349 matches
-
XX-lea, în care adjectivul malițios (cu precizarea „livresc, despre oameni și despre firea sau manifestările lor”) are sensul atenuat, ca în franceză: „cu o privire malițioasă” (N. Filimon), „ochi vii, în lucirea cărora se simte parcă totuși o ușoară maliție” (Sadoveanu); „în ochii aceia simpatici, Naum păru că surprinde două scântei malițioase” (idem); „zise ea cu o maliție molatecă” (G. Călinescu); „o curiozitate malițioasă m-a hotărât să vizitez pe Timotin” (Ibrăileanu). În dicționarul lui Laurian și Massim (1876), maliția
Programe malițioase by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4841_a_6166]
-
sensul atenuat, ca în franceză: „cu o privire malițioasă” (N. Filimon), „ochi vii, în lucirea cărora se simte parcă totuși o ușoară maliție” (Sadoveanu); „în ochii aceia simpatici, Naum păru că surprinde două scântei malițioase” (idem); „zise ea cu o maliție molatecă” (G. Călinescu); „o curiozitate malițioasă m-a hotărât să vizitez pe Timotin” (Ibrăileanu). În dicționarul lui Laurian și Massim (1876), maliția e definită în cheie preponderent negativă, dar e înregistrat și sensul care va deveni dominant: „joc cu care
Programe malițioase by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4841_a_6166]
-
maliție” (Sadoveanu); „în ochii aceia simpatici, Naum păru că surprinde două scântei malițioase” (idem); „zise ea cu o maliție molatecă” (G. Călinescu); „o curiozitate malițioasă m-a hotărât să vizitez pe Timotin” (Ibrăileanu). În dicționarul lui Laurian și Massim (1876), maliția e definită în cheie preponderent negativă, dar e înregistrat și sensul care va deveni dominant: „joc cu care vrea cineva să supună pre altul”. În perioada interbelică, persistă în dicționare sensul pur negativ - „pornire de a face rău, de a
Programe malițioase by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4841_a_6166]
-
în stare să mă convingă că Gîrleanu a exagerat cum exagera totdeauna". Chiar dacă revine mai jos cu recunoașterea că "literatura românească a cîștigat un critic. Și asta face mai mult decît toate celelalte", inclementul romancier nu omite a stărui cu maliție că: "Dacă însă d. Lovinescu a devenit ce este în mișcarea noastră literară, s-a putut negreșit și din pricina celor treizeci de mii de lei". "Nedreaptă judecată", consideră pe bună dreptate alcătuitorii ediției de care ne ocupăm, între care eminentul
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
structuri epice vin, parcă, gata preparate din piață și din stradă, scene dintr-o piesă extrem de familiară. Inteligența autorului este de a exploata la maximum greutatea acestor semifabricate, dispunându-le într-un ansamblu coerent al nebuniei generalizate. Sunt speculate, cu maliție subțire, teze și antiteze românești, clișee naționaliste și febre ortodoxiste, ,patriotismul" lui Pavel Coruț și, nu mai puțin, ,europenismul" bursierilor de formație. Bogdan Suceavă își propune și reușește să monteze un memorabil spectacol-kitsch, o Daciadă în care cele mai aberante
Daciada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11207_a_12532]
-
un amănunt secundar. Pînă la urmă nici nu contează dacă a descoperit insulina sau vreo obscură substanță ieșită din coada cine știe cărui parenchim. Căci nu descoperirea în sine are însemnătate, ci reacția pe care a declanșat-o. Fără nici o urmă de maliție, norocul lui Paulescu a fost că, ajungînd victima unei escrocherii internaționale, a devenit simbolul unei nedreptăți. O nedreptate care dovedește că medicina poate fi scena unor jocuri de culise. Mai precis, Paulescu este simbolul ingerinței ideologiei în medicină, un exemplu
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
stau pe același plan cu arta plastică: "Sufletul meu drag - pantofii îmi vin bine! Capul făcut de Militza e remarcabil!!". Lumea în care se mișcă muziciana e cea mai bună dintre toate lumile posibile, atît de încîntătoare, încît sforțările de maliție sfîrșesc prin a nu mai avea efect, dizolvîndu-se în voluptate: "Nu știu dacă ți-am povestit despre dineul meu de vineri. Eram nouă, cu tot cu Zarifopolii. Perechea Filip, drăguță, vrednica de milă, căci pare tare în suferință. Fiind și o vioară
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
La cu totul altceva m-aș opri acum. Născut și crescut în Oborul Bucureștilor, pe care n-a încetat să-l iubească ani de-a rândul, Niculae Gheran are totuși (cum se spunea cândva) gură de Târgoviște. E sarcastic, înscenează maliții, înțeapă în stânga și-n dreapta, comite indiscreții de dragul unei ironii bine plasate, plătește polițe, în numerar și cu dobândă. Cum se explică o astfel de atitudine (și, pe cale de consecință, un astfel de stil) la un om pe care, altminteri
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
