177 matches
-
el. În timp ce era presat astfel, o tichie Îi căzu deodată de pe cap și ateriză pe bar. El nu băgă de seamă, iar eu și Lauren am Încercat din greu să ne Înăbușim chicotitul. Este Salome Al-Firaih, Îmi șopti Lauren cu malițiozitate jucăușă. Este cunoscută drept Divorțata Planului de Pace pentru Orientul Mijlociu. Întotdeauna sărută pe cineva de altă religie. Este insuportabil de cool. Ea este modelul meu. După asta, Lauren păși spre Salome și o bătu pe umăr, spunând: —Salome. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care se Întorceau de la micul dejun se lipeau de ferestre ca s-o lase să treacă, iar câțiva se plânseră de ea În nemțește, știind că-i englezoaică și Închipuindu-și că nu-i poate Înțelege. Ea le rânji cu malițiozitate, dezvelindu-și dinții mari din față, și alergă mai departe. Compartimentul era ușor de găsit, pentru că recunoscu balonzaidul aninat Într-un colț, precum și pălăria moale și pătată. Pe banchetă zăcea un ziar de dimineață, pe care doctorul Czinner Îl cumpărase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În cele din urmă, am văzut un mic dulap pitit În spatele ușii și am reușit să agăț toate acele umerașe alunecoase și Încâlcite de sârmă pe vergeaua lui. — Nu În dulap, Emily, am auzit-o pe Miranda strigând Încet, cu malițiozitate. Pe umerașele care sunt puse alături tocmai În acest scop. — Ăă, da, bună. Tâmpito! Tacă-ți fleanca! Ea nu vrea un răspuns, fă numai ce spune! Dar nu mă puteam stăpâni. Mi se părea bizar peste măsură că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lui Catherine", strecoară el într-un bilețel, nu contenește a-l sfâșia cu "ghearele" sale. Curând, cei doi veri se ceartă, adoptă un ton rece, își aruncă priviri ironice. Relația lor devine glacială. Sfârșesc prin a se ignora. Amestecul de malițiozitate și afecțiune pe care Catherine, ca o alchimistă a iubirii, voise să-l insufle relației lor fusese prea subtil pentru Henri, sau poate prost dozat... Catherine nu se folosește doar în vorbire de acest limbaj al ambiguității. Ea îi vorbește
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Dublul lui Dostoievski) Între scriitor (borgesianul Thomas Pilaster, 1934-1997, autorul romanului “Zâmbetul morților”, căruia i s-au decernat simultan premiile Jules și Edmond - sic! - Goncourt, și proprietarul unei fermecătoare egerii, Lucie Combes) și exeget (poetul ratat Marc-Antoine Marson care strecoară malițiozități la adresa scrierilor lui Pilaster, la a căror ediție critică lucrează), Încheiată, fulgerător, dar la fel de elegant, cu moartea scriitorului (a unui alter ego Învins În lupta cu limbajul, a unei vârste prea fragile, concret, a acestui Thomas Pilaster al cărui cadavru
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cei morți trebuie să-l câștige pentru a-și recăpăta forma umană și a reveni la viață. Arhetipul vampirului se regăsește între aceste două lumi. Nedorind să părăsească viața și temându-se de moarte, acesta luptă cu disperare și cu malițiozitate să se agațe de cei vii, târându-i și pe ei într-o lume de graniță, ținându-i suspendați între viață și moarte. Arhetipul vampirului se regăsește în majoritatea mitologiilor popoarelor lumii. În Asia, povestirile chinezești fac referire la creaturi
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
delincvenți. Analizând aceste subculturi, Cohen trasează profiluri specifice ale membrilor grupurilor, descifrând următoarele trăsături: * non utilitarismul cu o frecvență destul de crescută, membri acestei subculturi acced la activități delictogene, nu în rațiuni utilitare, ci ca un mod de exprimare a solidarității; * malițiozitatea actul delincvențial este cauzat nu numai de satisfacerea unei necesități materiale, ci mai ales ca o formă de "răutate", o "sfidare" a celorlalți; * negativismul este reflectat atât de setul de reguli specifice grupului de aparteneță, acestea au un conținut contradictoriu
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
supărare nocivă are consecințe atât în plan mental, cât și în cel comportamental. În plan mental, cele mai importante tendințe surprinse de psihologul britanic în modul de a gândi al supăratului nociv sunt: a. supraestimarea gradului de intenționalitate și de malițiozitate a acțiunii persoanei care constituie ținta supărării nocive; b. a ne considera pe noi absolut corecți, iar cealaltă persoană absolut incorectă; c. incapacitatea de a sesiza punctul de vedere al celuilalt; d. plănuirea răzbunării. În plan comportamental, cele mai importante
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cât și pe termen lung", precizează W. Dryden (2000, p. 77). În cazul supărării benefice, vorbim despre următoarele consecințe: În plan mental, tindem să ne încadrăm în anumite modalități productive de gândire: a. estimarea concretă a gradului de intenționalitate și malițiozitate a acțiunii persoanei care constituie ținta supărării benefice; b. a nu ne considera pe noi absolut corecți, iar pe celălalt absolut incorect; c. capacitatea de a sesiza (și) punctul de vedere al celuilalt; d. a nu plănui răzbunarea. În plan
