194 matches
-
cap. Numai el vorbea. În 1972, țin minte, m-am dus la Athénée Palace, după ce s-a întors Breban din străinătate, după ce scrisese scrisoarea aceea către Ceaușescu, în care atrăgea atenția că nu face bine cu "revoluția culturală" de tip maoist. Eram acolo cu Breban, Lucian Raicu, cu câțiva foști colegi, de-ai lui Breban de la România literară, de unde își dăduse demisia. Eram cu Virgil Mazilescu și încă vreo doi, trei scriitori. La un moment dat, ce crezi? Vorbea numai Mazilescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
50 de ani, și alte războaie, dintre care unele fuseseră lungi, extenuante... 15 ani de război civil în Liban, 8 ani de război între Iran și Irak, peste 25 de ani de război civil în angola, un conflict cu guerila maoistă din Columbia care dura practic de o jumătate de secol... niciunul din aceste conflicte nu se compara însă cu cel israelo-palestinian. în primul rînd pentru că toate celelalte deve neau, la un moment dat, conflicte uitate, sau intrau într-un con
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dobândit recent independența, în Marea Britanie prin Partidul național britanic sau în Danemarca prin Partidul poporului danez), partidele care promovează identitatea religioasă amenințată de libertățile promovate de UE (Liga familiilor poloneze, Lega Nord din Italia, partidul LAOS din Grecia), partidele neocomuniste, maoiste sau troțkiste, care denunță o Europă prea liberală (Partidul Socialismului democratic în Germania, Partidul comunist din Franța, Partidul comunist grec, Partidul comunist portughez și Bloco de Esquerada), dar și cele care consideră ca UE nu este suficient de transparentă și
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
prin intermediul unei deschideri crescînde a piețelor, națiunile au din ce în ce mai puțin posibilitatea de a dezvolta preferințe structurale, iar eventuala lor avariție nu poate decît să le dăuneze. Astfel, țări ca Albania, care a ales să "conteze pe propriile forțe", după formula maoistă, se găsește astăzi mult înapoiată în competiția mondială. Această abordare merită totuși mai mult decît nuanțată, căci mondializarea nu înseamnă neapărat crepusculul națiunilor. Pur și simplu, acestea se transformă în noul context internațional. În primă analiză, este adevărat că liberul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Lăsați BlackBerry deoparte. Să vă aud. — Ce ziceți de gena inteligentă? spuse cineva. — Bun, dar inexact. — Gena simplității. — O direcție bună ... — Gena socială. — Exagerat. — Gena socializării. — Terapeutic. — Gena înțelepciunii. Gena înțeleaptă. — Gena înțeleaptă. Bine, foarte bine. — Gena gândirii corecte. — Prea maoist. Sau budist. Haide, trezirea! — Gena petrecerii. — Gena distracției. — Gena pantalonilor prespălați. Gena pantalonilor mulați. — Gena fericirii. Gena vieții la maxim. Gode se încruntă și ridică din nou mâna. — Redirecționați, spuse el. Dați înapoi. Regândiți. Care este problema noastră? Această genă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lui Florian Iepan și Răzvan Georgescu dezvăluia nu numai scandalul unei intimități permanent violate de supravegherea statului, ci și fața nebănuită a aplicării unei ideologii și doctrine cu care cochetaseră în tinerețe burghezii noștri colegi de generație din Occident, foști maoiști, troțkiști, actanți ai mișcării 68-iste, promotori și profitori ai revoluției sexuale pe care noile moravuri și pilulele contraceptive au pregătit-o, ducând-o mai departe, în cele mai inedite forme. Mi s-a părut o ironie a destinului emiterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
dată Scopul Societății. Cunoscut printre angajați drept cei cinci stâlpi ai Înțelepciunii, Scopul Societății este gogoașa corporatistă numărul 1. (Prin ce distorsionare a logicii au ajuns capitaliștii convinși de la sfârșitul secolului XX să imite slogane scandate la origini de țăranii maoiști care nu aveau voie să posede nici măcar o bicicletă?) —Cei Cinci Stâlpi ai societății noastre sunt: 1/ Unitate! 2/ Onestitate reciprocă! 3/ Rezultate optime! 4/ Clientul contează! 5/Dedicați succesului! Îl văd pe Dave cum se luptă cu bărbăție să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
galbenă) și holocaust de cîteva stele (roșii)? Mă refer la cel stalinist. Istoricii estimează că în Rusia au fost 35 de milioane de victime. Războiul civil, foametea regizată de "tătuc", execuțiile, deportările au făcut 35 de milioane de morți. Holocaustul maoist s-a mulțumit cu sacrificarea a 30 de milioane de chinezi. Mao a ucis numai 30 de milioane. Cu 5 milioane mai puțin decît Stalin. Am speriat-o pe Șichy. "Publicului (ca și femeilor) să nu-i spui decît adevărurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
decît o scriitoare de succes. Născută În Japonia, Amélie, posesoarea unei surori de o rară fumusețe, navighează prin lume pînă la șaptesprezece ani, cînd, În fine, ajunge În Belgia. Petrecuse ani frumoși În New York, dar trecuse și prin groaza regimului maoist de la Beijing sau prin foametea unei țări precum Bangladeshul. Una dintre cărțile cu acces larg la propria biografie este romanul din 2004, Biografia foamei: romanul copilăriei ei, o poveste frumoasă, crudă dar fericită, spusă cu cinism dar Întreruptă de momente