române din secolul 20: Întrebarea nu e pertinentă: în culturile europene, demne de acest nume, nu există o singură personalitate strivitoare, primordială, la nivelul unui secol." Perfect adevărat! Numai la noi există "poetul național" etc. Dar oare, mă întreb fără maliție, nu cumva tema însăși a anchetei din Ramuri denotă oarece provincialism? Atenție, iuibiți colegi de la Craiova! * Un număr Bacovia - la 120 de ani de la naștere - propune Ateneul băcăuan (nr. 8). Spre deosebire de multe asemenea numere omagiale, acesta merită atenție. Cîteva texte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
nesolidarizarii cu dictatură, se pot invocă problemele de mai tîrziu ale lui C.J.C. cu cenzură, precum și cutezanța de a fi publicat, în revistă să Papeles de Son Armadans, multe nume ale exilului spaniol. Eseistul biograf susține însă, cu ironia și maliția care îl caracterizează (că un stigmat), ca autori-tatile nu au răspuns acelei misive pentru că Cela "nu ar fi făcut doi bani că polițist", nefiind decît un "amator", "iar acel sistem reprobabil nu era dirijat de amatori". Cu alte cuvinte, scriitorul
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
la asemenea considerații, Jaime Campmany afirmă, în rubrică să din cotidianul ABC, că autorul cărții despre Cela "acoperă rană provocată de lance cu o pumn mare de trandafiri parfumați", "insultînd prin intermediul ditirambului". Cred că Jaime Campmany exagerează, lăsîndu-se contaminat de maliția lui Umbral. Aș spune că, dimpotrivă, comentariile iconoclaste sînt mirodeniile care fac panegiricul mai credibil. Și, bineînțeles, măi vandabil. Cel puțin în aceeași măsură în care dezvăluie o persoană, Umbral construiește un personaj, ale cărui legături cu adevăratul Cămilo José
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
patru decenii de cenzură, ci și o violență, o grosolănie, un libido încărcat de excremente care i-ar fi lăsat visători pe Șeicaru și compania, marii precursori în materie. Tot în Apostrof-ul de pe aprilie, dl Ion Vartic demontează, cu maliție, o legendă pusă în circulație, cu încîntătoarea lui naivitate, de Mircea Zaciu pe seama postumității lui Mircea Eliade și pe care JURNALUL LITERAR, prin Aristarc-Florescu, o retratează cu tot seriosul și ridicolul de rigoare. * În "periodicul de atitudine culturală" CARTEA (nr.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
denunță direct. (Asta ar fi denotat o destul de nefericită bosă de umorist.) Ironia lui e sintactică. El lungește propozițiile într-atât, încât atenția cade, automat, pe începuturi și pe finaluri. Alteori, ca în românia - olanda, o seară cu ciprian, dimpotrivă, maliția se manifestă prin figuri ale austerității. Articulat abundent, dar niciodată explicitat pe îndelete, cuvântul marasm devine unul aproape ermetic: „am mai vorbit o vreme despre spionajul industrial când tot/ ce vroiam era să-l întreb ce crede el că aș
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]
-
bătrâni. Nemaifiind, nici ea, la prima tinerețe, poeta le recepționează „în plin”. E multă angoasă nejustificată, deci, în paginile acestea. Nu știu dacă, trăgând linie, există vreun personaj față de care Maria Banuș să nu emită obiecții. În general, în memorialistică, maliția aceasta e de bun-augur, căci salvează paginile de acalmie fastidioasă. În cazul de față, rezultatul nu e totuși spectaculos. Poeta nu-i destul de „rea” și tot ce rezultă e mai degrabă imaginea unui ursuzlâc de lungă durată. Lui Eugen Simion
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
deserviciu prietenului său Allan Bloom. S-a vorbit chiar, cu insistență, despre trădare. Fără a dezbate aici această teză și implicațiile ei, m-aș despărți totuși de aprecierea tranșantă a lui Sorin Antohi după care Chick dă dovadă de o maliție perfidă în opiniile sale referitoare la prietenul Abe Ravelstein. Și aș rămâne pentru aceasta doar la text. Ca idee literară, Ravelstein păcătuiește tocmai printr-o exagerată și neechivocă evaluare a personajului din titlu. Dacă există o ironie implicită, eu nu
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
mai echilibrat, metodic, dar nu mai puțin liric, "frumos". Trecută astă cumpănă, și puși la zid "logofeții", Gândirea publică, pe vreo 15 pagini (din care 12 de roman - erau mai răbdători, cititorii lor, pesemne...), literatură. De Crainic, Blaga, Cezar Petrescu (maliția mă împinge să spun că spațiul tipografic - pentru un fragment din Întunecare - se explică!), Maniu. În rest, cronici, de cafenea literară (semnează gd. un red. de astăzi, la rubrica de Idei, oameni & fapte, adică luări de poziție, înțepături, atitudini), de
Nedatate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10685_a_12010]
-
din linia de continuitate, aproape - de nu cu totul - organică, pe care rulează metamorfoza poeziei lui Flora care, oricît și-ar dezice începuturile, continuă să fie, în bună parte, moștenitoarea lor". Sau: ,Catalogul cotidian, strigat cînd cu melancolie, cînd cu maliție (dar mai ales cu amîndouă deodată)", nu lipsește nici din volumul de față, decupajele debordînd de o densitate nominală în care acționează o tandră inducție caricaturală. Sau: ,Poezia Angelei Marinescu nu se poate hrăni după metoda vegetariană a postmodernismului, ea
