2,193 matches
-
după un iepure speriat Apis soarbe din Eridanus Devii viteaz când Leul dormiteaza la rădăcina timpului uitat în cămara iernii Jupiter stă la sfat cu Aldebaran e-n cumpănă a nopții crăiasă cu fața plină ea-și răsfiră diamantina-i mantie de vise ca orice mamă îngândurata ea lăcrimeaza printre stele, Titan al vieții infinite primește ofranda clipei definite... CHEMAREA Vitraliul se îndoaie sub povara luminii Plumbul îmbrățișază cioburi de amintiri Jertfe de sânge se preling pe altarul dintre infinituri Lespezi
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 by http://confluente.ro/camelia_tripon_1412068803.html [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
doi încuviințară dând din capete. -Adevăr grăiești Lupanius! spuseră ei. Cei puternici supraviețuiesc oricărei decimări. Fortuna le zâmbește tot timpul! -Veniți cu toții aici și gustați acest vin, spuse unul dintre ei iar ceilalți se apropiară și se așezară jos pe mantia unui legionar. -Sunteți mai tineri bunii mei camarazi, spuse cel care vorbise mai înainte. Nu vă condamn căci am fost și eu ca voi, tânăr. Trăiam doar pentru ziua de azi. Clipa îmi era de ajuns. Moartea nu exista chiar dacă
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1417374257.html [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
Aiud, între anii 1950-1956. După eliberare a bătut la porțile mai multor mănăstiri, însă nu a fost primit nicăieri. Bolnav de o tuberculoză avansată, Părintele Adrian Făgețeanu s-a îndreptat către Lavra Lainiciului unde a găsit ajutor și alinare, sub mantia Preacuviosului Părinte Calinic Cărăvan. Aici Părintele Adrian s-a ocupat de școlirea fraților din mănăstire, mulți dintre ei fiind neștiotori de carte. A doua oară a fost ridicat la 8 noiembrie anul 1958 și condamnat la "două zeci de ani
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA MUTAREA LA DOMNUL A PĂRINTELUI ADRIAN FĂGEŢEANU – DUHOVNICUL MISIONAR, PROPOVĂDUITORUL APOLOGET ŞI MĂRTURISITORUL AUTENTIC (1912 – 2011)... de STELIAN GOMBOŞ în by http://confluente.ro/In_memoriam_implinirea_unui_an_de_l_stelian_gombos_1338454890.html [Corola-blog/BlogPost/358724_a_360053]
-
flori. Vara etalează plinătatea verdelui obosit de soare și ploi. Iarna își aruncă haina-i albă peste natura înghețată. Toamna, regina culorilor, își țese flori din frunze și le presară peste întreaga natură. Îmi pare că dealul și-a împodobit mantia cu buchete de flori multicolore. Arborii par vase ce susțin mii de flori a căror cromatică atinge perfecțiunea. Atâta culoare, atâta strălucire și frumusețe oferă natura în toamna vieții. Fiecare mlădiță ajunsă la final de drum încercă să trăiască cu
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1423992254.html [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
dar m-am întors deoarece-mi place mai mult, ceea ce văzusem înainte de a pleca: țara, orașul, casa, grădina, tihna căminului și dragostea din inima ta. Din sălcii, ramuri albite de promoroacă se-pleacă spre lacul de cleștar. Luna argintie, cu mantia-i brodată-n stele, vegheată de Luceafăr, Pământu-l luminează. Mulate-n rochii negre din catifea, ciori zgribulite poposesc croncănind pe Altarul de gheață al Iernii. Pretutindeni, zăpada viscolită-n troiene acoperă discret păcatele omenirii. Aduceri aminte mă copleșesc... inima-mi
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Eternele_iubiri.html [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
a răsărit a patra oară pe malul Jiului Dragonul din cer a creionat un destin printre oameni I s-a spus Ion, precum părintele ionienilor lui Apollo, Punte peste timp în calea vânturilor din Bărăgan Când încă țara nu îmbraca mantia roșie A pășit în USR-ul din Bănie, Un petec de hârtie uitat în ungherul vremurilor A rodit peste ani în armonii cu Brăila lui Mihu Dragomir „La răscruce de vânturi si vremi” Precum Tara tărâmul mitic al celților, Cernoziomul
OMAGIU TATĂLUI MEU de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_tripon_1446617349.html [Corola-blog/BlogPost/347880_a_349209]
-
