633 matches
-
se piardă. Redescoperirea creației sale artsitice are loc abia în cursul secolului al XX-lea, sub impulsul picturii suprarealiste, fiind admirat în special de Salvador Dalí. Arcimboldo a fost interepretul culturii "magico-cabalistice", caracteristică secolului al XVI-lea, și al acelui "manierism" ce avea să urmeze picturii renascentiste
Giuseppe Arcimboldo () [Corola-website/Science/298864_a_300193]
-
revin mereu, nu-mi dau pace. E greu să îndepărtezi reflexele, să scapi de comodități, de obiceiuri, de inerții. Asta trebuie să facă, însă, artiștii. Neîncetat. Asta este lupta lor de a fi noi, proaspeți, disponibili, feriți de rutină și manierism, cu antene întoarse către fața mereu în schimbare a lumii și nu amplasate suficient către sinele prea mult măgulit. "Cum vrem să avem un teatru bun, dacă avem pretenții de mîna a doua, mulțumindu-ne cu puțin?" se întreba, cîndva
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
Paragrafele curg ritmat într-o ondulare scandată, a căror parcurgere îți insuflă o detașare aparte, de martor asistînd la o înșiruire de sunete plăcute. Ciprian Vălcan e un curios de speță calofilă care și-a împins îndemînarea pînă la pragul manierismului de tip declamator. În plus, avînd un temperament zglobiu înclinat spre calambururi nostime, scrisul său are o vioiciune nefirească pentru un filosof educat în spiritul rigorilor speculative. De fapt, Ciprian Vălcan are un condei prețios de formație franceză la care
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
cultivă simplitatea expresiei și tonalitatea baladescă. Registrul e variat, cuprinzând, cu egală aplicare, peisajul rustic și plictisul provincial, legendele haiduciei și pantomima de bâlci, cântecul bahic și atmosfera melancolică a hanurilor așezate la răspântii sau poezia patriotică, adesea declamatoare. Din manierismul celor dintâi volume poetul încearcă să se desprindă în Scrisori de fiecare zi (1980), în timp ce versurile care formează ciclul Elegii provinciale din Baladă pentru vinul tânăr (1980) marchează - după cum s-a relevat - „accesul la gravitate” și configurează profilul unui „menestrel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
paralel cu activitatea de profesoară, cu publicarea a numeroase manuale, a colaborat cu poezii la „Convorbiri literare”, „România literară”, „Flacăra”, „Amurg sentimental”, „Magasin” (New York). După 1989 a îndeplinit funcția de consilier editorial la Editura Corint. Înainte de a se aventura în manierismul care îi caracterizează majoritatea cărților de versuri, Ț. R. parcurge etapa de încercare a condeiului liric în două volume aparținând literaturii pentru cei mici: În lumea copiilor (1963) și De mână cu vacanța (1969). Cu toate că nu abandonează acest nivel stilistic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290082_a_291411]
-
condeiului liric în două volume aparținând literaturii pentru cei mici: În lumea copiilor (1963) și De mână cu vacanța (1969). Cu toate că nu abandonează acest nivel stilistic, interesul i se va îndrepta în direcția polizărilor formale și a selecțiilor tematice. Dacă manierismul de structură dovedește că autoarea este capabilă să își esențializeze discursul până la a fi înglobat în tipare geometrice, ornamentale, manierismul de substanță erodează din inerție locuri comune ale modernismului (jocul elementelor naturii, angoase metafizice ș.a.) ori ale tradiționalismului cu tente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290082_a_291411]
-
Cu toate că nu abandonează acest nivel stilistic, interesul i se va îndrepta în direcția polizărilor formale și a selecțiilor tematice. Dacă manierismul de structură dovedește că autoarea este capabilă să își esențializeze discursul până la a fi înglobat în tipare geometrice, ornamentale, manierismul de substanță erodează din inerție locuri comune ale modernismului (jocul elementelor naturii, angoase metafizice ș.a.) ori ale tradiționalismului cu tente de religiozitate (eroism haiducesc, relația dintre națiune și apostolat). Frecvent bilingve, traducerea în engleză aparținându-i autoarei, în mai multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290082_a_291411]
-
excepționalului eseu Insula lui Euthanasius" (p. 121). Teroarea istoriei este demonstrată și-n Alte fragmente din Muzeon (1982). Tot aici întâlnim și despărțirea de eminescianism în formă, dat fiind că poetul inovează tipare formale/strofice noi care-l feresc de manierismul tradiționalist. E vorba de-o "despărțire sporitoare", nu demolatoare cum le place deconstructiviștilor să spună ori de câte ori au prilejul. Poetul, chemat de arheitate se întoarce la izvoarele gândirii eminesciene, la rădăcinile ontologice ale actului creator "pe terenul limbii și al spiritualității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
