568 matches
-
actuală a lumii? Epoca intră în om ca toporul în varză. Trăim în senzațional, așa cum anticii se scăldau în mituri. Tragedia va începe când tinerii nu vor mai dori să schimbe lumea. În curând, ne vom înfrupta poate din poezia marțienilor de pe farfuriile zburătoare. Secolul nostru repetă erorile celor anterioare. Dar cu mai mult sadism. După ce ne-am chimizat organismul, încercăm să-l reabilităm cu alimente castrate : bere fără alcool, lapte fără grăsime, ouă fără colesterol etc. Lumea actuală încearcă să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
interpreta pe care o avea bietul privitor. Mijloacele acelui privitor erau foarte sumare. N-aș vrea să-ți spun numaidecât că animalul mitic vasilisc care ucidea cu privirea ar fi chiar arma cu raze invizibile pe care au folosit-o marțienii mei. Sunt convins că ai sări să-mi strigi că vasiliscul e numai un simbol. Mă rog, să fie așa. Dar amazoanele? Te mai îndoiești că aici e memoria matriarhatului? - O, firește că nu... - Măcar asta! Atunci e bine: câștig
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
care o să te cam surprindă?... N-am vrut să fantazez, cel puțin în liniile esențiale. Oaspetele rîse: - Cu călătorii astrale, cu distrugerea prin explozie nucleară a Sodomei și Gomorrei, cu nume ca Mehituasehet și Mahukutah care luxau chiar și limba marțienilor dumitale... Gazda îl măsură cu o privire senină: - Sunt deducții și ipoteze, unele chiar certitudini. Numai detaliile intime din povestea pe care te-ai ostenit s-o asculți le-am născocit. Dar și numele sunt autentice... vreau să spun că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
meteoriții căzuți pe Terra și unde au existat condiții propice de dezvoltare. Ideea este îmbogățită și înfrumusețată de subipoteze: a) Biomicroparticulele predestinate să ducă la apariția omului pe Pământ au ajuns în altă parte, noi fiind de fapt venusieni sau marțieni, nu pământeni, de unde și aspirația naturală a omului de a privi cerul, de a se înălța și a se întoarce spre ceea ce am fost predestinați să fim. b) Gheața căzută pe Pământ din cosmos a dat naștere oceanelor în 4
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
agent, ci și cu imaginația. Aici raporturile se schimbă, rolul pe care imaginea îl joacă pentru imaginație nu este același cu rolul jucat de imagine în raport cu intelectul agent. Spre exemplu, pentru a-mi putea imagina un manuscris din piele de marțian este nevoie să creez o imagine particulară a unui manuscris și a unui marțian și să pun împreună cele două imagini. Chiar dacă în lumea reală există atât manuscrise, cât și o serie de obiecte care per mit formarea imaginii unui
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
joacă pentru imaginație nu este același cu rolul jucat de imagine în raport cu intelectul agent. Spre exemplu, pentru a-mi putea imagina un manuscris din piele de marțian este nevoie să creez o imagine particulară a unui manuscris și a unui marțian și să pun împreună cele două imagini. Chiar dacă în lumea reală există atât manuscrise, cât și o serie de obiecte care per mit formarea imaginii unui marțian a planetă Marte, ideea de viață, ființe umanoide, culoarea verde, antene etc. a
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
este nevoie să creez o imagine particulară a unui manuscris și a unui marțian și să pun împreună cele două imagini. Chiar dacă în lumea reală există atât manuscrise, cât și o serie de obiecte care per mit formarea imaginii unui marțian a planetă Marte, ideea de viață, ființe umanoide, culoarea verde, antene etc. a, rezultatul final, misteriosul manuscris din piele de marțian, nu își găsește un corespondent real în lumea extramentala. Neexistând ca atare, în realitate, este nevoie ca imaginația să
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Chiar dacă în lumea reală există atât manuscrise, cât și o serie de obiecte care per mit formarea imaginii unui marțian a planetă Marte, ideea de viață, ființe umanoide, culoarea verde, antene etc. a, rezultatul final, misteriosul manuscris din piele de marțian, nu își găsește un corespondent real în lumea extramentala. Neexistând ca atare, în realitate, este nevoie ca imaginația să formeze o imagine, o reprezentare a lui, pentru ca mai apoi, reificând această imagine, să poată „cunoaște“ manuscrisul din piele de marțian
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
