398 matches
-
înlocuit de cel al străzii, deseori de o expresivitate orală excesivă. Resortul dramatic dă semne de oboseală și poetul sesizează riscul unei excesive folosiri. Nu cer iertare și Bună seara, iubito (1989-2000) sunt cărțile unui ironist. Poetul ia o poză manieristă, dar efectele poetice sunt, și aici, demne de remarcat: „Mă jur pe dumnezeul fricii / pe cel mai dur, pe cel mai rău / pungaș din cerurile sterpe / mă jur cu mâna pe călău / că n-am furat un O din Ou
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
Ca și antecesorii, A. (ce crede în valoarea scrisului, reiterând, în cronică, elogiul minții și lauda „alcătuirilor retoricești”) recurge la modele bizantine; e preferat Manasses, cu Istoria sinoptică (extrem de receptat și „productiv” în școala cronografică a locului), al cărui stil manierist convine vehemenței de comandă ori exercițiului encomiastic, disimulării sau eschivelor candide ale cronicarului. Descoperit la Petersburg, într-un miscelaneu transcris, se pare, în Moldova pe la sfârșitul veacului al XVI-lea sau începutul celui următor, letopisețul datorat lui A. e publicat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
se structurează ca un rezumat la cele expuse mai sus. Romanul și nuvela istorică marchează accentuat începuturile moderne ale literaturii române. Se conturează acum, în efervescentul secol al XIX-lea românesc, un gen literar artistic care va evolua spre splendorile manieriste ale romanului sadovenian și, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, adesea dramatic distorsionant, spre zona unei politizări patriotarde mai mult sau mai puțin înhibante. În cadrul acestor începuturi este creat un personaj istoric veridic și puternic din categoria
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
creație iremediabil caduce (modernism „metafizic”, autenticism, orfism, minimalism, mizerabilism patetic, „nou realism”, angajare etică și socială etc.) -, stârnește iritare și reacții de ripostă. Unii dintre cei vizați contraatacă, contestându-le optzeciștilor valoarea, învinuindu-i de a fi livrești, inautentici - confecționeri manieriști, plăsmuitori de „universuri de carton” - și evazioniști, demisionari de la angajarea existențială (din nou valorizată, mai ales în rândul foarte tinerilor scriitori), și, în focul polemicii, procedează fie la contestarea p., fie la redefiniri pro domo, uneori fanteziste și discutabile. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
în Modelul și oglinda (1982; Premiul „G. Călinescu” al Uniunii Scriitorilor) sub forma unei veritabile metode critice, pe care autorul și-o explicitează pornind tocmai de la „romanul epistolar” I. Negoițescu - Radu Stanca, care scoate cel mai bine în relief „mecanismul manierist de identificare/deformare”: „I. Negoițescu [...] mărturisește nevoia imperioasă de a se confrunta cu un model, de a se regăsi în acesta ca virtualitatea sa ideală; răsfrângându-se în model, manieristul pare a se privi într-o magică oglindă care-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
Radu Stanca, care scoate cel mai bine în relief „mecanismul manierist de identificare/deformare”: „I. Negoițescu [...] mărturisește nevoia imperioasă de a se confrunta cu un model, de a se regăsi în acesta ca virtualitatea sa ideală; răsfrângându-se în model, manieristul pare a se privi într-o magică oglindă care-i retușează trăsăturile [...]. Dar ca efect al acestei răsfrângeri, oglinda ne trimite înapoi un model desfigurat”. Eficiența metodei se observă mai ales în eseurile din prima parte a volumului (Vieți paralele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
sa Imagines sau Eikones o galerie de opere de artă. Considerat drept textul care a legitimat ekphrasis, Imaginile lui Philostrate sunt redescoperite în Renaștere, traduse în italiană la curtea Isabellei d'Este, și de aici își reîncep călătoria prin literatura manieristă, în special în poezie, iar treptat și în roman, până în perioada modernă. Defectul definiției clasice a ekphrasis este însă că nu se referă doar la descrierea unei opere de artă, ea este doar unul dintre posibilele subiecte pe care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
că prozele din această perioadă au fost lucrate migălos, urmând un canon muzical anumit (cântul gregorian), în care monodia alternează calculat cu contrapunctul. În această primă vârstă a scrisului său, prozatorul consacră o formulă și totodată o epuizează prin iterație manieristă. O turnantă vizibilă marchează O zi spre sfârșitul secolului (1983), volum de proze scurte, urmat de două romane - Turnul (1985), Progresia Diana (1987) - și de volumul programatic de eseuri Viață și semn (1989). În percepția publică, virajul survenit la începutul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
