58,894 matches
-
dezvoltă, într-un anumit context ficțional, o singură idee, însă nu sunt în nici un caz simplificante. Naivitatea" este una mimată, pe alocuri confundându-se chiar cu "ideea", cu problema în sine, pentru că ea reflectă imaginea inadaptatului într-o lume beckettiană, marcată de indiferență, blazare și nepăsare. "Marginalul" este chiar Omul, în sensul de ultim luptător al rezistenței, pe bastionul umanității, afectat de o amnezie temporară. El poate fi eroul cuceritor, de a cărui forță profită niște personaje frivole pentru a urca
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
în fața aventurii, a dimensiunilor iraționalului. La începutul săptămînii trecute am văzut cîteva scene filmate în interiorul teatrului, chiar de ceceni, ca să-și justifice în ochii superiorilor atacul, credibilitatea și reușita lui. Cît de fragilă sau, dimpotrivă, puternică, solidă este granița ce marchează hotarul între realitate și ficțiune? Ce fel de coincidențe ne amestecă viețile odată cu diurnul și nocturnul? Pe scenă se aflau soldați. Personaje. Era unul dintre momentele spectacolului. Se aude o împușcătură și alt soldat apare, agresiv, din culise, cerîndu-le protagoniștilor
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
Pavel Șușară Cînd în spațiul unei profesii hibride, marcate de o indecizie ontică între locvacitatea literară și muțenia profundă a imaginii, așa cum este aceea de critic și de istoric al artei, faptul de a-i avea alături pe cîțiva clasici ai genului, adică pe Barbu Brezianu, Radu Bogdan, Mircea
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
este o adevărată garanție că biruința culturală este posibilă și în teritoriile impure. Proveniți, cu toții, din sistemul de învățămînt interbelic, formați în ambianța universitară dominată de marile nume ale literaturii, istoriei și filosofiei românești, ei prelungesc în vremurile de astăzi, marcate de tehnicism și ideologizate pînă în pragul unui nou dogmatism, largi orizonturi umaniste și o respirație culturală în care pulsează deopotrivă responsabilitatea gravă și jubilația pură. Deși, în enumerarea de mai sus, numele Ameliei Pavel apare la urmă, de fapt
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
care se ține minte. Cine ar putea uita, din Gosford Park, de pildă, un șir de tacîmuri aliniate pentru numărătoare, un coridor sufocant, o fotografie de pe noptieră, o vînătoare de fazani...? De semnalat că lansarea acestui Altman în România a marcat aniversarea vîrstei de 30 de ani a vechiului distribuitor numit "RomâniaFilm", care, în strategiile de adaptare la vremurile noi, a încheiat un parteneriat, în materie de distribuție de film străin, cu firma germană ProRom; rămîne de văzut unde se va
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
față intitulat misterios și provocator: Timpul meschin sau între-timpul (aluzie la sintagma englezească "mean-time" care înseamnă atât "între timp", cât și "timp meschin"). Pornită într-o îndrăzneață odisee personală, eroina paginilor jurnaliere se dezvăluie progresiv (cititorilor) prin experiențele care o marchează și o reformează ca om. Străină, într-un mediu care o respinge de la bun început (accentul - care o dă de gol în permanență, obtuzitatea londonezilor plini de prejudecăți și de principii, statutul ei de "refugiat politic "dintr-o fostă țară
Povestea unor experiențe by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/14619_a_15944]
-
astfel să se raporteze în continuare la scriitura masculină), este vorba de expresia unei feminități asumate în toate aspectele ei, fie că este vorba de latura sa erotică, maternă sau existențială. Cele două nuduri de femeie ale lui Horia Bernea marchează prin moliciunea tihnită a formelor tocmai acestă ipostază introspectivă, de regăsire de sine. în concluzie, cititorul care deschide cartea de poezie a Marinei Dumitrescu este învăluit de un lirism "așezat", lipsit de pretenții sau de vreo dorință de a epata
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
Valentina Sandu-Dediu Berliner Festwochen propune anul acesta un compartiment destinat melomanului cultivat: "Zeitmaschine mit Brahms & Messiaen"; trecut și viitor muzical, tradiție și inovație în preferințele celor doi compozitori, muzici care i-au marcat, muzici influențate de ei. "Mașina timpului" traversează în special extremele istoriei muzicii, în combinații puțin obișnuite și totodată extrem de eficiente, de vechi și nou. Portretizarea lui Brahms nu înseamnă, în acest caz, reluarea repertoriului romantic, ci sublinierea preferinței compozitorului pentru
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
compozitorilor unguri ai secolului 20: Bartók, Ligeti, Kurtág, aflați din acest punct de vedere în siajul brahmsian. După Bach și Bruckner, Messiaen explorează atemporalitatea în muzica sa prin intermediul dimensiunii religioase. Ansamblul fascinant de tehnici noi prin care compozitorul francez a marcat întreaga muzică modernă și de avangardă a secolului 20 se completează cu ecouri ale muzicii medievale, gregoriene. Trăsătura catolică a creației sale se alătură pasiunii pentru explorarea cântecului păsărilor și a muzicii indiene, totodată construcțiilor elaborate ce au influențat hotărâtor
