116,985 matches
-
fost avertizată și chiar amenințată cu arderea prin focul interior. într-un ziar francez se afirmă că geniul lui Picasso a semănat moarte în jurul lui. Paola moartă din cauza drogurilor, o fiică s-a spânzurat, Jacqueline s-a împușcat în inimă. Mama lui René, care mi-a trimis tăietura din ziar, susține că arta vine de la diavol! I-am spus la telefon că arta e un simulant al vieții, chiar mai mult decât atât, o chintesență a vieții. Dar cei din jurul lui
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
apropierea obrazului pe care barba crescuse peste noapte precum iarba tăiată ieri. Ceva cald ieșea din respirația lui de om mulțumit cu sine și cu lumea. Respirația ca un motiv muzical început încă din timpul în care el aparținea numai mamei sale, acea suedeză blondă cu părul de doi metri, cu față de zeiță nordică și piele de un alb conținând toate prospețimile. Acest bărbat dormind cu toate corpurile vârstei de până acum parcă nu știa nimic despre mine și nici despre
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
pericolul unui cataclism cosmic în cazul în care cei doi se vor uni. Asta era credința populară în multe țări. în folclorul român există o baladă superbă, găsită de inegalabilul cercetător al folclorului românesc și universal Lazăr Șăineanu, în care mama fraților gemeni îi roagă să se îndepărteze unul de altul și să se iubească numai din depărtare. Asta e imaginea fotonică descrisă de Musil, parcă sculptând în interiorul de piatră al camerei două lumini de neunit: cea a Soarelui și cea
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
după poziția diferitelor constelații, căci arborii, ca și oamenii, au o naștere și o moarte legate de un eveniment cosmic. Vorbesc cu prietenul nostru Emil (Bhürer) despre arborele lui zodiacal, nucul, plin de mister, arbore care-mi trezește amintirea familiei mamei mele, peisajul cu nucii noștri, apoi învățarea rugăciunii inimii după felul în care se deschide o nucă, înlăturând toate învelișurile ei, care corespund etapelor învățării respirației cu numele Domnului. Toate astea în timp ce Renè caută sponsori la Tetra Pack pentru publicarea
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
și oglinda reconstituită din cioburi în cartea Marinei se întâlnesc după un sfert de veac și își răsfrâng imaginile una într-alta la infinit, căci ambele reflectă impresiile din copilărie ale celor doi frați: războiul, așteptarea înfrigurată a tatălui, dragostea mamei și sacrificiul ei, natura, casa, lumina... Și glasul fiecăruia în parte, ajuns acum matur și căutând nostalgic spre paradisul pierdut, se contopește cu cel al tatălui lor care în 1942 scria poezia în vers aproape alb Belâi den' (Zi albă
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
intervină pe lângă autorități pentru eliberarea unui tânăr suflet deznădăjduit; soția sa, Maria Danilovna Racikovskaia, o femeie mărunțică, dar energică, ce se trăgea dintr-o legendară bunică româncă, o moldoveancă originară din Bălți; fabuloasa istorie a unei mătuși a bunicii dinspre mamă, plecată în pelerinaj la Ierusalim cu gândul să se călugărească, dar care se întoarce de acolo măritată și cu o pereche de cercei cu turcoaze, lăsați moștenire din generație în generație, celebrii cercei din filmul Oglinda, vânduți în timpul foametei de
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
pelerinaj la Ierusalim cu gândul să se călugărească, dar care se întoarce de acolo măritată și cu o pereche de cercei cu turcoaze, lăsați moștenire din generație în generație, celebrii cercei din filmul Oglinda, vânduți în timpul foametei de Maria Vișniakova, mama copiilor, pe o poală de cartofi; Arseni Aleksandrovici, soțul ei, poet și talentat traducător, cu mariajele lui succesive, prezentat cu inerentele greșeli ale tinereții, dar și cu pocăința și bunătatea date de experiența războiului, în care a plecat voluntar ca
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
trăiesc viața nu numai personajele, din care, cu toată prea lunga, poate, enumerare, nu am amintit nici jumătate, ci și, sau mai ales, obiectele, ca cele din naturile statice gemene din filmele lui Andrei Tarkovski: galoșii (transcriși caloșii, după doleanța mamei), cutia cu nasturi colorați, costumele de bal mascat, paltonul cu vatelină, vechiul dulap cu ușă din oglindă, lângă care s-au fotografiat în ani diferiți și tatăl, Arseni, și fiul, Andrei, broșa în formă de păianjen, cerceii cu turcoaze, ceasul
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