amuzament. În consecință, zombificarea și mancurtizarea devin dorința "mântuitoare". Nu tehnica în sine poartă vinovăția nenumăratelor războaie și acte teroriste de pe glob, ci criza valorilor, echivocul libertății umane. Căci atunci când din artă dispare ultima picătură de adevăr, ea alunecă în manierism. Recuperarea gândirii presocratice de către Heidegger și Derrida, Th. Codreanu o numește ethos transmodern. Atât postmodernistul cât și transmodernul gândesc postmetafizic, dar dacă primul are nevoie de ipoteza morții lui D-zeu, cel de-al doilea este prea realist pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ființă tot la Cluj revista de avangardă "Aisberg", în sensul anticipat de Umberto Eco încă din 1962, în care singura cale de a te întoarce la tradiție este prin avangardă. Prin întoarcere, nu se consumă posibilitățile autentice și se evită manierismul, dată fiind complexitatea reliefului axiologic al structurii spre care se transcede. Apelând la teme precum "Transmodernismul", "Transmodernitatea" sau "Acțiunea transmodernă", revista transilvană depășește criza postmodernă de luciditate și prin apel la structurile tradiționale de valori, abandonate în urma cutremurului ideologic optzecist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de factori atenuanți (și „atenuare“ nu-i termenul cel mai potrivit). Pot să-i condensez pe toți într-unul singur: Pe când se afla la jumătatea adolescenței, pe la șaisprezece-șaptesprezece ani, Seymour nu numai că învățase să-și controleze dialectul nativ, multiplele manierisme ale vorbirii newyorkeze neelegante, dar își însușise deja vocabularul lui adevărat, luminos, poetic. Și atunci vorbirea lui non-stop, monologurile, discursurile lui începuseră să ne placă de la început până la sfârșit - oricum, multora dintre noi - asemenea, să spunem, acelei părți din compozițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
gen muzical asortat-asociat cu tinerețea. Blugii, catifeaua reiată, pantalonii & geaca de piele, pletele băieților, piercing-ul fetelor, sexualitatea dezlănțuită, chefurile rar întrerupte, joint-ul și vodka se potrivesc totdeauna generației tinere. De la o vârstă încolo, toate astea devin - vorba lui Emil Brumaru - „manierism“... Nu cred că mai trebuie să insist. Gary Moore spunea odată că după ce-a împlinit 40 de ani i-a fost imposibil să se mai îmbrace în ginși (pentru că nu putea să-și strângă burta în curea!) și să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
care, referindu-se la volumul Stema din vâltoare (1943), observa: „Fără să putem vorbi de afectare și nici chiar de un anume gongorism, nu e mai puțin adevărat, totuși, că stăruie în poemele de astăzi ale d-lui Ojog oarecare manierisme și oarecare prețiozitate, ce se reflectă și în imaginile de tot atâtea ori artificioase”. Evoluția liricii lui O. a tins către o domolire a accentelor de dinamism, către întunecarea vitalismului inițial. Se regăsesc filoane, formule și modalități comune poeziei românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
în a clarifica unele teme din programa de studii; 2) Criticarea persoanei care transmite mesajul este de asemenea o barieră care funcționează eficient în a face ineficientă ascultarea. Desigur, nu totdeauna cel care transmite un mesaj este ferit de diferite manierisme în limbaj, de anumite caracteristici care să nu îl favorizeze; ceea ce omite însă un astfel de ascultător este faptul că important în comunicare este conținutul mesajului transmis, și nu forma acestuia sau persoana care îl transmite; 3) Când permitem stereotipurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
iar sanctitatea să și discernământul intelectual i-au permis să rezolve bine orice sarcina i-a fost încredințată”{\cîte 34}. Nimic din opera episcopului de Cezareea nu este învechit. Acesta continuă și astăzi să ne încânte prin „elegantă stilului fără manierisme, prin înaltă gândire, si mai ales prin caracterul remarcabil al omului pe care opera să ni-l descoperă. Încă din ziua următoare morții {\footnote 29 Sf. Grigorie de Nazianz, Necrolog în cinstea Marelui Vasile, episcop al Cezareei Capdociei, 41 43
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
acțiune, coeficientul de inteligență este la limită sau ușor sub medie, incapacitate de generalizare a cunoștințelor învățate, dificultăți specifice în rezolvarea de probleme, evidențierea unor „insule de inteligență” la executarea unor sarcini și activități; rezistență patologică la schimbare, exprimarea de manierisme (ca formă de comportare, nu ticuri), rezistență la orice învățare, atașament anormal față de unele obiecte. Metodele de tratament și de educație pentru copiii cu autism sunt extrem de variate și de documentate. Cercetările în domeniu au evidențiat că elevii autiști s-
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
poeticii și esteticii antice, medievale și moderne. Urmărește problema imitației creative (tractatio) în cadrul școlilor retoricii antice, precum și diferitele faze ale imitației propriu-zise de la copierea servilă la emulația cu modelele tradiționale. Teoretizează modalitățile de manipulare ale unor atare modele în sensul manierismului literar și în sens politic. A scris și despre anumiți autori antici, medievali, neolatini, priviți sub raportul calității lor retorice sau poetice, al relației cu modelele urmate. SCRIERI: Eroi politici ai Antichității. Modele ideologice și literare, București, 1976; Imitatio et
