KorAP: Find »[drukola/base=mangustă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 >

193 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935

care le face să fugă, să se ferească. Toată lumea se comportă cumva normal în fața cobrei. Ori fuge, ori se dă la o parte, ori, dacă e mangustă, o atacă și o omoară. Și iată că exista un exemplar ciudat de mangustă care n-avea instinctul de conservare al celorlalte animale, nici imunitatea mangustei. Doar o teamă paralizantă... La început am crezut că țipătul era cobra. Pe urmă mi-am spus că mai degrabă tăcerea din frizerie reprezenta răul, ea era cobra

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
normal în fața cobrei. Ori fuge, ori se dă la o parte, ori, dacă e mangustă, o atacă și o omoară. Și iată că exista un exemplar ciudat de mangustă care n-avea instinctul de conservare al celorlalte animale, nici imunitatea mangustei. Doar o teamă paralizantă... La început am crezut că țipătul era cobra. Pe urmă mi-am spus că mai degrabă tăcerea din frizerie reprezenta răul, ea era cobra. Se legăna în jurul victimei care țipa isteric, apoi a început să se

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
poate numai exorciza. Din această pricină, în clipa când atinge perfecțiunea și absolutul, când transformă totul în poezie, ea ne lasă cu mâinile goale. Atunci iese în fața cobrei convinsă că va preface și cobra în cântec. Poezia e ca o mangustă care, în loc să atace cobra, îi cântă. Dar ceea ce nu știu poeții e că și cobrele au imunitatea lor, așa cum mangustele au imunitatea lor. Cobra e imună la singura amenințare care ar fi putut-o ucide. La aceea a poeziei. În vreme ce

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
lasă cu mâinile goale. Atunci iese în fața cobrei convinsă că va preface și cobra în cântec. Poezia e ca o mangustă care, în loc să atace cobra, îi cântă. Dar ceea ce nu știu poeții e că și cobrele au imunitatea lor, așa cum mangustele au imunitatea lor. Cobra e imună la singura amenințare care ar fi putut-o ucide. La aceea a poeziei. În vreme ce cântă în fața cobrei, poe-zia-mangustă își dă deodată seama că acest cântec al ei n-are nici un efect. În ochii cobrei

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
singura amenințare care ar fi putut-o ucide. La aceea a poeziei. În vreme ce cântă în fața cobrei, poe-zia-mangustă își dă deodată seama că acest cântec al ei n-are nici un efect. În ochii cobrei strălucește ceva batjocoritor, semn sigur că melodia mangustei e zadarnică. Ea singură, cobra, nu se supune acestei vrăji. Poetul își descoperă în sfârșit călcâiul lui Ahile și simte acolo o cicatrice de frig. Atunci ar vrea să fugă din fața cobrei, dar e prea târziu. Cobra știe unde să

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
dintre cobre se dovedi recalcitrantă și, după câteva încercări zadarnice de a o zgândări cu bățul, îmblînzitorul, furios, o lovi cu putere și îi zdrobi capul. Scoase apoi un fel de strigăt șuierat și am văzut apărând din colibă o mangustă căreia i-a azvârlit cobra moartă s-o înfulece. Dintr-un sac a scuturat pe butuc altă cobră și ritualul s-a reluat ca și cum nu se întîmplase nimic. Abia atunci am observat că mai era un ins acolo, care supraveghea

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
și visează parcă, adulmecând vântul. Pustiul nici nu visează, nici nu se trezește. Da, domnilor, nu există un călău mai curat și mai înfricoșător. Și ce concluzie să trag de aici? Că nu există scăpare din frică? Pe lângă toate defectele mangustelor imperfecte, eu mai am un defect. Odată ce-am văzut cobra, o duc se pare cu mine. Chiar dacă fug de ea. Și când mă aștept mai puțin, o văd din nou. Dar nu am singurul defect care ar fi închis

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
cobră. Tocmai trecea un nor în dreptul lunii. "Așteaptă, cu siguranță, să reapară luna ca să mă înspăimînte", m-am gândit. Când norul a trecut, mi-am dat seama că avea tatuată pe braț o cobră, dar că la sân strângea o mangustă. Cu o mână ținea torța, iar cu cealaltă strângea la piept mangusta care mârâia acum spre mine, arătîndu-și dinții ascuțiți. Știi că n-aveai voie să pătrunzi în această mlaștină?" m-a întrebat îmblînzitorul. "Nu știam", m-am bâlbâit eu

