668 matches
-
lui Tony Bevan (n. 1951). Lucian Freud a fost căsătorit de două ori: prima soție a fost Kitty Epstein, fiica sculptorului Jacob Epstein, cu care s-a căsătorit în 1948, iar a doua soția a fost Lady Caroline Blackwood, fiica Marchizei de Dufferin și Ava, de care a divorțat în 1957 sau 1958. Cu prima soție a avut două fiice, dar se crede că mai are vreo 40 de copii cu alte femei. Articole biografice
Lucian Freud () [Corola-website/Science/309620_a_310949]
-
acum metresa declarată (maîtresse déclarée) a regelui. Datorită noii ei poziții la Curte, și-a făcut atât prieteni și cât și dușmani. Rivala ei a fost Contesa Béatrix de Grammont, sora lui Choiseul, care zadarnic a încercat să obțină locul Marchizei de Pompadour. Jeanne s-a obișnuit repede să trăiască în lux. Ea a primit de la rege un băiat bengalez, Zamor, pe care l-a îmbrăcat în haine elegant pentru a-l scoate în evidență. În conformitate cu Stanley Loomis, biograful ‘Du Barry
Madame du Barry () [Corola-website/Science/320949_a_322278]
-
în Survivor Gabon) și dacă acesta nu va rezolva situația, concurenții aflați la egalitate vor fi supuși unei probe de departajare. În Palau, Panama, Cook și Gabon aceasta a constat într-un concurs de făcut focul. În Sezonul 4 Insulele Marchize, a fost folosit procedeul cu extrasul pietrelor, o greșală recunoscută ulterior de gazda Jeff Probst. În foarte rarul caz (petrecut o singură dată în istoria jocului în Survivor Palau) în care un trib înainte de fuziune a fost redus la doi
Survivor () [Corola-website/Science/314707_a_316036]
-
Nadejda Mihailovna Mountbatten, Marchiză de Milford Haven (28 martie 1896 - 22 ianuarie 1963) a fost a doua fiică a Marelui Duce Mihail Mihailovici al Rusiei și a soției sale morganatice, Sofia, Contesă von Merenberg. A fost sora mai mică a contesei Anastasia de Torby
Nadejda Mountbatten, Marchiză de Milford Haven () [Corola-website/Science/325375_a_326704]
-
Romanul este format prin combinarea mai multor fragmente narative publicate separat, unificate și completate de autor în decursul unui deceniu. Subiectul cărții este inspirat de viața doamnei Laure de Berny (1777-1836), amanta scriitorului, și tratează problema adulterului feminin. Personajul principal, marchiza Julie d'Aiglemont, se căsătorește din dragoste cu un ofițer, dar își dă seama curând de nulitatea și de lipsa de pasiune a lui. Se îndrăgostește de un lord englez și are apoi o relație adulterină cu un tânăr diplomat
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
ofițer, dar își dă seama curând de nulitatea și de lipsa de pasiune a lui. Se îndrăgostește de un lord englez și are apoi o relație adulterină cu un tânăr diplomat francez. Timpul trece, iar copiii ei mor pe rând. Marchiza își cedează averea ultimei sale fiice și moare după ce încearcă zadarnic să o oprească pe aceasta să întrețină o relație extraconjugală cu fratele ei vitreg. Tânăra Julie se căsătorește în anul 1813, împotriva sfatului propriului tată, cu verișorul ei, colonelul
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
de partea regaliștilor, își recapătă titlul nobiliar de marchiz și este numit general în garda regală și pair al Franței. Trei ani mai târziu se naște fiica lor, Hélène, iar apoi un fiu pe nume Gustave. Starea de sănătate a marchizei se deteriorează tot mai mult, fiind agravată și de infidelitățile generalului. În anul 1820 Arthur Grenville devine medicul Juliei, cu consimțământul soțului ei, și reușește în interval de un an să-i vindece starea de melancolie. În sufletul tinerei marchize
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
marchizei se deteriorează tot mai mult, fiind agravată și de infidelitățile generalului. În anul 1820 Arthur Grenville devine medicul Juliei, cu consimțământul soțului ei, și reușește în interval de un an să-i vindece starea de melancolie. În sufletul tinerei marchize se dă o luptă între dragostea pentru lordul englez și datoria ei de soție și mamă. Julie îi mărturisește că-l iubește și-i cere să se întoarcă în Anglia. Doi ani mai târziu, timp în care căsnicia soților d
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
anulează o călătorie programată în Italia. "„O femeie de treizeci de ani reprezintă irezistibile ispite pentru un tânăr; nimic mai natural, mai bine urzit, mai prestabilit decât atașamentele adânci, din care societatea ne oferă atâtea exemple, între o femeie ca marchiza și un tânăr de felul lui Vandenesse.”" Charles reușește să o scoată pe Julie din starea de deprimare și cei doi devin iubiți. Anii trec, iar relația Juliei cu Charles de Vandenesse evoluează. Autorul îi observă într-o dimineață de