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
trunchiul de salcie, se nutrea, furnicător într-o comuniune cu vegetația și cu apa, și cu aerul proaspăt al înălțimilor. Din rădăcini urca sângele împreunat cu seve, în ramuri brațe se iveau noi muguri. Cu glasul retras în cercurile ce marchează anii, cu pleoapele fremătând a frunze, Anton nu mai vedea în fiecare mișcare o luptă, o urmărire, ci numai siguranță și împăcare, un drept la speranță, izbânda noii îndeletniciri". Cu toată lumea pestriță de țară sau târg apus de provincie, limbajul
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
ales literatură, filozofie și studii culturale la Universitatea din Montreal (1981-1986) apoi la universități din Statele Unite: Santa Cruz, California (1986-1989) și Princeton (1989-1999). Actualmente este profesor, șef de Departament, la Universitatea din Chicago. Prima sa carte publicată în străinătate, încă marcată de visul structuralist, reprezintă, pînă astăzi, una dintre foarte puținele tentative reușite de a introduce rigoarea, dacă nu formalismul, în studiul textului dramatic: La syntaxe narrative des tragédies de Corneille, Paris, Klincksieck, 1976. Se desparte însă curînd de principiile unei
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
de la care nu putea face excepție nici arta românească, nici măcar în perioada realismului socialist - el însuși o formă grotescă de experiment -, a avut o dinamică marcată exclusiv de problemele limbajului, ale mediului și ale materialelor. Cu alte cuvinte, o dinamică marcată de problema mijloacelor. Puțină maieutică Cu toată furia experimentală și cu întregul scepticism al unei lumi disperse, adică al cărei centru a migrat peste tot, ca în perioada alexandrină, în ultimii ani reprezentarea artistică din spațiul european, și nu numai
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
suită de desene realizate cu cîțiva ani în urmă în Japonia și din cinci lucrări în ulei, această expoziție își depășește în mod exemplar statutul și capătă o semnificație cu mult mai amplă, anume pe aceea de simptom. Pentru că ea marchează, în mod decis, o ruptură - una care ar putea fi chiar o problemă de generație -, atît față de discursul monoton și pleonastic al expresiilor alternative și al nenumăratelor insurgențe domesticite, cît și față de retorica doctrinelor înalte, de acel gen de artă
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
simplu; la urma urmelor, Felicia Dalu nu este nici regizor, nici scenograf) pînă la aparițiile unor actori, probabil nou sosiți în trupă, pe care nu i-am mai văzut și care nu reușesc mare lucru pe scenă. Interpretările actrițelor tinere marchează cu greu deosebirea între figurant și actorul profesionist. Nu mă îndoiesc că montarea are în spate ore de travaliu, pentru că, așa cum spuneam, nu există o pregătire specială pentru genul acesta. Rezultatele sînt de notat pentru cîțiva, puțini, din această întîmplare
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
aprigă ardoare. Exemplară rămâne corespondența lui Liviu Rebreanu pentru cât reușește să contureze ea disponibilitatea scriitorului, surprins în diferite ipostaze ale aventurii creației. Pentru că aici se îmbină fericit asumarea magnifică a unui program de lucru strict și rezervele care îi marchează nevoita scăpare din așezarea proteguitoare, împingându-l până la stadiul unei apăsătoare însingurări. Sunt fragmente de scrisori în care el își cântărește acerb scrisul: Am citit, mi-am ordonat materialul toată noaptea, dar nu am început noul capitol. Trebuie întâi să
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
calm și profund în care factorul de coeziune este însăși valoarea expresivă a materialului folosit. Banalitatea aparentă a obiectelor împrumutate din concretul cotidian al existenței constituie elementul de acroș al receptorului la dimensiunea spirituală intenționată de artist. Astfel, obiectele-personaje sunt marcate de nenumărate sensuri simbolice. Artistul le reinvestește emoțional și semantic pentru ca acestea să capete o nouă autenticitate. Găsim aici trimiteri, mai mult sau mai puțin acuzate, către ideea de ortodoxie, filtrată, evident, într-o scriitură proprie, cu note discret elegiace
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
faultată de digresiuni - unele absurde, altele nostalgice, adesea comice și chiar auto-ironice. Ceea ce bunul gust ar cere să se discute doar în particular, Miller pune în scenă ca spectacol literar..." Cele patru modele Viața lui Henry Miller a fost profund marcată de experiența Europei. Perioada petrecută în Franța, singur, alături de June sau de Anais Nin, precum și scurta sa ședere în Grecia, alături de Durrell, l-au marcat profund pe new-yorkezul scârbit de New York. Patria sa spirituală fusese dintotdeauna Europa, prin influențele literare