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Mao. Au fost acuzați a fi instigatori al Revoluției Culturale din China, care a făcut numeroase victime și a cufundat China în haosul anilor 1966-1969. Înfrîngerea politică a acestui grup a pus definitiv capăt Revoluției Culturale și a marcat eșecul maoiștilor radicali. Din acest grup făcea parte și soția lui Mao, Jiang Qing (n.tr.). **** Boat-people (eng.) denumire dată refugiaților indochinezi (în principal etnici chinezi) care au fugit în număr mare mai ales din Vietnam la sfîrșitul anilor '70, majoritatea în
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
parte de o posteritate în Stânga radicală vest-europeană, aflată încă în orizontul 1968: prin Michel Foucault, s-a putut trece de la școala de la Frankfurt la Schmitt într-o manieră extrem de interesantă, așa cum se vede la autori ca Chantal Mouffe sau fostul maoist Joachim Schickel. Inclasabilul Ernst Jünger, dar mai ales supremul (și atât de controversatul) Martin Heidegger sunt indispensabili pentru analiza lumii noastre, cel de-al doilea fiind o sursă esențială a valoroasei școli de la Strassbourg (Lacoue-Labarte, Jean-Luc Nancy, heideggerieni de stânga
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
liberali care nu trecuseră mai întâi prin ciclul finanțării de către URSS pentru a intra apoi în solda Statelor Unite. Confruntările politico-ideologice și cultural-intelectuale dintre cele două blocuri deveniseră mai nuanțate în a doua jumătate a anilor ’60, eroziunea partidelor staliniste și maoiste progresa vizibil, iar „a treia cale” nu mai amenința să fie recuperată de comuniști, deoarece social-democrația europeană se afirmase convingător la guvernare, părând că răspunde mai bine sensibilității populare decât ideologiile anticomuniste „pure și dure”. De la jumătatea anilor ’70 și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sau altul în Vest, eventual închizând ochii dacă oaspeții păreau a proveni din privilighenția (fiindcă aceștia puteau călători!), dezbaterile cele mai sonore din sfera publică occidentală asupra Europei de Est erau dominate de foștii comuniști vest-europeni, cu însemnate contribuții ale maoiștilor apostați. Cazurile și mai interesante sunt cele ale (filo)comuniștilor estici refugiați în Occident, primiți de occidentalii de stânga cu mare suspiciune, mai ales dacă erau revizioniști sau cel puțin critici prea aspri ai lumii din care fugiseră. De pildă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fi crimele stalinismului (unde intră epurările din timpul Marii Terori, precum și uciderile din Arhipelagul Gulag), genocidul armenilor de către Imperiul Otoman, teroarea dezlănțuită de către khmerii roșii ai lui Pol-Pot în Cambodgia, dezastrele umane însumând zeci de milioane de victime din China maoistă, și alte atâtea calamități care au zguduit umanitatea în ultima sută de ani. Fără a intra în detaliile disputei, important de menționat este că poziția lui Nolte, la care au aderat și alți istorici și intelectuali germani (Joachim Fest, Michael
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
devenit evidentă numai după evenimentele din Piața Tiananmen din 1989. După iunie 1989: Liderii duri ai PCC au încercat să abordeze problemele ideologice acumulate în ultimul deceniu. Din nefericire, nu exista o soluție rapidă. După ce storseseră esența respingătoare a identității maoiste din carcasa puterii comuniste, Deng și tovarășii lui nu aveau cu ce să o înlocuiască. Așa că ... au turnat înapoi noroiul unsuros, sperând că motorul va mai funcționa. (Levine, 1994, p. 32) Evenimentele din Piața Tiananmen au forțat elitele chineze să
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fie puse în discuție. Ideea directoare centrală: numai personalitatea și originalitatea, în orice domeniu cultural, sunt virtual creatoare. Imitația mecanică, epigonismul și alinierea servilă, minoră, sunt lipsite de valoare. 1. Rănile revoluției culturale Autorul sinistrei revoluții culturale importată din China maoistă, dar intrinsecă marxismului dogmatic și utopic, a fost măturat de valul indignării populare, îndeosebi tinerești. El a fost executat și nu mai este. Dar rănile adânci, grave, profunde, ale culturii române sunt încă și vor mai fi mult timp deschise
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
conflictului rămâne fundamentală: atât China cât și Uniunea Sovietică au încercat fiecare să își impună propria accepțiune asupra leninismului, disputându-și acerb rolul de centru al lumii comuniste (Tucker: 1969, 212; Copilaș: 2009c, 97-111). Aflată în plin avânt revoluționar, China maoistă recuza destalinizarea asociind-o cu o concesie făcută inamicului "imperialist" în războiul ideologic dus împotriva acestuia. Nu era de acord nici cu coexistența pașnică, considerând că o abordare mai combativă la adresa capitalismului global, aflat în "descompunere", ar fi avantajat mișcarea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