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
să o scoată pe Julie din starea de deprimare și cei doi devin iubiți. Anii trec, iar relația Juliei cu Charles de Vandenesse evoluează. Autorul îi observă într-o dimineață de primăvară în timp ce se plimbau alături de cei doi copii ai marchizei (Hélène și micul Charles) pe malul râului Bièvre din apropierea parcului Jardin des Plantes. Iubiții își concentrează atenția asupra băiețelului, presupusul copil al celor doi, ignorând-o pe fetiță. După ce Vandenesse pleacă, Hélène îl îmbrâncește pe fratele ei mai mic, care
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
fericită alături de soțul ei. Viața și averea marchizului sunt salvate, dar el moare curând din cauza epuizării. Cu prilejul unei călătorii în Munții Pirinei, Julie o regăsește pe Hélène, ce se afla în agonie după ce scăpase cu viață dintr-un naufragiu. Marchiza Julie d'Aiglemont rămâne tot mai singură după ce își pierde cei doi fii: Gustave moare de holeră, iar Abel cade eroic în asediul orașului Constantine din Algeria. Ea își cedează întreaga avere ultimului său copil, Moïna, care se căsătorește cu
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
singură după ce își pierde cei doi fii: Gustave moare de holeră, iar Abel cade eroic în asediul orașului Constantine din Algeria. Ea își cedează întreaga avere ultimului său copil, Moïna, care se căsătorește cu contele de Saint-Héreen. În iunie 1844, marchiza Julie, acum în vârstă de aproximativ 50 de ani, se simte tot mai neglijată de propria sa fiică și încearcă să o oprească zadarnic să continue relația extraconjugală cu desfrânatul conte Alfred de Vandenesse (fratele său vitreg). Tratată cu dispreț
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
în vârstă de aproximativ 50 de ani, se simte tot mai neglijată de propria sa fiică și încearcă să o oprească zadarnic să continue relația extraconjugală cu desfrânatul conte Alfred de Vandenesse (fratele său vitreg). Tratată cu dispreț de Moïna, marchiza moare în urma unui atac de cord, provocând remușcările fiicei sale. Romanul este compus din șase părți numerotate cu cifre romane, unele dintre ele fiind împărțite în capitole nenumerotate: Cronologia publicării romanului este greu de trasat deoarece Balzac a modificat în
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
parte din manuscrise („Le Rendez-vous”, „L’Expiation”) au fost achiziționate de vicontele Charles de Spoelberch de Lovenjoul și sunt conservate în prezent la biblioteca prestigiosului Institut de France. Alte manuscrise („Souffrances inconnues”, „À trente ans”) au fost oferite de Balzac marchizei de Castries și sunt conservate la Fundația Martin-Bodmer din apropiere de Geneva. Nu se cunoaște soarta celorlalte manuscrise. Femeia de treizeci de ani" este un studiu detaliat al emoțiilor umane, mai ales al dorințelor și pasiunilor feminine, scris, după opinia
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
suedez nu a trait mult timp in , deoarece o boală de ochi l-a obligat să se retragă în mai puțin luminosul Torre Materita, pe care, de asemenea, l-a restaurat. Între anii 1919 și 1920 Munthe a închiriat vila marchizei Luisa Casați, care a dus acolo o viață extravaganța și uneori scandaloasa. Acest lucru a fost descris de autorul scoțian Compton Mackenzie în jurnalele sale. La moartea sa, care a avut loc în anul 1949 la Stockholm, Munthe a donat
Villa San Michele () [Corola-website/Science/333131_a_334460]
-
a declanșat o adevărată furtună, aceștia fiind acuzați de moartea regelui. Din ordinul Parlamentului din Paris, cartea lui Juan de Mariane a fost arsă în piața publică la 4 iulie. În 1608, doamna Jacqueline d'Escoman, doamnă de companie a marchizei de Verneuil, declară că știa de un complot împotriva regelui, organizat de ducele d'Épernon și marchiza de Verneuil, dar anturajul regelui, obișnuit cu avertismentele de complot, nu o ia în serios și este făcută să tacă când este închisă
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
lui Juan de Mariane a fost arsă în piața publică la 4 iulie. În 1608, doamna Jacqueline d'Escoman, doamnă de companie a marchizei de Verneuil, declară că știa de un complot împotriva regelui, organizat de ducele d'Épernon și marchiza de Verneuil, dar anturajul regelui, obișnuit cu avertismentele de complot, nu o ia în serios și este făcută să tacă când este închisă la Conciergerie pentru abandon de minori. Eliberată în ianuarie 1611, îi acuză din nou pe duce și