și tatăl, Arseni, și fiul, Andrei, broșa în formă de păianjen, cerceii cu turcoaze, ceasul de buzunar, bradul de Crăciun, florile de câmp... însă din toate acestea și dincolo de ele, se conturează, ca și în filmul fratelui, imaginea iconică a mamei. Ambele documente - filmul fiului și cartea fiicei - ridică un imn de slavă aceleia care și-a jertfit tinerețea, talentul, viața, pentru ca ceilalți să poată deveni celebri. "Acum după ce am citit paginile despre ea, știu care este prețul sacrificiului.[...] Este darul
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
la-ncheieturile prunilor/ și ziua cu zăpadă cînd întinzîndu-mă pe deasupra mesei/ ca să iau o bucată de pîine tăiată strîmb/ o durere fizică m-a cucerit și-am intrat/ într-un timp condensat ca un spîrnel rotindu-se/ biciuit de vocea mamei" (Soare strivit pe zid). Compromisă prin uzanța festivă, viziunea lumii se împrospătează grație unei percepții "depoetizate", adică deparazitate de convenții, aparent stîngace, aparent infantilă, contabilizare a vieții "la scara unu pe unu". Suprarealismul virează spre postura naivistă: În dimineața asta
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
întrecută doar de disperarea sărăciei ce i-a prins în menghină pe ceilalți. Nimic mai respingător, ca spectacol al degradării umane, decât certurile cotidiene iradiind din mediul eminamente dubios al fotbalului spre sferele marii corupții. După cum nimic mai înspăimântător decât mamele care-și leapădă copiii la canalul de dejecții. Pungile de plastic ce conțin rămășițele feților abandonați constituie singura legătură între aceste creaturi și specia umană. Că bogăția nu aduce cu sine nici un gram de demnitate, de civilizație, de bun-simț o
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
probabil alienat mintal) pentru a deveni prim-ministru atotputernic și a impune un număr impresionant de legi cu caracter iluminist, schimbând astfel radical fața Danemarcei. A devenit totodată iubitul tinerei regine Caroline Mathilde, fapt devenit apoi pretextul acuzării sale de către mama vitregă a regelui (care vroia să facă din propriul fiu urmașul tronului) și de către adversarii reformelor, în frunte cu teologul Ove Guldberg, ceea ce a dus la condamnarea sa printr-o execuție de o cruzime teribilă pentru epoca de care vorbim
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
întrebări copiilor, iar ei să-ți răspundă firesc, copilărește. "Cum știu cei de la televizor că mîine va fi vreme frumoasă sau urîtă? Omul de la televizor știe că mîine plouă, că are un bilet și citește. Biletul i l-a scris mama lui", " De ce au cruce pe spate unii păianjeni? Unii păianjeni au cruce că ei sunt popa la păianjeni", "Care este diferența dintre restaurant și cantină? La cantină mănîncă muncitorii, la restaurant mănîncă hoții", " Vata se folosește în Sahara sau la
"Unii vorbesc normal, iar alții vorbesc în ghilimele" by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15341_a_16666]
-
rude și apropiați: Hai acasă, hai cu mine/ Hai cu mine să pornim la drum./ Ne aștepta casă nostră dragă/ Iarbă verde și poteci de drum./ Munți și vai, munți și vai/ Mori de vânt, râuri repezi, trecători/ Ne aștepta mama, tata/ Prieteni dragi, frați și surori. Hai acasă! Dar marea dilemă este când? Când, oare spațiul mioritic va intra În normalitate, cu politicieni pe măsură, demni și onești? Octavian Paler afirmă cândva că, spre deosebire de politicienii tranziției actuale, personajele lui Caragiale
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
Ionescu o va arăta constant față de Franța. în capitolul Țara tatălui, țară de fier, autoarea va discuta pe larg despre dorința aprigă a dramaturgului de a-și confecționa o matria opusă patriei, România. Cercetările în documentele familiei arată însă că mama lui Eugen Ionescu a fost într-adevăr de origine evreiască, dar nicidecum curat evreiască, că ar exista undeva un strămoș francez, dar, iarăși, că nu poate fi vorba despre o mamă franțuzoaică și nici măcar de cetățenie franceză. în consecință, Ionescu
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
patriei, România. Cercetările în documentele familiei arată însă că mama lui Eugen Ionescu a fost într-adevăr de origine evreiască, dar nicidecum curat evreiască, că ar exista undeva un strămoș francez, dar, iarăși, că nu poate fi vorba despre o mamă franțuzoaică și nici măcar de cetățenie franceză. în consecință, Ionescu nici nu încearcă să numească Franța explicit ca țară a mamei, ci o construiește mai mult metaforic astfel. își exaltă copilăria franceză și construiește sistematic o imagine trunchiată a României, imagine
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
dar nicidecum curat evreiască, că ar exista undeva un strămoș francez, dar, iarăși, că nu poate fi vorba despre o mamă franțuzoaică și nici măcar de cetățenie franceză. în consecință, Ionescu nici nu încearcă să numească Franța explicit ca țară a mamei, ci o construiește mai mult metaforic astfel. își exaltă copilăria franceză și construiește sistematic o imagine trunchiată a României, imagine care ne costă și astăzi. O psihanaliză a textului găsim în capitolul despre Rinocerii. Se pare că Ionescu a uitat
