691 matches
-
e specific grecesc. Dacă grecul credea în mitul Olimpului homeric, aceasta nu-l împiedica să guste frumusețea hexametrilor Iliadei, ci, dimpotrivă, arta îi făcea mitul mai familiar și mai apropiat. Iar dacă Benedetto Croce și-ar fi reamintit de erotismul maladiv, legat de cultul statuilor zeițelor sau de viziunea frumosului platonic exemplificat ca în carnea efebilor, ar fi înțeles mai real cât de complex și de „impur” era sentimenul estetic al grecilor. Această impuritate, în sensul amestecului patimilor josnice în estetic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Psychologie de l’art, face adeseori apel la fenomenele vieții spirituale pentru a lumina pe cele estetice, fără să aibă însă curajul de a-și impune o metodă din aceste analogii accidentale. Mistica, deosebind cu gelozie viziunile lăuntrice de halucinațiile maladive, distinge în suflet o dedublare internă a celor cinci simțuri externe sau, mai exact, puterile spirituale corespunzătoare lor. Cultivate în aspra disciplină ascetică, aceste puteri devin capabile de percepții fără ajutorul organelor senzoriale. Misticul poate vedea fără să privească și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
transele lui sunt trăite ca o nenorocire cu toată aura sau vârtejul acela de senzație plăcută, care le precedă. El caută să scape de această nenorocire. Extazul religios și cel artistic sunt trăite ca fapte extraordinare, dar nu ca stări maladive, ci ca stări de negrăită fericire, pe care subiectul le vrea mereu repetate. În extazul sănătos, fața celui care îl trăiește e strălucitoare, e transfigurată ca de o lumină cerească, pe câtă vreme în transa epileptică nenorocitul spumegă, contorsionat și desfigurat în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Din 1895, a renunțat la poezie. Încă de la început, scrisul său în proză are un caracter de mărturisire, evident în forma epistolară și de amintire a multor povestiri. Toate personajele lui sunt retractile, se închid în cochilia unei sfioșenii aproape maladive, ilustrative fiind Pană Trăsnea Sfântul ori Andrei Rizescu. Tânjesc necontenit, așteaptă mereu ceva ce nu se mai întâmplă, cu toate că au oroare de orice schimbare. Când totuși survine schimbarea, are aspect catastrofic, nu pentru că personajul nu se poate adapta, ci pentru că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
o dispoziție aparte a corpului care se află atunci În schimbare - ceea ce noi denumim enthousiasmos 3. Corpul omenesc manifestă uneori de la sine o asemenea dispoziție; Însă cel mai adesea pământul este cel care produce oamenilor multe stări deosebite, unele extatice, maladive sau mortale, altele sănătoase, de folos și salvatoare. Acest lucru devine evident celor ce trec printr-o astfel de experiență. Dar, dintre toate, exalația șpneumaț sau suflul divinației este cel mai divin și cel mai sfânt, fie că se răspândește
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
e posibil, cum spune și textul eminescian, ca să te lepezi radical de identitate, de arheul personal, dar obscurizarea absolută a identității, până la a nu o mai recunoaște, înseamnă nebunie. În orice caz, repulsia de propria identitate, are în ea ceva maladiv, iar pricina poate să fie și înstrăinarea de identitatea sexuală, ca în cazul filosofării lui Foucault, pe fondul echivocului homosexual. Se prea poate ca homosexualitatea să fie o slăbire a arheității persoanei, cu primejdia dispariției arheului, o sterilizare a ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
acolo unde celorlalți le-ar fi plăcut să creadă că putința de îndurare a umanului și-ar fi atins limita. Pentru că era prea ușor de fugit din lâncedul focar de neputință, Rică se trezea revenind la el cu o curiozitate maladivă și o ranchiună mereu nevindecate, așa cum se întoarce omul la o târfă prinsă în repetate rânduri cu înșelătoria, și-al cărei arsenal malefic l-a inventariat deja în totalitate. Știe ce-i poate pielea și ce nu, iar această știință
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
care, În timp ce Își chinuia victima, torționarul plângea, iar victima Îi cerea să fie lovită, astfel ca torționarul să nu fie schingiuit la rândul său. Maltratat de prieteni siliți să-l chinuie, Dumitru Gh. Bordeianu mărturisește despre o trăire exaltată și maladivă: „În loc să trăiesc ura și răzbunarea, trăiam plăcerea și satisfacția - s-ar părea paradoxal - că cei care mă loveau nu o făceau din ură, ci pentru că erau nebuni, constrânși și torturați să facă ceea ce făceau. În clipa aceea, i-aș fi
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
consideră că la Pitești legionarii mai cu seamă au fost pedepsiți pentru mândria lor, Dumnezeu vrând să Îi umilească. Vișovan insistă În mărturia sa asupra termenului folosit obsesiv de Țurcanu pentru demascarea și autodemascarea victimelor - a borî: confesiunea silită și maladivă (emanată de o memorie bolnavă, care emitea declarații false de incest și zoofilie) era, Într-adevăr, un fel de vomă psihică a victimelor torturate. „Trebuia să ajungi ca ție Însuți să-ți fie scârbă de tine.”38 Una dintre tehnicile
