409 matches
-
fizice” (păr, îmbrăcăminte, expresia feței etc.) este unul nesigur: nu poate să furnizeze interpretări obiective. Codul „limbajului comportamental” este mai puțin nesigur, dar ne-a dat doar informații negative despre tineri: ei „nu” se comportă ca burghezii-părinți, indicați la modul maniheist doar prin pronumele „ei” și atât. Dar în momentul în care, eventual, limbajul comportamentului lor era pe punctul de a oferi niște indicații pozitive - prezentându-se în sfârșit drept un limbaj „alternativ” -, iată că el era sustras oricărei posibile interpretări
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
este numit evolutiv, adică științific, fiind plasat în antiteză cu cel speculativ al clarvăzătorilor. Situarea epistemică a celor două scenarii nu cred că este întâmplătoare. Fetișizarea unuia (evolutiv) și dezavuarea celuilalt (speculativ) trădează insuficiențele gândirii dihotomice, a raționamentului de tip maniheist. Unul este în totalitate bun, iar altul cu desăvârșire rău. Adevărul poate că este la mijloc. Există clarvăzătoare veritabile, femei oneste care au mai păstrat câte ceva din străvechile învățături inițiatice precreștine, pe nedrept stigmatizate sau uitate, după cum există și o
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
bine. Îmi doresc ca politicienii noului guvern să aibe puterea și onestitatea de a recunoște binele înfăptuit de alții, indiferent de culoarea lor politică, și de a-l duce apoi mai departe. Din nefericire, nu prea se întâmplă așa. Gândim maniheist. Doar noi suntem întrupări ale binelui, iar adversarii noștrii politici stau fatalmente sub semnul unui destinal rău. Trăim cu toții un permanent blestem adamic: cu fiecare guvern, președinte, ministru etc. totul se ia de la început. Lumea parcă ar (re)începe din
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
a proletarilor ruși. Ea trebuie să favorizeze, printr-o critică sistematică, subminarea societății capitaliste. Unul din resorturi rezidă în reducerea adversarului, la nevoie, și prin amalgamare, la figura detestabilă a contrarevoluției* - „chiaburul”, social-patriotul, iar, mai târziu, „fascistul” - într-o logică maniheistă care-l opune pe prieten dușmanului. Bolșevicii* ajunși la putere adaugă propagandei lor și apărarea URSS, „construcția socialismului” și emergența „omului nou*”. înainte, ca și după victorie, Partidul trebuia să găsească lozincile și sloganele potrivite cu fiecare situație, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anticapitalistă a fost unul din resorturile fundamentale ale aderării la comunism. Legată inițial de voința de luptă pentru pace* - capitalismul fiind considerat responsabil de războaie - ea a fost întreținută, începând cu anii 1929-1934 și cu criza economică mondială, de opoziția maniheistă dintre un capitalism în criză ducând la mizerie și o economie sovietică triumfătoare grație planului cincinal*. Anticapitalismul a servit și la justificarea terorii* instaurate de puterea comunistă. Această viziune a fost reconfortată și de victoria sovietică din 1945, înainte ca
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Totuși, această denunțare a războiului are un caracter ambiguu în măsura în care perspectiva unui război civil* european contribuie uneori la mobilizarea reflexelor dobândite în experiența războiului total. Ea este dublată acum de atracția pentru violența mântuitoare și generatoare de istorie, pentru viziunea maniheistă a politicii, conform căreia dușmanul trebuie „nimicit”, pentru fascinația încercată în fața unor discipline în care individul, niciodată de neînlocuit, uită de el însuși în focul acțiunii. Așa cum arăta Franșois Furet, comunismul, fascismul și nazismul au în comun faptul de a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
înaintarea omenirii pe calea progresului”. Limba de lemn este impulsionată nu de voința locutorului de a exprima o idee personală, ci dimpotrivă, de aceea de a-și etala în mod demonstrativ ortodoxia, conformitatea cu ideologia și, înainte de toate, cu dualitatea maniheistă care articulează: „Două linii, două tendințe istorice apar din ce în ce mai clar în evoluția socială. Una este linia progresului social, a păcii și a creației. Cea de-a doua este linia reacțiunii, a asupririi și a războiului”. Ea are și o funcție
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ferească America de eventualele "mesaje" nedorite din partea unora care n-o prea iubesc, state sau organizații teroriste. Este vorba despre un proiect istoric care, o dată realizat, va schimba radical relațiile S.U.A. cu restul lumii, prieteni și dușmani. Demonstrînd o viziune maniheistă asupra lumii, președintele Bush decidea în mod suveran unde este Binele și unde este Răul, care sunt "barbarii" și care sunt "civilizații" lumii, revendicînd superioritatea asupra altor civilizații, apuse sau prezente, dar așa-zis "primitive", cînd de fapt -, în privința marilor
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
