128,667 matches
-
apa mea caldă." Se făceau că nu o aud. A-i atrage atenția că libertate a fost dintotdeauna echivala cu a recunoaște că ei le fură apa caldă. "Dumneata Ivan Mihailovici ar trebui să te străduiești mai mult", îi zisese Marfa Stanilova. Rămase cu gura căscată, nu pentru că era pentru prima dată când Marfa Stanilova avea a-i face o observație, a-i da un sfat, a-i furniza o afirmație prețioasă, ci pentru că, pentru întâia oară. Marfa Stanilova deschidea gura
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
că libertate a fost dintotdeauna echivala cu a recunoaște că ei le fură apa caldă. "Dumneata Ivan Mihailovici ar trebui să te străduiești mai mult", îi zisese Marfa Stanilova. Rămase cu gura căscată, nu pentru că era pentru prima dată când Marfa Stanilova avea a-i face o observație, a-i da un sfat, a-i furniza o afirmație prețioasă, ci pentru că, pentru întâia oară. Marfa Stanilova deschidea gura spre a spune și altceva decât un număr de dosar. Sau mai multe
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
mult", îi zisese Marfa Stanilova. Rămase cu gura căscată, nu pentru că era pentru prima dată când Marfa Stanilova avea a-i face o observație, a-i da un sfat, a-i furniza o afirmație prețioasă, ci pentru că, pentru întâia oară. Marfa Stanilova deschidea gura spre a spune și altceva decât un număr de dosar. Sau mai multe! Asta nu avea de unde să știe, când intra ea în biroul lui, Ivan Mihailovici. Și nici nu se străduise vreodată să afle dacă e
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
nu avea de unde să știe, când intra ea în biroul lui, Ivan Mihailovici. Și nici nu se străduise vreodată să afle dacă e un fapt obiectiv, dincolo, așadar, de voința, plăcerea sau stările ei femeiești, sau e din pricini de Marfa. Sigur, asta - pronunțarea unei litere și a mai multor cifre - se petrecea cu mult timp în urmă pe vremea când el era stagiar sau doar funcționar trei (sau poate se întinsese până când ajunsese funcționar II, nu-și mai amintea!) De când
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
cu mult timp în urmă pe vremea când el era stagiar sau doar funcționar trei (sau poate se întinsese până când ajunsese funcționar II, nu-și mai amintea!) De când ajunsese funcționar II, clasa I, nu mai era nevoie nici de atât. Marfa Stanilova intra la ora 11 și rămânea în fața biroului său, strângând doar ușor din buze, făcându-le astfel aproape să dispară și gura să-i fie numai o linie subțire, subțire de tot, pusă în evidență discret pe sub nas de
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
mai știe pe unde... adică cum să mă străduiesc mai mult?!" De votcă nu putea fi vorba! De dosare - nici atât! De contemplat turlele aurite ale bisericii - nu credea. Fusese de-ajuns ca o singură dată, într-o viață de funcționar, Marfa Stanilova să deschidă gura și liniștea lui se dusese pe apa Volgăi. A fost întotdeauna un slujbaș conștiincios. De când înălțimea sa îl condusese în acest birou nu lipsise nici măcar o singură zi, dar ce spune el de lipsuri - nu întârziase
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
în lacrimi și în negru și autoritățile parcă dădeau învoire la votcă pentru ca poporul să treacă mai ușor starea de adâncă durere și ce dese fuseseră ele în urmă cu doar câțiva ani!) ori mahmurelile de luni. Atunci, până și Marfa Stanilova întârziase, nu știa foarte sigur, dar avea el o bănuială care-l făcea să aibă sufletul împăcat. Nu plecase niciodată înainte de patru și jumătate, chiar dacă - și asta în tinerețe, cînd nu avea suficientă experiență - îi ardea suflețelul de dor
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
pe baricadele muncii, îndatoririlor sale fără să creadă că pentru asta merită o recompensă (niciodată nu-și spusese "Pentru asta meriți o votcă, Ivan Mihailovici!"), dar și fără să se mustre că mănâncă pâinea poporului degeaba. Și-acum, dintr-odată, Marfa Stanilova (fie-i numele pomenit numai la trecut!) deschide gura și spune, așa, alb, ca și cum îi stătea demult pe limbă: "Dumneata Ivan Mihailovici ar trebui să te străduiești mai mult". Mai rău, mai agasant e că din când în când
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
juma?", sau tare, de-ți țiuie urechile: "nu s-a băgat azi votcă, nu s-a băgat azi pufoaice". S-ar putea să-l cheme înălțimea sa și să-i frece ridichea. Pentru atâta lucru nu și-ar fi răcit Marfa Stanilova gura de pomană! Păi, nu s-a dus el de două ori singur-singurel la înălțimea sa știind că a venit vremea să-i tragă un perdaf, să tune și să fulgere, să-l amenințe cu gazeta de perete, cu