lor necursă și se prelingeau în suspendarea staționării secetei ce mustește în noroaiele secate ale satului, unde la umbra lumânărilor stinse tata recitea scrisoarea ce eu am uitat să o scriu de pe o coală imaculat de albă, și înveșmântat în mantia roză precum cafeaua, am căutat să-l țin treaz toată noaptea cu un ceai de gargară din coajă de stejar, apoi l-am îmbătast cu două halbe goale de bere. Citește mai mult pietrele nepietruiteși cele de pământurcau muntele de
STEJĂREL IONESCU by http://confluente.ro/articole/stej%C4%83rel_ionescu/canal [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
neizvorâtece șușoteau în curgerea lor necursăși se prelingeau în suspendarea staționării seceteice mustește în noroaiele secateale satului, unde la umbra lumânărilor stinsetata recitea scrisoarea ce eu am uitat să o scriude pe o coală imaculat de albă,și înveșmântat în mantia rozăprecum cafeaua,am căutat să-l țin treaz toată noapteacu un ceai de gargară din coajă de stejar,apoi l-am îmbătast cu două halbe goale de bere.... XXV. POEM FILOZOFIC, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2213 din
STEJĂREL IONESCU by http://confluente.ro/articole/stej%C4%83rel_ionescu/canal [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
ianuarie 2017. strigai disperarea filozofând pe la icoane, mocirla gurii tale a izbucnit în claritatea lacului, țiganii, de la capătul satului , bat potcoave rupând bariera fonică a timpului, potcovind răsăritul dimineții, chipul tău atât de neînchipuit, fumegă, alungând strigoii de pe pereți, îmbraci mantia de smoală, în timp ce pe coaste îți umblă câmpia, țiganul despotcovind răsăritul ți-a adus potcoavele, numai două, două ți-a adus din cele patru cerute, nu e nimic, ai să îl bagi mâine la carceră, știi, carcera aceea cu drugi
STEJĂREL IONESCU by http://confluente.ro/articole/stej%C4%83rel_ionescu/canal [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
făină pentru ... Citește mai mult strigai disperareafilozofând pe la icoane,mocirla gurii talea izbucnit în claritatea lacului,țiganii, de la capătul satului , bat potcoaverupând bariera fonică a timpului,potcovind răsăritul dimineții,chipul tău atât de neînchipuit, fumegă,alungând strigoii de pe pereți,îmbraci mantia de smoală,în timp ce pe coaste îți umblă câmpia,țiganul despotcovind răsăritulți-a adus potcoavele,numai două, două ți-a adusdin cele patru cerute,nu e nimic, ai să îl bagi mâine la carceră,știi, carcera aceea cu drugi de metalși apă
STEJĂREL IONESCU by http://confluente.ro/articole/stej%C4%83rel_ionescu/canal [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
auzi vocea-i caldă, unduioasă, celestă: „Eu sunt poet, deci liber sunt / De faptul de-a fi fost născut / Și liber sunt / și dezlegat... / ...dezlegat printr-un cuvânt” - printr-un cuvânt, la rădăcina poeticului, „arsură” a verbului (Intersectare) înfipt în mantie de carte. Și... „inelând” clipa, clipa cea de taină, să-ncercăm (și vom reuși) să ne legănăm de cuvântul marii treceri, rostind împreună cu cel „frumos ca umbra unei idei”: „M-am legat de cuvânt... / ... ca și cum s-ar naște din mine
O RAZĂ STRĂLUCIND! NICHITA STĂNESCU by http://uzp.org.ro/o-raza-stralucind-nichita-stanescu/ [Corola-blog/BlogPost/94078_a_95370]
-
am legat de cuvânt... (Legarea de cuvânt) - slăvitul, cuvântul cel care înscrie taina clipei înrourate de har pe-o treaptă de hotarnic hrisov, ce vrutu-l-am hristic. Întru amintirea lui NICHITA, se cade a nu uita că pentru el prietenia este mantie-nstelată cu învăluiri siderale: „De câte ori mă gândesc nu am dreptate; / numai când înverzesc am floare. De câte ori răsar stelele / nu mi-e noapte; / numai când înnoptez nasc întuneric. O, tu, de care îmi este atât de somn / o, voi, de care
O RAZĂ STRĂLUCIND! NICHITA STĂNESCU by http://uzp.org.ro/o-raza-stralucind-nichita-stanescu/ [Corola-blog/BlogPost/94078_a_95370]
-
planează pe deasupra capitalei cercetând cu privirea forfota străzii. Vulturul se oprește pe unul din podurile ce traversează Dâmbovița transformându-se în om. CONTELE DRACULA: Unde a dispărut diavolul? Cred că are o ascunzătoare secretă în creierul munților! Vampirul își desfășoară mantia în evantai și se transformă din nou în vultur și pornește ca o săgeată spre lanțul muntos. EXT. / DRUM ÎN MUNȚI / NOAPTE Mașina condusă de Imperator urcă în serpentine pe șoseaua de pe versantul muntelui. Contele o vede și se apropie
