25,569 matches
-
un roman de scriitor profesionist, cu exercițiu, scris pentru delectare și spre a se vinde bine. N-aș spune că e o mostră de mare literatură, ci o poveste agreabilă, electrizantă, reflectând o înaltă cultură citadină care transformă într-o manieră particulară erosul în misticism, o carte de citit pe vreme ploioasă, pentru cei care suferă din amor.
Imposibile iubiri by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13413_a_14738]
-
departe, degajînd valențele literare și mesajul fragmentelor, atît de puține și de mutilate, ale poeților preneoterici latini. Epilogul cuprinde eseul subtil al Cătălinei Popescu, prezentă de altfel în volum cu încă două studii, despre relația paradoxală dintre reprezentările moderne, în maniera teatrului absurd, ale dramelor antice, și ipostaza lor originară, saturată de sacralitate. Ni se par remarcabile toate aceste priviri proaspete asupra Vechimii, întîi pentru că relevă seriozitate științifică în abordare, onestitate a exegezei textuale, interpretare personală, toate acestea fiind consecințele unor
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
clește/ să ne sature cu pămînt” (Flămînzii). Însă natura intimă a lui Tonegaru nu e adecvată opoziției vehemente, acesta preferînd a-și practica fronda cu ajutorul praștiei din care azvîrle subtilități antipoetice. De cele mai multe ori poetul își toarnă decepția într-o manieră ironică, deci într-o indirectitate care e o (involuntară) protecție. Dispoziția insurgentă se proiectează pe un evantai de asociații a căror edulcorare glumeață, fie și persiflată la rîndul său, reprezintă o detentă prin ambiguitate formală. Degradeul e suficient de ingenios
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
derivă de aici. E o încercare deloc simplă. Și pentru actor, și pentru regizor, și pentru spectatori. Textul pare să aibă o structură laxă și, în același timp, indicațiile și notele autorului trasează un drum dificil, riguros, definind o altă manieră de a simți o replică, o poveste, de a structura tensiunea și emoția dinăuntru personajului. Și toate astea la vedere, în timpul real în care se întîmplă un gînd, un gest, o stare, cu ochii și respirația spectatorilor foarte, foarte aproape
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
să te întorci cu alta. Vocile din popor care-l cer și acum la președinție pe Iliescu nu prea par dispuse să-și dea votul unui om fără șira spinării. Ei vor prefera oricând morga tehnocrată a lui Stolojan și manierele de iarmaroc ale lui Băsescu, acestui nici-intelectual și nici-vânător (cine-a mai văzut intelectual la vânătoare și vânător cu ochelari fini de intelectual?!) După cum etalarea indecentă a bogăției iar nu e pe placul românului, în a cărui inimă încap doar
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
zeci de ani. Cum ar veni, filosofia e o treabă mult prea serioasă ca să-și piardă vremea cu teme atât de auto-descalificatoare precum jocul, jocurile, sau componenta ludică a comportamentului nostru cultural. Nu doar că filosofia trebuie făcută într-o manieră cât se poate de serioasă, dar - mai presus de toate - ea trebuie să se dedice exclusiv unor teme serioase. De aceea, cartea cercetătoarei Mechthild Nagel, Masking the Abject. A Genealogy of Play (Lanham Lexington Books, 2002), ar trebui salutată ca
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
strict filosofice’ abordate în carte. Cu siguranță, unul din meritele majore ale acestei lucrări vine din aceea că, abordând temele jocului și ludicului, realizează un echilibru fructuos între speculația filosofică și expertiza literară: cele două se întrepătrund mereu, într-o manieră elegant-sofisticată, și se află într-o relație de dependență reciprocă. Capitolele dedicate lui Platon și Hegel mi se par cele mai bune ale cărții. Abordarea platonică a jocului e văzută din mai multe perspective. Există, bunăoară, un element ludic în
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
drepturilor omului”, The Americam Way, Le Guide du routard, musulmanii, chinezii, islamul și monoteismul în general, sociologia, arta contemporană, Jacques Chirac, Jacques Attali, sado-masochismul. Acuzațiile sînt tranșante, nuanțele nu-și au aici locul. Sentința proferată împotriva monoteismului rămîne antologică pentru maniera polemică “în bloc” a lui Houellebecq: “Plus une religion s’approche du monothéisme songez-y bien, cher monsieur -, plus elle est inhumaine et cruelle” (p. 261). Aserțiunea citată, gravă, nu suferă de o formulare scandaloasă. Dar Houellebecq știe să treacă fără
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
din 3 martie 1945 de la Comisia Aliată de Control, unde românii urmăresc impunerea interpretării Danielopol, câteva scrisori etc. Sângeroasa dictatură a cuvintelor Tot o raritate este și cartea lui Andi Mihalache, Istorie și practici discursive în România “democrat-populară”. Rară este maniera analitică la care se ambiționează autorul. Iar premisa centrală a acestei cărți “despre cuvinte și dictatura lor” o constituie un adevăr simplu, dar extrem de puțin analizat în limba română: “recuperăm, cu distanțarea necesară, un moment de criză diabolizat cu ușurință