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
se odihnea înaintea ultimului castravecior mâncat care, măcar că abia se ducea pe gât fără un strop de votcă, avea ceva din savoarea spirtoasă a licorii. Uitându-se la fundul imens al Marfușcăi, intră în păcat și se întrebă dacă dumneai, Marfa, o arăta goală la fel ca Ludmila. Ca Cervenkova, adică, își luă el seama. Părea că, de când o văzuse ieșind goală din baie, suprafața netedă a minții sale prinsese mici unduiri de neliniști. Mai întâi că nu era ziua lor
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
scărilor rulante și abia când sunase a doua oară, Saridon îi zări carcasa neagră și din două mișcări strecură obiectul în buzunarul pantalonilor lui largi, ca niște șalvari, și-o și luă imediat la picior, spre Obor, ca să scape de marfa picată din cer. Așa încât, Cristian nu află decât seara că Madi murise. Luni de zile s-a gândit cum ar fi putut-o salva, ima-gi--nân-du-și zeci de moduri prin care s-o oprească pe celălalt trotuar. Ea era parte din
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
centralei să-i facă legătura cu câțiva angrosiști din Bazargic sau Constanța. Discuții scurte, protocolare, despre ei, neveste și copii, despre vreme, după care, invariabil, urma lista afacerilor convenite peste zi. Făcea marketing fără să știe. Cunoștea pe dinafară ce mărfuri lipsesc în țara asta, unde există surplusuri, înregistra și făcea comenzi, lăsând apoi grija trenurilor să circule zile și nopți de-a rândul. După livrarea mărfurilor, urma achitarea lor, totdeauna după ce-și reținea comisionul. Dacă aveai un nume și
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
lista afacerilor convenite peste zi. Făcea marketing fără să știe. Cunoștea pe dinafară ce mărfuri lipsesc în țara asta, unde există surplusuri, înregistra și făcea comenzi, lăsând apoi grija trenurilor să circule zile și nopți de-a rândul. După livrarea mărfurilor, urma achitarea lor, totdeauna după ce-și reținea comisionul. Dacă aveai un nume și un prestigiu în branșă, negustoria pe picior mare nu era grea. Trebuia să ai în minte o hartă economică, să cunoști agenții angajați în joc și
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
naiba îi spunem Barieră, când așa ceva nu există? Care barieră? - Nu există acum, dar de fost a fost. Când am venit eu în București, în primii ani ai începutului de veac, ea exista de-a binelea și stăvilea căruțele cu mărfuri ce veneau dinspre Colentina, pe-atunci comună în toată regula, nu ca acum margine de oraș. Se plătea o taxă și bariera se ridica, lăsând carele să se îndrepte spre Gara de Est, la vechiul Obor. De pe vremea aia a
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
o carte. Acest fenomen este de neimaginat azi. Societatea s-a schimbat și statutul literaturii o dată cu ea. Literatura trebuie să țină cont de piața actuală liberă, scriitorii nu mai sunt înregimentați într-un sistem politic, ei trebuie să își vândă „marfa". Pe vremea comunismului, dacă scriitorii erau agreați de sistem, puteau avea acces (dacă erau talentați, evident) la marile edituri, își puteau tipări cărțile în tiraje de neimaginat astăzi, de sute de mii de exemplare. Literatura de atunci era aproape ruptă
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
entitate legală care să dețină sistemul și nici nu sunt tipărite sau generate de vreo țară. Monedele Bitcoin se bazează pe web și pe crearea prin rețele de tip peer-to-peer (de la utilizator la utilizator). Bitcoin poate fi comparat cu o marfă virtuală. Cum se obțin Bitcoini? Tot ce ai nevoie este un computer care să lucreze pentru tine și să mineze după această marfă valoroasă. Bitcoinii nu sunt altceva decât numere formate din 64 de cifre. Instalând un program în computerul
Bitcoin stârneşte interesul antreprenorilor români [Corola-blog/BlogPost/93795_a_95087]
-
pe crearea prin rețele de tip peer-to-peer (de la utilizator la utilizator). Bitcoin poate fi comparat cu o marfă virtuală. Cum se obțin Bitcoini? Tot ce ai nevoie este un computer care să lucreze pentru tine și să mineze după această marfă valoroasă. Bitcoinii nu sunt altceva decât numere formate din 64 de cifre. Instalând un program în computerul tău, poți să îți pui computerul să rezolve câteva puzzle-uri complexe și să genereze aceste numere de 64 de cifre. Odată ce computerul
Bitcoin stârneşte interesul antreprenorilor români [Corola-blog/BlogPost/93795_a_95087]