-și ducă influența atît de departe și să domine lumea într-o manieră atît de decisivă, marcînd cu amprenta lor viața cotidiană a atîtor popoare. Practic, imperiul american, spre deosebire de toate celelalte care l-au precedat, nu are frontiere. O viziune maniheistă împarte lumea în buni și răi, și asta pare să-i fie singura ideologie, dusă însă pînă la fundamentalism și accente mesianice, în evidentă disonanță cu rafinamentele culturii umaniste europene și cu scepticismul său raționalist, de-acum tradițional. Imperiul american
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
este realizabilă pe pămînt? Cît de morală poate fi politica, ca artă a compromisului, ca instrument de guvernare a unei lumi în care binele și răul sunt amestecate? Un fundamentalism nu poate fi combătut decît opunîndu-i un altul? Această viziune maniheistă asupra lumii, împărțirea ei în buni (noi) și răi (ei), pe lîngă simplismul său ridicol, este una paranoidă, extrem de periculoasă, care a făcut mult rău în istorie. Cu o cultură politică profund marcată de puritanismul neoprotestant, în care reapare ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
admirației și respectului de care se bucurau pînă de curînd americanii. Percepția oamenilor s-a schimbat mult. În Iran, un american e întrebat de o tînără: "Cum este să trăiești într-un stat teocratic?" Șapte ani de retorică inflamată și maniheistă din partea Administrației Bush au transformat războiul împotriva terorismului într-unul contra Islamului. Generali, pastori, politicieni, toți cei care au vorbit despre o "bătălie spirituală împotriva unui ins numit Satana", despre Islam ca "religie malefică" sau despre necesara bombardare a Meccăi
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
multe (1958). De pildă, însărcinată, părăsită de iubitul ei, protagonista romanului alege să își crească singură copilul, integrându-se „vieții noi” create de procesul de industrializare a orașului. Ulterior Ș. este interesat de literatura pentru copii și adolescenți, în general maniheistă și moralizatoare. Povestirile prezintă modele de comportament și fapte cu implicații etice din lumea elevilor. Tot tineri, dar văzuți ca purtători ai sentimentului iubirii pure sunt și protagoniștii din Stăpânul soarelui (1982), unde narațiunea stă sub semnul surprizei, iar idila
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289639_a_290968]
-
a făcut din Sfinții Părinți greci au loc mai ales într-o epocă mai târzie. „Cărțile Platonicilor”, cum le-a numit Augustin, i-au furnizat unele explicații fundamentale, în special cea legată de existența unui singur Dumnezeu (care depășea dualismul maniheist) și cea privitoare la logosul său, supremă înțelepciune și raționalitate; Augustin a observat apoi în Confesiuni că această doctrină putea fi găsită și în Evanghelia după Ioan, dar aceasta nu însemna că neoplatonicii puteau să se ridice până la nivelul Evangheliei
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să fie străin de convertire. De acum înainte, asceza este concepută ca nucleu central al creștinismului, ca atitudine fundamentală a vieții religioase; fără aceasta nu este posibil să te ridici până la Dumnezeu; asceza nu este negarea lumii, ca în doctrina maniheistă, ci desprinderea de lume, de senzualitatea și de deșertăciunea ei. Sigur, vor putea fi folosite bunurile acestei lumi, dar nu ne vom mai putea „bucura de ele”, adică nu va mai trebui să le căutăm ca scopuri în sine, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trei capitole ale acestei cărți. Pentru că i se reproșase că e prea greu de înțeles, începe acum să își organizeze exegeza într-un mod mai clar și mai simplu, abordând textul biblic punct cu punct; pentru fiecare fragment citează interpretarea maniheistă și o contracarează opunându-i-o pe cea ortodoxă. Cu deosebire interesantă este interpretarea protologiei, încercarea de a explica în mod alegoric povestea biblică despre viața lui Adam și a Evei în Paradis. Cele șapte zile ale Facerii sunt povestea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
antropologia..., Augustinianum, Roma 1984. Alte opere din acei ani ale lui Augustin sunt încă îmbibate de neoplatonism; astfel este Despre adevărata religie (De vera religione), dedicată lui Romanianus, în care scriitorul vrea să prezinte religia creștină apărând-o de interpolările maniheiste și confruntând-o cu păgânismul: în esența sa, creștinismul reprezintă adevărata concretizare a înțelepciunii păgâne. Profund neoplatonică este și opera Învățătorul (De magistro), care abordează încă o dată problema sufletului și a cunoașterii. Când ne rugăm, urmând preceptul divin, nu avem
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Mandouze, L’aventure..., cit.; E. Gilson, Introduzione allo studio din Sant’Agostino, cit. 5. Operele din perioada sacerdoțiului Activitatea literară a lui Augustin, concentrată acum asupra funcției sale sacerdotale, se orientează din nou către polemica împotriva vechilor tovarăși de credință maniheistă, de-acum demascați: Cât este de util să crezi (De utilitate credendi); Cele două suflete, contra Maniheienilor (De dualitate animabus contra Manichaeos); Împotriva maniheanului Fortunatus (Contra Fortunatum Manichaeum), o operă, această din urmă, care relua discuția în contradictoriu susținută în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