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
în scenă ca spectacol literar..." Cele patru modele Viața lui Henry Miller a fost profund marcată de experiența Europei. Perioada petrecută în Franța, singur, alături de June sau de Anais Nin, precum și scurta sa ședere în Grecia, alături de Durrell, l-au marcat profund pe new-yorkezul scârbit de New York. Patria sa spirituală fusese dintotdeauna Europa, prin influențele literare ale celor patru "maeștri": Nietzsche, Dostoievski, Elie Faure și Spengler, despre care vorbește des și cu evlavie în Plexus; dar, în momentul în care se
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
hiatul, deci pronunțarea -si-u-, -ți-e, -zi-o-, -li-er, -ni-a-, -li-ard, -bi-er. În franceză, formele corespunzătoare (cu i precedînd o vocală) sînt considerate ca secvențe care conțin diftongi (ver-sion, révolu-tion, révi-sion-nisme, minéra-lier, mi-nia-ture, billard = bi-șj țard, bar-bier, în Petit Robert, 1991; am marcat separat doar silaba care ne interesează). Regula generală în pronunțarea franceză actuală este deci diftongul, față de care pot apărea excepții și mai ales posibilitatea de pronunțare scindată (în diereză), despre care autorii dicționarului afirmă că e folosită din plin - în
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
pretențioasa (și falsa) pronunțare în trei silabe: mi-li-eu; e vorba de umilul, banalul mileu - în forma simplificată de adevăratele tendințe populare ale limbii - , căruia i se acordă astfel dreptul la o existență cultă, înnobilată prin hiat. Stilul nostru cult pare marcat de o tendință spre sacadarea pedantă: e vorba de o normă coerentă în sine, dar depărtată de realitate. Într-o serie de cazuri (examene-grilă, legi de protecție a limbii), o asemenea normă devine totuși periculoasă. Cred că soluția mai generală
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
acest final glorios al simfoniei moderniste a părut (și mai pare) o renaștere a poeziei noastre după colapsul realist socialist. Remake-ul (cum l-a numit Cărtărescu) modernist a fost interpretat ca un pionerat. S-ar crede că toți poeții care marchează o epocă pățesc la fel: și Eminescu, disputat de romantismul secolului XIX și deopotrivă de modernismul celui următor, unii văzînd în poeziile lui ruptura, alții continuitatea; și Arghezi, al cărui eclectism a fost citit (îndeosebi de către Ion Barbu) ca un
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
în terne camere de bloc și ascultînd pînă la obsesie o singură melodie - The House of the Rising Sun, de exemplu - înregistrată de mai multe ori pe acceași bandă de magnetofon. Piesele pornesc din teatrul "tinerilor furioși" englezi și sînt marcate, chiar și parțial, de gustul anilor '60-'70 de la noi pentru dramele provocate în conștiință de sistemul comunist (obsedantul deceniu, dar, voalat, și restul deceniilor). În prim-plan este cuplul, ambiguu, caracterizat mai curînd prin atracție-respingere și violență, la nivelul
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
să-mi rup de la gură cum zic franțuzoaicele! Hai să ne apucăm de treabă!" (p. 88) O femeie care se privește pe sine cu atîta dezinvoltură, trebuie crezută și atunci cînd judecă performanțele (nu numai sexuale) ale bărbaților care îi marchează viața. Văzuți prin ochii acestor femei, bărbații își dobîndesc statura lor (spirituală, morală) reală, care nu este în măsură să rupă gura tîrgului, fapt ce explică, poate, lunga istorie lipsită de glorie a comunismului românesc. Asemenea fratelui său, eseistul Lucian
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
subînțelege în mod natural. Acest dualism constitutiv, dacă îi putem spune așa, se regăsește în expoziția lui Gili Mocanu și la nivelul construcției propriu-zise a imaginii. Pe de o parte, pictura lui are tonalități grave, materialitatea ei este densă și marcată de o anumită stare de melancolie, iar, pe de alta, disponibilitatea sa de a construi se sprijină pe o evidentă ordine de tip grafic. Între aspirația către o anumită geometrie, către o rigoare modulară a structurilor imaginii, și abandonul într-
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
Imaginarului. Emoționantă pentru cel care i-a împărtășit cândva falansterul și îi datorează propria sa formație, ea devine o descoperire ce ține de miraculos pentru generațiile tinere care doar l-au citit (sau nu) pe Barthes după moartea lui, nefiind marcați de influența sa indelebilă, dar putându-se lăsa acum solicitației de subversiunea sa subtilă. Mărturiile constante din albumul expoziției, provenind de la Philippe Roger, Gérard Genette, Julia Cristeva, Jean-Loup Rivière, Antoine Compagnon, Michel Déguy și alții, vor putea da o idee
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]