-
zis: „orice sfat care mă conduce la optimizarea unei afaceri sau la îmbogățire este bine-venit“. Primul institut de studiu al astrologiei financiare s-a deschis în 1898, nu întâmplător, la Boston. Publicațiile cu predicții astrologice privitoare la evoluția bursei de mărfuri și a cotațiilor bursiere aici au apărut pentru prima dată ca de altfel și rubricile de previziuni, găzduite de marile cotidiene americane. Evangeline Adams a avertizat America, cu mai mulți ani înainte, despre criza ce avea să se producă în
Când s-a născut astrologia financiară? [Corola-blog/BlogPost/93951_a_95243]
-
treci pe langă trupurile aproape goale care defilează insistent pe marginea drumurilor strategic alese, aici în Portugalia turistică. Am avut în față o cumplită latura a emigrării la întâmplare : tineri ademeniți cu vorbe mincinoase către Vest,vânduți exact ca o marfă, drogați și puși să producă bani. Afacerea e simplă. Se exploatează exact vârstă la care trupul și mintea tânărului suferă transformări. Pradă sunt tinerii care ajung să vadă în părinți cei mai mari dușmani ai vieții lor, marii inamici ai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94023_a_95315]
-
întocmite ca urmare a unor asemenea atentate am selectat doar două atentate petrecute acum mai bine de 8 decenii, în vara anului 1931. Astfel, la ora 12:00 a zilei de 26 Iulie a acelui an, în timp ce un tren de marfă compus din 40 de vagoane cisternă încărcate cu diverse produse petroliere se afla în mers, în apropierea intrării în stația Buda a avut loc o puternică deflagrație ce a secționat una dintre șinele căii ferate București - Ploiești. Aproape instantaneu, mecanicul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94053_a_95345]
-
și 450 de kilograme. Șirul nesfârșit al bombelor a avariat ușor monumentala clădire de călători din stația Ploiești Sud, a lovit magazia de materiale și atelierul de reparații ce se găseau în interiorul depoului de locomotive și a incendiat magazia de mărfuri din stația Ploiești Triaj. Nici trenurile întâlnite în drumul lor de formațiile de 8 - 12 avioane inamice n-au fost cruțate, astfel că una din garniturile de cisterne ce se găseau în curs de triere a fost lovită în plin
1 August 1943 – Un „Val Nimicitor” loveşte complexul feroviar Ploiești! [Corola-blog/BlogPost/94060_a_95352]
-
la sută, "vreau să beau un vin de măcelari" prusacii meseriilor ce înfloresc la picioarele domnișoarelor încălțate cu botine din satin roz, antimetafizicienii tuturor timpurilor, evrei ce se plimbă cu fața în pămînt mîngîi cuțitul cu care se face meserie; "marfă". o circumcizie ca un curcubeu pe un cer asiatic. peretele din stînga măcelarului este alb peretele din dreapta măcelarului este alb mîinile subțiri ale măcelarului sunt albe ca varul. măcelarul poartă, spre seară, la centură, bebeluși de oțel în loc de breloc. *** Neconsolate
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
ce mînca, n-are cu ce-și hrăni copii sau n-are decît o bucată de pîine pe care nu știe cum s-o mai împartă. Iar îndestularea înainte de producția de masă era ceva modest, nesuferind comparația cu abundența de mărfuri afișată azi în țările occidentale, intitulate țări bogate spre a fi deosebite de celelalte sărace. Relativa detașare de bunurile materiale era în trecut în bună parte reflexul strict al stării economice și în nici un caz un monopol al sufletului rus
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
o diferență specifică. Există aici obiceiul de a pune în valoare lucrurile prin vorbă și la bucuria de a spune se adaugă și o știință de a expune și a detalia care îmi aduce aminte de fiecare dată arta expunerii mărfurilor în vitrină. A valoriza înseamnă a te bucura în mod conștient, adică de două ori în loc de o singură dată. Trebuie să știi, în primul rînd, să lauzi, să vorbești de bine tot ce se poate vorbi de bine - deci și
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
țară sărăcia și viața mohorîtă favorizau sentimentul religios, și propaganda oficială rămînea ineficace; aici, societatea de consum, ajunsă la maxima ei dezvoltare, încurajează toate dorințele, toate poftele, de la cele mai legitime pînă la cele mai fanteziste și vicioase, și, făcînd marfă din orice, a reușit să creeze ateul pe care dorea să-l creeze dictatura comunistă și n-a reușit. Și care ateu spontan, nu mă îndoiesc, va apărea în țările din Est, dacă vor reuși trecerea spre societatea de consum
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]