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
ruptură, dar și de acuzele neîntemeiate rostite la mânie de către amant. Pentru ea despărțirea de Chiriac e considerată «un necaz mare», mai mare decât pierderea afacerii, prin translare În sfera preocupărilor lui Jupân Dumitrache. Veta e prăpăstioasă și are imaginație maladivă, Întreținută de datele realului: ștergându-și pușca, Chiriac s-ar putea accidenta mortal. Nevasta jupânului e Îndrăgostită cu toată ființa ei de amant, se teme pentru viața acestuia și se amăgește cu ideea că, dacă ar fi acasă cât timp
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
admirate de unii contemporani pentru inteligență și energie spirituală, ilustrează principii morale. Călătorie-n întuneric încearcă să probeze că într-o lume deviată nu pot răzbate spre lumină nici făpturile instinctuale, stăpânite de patimi, nici cele guvernate de un raționalism maladiv. Omul ascuns este o pledoarie pentru egalitatea sexelor și pentru căsnicia întemeiată pe dragoste, pe respect și înțelegere. Impregnate de un lirism meditativ, aceste lucrări de introspecție centrate pe problemele cuplului și pe drama vârstelor trădează influența lui Henrik Ibsen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
Omul din vis de Cezar Petrescu". În fapt, scenaristul păstrează suficiente elemente din schemă narativa de bază a nuvelei, ba chiar și replici întregi din textul cezarpetrescian. Protagonistul (excelent interpretat de Ștefan Iordache), numit tot Ion Teodorescu, are aceleași obsesii maladive pentru jocul de cărți, femeile de o frumusețe rece și misterioasă și visele premonitorii, în care îl bântuiește tot un cuplu (câinele din Omul din vis este substituit, însă, de un copil bolnăvicios și întunecat); una dintre consecințele neașteptate ale
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
în evenimentele narate. Cu toate acestea, și unuia, și celuilalt (dar, ceea ce e mai grav, și cititorului) le rămân neclare rosturile întâmplărilor petrecute. Drama mezalianței din Sfârșit de spectacol, consumată între Tăntica, artistă subtilă, apariție eterică, de o sensibilitate aproape maladivă, și frumosul, dar obtuzul Alexandru, are un deznodământ pe cât de neașteptat, pe atât de inexplicabil. Escapada eroului cu Sia (varianta bătrână a Siei din Concert din muzică de Bach al Hortensiei Papadat-Bengescu) nu-și găsește nici o motivare, iar moartea cumplită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
le atribuia reveriei mai degrabă decât somnului; Măgarul de aur al lui Apuleius, Divina comedie a lui Dante sunt modelele poetice ale acestor studii ale sufletului omenesc". Am citit și recitit asemenea proze, gânduri parcă bolnave, revenind dintr-un tărâm maladiv al autorului 381 . Le înțeleg, pătrund în suflet și totuși frica continuă să-mi înșele simțurile. Fără să mă refer numaidecât la freudism, citind acum după Freud, ceva scris înainte de el, îmi dau se4ama că imaginea autorului se încadrează perfect
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
reproșezi ție însuți. Păcat, pentru că această patologie saturează cotidianul delincvenților relaționali, care sunt numeroși. Platon suferă de acest uimitor simptom, dându-i purtătorului său de cuvânt trăsăturile pe care le reproșează lui Gorgias, lui Protagoras și alor săi: o pasiune maladivă pentru formă, o obsesie a retoricii de dragul retoricii, o manie a subtilităților dialectice, o evitare a subiectului și o concentrare asupra unor probleme adiacente. Confiscarea socratică a cuvântului se efectuează în detrimentul subiectului: plăcerea. Socrate pierde enorm de mult timp disertând
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
alpaca, șervete pe care nu îndrăzneam să le ating -, am crezut că jucau o comedie și că, dintr-o clipă într-alta, aveau s-o recunoască și să mă alunge... Încă îmi mai amintesc, vezi tu, chiar cu o recunoștință maladivă, de parcă ar fi fost vorba din partea lor despre o generozitate supraomenească. Gândiți-vă doar, să-l tolerăm pe barbarul ăsta tânăr, ras în cap, cu mâinile vinete de frig sub mânecile prea scurte. Și, culmea, fiu al unui tată decăzut
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Domnul Vucea și Bursierul transpar amintiri dintr-o copilărie marcată de umilință și renunțare la iluzii, ca rod al brutalei întâlniri cu realitatea grosieră, promiscuă a școlii și internatului. Eroul din Trubadurul are o existență tragică, halucinantă. Cu sensibilitatea lui maladivă, el este incapabil să dea un sens lumii în care se zbate și se întoarce în delir spre amintiri, cufundându-se într-o trăire voluptuos onirică. Cu mai accentuate note morbide, eroul din Liniște apare tulburat nu numai de drama