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
al lui Alexandru Mușina e unul destins și întins între meditația gravă și cea frivolă. Aduse însă, amîndouă, în incidență cu condiția existențială. Gravitatea lui Mușina nu e însă niciodată onctuoasă. Ea abia dacă bate spre melancolie, antagonizată mereu de maliție, de un spirit irepresibil caricatural. Lamentațiile nu se dezic de vervă, ci, din contră, încearcă să și-o încorporeze. Cele mai severe admonestări au un aer gratuit, pentru că Mușina nu lasă nici limbajul, nici stările să se alerteze chiar la
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
făcută, în cunoștință de cauză, lui Călinescu. Să răsfoim, cronologic, trei asemenea cazuri. Scriind despre Goga, Manolescu încheie investigația memorialisticii acestuia cu câteva linii de portret: "Nu e propriu vorbind mizantropie în aceste note de fiziognomie morală. Mai curând o maliție pur artistică, aproape gratuită, epurată azi, la o lectură târzie, de toate motivațiile conjuncturale. Ar fi interesant de știut cum se vedea pe sine Goga însuși în această galerie de figuri istorice lamentabile. Pereții casei de la Rășinari sunt plini de
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
Sorin Lavric AȘa cum sunt oameni cărora le e rău de înălțime sau care amețesc atunci cînd se deplasează cu viteze prea mari, tot așa există o specie de oameni cărora le e rău de infinit. Nu e vorba de nici o maliție aici, ci de o constatare statistică. De fapt, specia în cauză e atît de numeroasă încît nu greșesc spunînd că, cu excepția matematicienilor, nici o altă categorie umană nu se simte bine în apropierea infinitului. Nici fizicienii, nici poeții și cu atît
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
să fie considerat. Inserat biografic în generația criticilor postlovinescieni, alături de G. Călinescu, Perpessicius, Vl. Streinu și P. Constantinescu, Șerban Cioculescu își fixează dintru început piatra de hotar în eristică. De pe această poziție, ca "brav" al controversei, va agăța în harponul maliției juvenile nume ilustre, de la bunul său profesor M. Dragomirescu pînă la mult încercatul în polemici N. Iorga, care nu întîrzie să reacționeze printr-un scurt geamăt de iritare: Nu așa! Temperamental se apropie mult de Paul Zarifopol, căruia P. Constantinescu
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
dimensiunile acestui mamut geografic. Conceptul de "durată lungă", lansat de Braudel, capătă un corespondent în "spațiile întinse" pe care le intuim în subtextul cărții lui Vasile Ernu. Până la urmă, totul se dovedește mai limpede când e vorba de teritorii continentale. Malițiile se atenueză de-a lungul câtorva mii de kilometri, colosalul în sine admite mai greu dramele mărunte. Pentru ochiul cititorului din România, harta imperiului sovietic este - în sine - o formă de zoom. Pe care inerțiile locale îl fac destul de incomod
Născut în 1971 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10068_a_11393]
-
și Costache Olăreanu, precum și câtorva dintre "tinerii textualiști" care "folosesc o construcție similară (roman indirect, jurnal, note despre roman, comentariile autorului care scrie un roman etc.)". "Metaromanul este, așadar, o descoperire veche", conchide în acest punct, cu o nuanță de maliție, Eugen Simion, cu gândul, după cum se poate înțelege, nu doar la "tinerii textualiști", ci la toți acei autori contemporani care își asumă prea dezinvolt priorități discutabile. Sunt și alte domenii în care Eugen Simion constată întâietăți eliadești sau abordarea timpurie
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
scepticii nu sunt lipsiți de argumente: distanța în timp încurajează și stimulează rezervele, discreția și zgârcenia autorului premerg unele dintre semnele de întrebare, formulările memorabile provoacă suspiciuni legate de termenul de valabilitate. Pe scurt, Constantin Acosmei poate fi privit - cu maliție - ca un autor de butade, pline de haz și potrivite excelent, ca o specie de copywriter fără simbrie. Chiar dacă lucrurile ar sta așa, tot n-ar fi de neglijat. L-aș citi în continuare cu plăcere și complicitate. Numai că
Cercul poeților în curs de apariție by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10039_a_11364]
-
altfel, într-unul din eseurile incluse în acest volum, singurul dedicat unei scriitoare (Jane Austen), Trilling tratează tema ironiei, propunînd o distincție între ironia implicată și cea detașată. Premisa de la care pornește este că ironia implică o anumită doză de maliție, de răutate, că exprimă o anumită doză de dispreț pentru ceilalți-obiectul ironiei. Firește, mulți au scris despre ironie, între ei Kierkegaard și Jankelevitch, iar Trilling nici nu se apropie de subtilitatea și complexitatea argumentelor acestor filozofi. Dar eseul e important
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]