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Cele mai multe firme, susțin ei, alocă securității 3% din bugetul alocat tehnologiei, iar aceasta din urmă primește 3% din venituri, ceea ce înseamnă 3% aplicat la 3%, adică 0,09% - mai puțin decât îi costă cafeaua într-un an, spun ei cu malițiozitate. Sub aspectul amenințărilor „globale”, pentru al patrulea an consecutiv, s-au formulat întrebări referitoare la site-urile www. Dintre respondenți, 98% au declarat că au astfel de site-uri, iar 52% dintre ei efectuează operațiuni de comerț electronic prin intermediul site
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Nu e cazul, până astăzi, ca Iașul să fi fost în această postură față de București! 10 ianuarie 2009 Am citit în presă că primarul Gheorghe Nichita vrea o Direcție de cultură pentru sine. Este, o spun fără nicio urmă de malițiozitate, un pas înainte pe care eu îl salut și îl sprijin pentru simplul motiv că o astfel de interfață administrativă este necesară în orice metropolă, cu atât mai abitir într-una care pretinde că are un statut cultural atestat istoric
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
un concept plastic precis al vorbei „nisip”. Durerea s-a insinuat iar, croindu-și drum din adâncuri. Pictorul de război a stat nemișcat două secunde, pândind-o, și când a avut confirmarea, abia a zâmbit În sinea lui, cu perversa malițiozitate de a ști ceea de durerea ignora. În orice caz, În noaptea aceea Faulques nu era dispus să-i ofere vreo șansă; n-avea vreme de așa ceva. Așa că i-a tăiat calea pe loc, aproape grăbit: două pastile, o gură
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
filozoful englez, ca și la filozoful francez, aceeași soliditate a judecății și aceeași rectitudine a spiritului, ce contrast între forma greoaie și rigidă a primului și alurile vii și spontane ale celuilalt! Cu ce vervă plină de îndrăzneală și de malițiozitate declara economistul nostru război dușmanilor săi naturali, protecționiștii! Ce feste bune juca sofiștilor emeriți ai protecției, domnilor Ferrier și Saint-Chamans! Cum înțelegea să spargă ouălele acestor ciori ale protecției, cu bastonul său de țăran galic, aspru și usturător! Ce lovituri
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Pe scurt, vrăjitoria ar fi magia în acțiune. Vrăjitorii ar fi elita spirituală a comunității la care recurg deseori oamenii în situații grele, ultime, marcate de o maximă gravitate. O remarcă specială ar fi că nu se întrevăd urme de malițiozitate sau negativitate în paginile lui Pavelescu despre vrăjitorie. De o cu totul altă părere este însă Constantin Bălăceanu-Stolnici. În Dialoguri despre cele văzute și cele nevăzute, academicianul român scrie că "magia față de vrăjitorie este ca muzica simfonică (și în genere
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
replicile definitorii. Fără a se reduce la stilistica ei, particulară cu adevărat, critica lui e totuși identificabilă în primul rând ca spectacol literar: digresivă și colorată, ardelenească prin spiritul canonic al adevărului ce o animă și muntenească prin otrăvurile și malițiozitățile ce o compun, melanj de artificialitate și oralitate, de sarcasm și înclinație către calambur. „Combinație inelucidabilă între facondă și căzneală”, emisă cu „o ușurință anevoioasă a exprimării”, maniera criticului este a unui „cronicar cu sămânță de vorbă”, care prețuiește „risipa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
ar fi adunat gândurile care, eram sigur de asta, aveau negreșit să-i facă pe ascultători să simtă duritatea scaunelor lor de lemn. Mirosul de praf devenea tot mai puternic. Deodată, bătrânul director și-a ridicat capul - o sclipire de malițiozitate i s-a aprins în privire - și a spus: - Sire, Doamnă! Cu aproape două sute de ani în urmă, a sosit într-o zi, pe neașteptate, Petru cel Mare, în locul unde se reuneau membrii Academiei și li s-a alăturat în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
direcția minimalizării, ori a supralicitării valorice a insignifiantului. Asociat cu reiterarea ridicolului, instinctul comic exprimă distanțare, răceală afectivă, atitudine critică, spirit justițiar. Râsul lui Caragiale este corectiv, exprimat diferențiat în funcție de dimensiunile intrinsec specifice, cu bonomă înțelegere, cu răbufniri sarcastice, cu malițiozitate sau cruzime. Coroborând opiniile formulate de Șerban Cioculescu, Șt. Cazimir ș.a., Loredana Ilie dezvoltă ipoteza unei disponibilități "socratice" în structura psihică a scriitorului. Prin "reducerea la absurd constata Al. Paleologu -, prin maieutică și dialectică, el tinde să aducă societatea românească
