentru fetele Sternwood. Majordomul vorbește și acționează în numele unui mandat pe care generalul pare să i-l fi transmis în mod imperativ. De fapt, el continuă să fie protectorul din umbră al fetelor, asemenea unui oștean bătrân, care nu-și poate imagina că va
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
că dispăruse. Personalul era destul de reticient în a-mi confirma dispariția, dar am reușit să mă asigur că plecase de cel puțin două nopți - afirmă Norris, și întreaga intrigă a cărții se va concentra în jurul acestei misterioase plecări-dispariții. Evident, prevăzătorul majordom vorbise deja cu căpitanul Gregory de la Biroul Persoanelor Dispărute, însă Vivian îl asigurase că dispune de „resursele” necesare pentru a o găsi pe Carmen și a o readuce la sanatoriu. Pentru Marlowe, ca și pentru cititor, e limpede că acele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ne reîntoarcem la situații bine cunoscute din Somnul de veci. Reașezate în block-start, personajele își preiau rolurile anterioare: Carmen e din nou sursa unor buclucuri aparent minore, Vivian e din nou sora protectoare, Eddie Mars redevine cavalerul servant, Norris, același majordom ce pare să știe mai multe decât spune, iar Marlowe, o muscă mare și suspicioasă, ajunsă într-o ciorbă al cărei gust nu-i place deloc. Pe vremea generalului Sternwood, serviciile detectivului erau cotate la douăzeci și cinci de dolari pe zi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
strateg de primă mână. Norris are o putere la fel de mare acum, după moartea generalului, pe cât avusese când acesta era în viață. Deși Vivian nu-și ascunde ostilitatea („Ticălosul ăsta!”, șuieră ea când află că vizita lui Marlowe fusese provocată de majordom), ea nu poate întreprinde nimic împotriva celui care, inflexibil, a luat în mâini frâiele familiei Sternwood. Confruntarea dintre Vivian și Marlowe se încheie așa cum era previzibil: cu o răbufnire nervoasă, cu un potop de incriminări al căror singur neajuns este
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sustragă plăților ce le reveneau; la fel, evita să-i spună despre toate bârfele la adresa ei care circulau printre cei câțiva locuitori ai satului. Chiar în momentul acela, în vreme ce se apropia de ea cu pasul măsurat și modest al oricărui majordom, pe chipul său cu contururi aspre nu se citea nimic altceva decât o deferență respectuoasă. Hippolita încă avea privirea ațintită pe silueta lungă a lui Cetegus, ce se depărta, sprijinindu-se de servitorul său. — Ce e, Clemantius? îl întrebă. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
duci acolo? Nu-mi spune - trimite un avion personal să te ia. A dat din cap, pufnind în râs când mi-a văzut expresia invidioasă. — Și acolo o să fie angajați care îmi vor desface valiza pe rotile LV1 și un majordom care să-mi pregătească băi cu petale de trandafir. Și, la plecare, o să-mi facă bagajul și o să pună hârtie velină între fiecare strat. Hârtie velină parfumată. Te superi că plec? Mă bucur pentru tine. Nu mai plângi așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Pe spate scrie ceva gen: Te rog, vino, dragule, A. Imediat, toate deciziile de a o uita, de a se concentra asupra muncii sale, sunt date uitării. În seara stabilită, Jonathan sosește la adresa de pe invitație și este condus de un majordom într-o salon placat cu crom, unde se află aliniate trofee de vânătoare cucerite de lumea bună. Coarne, colți, capete de cerb ies în afară de pe pereții lucioși. O gorilă își arată colții de peste ușa de la sala de recepție, plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de popoare migratoare... războaie cu Imperiul Otoman... domnitori din aristocrația greacă din Istanbul. Suntem în apropierea capitalei. Densitate peste 90 locuitoripe kilometru pătrat. Speranța de viață la naștere 67 deani.“ Stewardesa așteaptă, privind nemișcată clientul. Elegant, cărunt, senator, pastor, lord, majordom, ce-o fi fost. Părul alb, ondulat, fruntea îngustă, ridată, roz, ochii umezi, urechile mari, nasul prăbușit, gura căscată, gulerul apretat, cravata bordo, buzele ritmând cuvinte fără sunet... Nici un sunet. Zbor lin, fără zgomot. De parcă ar avansa pe loc, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
femeia a zâmbit imaginându-se în calitate de doamnă a conacului, făcându-și exercițiile zilnice în bazinul personal, din care avea să iasă apoi ca să treacă foșnind în sala de masă, unde avea să mănânce o tocăniță perfect preparată, servită de un majordom pe care să-l cheme Babinger sau ceva de genul ăsta. Adevărul era însă că, spre deosebire de Julia, în realitate, Susan ar fi detestat un astfel de stil de viață. Întotdeauna se simțea teribil de stingherită atunci când era servită de alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dintr-o mașină argintie în fața blocului, cu doamna Petronela după ei. Părinții lui Petrișor, care-l vor duce departe, cu mașina asta ca o porumbiță, și-l vor ferici... Era un tip la vreo patruzeci de ani, arătând ca un majordom, scurt și gros, fălcos, cu privire greoaie și ținută impecabilă, în sacou cărămiziu și pantaloni negri la dungă, și nevastă-sa, o blondă subțirică și fragilă ca o libelulă, într-un taior platinat, de culoarea mașinii. Oameni ca lumea, Mirelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]