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
spectacolul dat de Iliescu nu are decât o penibilă miză electorală. Națiunea trebuia să știe că Tătucul veghează, că nu scapă nepedepsit nimic și că țara e pe mâini bune. La fel cum Fiul Adrian ne asigură - în limbaj și maniere à la Vadim - că nu ne vom lăsa „fezandați” de străinătate, și că numai votându-l pe el vom rămâne imuni la aberantele cerințe „exterioare”. Ceea ce trăim în România de vreo treisprezece ani sunt reflexele „diplomației” instaurate de pactul dintre
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
care îl evocă. Dat fiind faptul că operele narative în general și romanul în special nu se mulțumesc să descrie realitatea, ci o reinventează mereu pentru a o înțelege mai bine, diferența dintre aceste opere nu poate rezulta doar din maniera prezentării universului. Pentru a înțelege și aprecia sensul unui roman, nu e suficient să-i analizăm tehnica literară; interesul fiecărei asemenea opere provine din faptul că ea propune o ipoteză substanțială asupra naturii și organizării universului uman. Tot așa cum în
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
chemat să satisfacă foamea de politică a cetățeanului de rînd...”. Înțeleasă la 1865 ca o chestiune „de familie”, joaca intereselor politice are într-adevăr ceva familial, iar surprinderea acestui aspect de mare subtilitate a momentului i-a impus prozatoarei o manieră în egală măsură familiară de abordare a evenimentelor și personalităților devenite personaje de roman: „familiaritatea” rămîne unul dintre secretele romanului „istoric”, oricît ar deranja pe unii absența fracului și a micii cute grave de pe fruntea scriitorului care explorează fapte atît
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
Constantin Țoiu Realismul socialist, cu cenzurile lui, nu a fost o invenție recentă. Îl precedă, în maniera sa, dramaturgia secolului al XVII-lea a clasicismului francez. Trecem de Molière cu îndemnul „Curții” de a pune, prevăzător, în josul paginii: Aici vorbește un scelerat, aluzie la Tartuffe, a cărui fățărnicie programată, rău pilduitoare, Monarhul nu o tolera. Cenzura totalitară
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
tem că aplecarea spre dramatic din interpretarea comentatorilor e paralelă cu realitatea: în condițiile oferite de concurența din stagiunea trecută, performanța tânărului actor a fost foarte bună, într-un spectacol-recital care dovedea angajare, pasiune și virtuozitate. Structura dramatică a spectacolului, maniera de interpretare a actorului nu aveau nimic revoluționar în substanța lor și oricât de amator de inovație ar fi tânărul cronicar ideea că tot ceea ce se întâmplă pe o scenă tradițională e vechi, iar ceea ce se întâmplă într-o sală
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
deloc periorativ, ci evocă o senzualitate quasi inconștientă, eminamente feminină, fără nici o legătură cu prostituția. Cît despre Violator, e vorba de fapt în acest capitol de un mod al relațiilor dintre bărbat și femeie sau, pentru a mă exprima în manieră antropologică, despre riturile de acuplare umană. Fără ipocrizie. E poate provocator, dar proza mea se vrea ironică, satirică. E nevoie de puțin umor și să nu roșim cînd auzim cuvîntul sex”. Un comitet de apărare a lui Hernán Migoya (din
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
asupra rolului extraordinar jucat de Gisèle Celan ca iubită și parteneră în creația soțului ei. În spatele acestui program s-a putut descifra însă și un semnal important pentru cercetare, căci s-a putut de aici înțelege și că o anumită manieră prin care s-a procedat cu arhiva Celan, în principiu închisă, accesibilă pentru materialele biografice doar sub strictul control al familiei, se va revizui radical odată cu publicarea lor integrală: importanța acestei cotituri reiese din chiar „expunerea” prin această corespondență a
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
la o susținere din partea congenerilor săi, care însă tac, aflăm tot din Memorii. Eliade va interveni făcând o distincție între scriitorii care introduceau scene ale corporalității din rațiuni de logică internă a textului și “oportuniștii” care le introduceau într-o manieră vulgarizată, cu unicul scop de a crește gradul de vandabilitate a cărții. Ca și distincția de la 1933 dintre “erotomani” și pornografi, și această nuanțare de la 1936 se va dovedi prea subtilă pentru un auditoriu fie închistat în “idei primite de-
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
America, chiar dacă i se interzisese intrarea în Anglia după publicarea cărții la Paris în 1934, la noi scenele cu trupuri dezgolite serveau cel mult ca stratagemă în “romanele obsedantului deceniu” pentru a devia ochiul cenzurii de la rostirea unor adevăruri în manieră esopică. Vor mai trece câteva decenii bune până când, după 1989, se va depăși marele impas. Măcar printre cei avizați. Căci în rândurile publicului larg, fiecare epocă își are pudibonzii ei...
