185 matches
-
trecerea lui să fim deja octogenari. Ne spulbera gândurile câte un tren Motor cu dublă comandă plin cu navetiști, sondori de la Oprișenesti. Mă-ntreb zicea Mihai Dinu în această veșnică trecere, care o fi trenul meu. Eu aș alege un marfar, spuse Gustav, pentru că e lung și pot să văd multe. După cum cred, ți s-ar potrivi Motorul! îi spunea Mihai Dinu, face drumuri scurte cum e și mintea ta. Atunci îi replică Gustav ție, amice, sigur ți-ar sta bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru că e lung și pot să văd multe. După cum cred, ți s-ar potrivi Motorul! îi spunea Mihai Dinu, face drumuri scurte cum e și mintea ta. Atunci îi replică Gustav ție, amice, sigur ți-ar sta bine într-un marfar care transportă vite refuzate la export. Samaliot și Năsuc trăgeau la măsea din rezerva de viitor, cea din trecut și prezent fiind dată pe gât de multă vreme. Profitau de intersectarea Personalului de 936 Tichilești-Galați cu a vreunui marfar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un marfar care transportă vite refuzate la export. Samaliot și Năsuc trăgeau la măsea din rezerva de viitor, cea din trecut și prezent fiind dată pe gât de multă vreme. Profitau de intersectarea Personalului de 936 Tichilești-Galați cu a vreunui marfar pentru a mai trage un gât la umbra fluierului de răspuns al trenului. Când impiegatul ridică paleta verde deja Năsuc își pregătea sprintul. La primul fluier era deja înapoi. La al doilea, ochii îi străluceau. Când trenul, care după ce oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la picioare pentru că ea era Any Palade și nimic mai mult! Stoian și Teodor fluturau chiloți roșii de damă, făcând gesturi obscene în direcția inversă de mers a trenurilor. Pentru a fi interpelați de la mecanic până la ultimul acar din gheretele marfarelor. Doar-doar s-o opri un tren de sex opus și să-i ia cu ei. Numai că trenurile aveau uniforme de cavaleri ai infinitului, o sectă specială de război fidelă trecerii fără milă a timpului. Dar ei își fluturau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din recuzita bogată a prezentului de farsorul timpului, Hugo. Să așteptăm răspunsul din viitorul apropiat! -zise încrezător Prunilă. Dar nici peste 500 de ani versurile nu avură niciun ecou. Mai stăm o rundă de timp, măsurat în 17 rapide, 9 marfare și un Intercity! îl încurajă Prunilă pe amicul său. Nilă ridică mâna și un tren din viitor cabră, scrâșnind din copitele de oțel spre mirarea (oglindită în toate retrovizoarele trecutului, fragmentat în trecuturi și în cele ale viitorului, fragmentat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cale ferată și sătucul uitat de timp. Ascunși printre zidurile vechi ale cantonului părăsit, pe când trenurile treceau în derâdere cu vremea, am observat cum alți Gustav, alți Mihai, Samaliot, Any, Hugo, Nilă și ceilalți erau fabricați din lemnele căzute din marfare, fag, brad sau pin sau din traversele părăsite sau din buturugile plopilor retezați din apropierea liniilor de tren. Așadar, aici se crea lumea de marionete-profesori și de marionete-elevi. La aceeași vârstă la care noi ne jucăm de-a v-ați ascunsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ai luat-o la goană, auzi din urmă cizmele soldaților, pijamaua ți-e descheiată și obrazul plin de clăbuc, ras doar pe jumătate, te izbești În goană de pereții cu geamuri lucioase, fumurii, Întunecate. Ești Într-un tgv, Într-un marfar, Într-un intercity și fețele străine te privesc Încordate, tu aleargă, aleargă, aleargă! Uite un compartiment gol, deschide ușa cu o mână sigură, rostește răspicat: — Gli biglietti, prego! Anume ca fețele bănuitoare de pe culoar să creadă că el a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