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
de Verneuil, dar anturajul regelui, obișnuit cu avertismentele de complot, nu o ia în serios și este făcută să tacă când este închisă la Conciergerie pentru abandon de minori. Eliberată în ianuarie 1611, îi acuză din nou pe duce și marchiză de moartea regelui, spunând că ar fi acționat din ordinul Spaniei. Este organizat un proces prezidat de Monsieur de Verdun(apropiat al ducelui d'Épernon, care îl trimisese în pensie pe precedentul președinte Achille Harlay), în care cele două părți
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
evocarea ei de către Jules Michelet în opera sa "Histoire de France". Teoria sa se bazează pe doi martori: doamna d'Escoman mai sus menționată și închisă pentru calomnie și un căpitan de gardă, Jean Dujardin. Michelet spune că ducele Epernon, marchiza Verneuil și cuplul Concini, l-au instrumentalizat pe Ravaillac cu încuviințarea Mariei de Medici și a lui Filip al III-lea al Spaniei. În opera sa "Ciudata moarte a lui Henric al IV-lea", Philippe Erlanger reia teoria lui Michelet
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
Philippe Erlanger reia teoria lui Michelet. Acesta spune că la sosirea la Paris a lui Ravaillac, acesta a fost ospitat la Charlotte du Tilet, amanta ducelui d'Épernon. Philippe Erlanger scrie că complotul a fost orchestrat de ducele d'Épernon, marchiza de Verneuil și amanta ducelui, Charlotte du Tilet. Această teorie ar putea fi validă. M. Rouly nu este de acord cu această teorie și spune: "ducele nu era vinovat, datorită conduitei sale după asasinarea regelui, când s-a opus asasinării
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
sunt luterani). În anul 1603 reședința comitatului se mută de la Kulmbach la Bayreuth. În 1621 orașul avea cca 6000 locuitori. Mari daune materiale a avut de suferit în timpul „Războiului de 30 ani” (1618-1648). În 1732 începe era de guvernare a marchizei Wilhelmine, sora preferată a regelui Frederic cel Mare al Prusiei, epoca cea mai grandioasă (arhitectural) din istoria orașului. Ea construiește cele mai de seamă edificii din oraș și din apropierea orașului (Opera - Markgräfliches Opernhaus, castelul Neues Schloss cu Hofgarten, Eremitage, castelul
Bayreuth () [Corola-website/Science/304232_a_305561]
-
a fost distrus în proporție de 40% în timpul bombardamentelor anglo-americane. După 1945 a intrat în zona de ocupație americană, devenind capitala provinciei Oberfranken (Franconia Superioară). În prezent are 71.000 locuitori. Voltaire (pseudonimul scriitorului francez Francois-Marie Arouet) (1694-1778): invitat al marchizei Wilhelmine în luna sept.1734; a interpretat cu acest prilej un rol pe scena teatrului român în aer liber de la Eremitage-Bayreuth, alături de Wilhelmine. Carl Maria von Weber (1786-1826): în anul 1793, la vârsta de 7 ani; a jucat roluri de
Bayreuth () [Corola-website/Science/304232_a_305561]
-
este a doua insulă ca mărime din Insulele Marchize, în Polinezia Franceză, teritoriu francez din Oceanul Pacific. Este cea mai mare insulă din grupul sudic al arhipelagului. Din punct de vedere administrativ, insula face parte din comuna (municipalitatea) , subdiviziune a Insulelor Marchize, alături de trei insule nelocuite, Mohotani, Terihi și Fatu Huku
Hiva Oa () [Corola-website/Science/320082_a_321411]
-
este a doua insulă ca mărime din Insulele Marchize, în Polinezia Franceză, teritoriu francez din Oceanul Pacific. Este cea mai mare insulă din grupul sudic al arhipelagului. Din punct de vedere administrativ, insula face parte din comuna (municipalitatea) , subdiviziune a Insulelor Marchize, alături de trei insule nelocuite, Mohotani, Terihi și Fatu Huku. Atuona, situată în partea de sud a insulei, este centrul administrativ al comunei. Pe insulă, în cimitirul Calvarului de lângă Atuona, sunt înmormântați pictorul francez Paul Gauguin și cântărețul belgian Jacques Brel
Hiva Oa () [Corola-website/Science/320082_a_321411]
-
Delfin, pentru a se asigura la urcarea pe tron a acestuia(ceea ce nu se va întâmpla din cauza morții premature a Marelui Delfin). O mare dușmană a Mariei Adelaide era Ducesa de Bourbon, fiica lui Ludovic al XIV-lea și a Marchizei de Montespan. Ducesa dorea ca fiica sa, Louise Élisabeth de Bourbon, să se căsătorească cu Ducele de Berry, fiul mai mic al Marelui Delfin. Pentru a menține propria influență, Maria Adelaide organizează căsătoria Ducelui de Berry cu Marie Louise Élisabeth
Marie-Adélaïde de Savoia () [Corola-website/Science/312832_a_314161]