ori, sursa acestei rătăciri este un simplu complex de inferioritate, probat de trista împrejurare că în cultura română modernă mințile cele mai alese s-au ținut, cu scepticism, departe de izvoarele teologiei. Adesea, cercurile de elită au cultivat un dispreț manierist la adresa discursului Bisericii. Spunem discurs pentru că niciodată „cărturarii” n-au reușit să critice mai mult decât predica uneori ascuțită și curajoasă, dar adeseori senilă și obedientă, a „popimii”. La fel ca în lumea protestantă, universul simbolic și sacramental al liturghiei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai mult dinspre superstiții decât dinspre mituri. Despre relațiile poetului cu „artele-surori”, revelatoare este această frază-credo: „Poezia trebuie să oglindească în vers adevăruri pe care le cucerește deopotrivă muzica, pictura, arhitectura” (Revăzând manuscrisul). Lui G. Călinescu poetul i se pare manierist, „mai puțin preocupat de a reprezenta”, cât de a avea „paleta, anatomia, contururile lui”, pe scurt, „a găsi o deformațiune nouă a realității e pentru el a crea”. Imputarea surprinde, căci ce altceva decât deformații și îngroșări practică Modigliani, Braque
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
1886, redactează ziarul „Curierul român” (1886-1904). Preocupările politice ale lui B. au început încă de pe băncile liceului. Volumul de debut, Poezii (1868), însumează versuri scrise pe parcursul a patru ani. Aflat sub influența lui D. Bolintineanu, el a preluat numai elementele manieriste, pe care le-a degradat, inventând cuvinte, abuzând de barbarisme, de neologisme greșit folosite și de diminutive. Cartea include și câteva poezii populare. A publicat versuri în „Curierul român”, cele mai multe de dragoste, superioare primelor încercări, dar scrise pe un ton
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285535_a_286864]
-
Literatura generației ’90, alcătuită de Dan Silviu Boerescu. Înainte de a fi situat în etichetări de tipul „neoavangardist”, „postmodernist de nuanță ironică”, V. interpretează epigonic rolul lui Virgil Mazilescu. Frecventarea boemei asigură clișeul, băutura spirtoasă dă revelatorul, iar versurile confirmă poza. Manieriste, poemele se construiesc pe canavaua acelorași teme (iubire, alcool, prieteni) și linii stilistice (metaforizare onirică, discursivitate, tehnică de elasticitate controlată a textului), asumate de ucenicul devotat. În Drumul până la ospiciu și reîntoarcerea pe jumătate, lungimea titlurilor o concurează pe cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
un geniu separat am putea spune de timpurile sale și în afara lor. Artiștii moderni în special, l‑au acuzat că pune prea multă credință în 21 Daniele Ricciarelli (1509‑1566), cunoscut mai bine ca Daniele da Volterra, a fost un manierist italian pictor și sculptor. 22 Tommaso dei Cavalieri (1509‑1587) - unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Miche‑ langelo; a rămas devotat lui Michelangelo până la moartea sa. 23 Leone Leoni (1509‑1590) - sculptor italian de perspectivă internațională care a
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
o creație care dezvăluie de pe acum pe marele sculptor. Marmura tăiată cu forță exprimă idei și sentimente profund ome‑ nești, pe care le putem vedea și prin prisma biblică 31. 29 Agnolo Bronzino (1503‑1573) - pictor italian reprezentat al stilului manierist. 30 Enguerrand Quarton (1410‑1466) - pictor francez. 31 Cf. V. mannuCi, Bibbia come Parola di Dio, Ed. Queriniana, Brescia 1981,142‑150. Pietà Cap. iii. fiGura lui miChelanGelo în istoria artei 79 Realizarea compoziției piramidale, unitatea și armonia formelor, ajung
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
de viață pentru că era conștient că reprezentând imagini biblice se face mesager al Cuvântului lui Dumnezeu care acționează în istorie prin intermediul oamenilor și implicit prin artiști: pictori, sculptori, arhitecți și alte categorii de artiști. 14 Daniele da Volterra (1509‑1566) - manierist italian, pictor și sculptor. 15 Stefano Pozzi (1707‑1768) - pictor, designer, desenator și decorator italian. CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... 118 Aspirațiile lui Michelangelo din tinerețe se clarifică și își găsesc un loc precis în bolta
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
, stil universal, inclus parțial și în alte stiluri, chiar în cele principial opuse (baroc, manierist, romantic), cultivat uneori programatic și constituit în curent artistico-literar. Productiv și în literatura română, c. ar concretiza, după unii gânditori și poeți (Mihail Dragomirescu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Tudor Vianu, Vladimir Streinu ș.a.), o propensiune structurantă a psihicului românesc. Aceasta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