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cel critic, de respingere, de neaderență și dispreț. Dacă râsul mecanic este superficial și distractiv, cel critic se vrea a fi un corectiv, aplicat diferențiat, în funcție de gravitatea malformației detectate, cu bonomie, înțelegere sau, dimpotrivă, în răbufniri satirice, violent sarcastice, cu malițiozitate și cruzime. În conturarea portretului robot al comediografului tipic, abilitatea de a surprinde ridicolul ar fi informația de bază de la care ar deriva ramificații noționale multiple între care importante ar fi inteligența, insensibilitatea, răceala afectivă, spirit justițiar acuzator, conștiința propriei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Gherea, G. Ibrăileanu, E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu au văzut în autorul Momentelor un cinic decis să anihileze cu aciditatea vervei satirice societatea în care a trăit, moravurile și viciile unei lumi infernale cu instituții caricaturale și hibride care îi stimulau malițiozitatea râsului "vitriolant". Explicații caracterologice pentru prevalența satirei în opera lui Caragiale găsim, de pildă, la Garabet Ibrăileanu: ,,Bineînțeles Caragiale nu este un satiric din cauza obiectului zugrăvit, ci din cauza firii sale. Dacă era un umorist din fire, alegea altă lume, alte
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în opera lui Caragiale, fapt explicabil, dacă avem în vedere predilecția pentru ironie, remarcată și comentată de majoritatea cercetătorilor. Plecând de la unele mărturii biografice caracterizatoare, suntem însă ispitiți să aplecăm balanța predispozițiilor temperamentale caragialiene nu înspre latura cinismului și a malițiozității sarcastice intransingente, ci înspre cea a bunăvoinței conciliante. Acea memorabilă exclamație "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei"202, atribuită de I. Slavici lui Caragiale, denotă mai degrabă tendința de ingenuă delectare umoristică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
probează, pe lângă certitudinea științifică o deosebită originalitate conceptuală și metodologică. Multe concluzii s-au dovedit profetice asigurând durata operei sale. Cu Morgagni, Anatomia patologică intră în logica medicală a stabilirii stării de boală și de sănătate. Timpul a invalidat toate malițiozitățile la adresa operei sale, care desigur a stârnit și invidii. Un adversar al experimentelor: Georges Ernest Stahl (1660 - 1740) medic, fiziolog, chimist, filosof, profesor la Halle, medic al regelui Prusiei, membru al Academiei Berlineze de științe, Stahl, ilustrează un alt versant
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
săli de teatru ca pe niște spații de libertate în care spectatorul să nu aibă impresia că este închis. Sălile de spectacol pariziene îmbracă, în ochii săi, aspectul unor închisori, după cum o dovedește această anecdotă pe care o narează cu malițiozitate în Convorbirile despre Fiul nelegitim (Les Entretiens sur le Fils naturel). "...Aveam un prieten puțin cam libertin. A pățit o ispravă serioasă în provincie. A trebuit să se ascundă de urmările pe care le-ar fi putut avea, refugiindu-se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de temperament, care se reflectă în atitudine, este evidentă. Pallady își ține pensula ca pe o floretă, gata de atac pictorul era pasionat de scrimă și mânuia cu dexteritate atât floreta, cât și sabia. Aerul pictorului este seniorial, însă fără malițiozitatea care reiese din portretele unui Alexandru Bogdan-Pitești. Poartă papion și un fel de cravată-lavalieră, iar definiția chipului precizată numai în angulații are un aer contondent, marțial, decisiv, autentic, fără morga mateină contrafăcută. Din compoziția acestui chip răzbate și o notă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
într-o oarecare măsură de Rops fără a avea întreg arsenalul de sarcasm și burlesc terifiant al operei ropsiene. Carnavalescul se îmbină cu o specularitate subversiv-erotică, ceea ce transformă adesea picturile sale într-o serie de minuțioase puneri în scenă cu malițiozitatea spirituală a unor comedii erotice. În pictura intitulată În buduar (semnat dreapta jos cu negru, pastel, 50 x 35 cm, pe verso schița în creion), Mișu Teișanu realizează un nud care are ceva în plus, menit să bulverseze spectatorul. Femeia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
evantai negru, nu doar obiect de întrebuințare mondenă, ci și un derivat al măștii. Ca și la țigăncile lui Nicolae Vermont, la mondenele lui Teișanu devine sesizabilă poza. Pictorul chiar pune accent pe ea, introducând o anumită licențiozitate, o subtilă malițiozitate. Spre deosebire de Rops, desenul nu devine niciodată sarcastic, pictorul practică aluzia ca specie de eufemism grațios, fără mușcătura vitriolantă a acvaforte-urilor eroticii ropsiene. El nu depășește niciodată o anumită frontieră, cea care desparte mondenitatea frivolităților ușoare de creaturile damnate ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]