înspre socialism rezona pentru comuniștii români cu o "alunecare spre oportunism" (DJTAN, Fond Comitetul Regional PCR Banat, Dosar 9, f. 139). Pe de altă parte, la fel de eronată era și "absolutizarea căii nepașnice" de extindere a socialismului, așa cum o prezenta China maoistă (DJTAN, Fond Comitetul Regional PCR Banat, Dosar 9, f. 140). Pentru a conferi autenticitate noii direcții "național-comuniste" pe care o adoptase, PMR a lansat o campanie intensă de popularizare a acesteia, dublată de eliberarea pe scară largă a deținuților politici
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Se poate observa cum fascismul încorporează teme ideologice leniniste, oferindu-le însă o amprentă proprie. Dihotomia proletariat-burghezie sau proletariat-imperialism este transpusă pe coordonate naționale, transformându-se în dihotomia "națiuni proletare"-"națiuni imperialiste"; foarte interesant, distincția va apărea și în discursul maoist sau al leninismului asianizat (Tsetung: 1971, 476-478), care își demonstreză astfel, și nu numai, după cum vom vedea, filiația fascistă. Gregor analizează judicios maniera în care fascismul face apel la frustrările colective naționale sau economice, canalizându-le simbolic printr-o imagistică
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
definitiv, leninismul este la fel de antimodern ca și fascimul, clamând însă implementarea unei "autentice" modernități. Cu alte cuvinte, leninismul ucide modernitatea în numele valorilor pe care aceasta le-a inaugurat. Astfel, leninismul devine o progenitură paricidală a modernității. Am ajuns la componenta maoistă a leninismului romantic. Maoismul, sau leninismul asianizat, cele două concepte nesuprapunându-se integral, a jucat un rol important în politica externă a României comuniste și, începând cu anii '70 a exercitat de asemenea o influență ideologică enormă asupra conducerii de la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
condițiile actuale, să găsească căile cele mai juste de realizare a sarcinilor de luptă împotriva imperialismului și luptă pentru construirea socialismului (Preda, Opriș: 2009, 339). A fost rândul lui Ceaușescu să riposteze. A făcut-o, spre deosebire de interlocutorul său, în cheie maoistă. Legitimând politica externă a RSR pornind de la Congresul al IX-lea, nu de la conferințele mișcării comuniste internaționale, cum procedase Pârvulescu, Ceaușescu va argumenta că " Nu există o experiență universal valabilă, și chiar dacă ar exista o experiență îndelungată, ea nu poate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de ideologia de la care se reclamă, respectarea suveranității și a independenței acestora, reducerea inegalităților economice existente la nivel global, sprijinirea "state[lor] tinere ce își afirmă dreptul la existență" (o presumtivă sursă de capital politic pentru RSR, preluată de la China maoistă, n.m.), susținerea dezarmării globale și renunțarea totală la armele nucleare și, nu în ultimul rând, necesitate luării în calcul tot mai mult a statelor mici și mijlocii, ca România, pe scena relațiilor internaționale (Weiner: 1984, 46-48; Betea: 2001a, 315-319). Iată
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
armate din interiorul mecanismelor de control sovietice" (Jones: 1981, 106). Așa cum știm, trupele sovietice se retrăseseră de pe teritoriile românești în 1958, iar Albania și Uniunea Sovietică încetaseră relațiile diplomatice în 1961, când Enver Hodja se poziționase viguros de partea Chinei maoiste în conflictul sino-sovietic. În consonanță cu noua sa politică externă de la începutul anilor '60, Bucureștiul nu a mai permis manevre militare ale trupelor sovietice pe teritoriul românesc începând cu 1962. Până în 1967, comuniștii români au refuzat aplicațiile comune de amploare
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
1972, 146-191; Neagu în Ene: 1985, 46-129; Glaser: 1982; Neagu: 1980, Bodunescu: 1988, 311-327; Bogdan: 1988). Observăm, în cadrul descrierii de mai sus, propuneri de natură să irite în general marile puteri, Statele Unite și Uniunea Sovietică, având, în general, o tușă maoistă: egalizarea raporturilor juridice, dar implicit și politice și economice dintre state sau respectarea necondiționată a suveranității și independenței fiecărui stat ca premisă a dezvoltării și afirmării internaționale plenare a "ființei sale naționale", un deziderat romantic recuperat pe coordonate leniniste din
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și ideologice. În definitiv, economia era la fel de ideologizată ca și oricare alt câmp de activitate al acestui tip de leninism. Discursul prin care va justifica necesitatea colaborării cu statele subdezvoltate sau aflate în curs de dezvoltare era unul de factură maoistă, ceea ce confirmă încă o dată influența enormă a leninismului asianizat asupra leninismului romantic. Să vedem însă în continuare cum se prezenta orientarea internațională a leninismului romantic la finalul anilor '70 și instrumentarul conceptual care le circumscria. 7.11. "Diplomația multilaterală" și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]