nu prea reușesc. Dar nu mă las! În poezie este foarte important să te individualizezi, să-ți reiei obsesiile fără a pica în manierism, deși eu unul cred că toți marii poeți, sau, în orice caz, poeții adevărați au fost manieriști în propria-le formulă. Mi-a revenit și gustul pentru citit în vederea examenelor. Citesc la dialectologie. Nu prea rețin, observ, dar îmi place! Tot ceea ce e oarecum nou și nesfîrșit îmi place. Îmi place pînă ce mă satur și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nu un nou clasicism, ci un manierism, unul al clasicismului. Căci este artă născută din artă. De altfel, în paranteză fie spus, baladele Cercului se constituie într-un surprinzător fenomen postmodernist, iar acesta poate fi pus în relație cu estetica manieristă. Declanșate din „înalta lui contemplativitate“ (remarcată încă de E. Lovinescu), cu o propensiune filosofică accentuată, creațiile critice ale lui I. Negoițescu uimesc și farmecă tocmai de aceea prin frăgezimea și savoarea lor senzuală. La fel de pregnant transpare înclinația ludică a spiritului
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
e însă mai puțin adevărat că trăiam sincer și profund tot ceea ce se chema - atât de impropriu - «decadent» și ceea ce constituia fondul meu autentic.“ Dar impulsul de 30 PREFAȚĂ a deforma natura este simptomul esențial al omului și al artistului manierist. De altfel, chiar și demonicul se insinuează, uneori, în zona existențială ori artistică a manierismului, căci se manifestă - așa cum semnalează Paul Tillich - prin forma care contrariază forma, adică prin natura ce desfigurează natura. Și, ca receptor de cultură, viitorul scriitor
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
demonicul se insinuează, uneori, în zona existențială ori artistică a manierismului, căci se manifestă - așa cum semnalează Paul Tillich - prin forma care contrariază forma, adică prin natura ce desfigurează natura. Și, ca receptor de cultură, viitorul scriitor I. Negoițescu e deja manierist: el își amintește că Blaga „m-a îndemnat să nu neglijez pe «clasici», pe artiștii Renașterii, pe care, de fapt, i-am înțeles abia prin modernii care i-au transfigurat desfigurându-i în propria lor operă“. Deci el nu absoarbe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
adevărat estetice“. Iată motivul pentru care tânărul Nego se simte atras de Picasso, „ale cărui monstruozități (adică deformări izbitoare de modele imitate - n.n.) mă făceau să mă înfiorez de plăcere“. Gustav René Hocke enumeră trăsăturile ce cristalizează condiția psihologică a manieristului, fie ca om, fie ca artist; ele sunt în egală măsură definitorii și pentru autorul Strajei dragonilor: componenta feminină, antinaturalul, artificialul, labilitatea nervoasă, individualismul acut, sciziunea interioară (impactul dintre extatic și sexual), impulsul către deformare, rebeliunea continuă, melancolia, egocentrismul, dandismul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
asupra întregii literaturi clasice românești și pe baza căreia un Ion Barbu îl va „influența“ pe Coșbuc și așa mai departe. Din clipa când l-a văzut, E. Lovinescu observă: „Figură fină, feminină, androgină.“ Iar androginismul e una dintre obsesiile manieriștilor, căci artistul este, în primul rând - spune Hesse -, un om al simțurilor, superior celuilalt tip, omul spiritului; căci la cel dintâi „originea este maternă“, el are fața dublă, „bărbătesc femeiască“, trăind erotic-emoțional, întrucât la el predomină anima, iar nu animus
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
al simțurilor, superior celuilalt tip, omul spiritului; căci la cel dintâi „originea este maternă“, el are fața dublă, „bărbătesc femeiască“, trăind erotic-emoțional, întrucât la el predomină anima, iar nu animus, ca în cazul uscatului om al spiritului. Incitat de trăsăturile manieriste ale lui I. Negoițescu, am răsfoit din nou Lumea ca labirint a lui Hocke, descoperind, spre surprinderea mea, că un paragraf al cărții poartă chiar titlul „Problema lui «a spune totul»“. Or, am amintit deja de satisfacția copilărească a lui
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
aforismele sale din Viața particulară; iată unul dintre ele, de-acum plin de miez: „Acum, nu suport scriitorii care descriu natura, fața, haina; despuiați-vă deci!“ Pentru Hocke, există două gesturi originare, ce intră în impact: sublimarea clasică și dezvăluirea manieristă; „despuierea“ lui I. Negoițescu aparține, în mod radical, celei de a doua categorii, corespunzând intenției programatice a manieristului contemporan de a se lua în posesie prin intermediul unei mărturisiri fără limite, în care se combină spovedania catolică cu dicteul psihanalitic. Întâmplător
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care descriu natura, fața, haina; despuiați-vă deci!“ Pentru Hocke, există două gesturi originare, ce intră în impact: sublimarea clasică și dezvăluirea manieristă; „despuierea“ lui I. Negoițescu aparține, în mod radical, celei de a doua categorii, corespunzând intenției programatice a manieristului contemporan de a se lua în posesie prin intermediul unei mărturisiri fără limite, în care se combină spovedania catolică cu dicteul psihanalitic. Întâmplător sau nu, scriitorul s-a apropiat, la maturitate, de catolicism (cerând chiar să fie înmormântat cu preot catolic
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]