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
i s-a părut expresiv. Regăsește apoi cuvîntul într-un jurnal de tinerețe. Speculația e tulburătoare și imaginea lui Nae Ionescu ca singurul rinocer cu pălărie trece dincolo de literatură. Capitolul despre tatăl oportunist și versatil, dominator și nedrept, opus fragilității mamei învinse mereu ne amintește de extraordinarul număr din Apostrof în care mai mulți scriitori evocau figura paternă. Nu e un simplu joc cu iz freudian, iar Marta Petreu își dovedește încă o dată obiectivitatea atunci cînd recunoaște că toată această imagine
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
mîncare. O găină chiar a început să zbiere. "Bă, - zice prințul - , șantoclior! Liniște, pînă nu ți-am dat peste dinți!" Găina nu înțelege cuvintele și zbiară mai departe. înseamnă, deci, că găina face gălăgie în turn, prințul, deci, înjură de mamă, nevastă-sa stă întinsă pe podea, într-un cuvînt - mare tămbălău. Iată ce povestire a născocit Andrei Andreevici. Și după povestirea asta deja poți să spui că Andrei Andreevici e un mare talent. Andrei Andreevici e un om foarte deștept
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
în 2001 cu romanul Des phrases courtes, ma chérie (ed Actes Sud/Leméac). Este o carte despre îmbătrânire și moarte. Subiectul, banal prin eterna și implacabila lui recrudescență, este salvat de finețea percepției și tehnica de construcție a personajului principal - mama autoarei - impresionant prin forța și coerența caracterului. O luptă tenace, când directă, când disimulată, cu miză mare sau derizorie, este secretul celei care încearcă cu disperare să-și recupereze trecutul printr-un simulacru de viață. Lucidă și abilă, ea își
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
definitiv totul, căci părinții formaseră un cuplu puternic și sudat. Numai că "forța unuia se sprijină pe slăbiciunea celuilalt, dar dacă acesta din urmă dispare, forța celuilalt nu se mai sprijină pe nimic și se prăbușește". Încet și fără patetism, mama se va afunda singură, va coborî conștient fiecare treaptă, nu fără a încerca să opună o subtilă rezistență. Când se pune problema lichidării casei părintești și găsirea unui apartament într-un azil de bătrâni, mama încearcă totul: refuză, contraatacă, tergiversează
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
prăbușește". Încet și fără patetism, mama se va afunda singură, va coborî conștient fiecare treaptă, nu fără a încerca să opună o subtilă rezistență. Când se pune problema lichidării casei părintești și găsirea unui apartament într-un azil de bătrâni, mama încearcă totul: refuză, contraatacă, tergiversează, bate în retragere, simulează: "noi voiam soluții, mama voia să discute, adică să fie cu noi. Pentru noi era vorba să rezolvăm o problemă, pentru ea - să discutăm despre asta". Când verdictul nu mai poate
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
fiecare treaptă, nu fără a încerca să opună o subtilă rezistență. Când se pune problema lichidării casei părintești și găsirea unui apartament într-un azil de bătrâni, mama încearcă totul: refuză, contraatacă, tergiversează, bate în retragere, simulează: "noi voiam soluții, mama voia să discute, adică să fie cu noi. Pentru noi era vorba să rezolvăm o problemă, pentru ea - să discutăm despre asta". Când verdictul nu mai poate fi amânat, mama dorește ca măcar să lase impresia că a decis singură, că
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
refuză, contraatacă, tergiversează, bate în retragere, simulează: "noi voiam soluții, mama voia să discute, adică să fie cu noi. Pentru noi era vorba să rezolvăm o problemă, pentru ea - să discutăm despre asta". Când verdictul nu mai poate fi amânat, mama dorește ca măcar să lase impresia că a decis singură, că nu regretă, că trebuie doar să organizeze bine totul. Febrilă, trece la lichidarea locuinței: abandonează, distribuie copiilor și nepoților mobile și obiecte. Se desparte ușor de lucruri, nu și de
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
comentează, repetă în aceeași ordine faptele și țese din cuvinte un cuib de amintiri pe care îl vrea durabil. Și reușește, căci numai cuibul real a fost înlocuit, dar viața ei este salvată. Odată instalată la casa de bătrâni, lupta mamei se va da pe două fronturi. Trebuie să-și păstreze identitatea apărându-și singura certitudine - trecutul - și în același timp să-și fabrice o altă identitate, de fațadă, pentru prezentul străin și ostil. La casa de bătrâni unde ea nu
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]