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
luna ca să mă înspăimînte", m-am gândit. Când norul a trecut, mi-am dat seama că avea tatuată pe braț o cobră, dar că la sân strângea o mangustă. Cu o mână ținea torța, iar cu cealaltă strângea la piept mangusta care mârâia acum spre mine, arătîndu-și dinții ascuțiți. Știi că n-aveai voie să pătrunzi în această mlaștină?" m-a întrebat îmblînzitorul. "Nu știam", m-am bâlbâit eu. Așteptam să se întîmple ceva și nu se întîmpla nimic. Îmblânzitorul nu

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
am bâlbâit eu. Așteptam să se întîmple ceva și nu se întîmpla nimic. Îmblânzitorul nu-mi mai dădea nici o atenție. Privea în gol, ascultând vântul și parcă vedea în clipa aceea un lucru pe care eu nu-l puteam vedea. Mangusta adormise în brațele lui. Nu îndrăzneam să mă mișc și, dealtfel, nici nu știu dacă aș fi reușit s-o fac. Ascultam și eu vântul. Într-un timp, am auzit un schelălăit de câine. Atunci îmblînzitorul a tresărit și, scuturîndu-se

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
te apăra. Ea te împinge într-un pustiu, dar te lasă întreg. Instinctul de apărare îți spune că dacă nu te dai la o parte din fața cobrei vei fi mușcat. Descoperi atunci, cum am descoperit și eu, că ești o mangustă imperfectă. Apoi îți spui că nu ești primul și, la urma urmei, nu e vina ta. Alții au făcut la fel, de când lumea. Ei bine, eu am făcut o asemenea experiență. Și vă declar acum după ce am aflat ce sânt

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
ta. Alții au făcut la fel, de când lumea. Ei bine, eu am făcut o asemenea experiență. Și vă declar acum după ce am aflat ce sânt grotele că ele sânt o mare minciună. Și că nu e o consolare să fii mangustă imperfectă. Nu e deloc o consolare. Nimeni nu poate rămâne întreg într-o grotă. Aparent, acolo te apropii și de tine și de Dumnezeu. Eu vă spun din proprie experiență că nu-i adevărat. Nu faci decât să te depărtezi

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
vină mușcătura, sperând că poate totuși în ultima clipă clopotul va suna să te scoată din grotă, să te ducă între oameni, într-o lume pe care o visezi, unde nu sânt nici grote și nici cobre și, poate, nici manguste, căci... dar, poate, toate astea se petrec după moartea ta, între timp, poate, ai fost mușcat, ai murit, așa că totul e zadarnic, în grote totdeauna e totul zadarnic... Acolo vin păsările și ploile și vântul. Dar oamenii nu vin. Oamenii

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
șuierând și pregătind clipa atacului fulgerător. Dar, firește, nu-l poate socoti pe Robespierre un om-cobră decât cineva care urăște revoluția în loc să-i regrete excesele și greșelile. Când am înțeles asta, mi-am spus că Robespierre este mai degrabă o mangustă. O mâncătoare de cobre. El avea mereu senzația că se afla într-un cuibar de șerpi. Și că trebuia, deci, să omoare cobrele. Era, dealtminteri, la fel de felin, de șiret și de ager ca o mangustă care, cum știți, atacă șerpii

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
Robespierre este mai degrabă o mangustă. O mâncătoare de cobre. El avea mereu senzația că se afla într-un cuibar de șerpi. Și că trebuia, deci, să omoare cobrele. Era, dealtminteri, la fel de felin, de șiret și de ager ca o mangustă care, cum știți, atacă șerpii veninoși repezindu-se la gâtul lor. Tot gâtul îl privea și Robespierre la un dușman când se hotăra să scape de el. Cu timpul, îmbătată de puterea ei, mangusta a prins însă chef să ia

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
șiret și de ager ca o mangustă care, cum știți, atacă șerpii veninoși repezindu-se la gâtul lor. Tot gâtul îl privea și Robespierre la un dușman când se hotăra să scape de el. Cu timpul, îmbătată de puterea ei, mangusta a prins însă chef să ia mișcările cobrei. Or, o mangustă trebuie să rămână o mangustă. De aceea, acuzarea este convinsă că trebuie pedepsită chiar această trădare. Prin pedeapsă nu înțeleg ghilotina. Ar fi absurd să condamnăm ghilotina punînd-o în

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
șerpii veninoși repezindu-se la gâtul lor. Tot gâtul îl privea și Robespierre la un dușman când se hotăra să scape de el. Cu timpul, îmbătată de puterea ei, mangusta a prins însă chef să ia mișcările cobrei. Or, o mangustă trebuie să rămână o mangustă. De aceea, acuzarea este convinsă că trebuie pedepsită chiar această trădare. Prin pedeapsă nu înțeleg ghilotina. Ar fi absurd să condamnăm ghilotina punînd-o în funcțiune. Și apoi, onorată instanță, am declarat de la început că acuzarea