marțian, nu își găsește un corespondent real în lumea extramentala. Neexistând ca atare, în realitate, este nevoie ca imaginația să formeze o imagine, o reprezentare a lui, pentru ca mai apoi, reificând această imagine, să poată „cunoaște“ manuscrisul din piele de marțian. Raportat la această operație a imaginației și la aceste tipuri de obiecte non-reale, putem spune că imaginile nu pot juca decât un rol cognitiv, tocmai pentru că nu au un corespondent în realitate. Rețin așadar faptul că imaginile joacă un rol
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
o metaforă a decolonizării (cu sentimentul de vinovăție al Occidentului), născând chiar credințe religioase (Biserica Scientologică, ori "creștinismul extraterestru" care optează pentru varianta evoluționismului ateu, însă dintr-o origine extraterestră, cum apare de exemplu la Erich von Däniken 343). Când marțienii vin de pe planeta roșie, alteritatea lor absolută face trimitere la lumea sovietică, presupusele OZN-uri fiind considerate și nave de spionaj rusești, iar literatura și filmele anticomuniste în această cheie științifico-fantastică sunt mai eficiente pentru formarea opiniei publice decât lucrările
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
John, "Censoring Hollywood: Youth, Moral Panic and Crime/Gangster Movies Of the 1930s", în Journal of Popular Culture, vol. 32, nr. 3, 1998, pp. 135-154. Stoker, Bram, Dracula, Penguin Books, London, 1994. Strugațki, Arcadi; Strugațki, Boris, A doua invazie a marțienilor, trad. Valerian Stoicescu, Paralela 45, Pitești, 2007. Styron, William, Bezna vizibilă. Amintiri despre nebunie, trad. Mihnea Gafița, Art, București, 2007. Șolohov, Mihail, Soarta unui om, ESPLA Cartea Rusă, București, 1959. Taraborelli, J. Randy, Marilyn Monroe. Secrete, glorie și tragedie, trad
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Ibidem, p. 37, nota 85. 367 Apud Radu Pavel Gheo, Despre science fiction, p. 37. 368 Alexei Pashin în ibidem, p. 28. 369 Precum, de exemplu, în foarte scurtul și extrem de corozivul roman al fraților Strugațki "A doua venire a marțienilor" din 1968. 370 Radu Pavel Gheo, op. cit., p. 145. În România comunistă, literatura "de anticipație tehnico-științifică" a fost favorizată de către discursul oficial, combinând reducționismul cu o elementară strategie de inserție în programul etnopedagogic. Sorin Antohi, op. cit., p. 30, nota 51
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de aproape de ceea ce descriem noi ca fiind normal -, iar eu voi face tot ce-mi stă în putință să îmi revin. Atunci mi-a părut chiar rău pentru el. M-am simțit puțin ca și cum mi s-ar fi adresat un marțian intolerant, dat fiind că folosea un limbaj atât de ciudat și de formal fără a părea că știe ce spune, dar mă obișnuisem cu asta de-a lungul anilor și știam că nu înseamnă neapărat că în spatele retoricii nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lent. E alt neajuns al boom-urilor - știi că toți criticii așteaptă să te Împiedici data următoare, de-aia rescrii la nesfârșit. Cum o să se numească? — Acrit de succes, spuse Du Maurier cu un zâmbet poznaș. Nu, o să se intituleze Marțianul. Nu-mi cere să-ți explic. Ajunseseră la capătul estic al promenadei, unde se Înălța o statuie a lui William Harvey, fiu al orașului, care descoperise circulația sângelui. — Uite un om care a făcut mai mult pentru omenire decât oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
replicile, Încât, când Hare se Îmbolnăvise, putuse să preia rolul În chiar aceeași seară. Participarea fiului său la spectacolul cu Trilby părea să fie singurul lucru care Îi făcea lui Du Maurier o plăcere reală. Se căznea În continuare cu Marțianul și, În ciuda faptului că era de-acum aproape orb, continua să lucreze pentru Punch, desenând la scară foarte mare, pentru a vedea ce face. Întâmplător, după această Întâlnire produse unul dintre cele mai bune desene după mult timp. Hașurile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nevoit să se scuze, nesimțindu-se destul de bine nici măcar pentru a participa la slujba de Înmormântare. Știind cât Îi fusese de devotat lui Millais, Henry interpretă aceasta ca pe un simptom grav al stării sale de sănătate. Terminase, În sfârșit, Marțianul, dar mai avea de lucru la ilustrații și era de părere că ochiul bun avea să Îl țină atât cât să ducă sarcina la bun sfârșit. Henry Îi răspunse cu Îngrijorare amicală, Îndemnându-l să Își mai modereze regimul riguros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