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286290_a_287619]
-
Strigătul ,,și mă îngrozesc de dânsa [de viață] mai mult decât de numele iadului”, de un patetism intens, este singular în epocă. Semnele unui nou gust literar se întrevăd în prețuirea singurătății, în nuanța sentimentală din „glasul meu cel întristat”. Manierismul clasicizant este depășit și în încercarea poetului de a construi o perifrază lucrată, ,,artificiu” prețios și complicat, incizat cu ingeniozitate și virtuozitate, destinat să trezească uimire și surpriză; poate fi aici un gust baroc format sub influența liricii italiene de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
mai pronunțată și cu un nivel intelectual sensibil superior acestuia; reacțiile sunt exagerate, oscilând între exuberanță excesivă și inhibiție accentuată; - „debilitatea Chaslin” se caracterizează printr‑o bună capacitate mnezică; copilul este lipsit de interes, credul, vanitos, extrem de sugestibil, de un manierism exagerat, lipsit de spirit critic sau autocritic, cu randamente școlare mediocre, incapabil de efort susținut; - ”leneșul”, caracterizat de A. Binet prin indolență, lipsă de dinamism, incapacitate de decizie; se deosebește de lenea ocazională, fiind determinată de o dezvoltare intelectuală insuficientă
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
cei din jur), evidențierea unor „insule de inteligență” la executarea unor sarcini sau activități, incapacitate de generalizare a cunoștințelor învățate, dificultate în perceperea secvențialității, dificultăți specifice în rezolvarea de probleme; - rezistență patologică la schimbare, exprimarea puternică și susținută a unor manierisme (ca moduri de comportare, și nu ca ticuri), rezistență la orice învățare, atașament anormal față de unele obiecte. În anul 1961, Creak prezintă nouă puncte definitorii în diagnosticarea autismului: - existența unor bariere accentuate și constante în relațiile emoționale cu cei din
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
poate apărea un mutism secundar. La Început autistul refuză să vorbească În afara familiei, apoi și cu membrii familiei, dar uneori comunică prin scris sau desen. Sub aspectul organizării lingvistice, apar inversiuni pronominale sau o dezorganizare totală. La unii apar neologisme, manierisme verbale. Deoarece patologia autistului se ascunde În sfera afectivă, aici trebuie acționat insistent și permanent. Relațiile care se stabilesc Între logoped și autist, părinte și autist sunt esențiale. Personalitatea acestora, capacitatea de a se adapta și a face față oricărei
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]
-
Deși începe să publice relativ târziu, apropiindu-se cu precauție de text, cu o anume meticulozitate, care nu lasă nici un aspect neelucidat indiferent de natura acestuia, S. se remarcă îndeosebi prin versiunea la o carte a lui Gustav René Hocke, Manierismul în literatură, scriere dificilă, nedreptățită de cenzură în 1977, la prima ediție românească, restituită însă integral în 1998. Preocuparea pentru nuanțe, recrearea atmosferei psihologice sau de epocă, echivalarea subtilităților stilistice și decodarea mecanismelor narative se întrevăd și în traducerile din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289840_a_291169]
-
numără și cele din Bernhard Schlink. Traduceri: Victor Kernbach, Die seltsamen Wanderungen, în Planet im Raum. Wissenschaftlich-phantastische Erzählungen aus Rumänien, Berlin, 1972; Rudolf Kurtz, Expresionism și film, în Petre Rado, Labirintul umbrelor. Expresionismul în cinema, București, 1975; Gustav René Hocke, Manierismul în literatură, București, 1977; ed. pref. Nicolae Balotă, București, 1998; Martin Bocian, Dicționar enciclopedic de personaje biblice, pref. trad., București, 1996 (în colaborare cu Gabriela Danțiș); Carola Stern, Isadora Duncan & Serghei Esenin, postfața trad., București, 2003; Bernhard Schlink, Evadări din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289840_a_291169]
-
Balotă, București, 1998; Martin Bocian, Dicționar enciclopedic de personaje biblice, pref. trad., București, 1996 (în colaborare cu Gabriela Danțiș); Carola Stern, Isadora Duncan & Serghei Esenin, postfața trad., București, 2003; Bernhard Schlink, Evadări din iubire, Iași, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Manierismul în literatură, LCF, 1977, 43, 44, 46. M. In.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289840_a_291169]
-
mulți. Poetul a avut și are imitatori. Sintagme stănesciene aparent carnavalești, propunând o nouă gramatică a textului, pot fi semnalate la unii dintre contemporani, nu lipsiți de har. Nu o dată, totuși, valurile de enumerări insignifiante cad în gol; redundanța, ticurile, manierismul proliferează. Cu Epica magna, Nichita făcea un pas îndărăt. Intervenise oboseala. Frapează autopastișarea, un anumit funambulism, o vizibilă diluție! În Laus Ptolemaei, trecerea de la concepte la poezie eșuează în prozaic și retorisme. În Necuvintele, câteva solilocvii pe teme existențiale, de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]