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
gâtul lor. Tot gâtul îl privea și Robespierre la un dușman când se hotăra să scape de el. Cu timpul, îmbătată de puterea ei, mangusta a prins însă chef să ia mișcările cobrei. Or, o mangustă trebuie să rămână o mangustă. De aceea, acuzarea este convinsă că trebuie pedepsită chiar această trădare. Prin pedeapsă nu înțeleg ghilotina. Ar fi absurd să condamnăm ghilotina punînd-o în funcțiune. Și apoi, onorată instanță, am declarat de la început că acuzarea nu ridică problema unui om

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
început, nici destul noroc. Abia când rămânem singuri ne dăm seama și, uneori, atunci e prea târziu. Mi-am repetat însă mereu că răul nu e atotputernic câtă vreme cel care-l suportă speră că răul va avea un sfârșit. Mangustele imperfecte au o singură șansă de partea lor: să-și spună că și cobra e imperfectă. Dacă izbutesc să văd răul limitat în timp, mi-am zis adesea, îl voi vedea limitat și în putere. Înseamnă că el nu e

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
de spectacol un alt proces. Și pe cine am putea judeca în chip adevărat aici? Doar pe noi. Te simt cum dai târcoale și mă privești încruntat. Îți imaginezi că mă joc? Ei, află că nu mă joc. Începe "procesul mangustelor imperfecte"... Dealtfel, eu nu fac decât să-l continui. Dumneata l-ai început. Crezi că n-am înțeles? După cum observi, m-am molipsit. Am căpătat și eu pasiunea proceselor. Vei fi prima ei victimă. Împreună cu mine. Și procurorul și avocatul

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
departe... Nici eu nu voi spune despre dumneata "sărmanul". Deși poate că în unele privințe ai merita mai mult decât mine. Căci ai fost și mai singur ca mine. Asta m-a mai consolat. Ai fost sau ești încă o mangustă mai imperfectă decât mine. Și imperfecțiunile astea diferă. Unii depășesc măsura. Eu mai puțin. Dumneata mai mult. Era firesc ca nici pedeapsa să nu fie aceeași și dacă destinul ne-a aruncat în aceeași gară pustie înseamnă că nici destinul

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
pustie înseamnă că nici destinul nu e bun judecător. Eu am așteptat deoarece am crezut că nu era nici de datoria mea, nici șansa mea să lupt pentru tandrețe,, dar dumneata ce-ai făcut? Ți-ai făcut o teorie despre mangustele imperfecte. Și ai uitat un lucru important. Că această mangustă imperfectă se luptă uneori cu sine însăși. Ea își privește continuu umbra și face din umbra ei o cobră. Când au apărut îmblînzitorii erai o victimă ușoară. Căci, înaintea lor

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
am așteptat deoarece am crezut că nu era nici de datoria mea, nici șansa mea să lupt pentru tandrețe,, dar dumneata ce-ai făcut? Ți-ai făcut o teorie despre mangustele imperfecte. Și ai uitat un lucru important. Că această mangustă imperfectă se luptă uneori cu sine însăși. Ea își privește continuu umbra și face din umbra ei o cobră. Când au apărut îmblînzitorii erai o victimă ușoară. Căci, înaintea lor, ai făcut și treaba îmblînzitorilor și treaba victimelor, profesore. Iar

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
ei o cobră. Când au apărut îmblînzitorii erai o victimă ușoară. Căci, înaintea lor, ai făcut și treaba îmblînzitorilor și treaba victimelor, profesore. Iar asta se pedepsește. Nu putem fi și îmblînzitor și victimă în același timp. Și cobră și mangustă, în loc să se lupte cu ceea ce trebuia să se lupte, în loc să se lupte cu cobra, așa cum era destinul mangustei, mangusta aceasta s-a lovit mereu de propria ei umbră. A fost obsedată de propria ei umbră. Pe scurt, nu te-ai

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
îmblînzitorilor și treaba victimelor, profesore. Iar asta se pedepsește. Nu putem fi și îmblînzitor și victimă în același timp. Și cobră și mangustă, în loc să se lupte cu ceea ce trebuia să se lupte, în loc să se lupte cu cobra, așa cum era destinul mangustei, mangusta aceasta s-a lovit mereu de propria ei umbră. A fost obsedată de propria ei umbră. Pe scurt, nu te-ai mulțumit să-ți dărui întreaga afecțiune de care erai capabil. Ți-ai dăruit și întreaga compasiune. Și ca să

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]