334 matches
-
dualism sacrificional nu ar fi suficient sieși, scopul este destinat să justifice, să legitimeze ordine. Acest lucru s-a întâmplat cumva firesc, întrucât ține de condiția umană. Economia însă duce firescul condiției umane, ca lege naturală a supraviețuirii, în zona maniheismului care redistribuie violent privilegiile, le centrifughează permanent într-o parte supusă legii concentrării elitare și o altă parte, mișcată de legea numerelor mari, situată în periferie. Justificări aproape că nu contează în materie de îndreptățiri: Economia nu are simț etic
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
întâmplă, ciudat, în fiecare dintre stările conceptuale substanțializate în timp, ca o expresie a concurenței pentru pervertire. Ierarhia nevoilor vieții pe criterii de status social, bunăoară, rămâne sensul alterării mijloacelor și scopurilor, ajungând la proclamarea avuției ca bază a libertății. Maniheismul social al Economiei derivă din aceste pervertiri, una mai grozavă decât alta prin rafinament explicativ. Distincțiile Economiei Croiala maniheistă ține de începuturile Economiei, ca oikos, care a dispus funcțiile părților implicate în manevrarea mijloacelor pentru realizarea scopului, în ceea ce numesc
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de natura adversității părților implicate în ecuație. Limbajul primenit, care invită atenția spre perceperea statutului corect politic al egalității de șanse și rol, cum ar fi cel sugerat de conceptul de „capital uman”, de exemplu, nu rezolvă adevărata problemă a maniheismului de funcții și consecințe. Creează o iluzie a schimbării. În fapt, nu spune nici mai mult, nici mai puțin prin schimbarea limbajului decât spune explicit orice altă conceptualizare a economiei care nu iese de sub semnificația principiului adversității. Chintesența manifestă a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
o iluzie a schimbării. În fapt, nu spune nici mai mult, nici mai puțin prin schimbarea limbajului decât spune explicit orice altă conceptualizare a economiei care nu iese de sub semnificația principiului adversității. Chintesența manifestă a principiului adversității, de tipul coruperii maniheismului etic, o reprezintă economia concurențială, mai sinceră ca limbaj, dar și mai sofisticată în pervertirea relaționărilor, mai ales în destinația socială a finalității. În această formulă conceptuală, ecuația economiei cedează identitatea ecuației Politicii, finalitatea procesului economic fiind echivalată cu finalitatea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
singure. Se intră în faza decadenței absolute a conceptualizării economiei, cu două trepte, un fel de serial scurt al apocalipsei, prima definind economia autoreglativă și ultima, economia autodeterministă. Cu aceste conceptualizări empirizate se ajunge la capătul unei magistrale în care maniheismul economic a pervertit definitiv maniheismul etic. Intersubiectivitatea este definitiv blocată în această buclă a raționalității de dragul raționalității, în care parcimonia a trecut de la semnificarea eficientizării explicației la excluderea raționalizării mijloacelor pentru maximizarea substanței-scop. Găsim aici produsul final al înțelegerii cogniției
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
decadenței absolute a conceptualizării economiei, cu două trepte, un fel de serial scurt al apocalipsei, prima definind economia autoreglativă și ultima, economia autodeterministă. Cu aceste conceptualizări empirizate se ajunge la capătul unei magistrale în care maniheismul economic a pervertit definitiv maniheismul etic. Intersubiectivitatea este definitiv blocată în această buclă a raționalității de dragul raționalității, în care parcimonia a trecut de la semnificarea eficientizării explicației la excluderea raționalizării mijloacelor pentru maximizarea substanței-scop. Găsim aici produsul final al înțelegerii cogniției economice ca ordonatoare a propriei
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
o direcție pe care Economia reintră în rolul propriu, se desprinde de strânsoarea Politicii, fără însă să urmeze îndemnul platonician de a relua experiența începuturilor, de a reveni la Forma pură. Desigur, face acest lucru nu doar din cauza saturației de maniheism, de dihotomii, de antinomii sau de contrapuneri în logica adversității, ci pentru a și satisface, în cele din urmă, propria natură care se originează în comportamentul uman. Este un fel de nouă întoarcere a unui fiu rătăcitor pe calea raționalizării
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
există două feluri de existență, prinzându-l ca urmare pe Protarh, mandatat de Philebos, în capcana unei definiții înguste a hedonismului: o viață de plăceri și o viață de reflecție. Lăsându-l pe stăpânul jocului să reducă chestiunea la acest maniheism practic pentru a conduce dezbaterea - sau mai curând să-și asasineze interlocutorul -, Protarh se trezește obligat să poarte niște haine care nu-i aparțin. După ce a opus aceste două feluri de viață și l-a abandonat pe primul în favoarea celui