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_vi_sc_ion_nalbitoru_1392481975.html [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
armă! CONTELE DRACULA: Duhul rău te va părăsi și vei ajunge în iad! IMPERATORUL: Asta s-o crezi tu! Roțile scrâșnesc pe asfalt frânând brusc, dar la fel de brusc demarează și trântesc vampirul printre țancuri și brazi. Ofensat, contele își desface mantia neagră și urmărirea reîncepe. Mașina parcă aleargă singură. Toate comenzile se blochează și scapă de sub control. În acel moment o umbră se desprinde din ea și dispare printre umbrele munților. De după o curbă, autovehiculul deraiază de la traseu și se rostogolește
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_vi_sc_ion_nalbitoru_1392481975.html [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
câțiva leuți... Pocnitori, în loc de bice, cumpăram, se pare, de la magazinul „Tzeler”, din centru, de vizavi de clădirea impunătoare a Poștei. Vitrina cu jucării de la Tzeler... Ehei, ce vitrină multicoloră, plină de frumusețe, misterioasă și prietenoasă, atrăgătoare, ademenitoare. Moș Crăciun, în mantie roșie, bate în geamul puternic luminat. Geam peste care s-a așternut o promoroacă groasă, astfel că ne era îngreunată vederea jinduindă după formidabile jocuri mecanice, păpuși, figurine, ocheane cu caleidoscop colorat, pistoale cu petițe, artificii. Degeaba bătea Moșul, cu
MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 by http://confluente.ro/Roni_caciularu_mici_tablour_roni_caciularu_1362594665.html [Corola-blog/BlogPost/345598_a_346927]
-
În cutia poștală a timpului scrisori ce cuprind frânturi de vise coboară încet pe aripi de pasari. Ce dor îmi e de vocea-ți caldă ce uneori șoptit îmi spune ,,Taci!" și atunci perdeaua liniștii ne învăluie trupurile, ca o mantie în care viorile inimilor noastre sunt acordate de mână divină iar trăirile profunde formează partiturile. Mărturisesc - zilele mele țesute din dorințe încep cu imaginea ta încadrată în râma aurie a iubirii. Top of Form Bottom of Form PE PRAGUL STRĂVEZIU
ŞOAPTELE TRĂIRII (POEME) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 by http://confluente.ro/cristina_oprea_1493367179.html [Corola-blog/BlogPost/369360_a_370689]
-
Ca pasărea să își învețe zborul... POVESTEA DIN POVESTE Nostalgic mă privește cuvântul printre gene Și lacrima-i răzbate prin colțul îndoit, Dar nu-nțeleg cum poate să-mi picure în vene Chemarea dezgropată de tocul ruginit. Spirale sângerânde, sub mantia albastră, Visează începutul și zborul absolut; Foșniri de aripi albe, o pasăre măiastră, Toiege de lumină și brațele de lut... Mi-am ascultat chemarea - înfiorări celeste, Dar arsă e tăcerea cu lacrima de foc Și simt cum iar deșiră-n
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_ieva_1416747896.html [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
Autor: Maria Oprea Publicat în: Ediția nr. 175 din 24 iunie 2011 Toate Articolele Autorului purtăm în sânge aceeași soartă pe pământul înfometat de atâtea zile cu griji lacrimi dureri și rugi nesfârșite și singurătăți vuind în dimineți născute sub mantia cerească la crucea răsăritului pleoape plăpânde cu freamătul irișilor în genune și trupul gol parcă e temnița zidită între zi și noapte *** punți de lumini pe-o firavă frunză ... Pictură: Maia Martin Referință Bibliografică: timiditate / Maria Oprea : Confluențe Literare, ISSN
TIMIDITATE de MARIA OPREA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 by http://confluente.ro/Timiditate.html [Corola-blog/BlogPost/351768_a_353097]
-
desfigurează, viața o scurtează. Trebuie blamată, pe veci alungată. Vai de cel ce urăște Și cel urât o știe și suferă! Cel ce-și urăște semenii Lumea și-o pierde, Cade în străfunduri, Pământul îl înghite, Satana îl învăluie în mantia sa și cu sufletu-i se desfată."* *Cf. poeziei" Ură" din volumul " Flirtul meu cu poezia",aparut la Editura Familia, Israel, august 2014. Tradus și adaptat din ebraică. *********** אין יותר בן אין יותר בן. הבן איננו . פגע בה אנושות, התעלל