exploatării noii legi privind drepturile de autor, și rămăsese recent singur la conducerea firmei, În urma decesului prematur al lui Osgood. — Mă bucur să pot spune că Du Maurier și-a trimis ultimul roman Înainte de a muri, spuse el. Se numește Marțianul. Da, știu, zise Henry. — L-ai citit? Întrebă McIlvaine, ridicând o sprânceană. — Nu, nu știu nimic despre el, În afara titlului. — A. Păi, o să-l publicăm În foileton În Harper’s, Începând cu numărul viitor - am devansat publicarea, În semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Poate nu e momentul cel mai potrivit... — Mă gândeam la un articol evocator, cu caracter personal, știi, care să pună În lumină relația strânsă dintre voi și să treacă În revistă remarcabila lui carieră târzie de romancier, până la și incluzând Marțianul. Nimeni nu poate face asta mai bine ca dumneata, James. Nu știu, zise el, Începând să se simtă atras de idee. Șovăia, pentru că Însemna să sacrifice timp și energie, necesare propriilor proiecte de creație. Pe de altă parte, simțea nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Weekly, consideră el prudent să precizeze. Nu contează. Suntem dispuși să plătim o sută de dolari pentru mia de cuvinte, până la un maximum de, să zicem, cinci sute. Oferta era generoasă. — Foarte bine, zise el. — Excelent! Îți trimit șpalturile de la Marțianul de Îndată ce sunt gata. — Cum e? — Interesant. Expresia enigmatică a lui McIlvaine Îl convinse că ar fi trebuit să pună mai devreme Întrebarea. Seamănă mai degrabă cu Peter Ibbetson, decât cu Trilby. — A, păi asta e bine, spuse el ușurat. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
copt al noii metode de creație literară, după cum Îl considera. Acum, că Își golise masa de lucru, era liber să compună eseul despre George Du Maurier, cerut insistent de McIlvaine, căci În Harper’s apăruseră deja primele patru episoade din Marțianul. Dar ezita, tărăgăna, trăgea de timp. Făcu din angajamentul de a trimite lunara „Scrisoare de la Londra“ o scuză pentru a mai amâna articolul despre Du Maurier. Problema era că Marțianul fusese o mare dezamăgire - În realitate și mai de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
căci În Harper’s apăruseră deja primele patru episoade din Marțianul. Dar ezita, tărăgăna, trăgea de timp. Făcu din angajamentul de a trimite lunara „Scrisoare de la Londra“ o scuză pentru a mai amâna articolul despre Du Maurier. Problema era că Marțianul fusese o mare dezamăgire - În realitate și mai de-a dreptul, Marțianul era jenant de prost. Naratorul, despre care se presupunea că scrie cândva, În viitorul apropiat, era un englez convențional și plicticos pe nume Robert Maurice, care Îi fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ezita, tărăgăna, trăgea de timp. Făcu din angajamentul de a trimite lunara „Scrisoare de la Londra“ o scuză pentru a mai amâna articolul despre Du Maurier. Problema era că Marțianul fusese o mare dezamăgire - În realitate și mai de-a dreptul, Marțianul era jenant de prost. Naratorul, despre care se presupunea că scrie cândva, În viitorul apropiat, era un englez convențional și plicticos pe nume Robert Maurice, care Îi fusese profesor eroului principal, talentatul, chipeșul, aristocraticul Barry Josselin. Era limpede că Kiki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Visul de a-și găsi un cuib undeva, la țară, rămânea neîmplinit. Dar șederea temporară În Suffolk se dovedi atât de reconfortantă și odihnitoare, Încât se simți, În fine, capabil să atace articolul despre George Du Maurier. Era și timpul. Marțianul ajunsese la final În Harper’s și fusese publicat În volum, atrăgând recenzii aproape fără excepție defavorabile (moartea prematură măcar Îl cruțase pe Du Maurier de neplăcuta sarcină de a le citi). Putea trece ușor peste el, plecând de la premisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
imagine: „Șerpii nu mă deranjează.“ „Ei bine, eu nu pot să-i suport. Niște vietăți așa de perfide, reci, dezgustătoare.“ — Vai, Beth, spuse Harry, cu ochii la monitor. Ești invidioasă pe șerpi? Pe ecran, Beth spunea: „Dac-aș fi un marțian ajuns pe Pământ și aș călca pe un șarpe - un tub Însuflețit, ciudat, rece, unduitor - n-aș ști ce să cred despre el. Dar probabilitatea de a călca pe un șarpe veninos e foarte mică. Mai puțin de unu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un șarpe - un tub Însuflețit, ciudat, rece, unduitor - n-aș ști ce să cred despre el. Dar probabilitatea de a călca pe un șarpe veninos e foarte mică. Mai puțin de unu la sută din șerpi sunt veninoși. Așadar, ca marțian, descoperirea unui șarpe n-ar fi un pericol pentru mine; aș rămâne doar perplex. Cel mai probabil, asta se va Întâmpla cu noi: vom rămâne perplecși. Oricum, nu cred că o să deschidem vreodată sfera, nu.“ Tina: „Sper că nu.“ În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]