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
opoziții care te lasă să alegi între două imposibilități (o viață de plăceri fără reflecție, o viață de reflecție fără plăceri), un hedonist autentic, un veritabil adversar al lui Platon, pe o scenă filosofică reală, și nu trucată, ar recuza maniheismul, ar respinge dualismul reducționist și ar revendica pentru sine această opțiune a unei terțe vieți. El n-ar lăsa să i se fure ideea uitându-se cum o șterge șmecherul zeflemitor și flecar: ar angaja niște discuții asupra părților ce
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mult. Până la urmă, două universuri... În perspectiva acestui joc al spiritului, gânditorii greci opun foarte frecvent viața de plăceri celei consacrate înțelepciunii. De o parte, binefacerile virtuții; de cealaltă, nenorocirile viciului. Într-o opoziție radicală, în stilul celui mai pur maniheism de școală, sunt puse față în față două moduri de existență: unul îi dă trupului toată puterea sa, celălalt se edifică pe celebrarea și pe buna folosire a sufletului. Situație ipotetică ideală - ca și cum în viața de toate zilele lucrurile s-
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
aflați în total dezacord cu lumea reală. Se înșală, pentru că numeroase figuri angajate în politica politicianistă a Romei se reclamă de la epicurism sau suferă influența lui. Cicero, căruia îi datorăm acest gen de simplificare, avea numeroase motive să întrețină acest maniheism simplist, reducționist și eronat. Printre altele, pentru că Piso, protectorul lui Philodem, nu l-a susținut într-o afacere de promovare politică. Și a văzut trecându-i pe sub nas guvernarea Macedoniei, la care râvnea, atribuită unui dușman al său. De atunci
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
201-202; și banii 85, 87; cetatea platoniciană 213-214; și cinicii 10, 53, 127-128; și cirenaicii 10, 53, 103, 127-128, 150; și Democrit 9-10, 52-53, 109-110, 150-151; și Eudoxos 154-155; și familia 214; și idealismul 12, 52; luptător 141, 146; și maniheismul 141; și materialismul 10, 109, 150; și mitul lui Er 185; și mitul lui Gyges 185; și mitul lui Theuth 185; și muzica 241-242; și Philebos 103, 142-143, 145, 147-148; poet și tragedian 141; și puterea 179; și Protarh 142-143
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la zi la lucrarea clasică a lui Steven Runciman The Medieval Manichees, ieșită astăzi din uz; și, mai mult decît atît, cei care se ocupă de studiul Antichității tîrzii vor Întîlni aici cea mai completă expunere a mitologiei gnostice (incluzînd maniheismul și pe negnosticul Marcion) Întreprinsă vreodată pînă acum. Cu toate că, potrivit așteptărilor mele, cartea se va dovedi destul de incitantă pentru specialiștii din domeniile mai sus menționate, de la istoricii Antichității tîrzii și pînă la medievaliști, cred totuși că noutatea ei fundamentală nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dualiste occidentale pe care le vom analiza În continuare. Sistemul gnosticismului este extrem de complex, implicînd nenumărate transformări. În comparație cu el, celelalte curente dualiste sînt mai simple. Marcion (vezi capitolul 5) adoptă regulile exegezei gnostice fără a fi el Însuși un gnostic. Maniheismul (capitolul 6) reprezintă o transformare ulterioară a unui anumit tip de gnosticism. În cadrul mișcărilor medievale, situațiile se diferențiază pe o gamă amplă. Paulicianismul (capitolul 7) Înseamnă o transformare a marcionismului, În vreme ce bogomilismul (capitolul 8) este chiar o formă ortodoxă - fie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În alte ocazii: la Universitatea din Roma, la invitația lui Ugo Bianchi, În februarie 1989; la Întrunirea Academiei Americane pentru Studiul Religiei din 1989 la Anaheim, În California (atît În cadrul secțiunilor Nag Hammadi și gnosticism, cît și În cadrul seminarului despre maniheism); la Universitatea din Salerno, la invitația lui Massimo Oldoni și Roberto Rusconi; la Trinity College din Dublin, invitat de Andrew Massey și Werner Jeanrond; În calitate de moderator la colocviul asupra mitului de la TÎrgul de Carte din Torino, În 1990, precum și În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din Mesopotamia În Iran (unde a influențat zurvanismul, o formă de zoroastrism eretic, probabil beneficiind de audiență pentru o scurtă vreme, sub domnia cîtorva cîrmuitori sassanizi), iar de acolo În Caucaz și În Europa, unde a dat naștere gnosticismului. Prin maniheism (o formă de gnosticism) mitul a ajuns În Asia Centrală; prin intermediul armenilor paulicieni a revenit În Europa și a influențat bogomilismul. În cele din urmă, Dragomanov a realizat neputința teoriei sale de a explica prezența miturilor dualiste În America de Nord. În consecință