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
scrie cum și în ce pagină a dorit despre acest congres. Dar TVR ce motiv avea să pună după nu știu câte fapte diverse de doi bani evenimentul constituirii unui partid condus de fostul președinte al României? Ba și asta de o manieră revoltătoare! Postul public de televiziune n-are dreptul să pună în coada a diverse întîmplări de o zi congresul unui partid condus de fostul președinte al României. Și asta din cel puțin două motive. Cel dintîi ține de importanța știrii
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
viață a unui scriitor de talia lui Cărtărescu, ele dobîndesc un plus de acuitate. Știm cu toții simptomele bolii de care suferă societatea românească la începutul mileniului III. Nimeni nu se încumetă însă să prescrie tratamentul. Nu o face de o manieră explicită nici Mircea Cărtărescu. Mult mai interesante sînt pariurile literare făcute de scriitor în diverse perioade și măsura în care au fost ele validate de evoluțiile ulterioare. În climatul de confuzie și redefinire a valorilor care a urmat căderii regimului
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
ori de Ion Gheorghe care s-a rătăcit în meandrele unui tracism încrîncenat, Ileana Roman aduce în scenă un creștinism apocrif, cu granulații păgîne, care e modul său personal de legitimare prin trecut ( explicabil, șaizeciștii au năzuit, într-o caracteristică manieră, a restabili punțile cu un trecut prestigios, rezervor nu doar de sugestii poetice, ci și de proteguitoare spiritualitate). Prelinse pe făgașuri aparent delirante, liniile acestei erezii se strîng în satisfăcătoarea coerență a unor icoane executate într-o perspectivă inconformistă: "Din
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
norocul de a nu fi văzut. Lista oficială a celor păpaț a rămas secretă, până a nu fi fotocopiată de acea magistrată de la Tg. Mureș căreia tocmai i s-au descoperit vinovăți la toate capitolele codului penal, civil, al bunelor maniere, comercial, maritim, precum și la adresa siguranței statului în acest caz chiar era și urmărită încă din clasa a treia primară vezi declarațile dlui Timofte, ce nu așteaptă decât reiterarea șefului statului. Ceea ce a răsuflat din listă indică o medie între patru
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
dimpotrivă, din prea multă aprehensiune și indiferență a celor mai mulți dintre pedagogi în relația cu fenomenul muzical contemporan? Cât despre creația românească, e relevantă, dar și îngrijorătoare, cred, constatarea că doar 5-6 copii au aborda-t-o, și atunci într-o manieră superficială, circumstanțială. 4) Primejdia că numărul copiilor ce se vor îndrepta în viitorul apropiat către muzica savantă să scadă devine, iată, manifestă în condițiile în care drumul absolvenților (și chiar a câștigătorilor unor astfel de competiții) nu este nicidecum unul
Primăvara artelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13825_a_15150]
-
larg). În mare parte, volumul e un soi de album erotico-poetic cu femei (spune un vers: „stau înfricoșător cu imaginația / stau beton cu potența") despre care/cărora acum bărbatul le cântă nostalgic cu dor. Nu se rețin piese, ci doar maniera pe față optzecistă, iar Vinicius are ghinionul de a persevera mizând pe jocuri și asociații facile de limbaj care te lasă complet rece. Se ghicește de prea multe ori efortul de a epata și a surprinde artificial, cam după rețetă
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
se ia în serios și-și lucrează atent poemul ferindu-l de excesele plictisitoare și, mai ales, când îl pastișază reușit pe Cărtărescu din Poemele de amor), izbutind uneori bune versuri, dar care se pierd pentru că supralicitează aiurea într-o manieră ale cărei limite nu le prea stăpânește. Sorry, but uncool! Coșovei était un autre Foarte interesant de observat ce s-a întâmplat cu poeții grupați sub titulatura de optzeciști, după momentul ’89. Cărtărescu și Iaru au pus punct în plină
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]