FIU NU MAI ARE/אין יותר בן- VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1478186643.html [Corola-blog/BlogPost/376878_a_378207]
-
EXT. / CURTEA VILEI / NOAPTE În grădină lăutarii speriați întrerup sârba în mijlocul melodiei. Deodată porțile uriașe ale conacului se deschid brusc și înăuntru pătrunde o caleașcă de aur cu două perechi de cai albi. Pe capră stă un birjar într-o mantie neagră și o pălărie, cu boruri largi, trasă pe ochi. Trăsura se oprește aproape de scările ce duc în salonul de dans. Birjarul coboară, își desface mantia și pălăria și le aruncă pe trepte. Un bărbat zvelt, cu chipul de ceară
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_v_sce_ion_nalbitoru_1391849040.html [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
aur cu două perechi de cai albi. Pe capră stă un birjar într-o mantie neagră și o pălărie, cu boruri largi, trasă pe ochi. Trăsura se oprește aproape de scările ce duc în salonul de dans. Birjarul coboară, își desface mantia și pălăria și le aruncă pe trepte. Un bărbat zvelt, cu chipul de ceară, plete lungi, mustață răsucită și ochi pătrunzători, pășește către ginere. Omul pare grav și stăpân pe mișcările sale. PRINȚIȘOR:(strigă entuziasmat) Bunicule! CONTELE DRACULA: Casă de
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_v_sce_ion_nalbitoru_1391849040.html [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
noi, să ne îndemne la introspecție, să ne regăsim, să ne cunoaștem, să vrem să renaștem, și să ne dăm seama că putem. Dacă un măr înflorește toamna, atunci ... putem și noi să înflorim sufletește. Atâtea mistere se ascund sub mantia ei ruginie, și atâtea minuni se petrec...Uneori, “ea” este o “vară” întârziată. Și, în “toamna” vieții noastre... putem avea “primăvară” în suflet, depinde doar de noi, de felul cum știm să apreciem și să prețuim clipele vieții. Sufletul nu
VARĂ TÂRZIE... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Vara_tarzie_floarea_carbune_1347888896.html [Corola-blog/BlogPost/343619_a_344948]
-
să-i mângâi și mugurii ce stau să plesnească a floare...în această “vară” târzie...” Vara vieții” ... din pragul celei de-a doua tinereți a omului. Vara ... încă mai bate la poarta inimii tale, deopotrivă și la a mea, chiar dacă mantia îi e brodată cu fire de argint. Nu lăsa, ca din “pomul vieții”, frunzele să se scuture așa de ușor... Luna poleiește, cu razele-i argintii, oglinda tremurândă a mării, iar simfonia inimilor noastre se contopește cu cea a valurilor
VARĂ TÂRZIE... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Vara_tarzie_floarea_carbune_1347888896.html [Corola-blog/BlogPost/343619_a_344948]
-
Articolele Autorului E primăvară-n suflet Iarnă și ger, și viscol, dansând la braț cu norii, Orchestrele-n văzduh și-alungă dirijorii. Copacii își înalta smeriți, brațe spre cer, Un corb strivește-auzul cu țipat fals, stingher.. Se înfășoară munții în mantie argintată, Pădurea se alintă cochetă, în alb înveșmântată.. Rănit de țurțuri cristalini, izvoru-și cânta dorul, O frunză în cădere, în undă își frânge zborul. Cuvintele pe buze renasc și zboară-n stoluri, Înlănțuirea lor provoacă tainice ritualuri. Adorm pe tâmple
E PRIMĂVARĂ-N SUFLET de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 by http://confluente.ro/corina_negrea_1481370460.html [Corola-blog/BlogPost/371490_a_372819]
-
veci nu moare. IUBIREA Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești. E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești, E leagănul de-acasă și dorul de părinți Și-unește pe vecie toți oamenii iubiți. E taina ce îmbracă mantia omenirii. Nu-n aur și averi, ci-n straiul nemuririi. E sentimentul nobil lăsat pentru copii, Neprihăniți în fapte și dor de jucării. Minciuna, răul, ura, în ea nu se găsesc: Este grădina-n floare, e rai Dumnezeiesc. Iubirea lasă
VISÂND IUBIREA (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1410255522.html [Corola-blog/BlogPost/376555_a_377884]