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prezenți În propria sa școală 29. Mai existau Încă gnostici În Egipt, la sfîrșitul secolului al IV-lea, după cum o dovedesc traducerile În limba coptă ale tratatelor lor originale; cele mai tîrzii, cum este Pistis Sophia, apar puternic influențate de maniheism. Nu se cunosc prea multe În legătură cu istoria socială a gnosticismului tîrziu. Este, cu toate acestea, probabil ca scrierile gnostice să fi circulat printre cenobiții asceți din primele mînăstiri creștine, fondate În Egipt, de către Pahomie, În a doua jumătate a secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
către apus. Marii misionari În Occident au fost Gabriabios, M@2@r Z@2@ko, Patecius, Abzaxy@2@ și Addai, cunoscut lui Augustin sub numele de Adimantus. Cel mai important misionar În Orient a fost M@2@r’Amm@5@. Maniheismul a cunoscut o expansiune considerabilă. S-a răspîndit În Siria, Egipt, Palestina, Asia Mică, Nordul Africii, Europa, Iranul oriental și, mai tîrziu, În Asia Centrală 40. Roma i-a adăpostit pe maniheeni Încă de la Începutul secolului al IV-lea. La 372
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Împăratului Valentinian. Zece ani mai tîrziu, Îi acordau ospitalitate „auditorului” lor Augustin, care purta cu ei conversații despre doctrină 41. La recomandarea lor, Augustin este numit retor la Milano, orașul unde Ambrozie și Filastru din Brescia declaraseră un război necruțător maniheismului. CÎnd apostazia Îl lansează pe Augustin Într-o strălucită carieră În cadrul bisericii catolice, un „auditor” din Roma, Secundinus, Îi scrie la Hippona (405), urmărind să-l readucă la credința maniheistă 42. În 443, majoritatea maniheenilor din Italia par să trăiască
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
distanță de amenințările care planau asupra bisericii lor, mai ales În Asia Mică43, chiar dacă Încă de pe la jumătatea secolului al VI-lea singurele locuri unde mai puteau fi găsiți păreau Constantinopolul și Orașul Haran din nordul Mesopotamiei 44. E probabil că maniheismul a ajuns În China, datorită unui misionar persan, În anul 694. Se pare că la 719, un astronom manihean a vizitat curtea imperială chineză. La Începutul secolului al VIII-lea circulau scrieri maniheiste În limba chineză, lucru care a dus
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
762. Conducătorul uigur Mon Yu, poposind la Luoyang din noiembrie 762 pînă la martie 763, face cunoștință cu niște călugări maniheeni și, impresionat de Învățătura lor, Îi duce pe patru dintre ei la curtea uigură. La scurt timp după aceea, maniheismul este declarat religie de stat În Imperiul uigur, consecința fiind că maniheenii din China dispun de libertatea de a-și profesa credința. În 840 puterea uigură este distrusă de kirghizi; ca urmare, se pornește o prigoană nemiloasă Împotriva maniheenilor chinezi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de a-și profesa credința. În 840 puterea uigură este distrusă de kirghizi; ca urmare, se pornește o prigoană nemiloasă Împotriva maniheenilor chinezi. Pe la 981-984, un grup de refugiați uiguri stabiliți În apropriere de Turfan continuau să profeseze pe față maniheismul, alături de budismul chinez 45. În cea de a doua jumătate a secolului al IV-lea, creștinismul fuzionase cu societatea romană. Mulți dintre preoți și episcopi se căsătoreau și aveau copii; de altfel, episcopii erau aleși din sînul patriciatului, ținîndu-se seama
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
intenții erau perfect ortodoxe și a cărui doctrină era și ea aproape perfect ortodoxă, și-a dobîndit privilegiul de a fi primul creștin decapitat pentru erezie cu complicitatea Bisericii (la Trèves, În 385). Astăzi opinia generală este că acuzațiile de maniheism și de magie ridicate Împotriva lui de către un alt episcop spaniol, Itacius din Ossonoba, fuseseră pur și simplu extrase de către acesta din urmă din izvoare ereziologice binecunoscute, fără nici o referire concretă la priscillianism 60. În ciuda condamnării pronunțate de cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este Înrudit cu dialectul din Babilonia de Sus În care e scris Talmudul 72. În scrierile lor se polemizează cu Islamul, creștinismul și mai ales cu iudaismul 73. Teogoniile mandeene sînt variate și contradictorii 74. Dualismul mandeean provine direct din maniheism. El este bazat pe opoziția dintre lumea Luminii și a Vieții și lumea Întunericului. Întunericul este fie de aceeași vechime ca Lumina, fie mai recent decît aceasta din urmă. Întunericul conține Înspăimîntătoare Hewat/R@4@h@2@ (hewat este o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Întunecată sau Noroioasă, pe Balauri și pe Răzvrătiții cei răi. Regele Întunericului este fiul arhidiavolului feminin R@4@h@2@. Acesta mai este numit Șarpele, Balaurul, Monstrul, Uriașul, Stăpînul Lumii. Un tratat din Ginz@2@ de dreapta 75 Împrumută din maniheism Înfățișarea Înspăimîntătoare a Regelui Întunericului: acesta are cap de leu, trup de balaur, aripi de vultur, carapace de broască țestoasă, mîini și picioare de monstru (vezi mai jos, capitolul 6). Cosmogoniile mandeene oscilează Între dualismul radical și cel monarhian. Mandeismul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]