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
in concepția lui Cioran și a lui Sábato, un lung coridor spre moarte: murim câte puțin chiar din prima clipă a accidentului nașterii. O afirmare absolută a vietii este lipsită de sens. Cioran a fost primul filosof a cărui luciditate maladiva a retezat orice iluzie a salvării, orice încercare a minții noastre de a ne autoînșela. "Viață este un miracol, pe care amărăciunea îl distruge", scrie Cioran. "Ce ai, dar ce ai, l-a întrebat cineva. N-am nimic, n-am
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
poemul cel mai reușit, Oglinzile, la Narcis: „Noi, pretutindeni oglinzi în jur/ întunecăm mocirlele diametral/ și ghemul de mătase din obscur/ desfacem, unduind misterul ancestral/ am creionat pe-abecedar un paradis.../ acum privește-te cât vrei în noi, Narcis”. De la maladiv și coșmaresc T. trece, în Zbor prin subcuvinte (1974), la hieratic, mitologic și metafizic. Poetul se „caută” sub povara regnului animal, vrea „subcuvintele”, cele care oficiază „sardanapalice chimii/ dând fiori și muguri adâncurilor vii/ și fructe noi, ascunse gurilor tirane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
multe ori străine sau complet diferite. Mai este apoi reala sensibilitate religioasă a românului de care nu avem cum să nu ținem seama în cazul legalizării prostituției. Fondul religios este (încă) unul foarte bun, deși atins frecvent de varii forme maladive. Legalizarea prostituției echivalează pentru bunul român cu legalizarea viciului. Oficializăm încălcarea unei porunci din Decalog. Știm din istorie că (prea)curvia dărâmă reperele morale ale unei sănătoase comunități. În absența lor, poporul devine o masă amorfă, ușor de condus și
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
împiedică să gândești negativ și să săvârșești voit un anume rău Celuilalt. Frica religioasă este, printre altele, "frica de Dumnezeu". În joc e frica de pedeapsa lui Dumnezeu, dar și conștiința vie a faptului că viața noastră nu este fixată maladiv în ea însăși. Depinde de altceva care o depășește și împlinește deopotrivă. De Dumnezeu. Un asemenea tip de frică ar trebui să domine mentalul social sănătos al oricărei seminții așezate. Or, asemenea frici nu apar în sondajul CURS din toamna
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
și oricând. Numit de Eugen Ionescu un "profet al revoltei literare universale", Urmuz își merită titulatura, dar cu o precizare: revolta sa, așa cum reiese ea din texte, nu din mărturiile diverșilor apropiați, nu e una organic distructivă, în ciuda înclinației spre maladiv de care a fost acuzat, ci una esențialmente constructivă. Căci atît Pîlnia și Stamate, Ismaïl și Turnavitu, Cotadi și Dragomir, Plecarea în străinătate, Algazi și Grummer, postuma Fuchsiadă, cît și "fabula" Cronicari se supun unei "legi" care a devenit principiu
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
imagine“. - Noutatea limbajelor poetice se întemeiază pe tehnica sugestiei care generează „bucuria de a ghici încetul cu încetul; a sugera obiectul, iată visul nostru“ (St. Mallarmé). - Inovația prozodică urmărește exprimarea ritmului interior - al reveriilor melodice sau al dizarmoniei și stridenței maladive - printro „dezordine savant orchestrată“ a versului (unități ritmice inegale) cu „opriri multiple și mobile“ (rupturi de ritm), prin „fluidități ascunse“ (J. Moréas) și, mai ales, prin versul liber. - Reprezentanți: Charles Baudelaire (precursor), Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Stéphane Mallarmé, Oscar Wilde
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și în trăirea relației cu Dumnezeu este angajată ființa umană întreagă, trup și suflet. Religiozitatea pastreză echilibrul dintre cultul intern și cel extern. Pierderea acestui echilibru în favoarea cultului intern poate duce la stări de religiozitate false, patologice (bigotism, superstiție, misticism maladiv). Când cultul extern nu este susținut de cultul intern, se poate cădea în superficialitate, în formalism și în ritualism sec. Din punctul de vedere al modului în care este practicat, cultul religios poate fi individual si public. Cultul individual sau
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
reci, abatoare, ospicii, cazărmi cu fanfare militare, absurd și deznădejde. Volumul Scântei galbene înfățișează burguri medievale, voievozi în haine violete. Cu voi și Stanțe burgheze aduc din nou în prim-plan deznădejdea poetului, crisparea sufletească, orașul provincial, descompunerea, mizeria, preferința maladivă pentru toamnă. În universul bacovian plouă obsedant, rece, dezolant, toamna e mohorîtă, tuberculoșii sunt melancolici, decorul e macabru (Nervi de toamnă), toamna și iarna se amestecă, singurătatea e apăsătoare, târgul pare un cimitir, zăpada acoperă totul (Decembre). Primăvara e tristă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]