reperabile chiar în Confesiuni) și care tocmai de aceea îi va fi reproșată de către adversarii săi; aceștia se vor referi la operele scrise de el în anii anteriori și vor sublinia că soluția propusă de Augustin era aceea a unui maniheist, a unui dualist deghizat în haine de creștin. Oricum, în ciuda unor rectificări și a unor precizări ulterioare, creștinismul latin nu va mai reveni la moralismul și raționalismul pre-augustinian care își trage originea din filosofia păgână. Concepția augustiniană despre har pare
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Policarp al Cetății Albe-Ismail, Ghenadie al Buzăului, Veniamin al Caransebeșului și Efrem al Chișinăului. De acum înainte, logica dihotomică devine principalul instrument cu care operează mediile ortodoxe pentru a decripta noile realități interne și internaționale. Un exemplu elocvent de logică maniheistă este oferit de raportul secției culturale a adunării eparhiale din episcopia Aradului, raport ce înfățișează activitatea secției respective pe anul 1941: „Știm că de data aceasta la Răsărit se dă lupta între armatele Crucii și cele ale negării acestui semn
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Coajă Costel () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92814]
-
și ideologici. Lumea fusese împărțită în sfere de influență exclusivă a celor două superputeri, iar ce rămânea în afară era doar un teren de antrenament pentru pregătirea următoarei conflagrații. Un nivel fără precedent al înarmărilor, cantitativ și calitativ, precum și modul maniheist de raportare al liderilor politici față de problematica internațională NOI, cei buni versus EI, cei răi făcuseră ca un război nuclear sovieto-american să pară o ipoteză extrem de plauzibilă, consecințele lui fiind situate dincolo de înțelegerea umană. Din acest punct de vedere, oricare
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1517]
-
croitor al periferiei, Bălan acționează ca agitator comunist, până la urmă arestat. Și schița Microbuzul de seară prezintă idila dintre șoferul Rică și văduva Sofia, în sufletul cărora urmele războiului sunt încă adânci. Dar majoritatea povestirilor și schițelor sunt convenționale, articulate maniheist, cu binecunoscuta schemă despre două lumi opuse, cea „veche”, a naziștilor sau a chiaburilor, și cea „nouă”, a sovieticilor „omenoși” și a „răzvrătiților” care se rup de trecut și se descoperă „tovarăși”. Flăcări pe chei (1964) include același gen de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
unu cât se poate de clar, si anume: facem totul pentru a nu împărți țară în două, așa cum a făcut Victor Ponta (acesta i-a împărțit pe români în "băsiști" și "antibăsiști"). Pur și simplu, cetățenii care dezaprobă acest discurs maniheist și-au dat seama că ajungerea, de exemplu, a lui Victor Ponta la Cotroceni ar însemna continuarea acestui spectacol politic lipsit de substanță, motiv pentru care au optat pentru cea de-a doua variantă, mult mai tăcută, rezervată, chiar dacă lipsită
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
sine, un discurs propriu utopiei. O ultimă specificare se impune, și anume aceea că înțelegerea procesului socio-istoric al globalizării, cu toate consecințele pe care acesta le implică în plan local, regional sau global, nu presupune tratarea sa într-o manieră maniheistă. Nu este scopul meu aici acela de a demonstra că globalizarea are consecințe bune sau rele. Dimpotrivă, interesul este de a arăta modul în care ideologia a fost recuperată de către o postmodernitate în care, pentru mulți teoreticieni, condiția umană globală
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
188 Deja în anul 1943 Giancarlo Vigorelli condamnă deschis într-un articol eroarea ermeticilor de a fi refuzat orice deschidere și orice pas către o plajă mai amplă de cititori.189 Îi acuză pe aceștia de un joc perfid și maniheist, fondat pe binomul puritate / impuritate. Astfel izolată, poezia ajunsese să reprezinte nu un adevăr, ci o mistificare a adevărului, împingând până la extrem exacerbarea eului. Același ziarist remarcă sentimentul de rătăcire, de eșec, de gol perceput de mulți scriitori ce întrevedeau
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
alterată de tendințe paseiste, care au dus la idealizarea satului medieval, a trecutului, a economiei patriarhale, la o imagine idilică, decorativă a țăranului, la demonizarea orașului, prezentat ca Sodomă și Gomoră. Talentul scriitorilor autentici a biruit însă, ca întotdeauna, mărginirile maniheiste și fanatismele doctrinare. Din paginile revistelor „Sămănătorul”, „Ramuri” și ale altor periodice înrudite se înalță - peste ideologia s. - o seamă de povestiri semnate de Mihail Sadoveanu, un număr de poezii ale lui St. O. Iosif, D. Anghel, O. Goga și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]