numai că nu recunoști limba În care e scris textul conferinței, nu recunoști alfabetul. Ce ai să citești atunci În fața asistenței? Nu știi. Te-ai ridicat de pe locul tău de la geam din tgv, din intercity. Ești bine ascuns În acest marfar, Îți cureți ostentativ pipa, ca și când te-ai pregăti să ieși pe culoar, dar de ce tăcerea asta dezaprobatoare? A, da! E un compartiment de nefumători, e interzis să fumezi În tren, te-ai vârât sub banchetă, te ghemuiești, te faci mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ăla, Nixon, nu mai e demult. Sunt ani de când... în punctul ăla, Chaquie s-a oprit. Barry-copilul o semnaliza de zor. —E o glumă, i-a explicat el. Știi ce-i aia o glumă? Ha. Ha. Caută cuvântul în dicționar, marfar deraiat ce ești! — A, a exclamat Chaquie uimită. Nixon. Unde mi-o fi fost capul? Nu sunt tocmai în apele mele. Dermot vine încoace azi după-amiază... Spre îngrijorarea tuturor, Chaquie arăta de parcă era pe cale să izbucnească în plâns. —Lasă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tocmai în apele mele. Dermot vine încoace azi după-amiază... Spre îngrijorarea tuturor, Chaquie arăta de parcă era pe cale să izbucnească în plâns. —Lasă-ți creierii să ți se odihnească, madam, a zis Barry îndepărtându-se în grabă. Nu ești chiar un marfar deraiat. Toată lumea și-a ținut respirația timp de câteva clipe, foarte tensionate, până când fața lui Chaquie s-a luminat. După ce-am primit undă verde, i-am regalat pe toți cu mărețele mele aventuri petrecute sub amenințarea cuțitului. —Obturare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Calea Martirilor Revoluției, atunci ne-am uitat unul la altul și ne-am dat amândoi seama că o îmbulinasem, și atunci Szabi a spus că cel mai bine ar fi dacă ne-am duce la gară și am lua un marfar și ne-am duce la Petroșani să ne facem mineri, că a auzit el că acolo pot lucra și copiii, nu te ia nimeni la-ntrebări când te prezinți la muncă, în mină mereu e nevoie de muncitori, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ta țolul!...? - Îl știu, admise Ho diábolos scârbit. - Dar pe ăla cu: Nu credeam să mai surâzi Când îți simți chiloții uzi...? - La silabă, recunoscu has-Satan îngrețoșat. Ești vulgar. - Ți-l dilesc pe ăsta cu: ...C-ai o crupă cât marfarul Mi-ai bulit imaginarul...? - Nexam. Nu. Nu mi-l dili. - N-o să-mi zici că l-ai geandi și p-ăla bisericescu... Îl geandești și p-ăla bisericescu cu "De-aș avea un milimetru"? 83 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
omagiat, începînd cu material, de la nemurire în sus. Era tocmai perioada aia în care, în București, se lățise iarăși zvonul că niște puști îndrăzneți și fără manieră se căzneau să umble un pic, cu mitraliera, la viața Comandantului Suprem. Prin marfare au mai respirat, cum au mai respirat, printre scânduri, dar când au fost basculați, laolaltă cu conținutul vagonului de cărbuni, în triajele Gării de Est, Doru Sinistratul de abia se mai ținea pe picioare. Îl cărară într-una dintre vilele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cât puneam mai multă făină, cu atâta aluatul devenea tot mai puțin.-Ridică vasul să văd dacă nu-i găurit-adaug după un timp alarmată. Ea ridică vasul, mă uit și... nimica. Ziua următoare, verișoară-mea avea să fie îmbarcată în marfar și să plece spre URSS. Erau zile moi, cu o topire înceată a zăpezii căzută încă înainte de Crăciun. Picura streașina iar eu încercam să ies din curpenișul visului. Într adevăr, nu mai era Karin - tante cea pe care o lăsase
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
germane. Dacă inima asta n-ar fi atît de Îndărătnică În momentele de entuziasm, dacă n-ar tropăi ca un cal nărăvaș, ațîțat de atmosfera de rodeo, tocmai cînd timpul dresurii s-a terminat! Dar mergi mai departe, iei un marfar, o drezină, o trotinetă. Fluieri singură, pufăi, poate te arată și pe tine cineva cu degetul. CÎnd se stinge lumina, aprindem lumînările și ne adunăm În bucătărie. Aștept atunci s-o aud pe Omama povestind Întîmplări cu strigoi: „Și Moșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rugină umană ce se mișcă sub ochii cerului trist, plecat asupra lui, fiecare se rostogolește fără odihnă, pe Întinsul uriaș și sălbatic al pămîntului - o fărîmă de cenușiu murdar și de cafeniu mizer, agățată de barele de frînare ale unui marfar Încărcat. Este acel tăciune uman aruncat prin spațiu, gol, fără nume, fără rădăcini, iar tot ceea ce a fost cîndva particular și individual În voința lui este vărsat În golul uriaș de rugină și fier și gunoi, În spațiul singuratic, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe cîte cineva cunoscut care ne lua cu mașina. Apoi, după ce ajungeam În zona murdară, mizeră și dărăpănată a gării, coboram, treceam repede peste șinele din triaj unde se vedeau focul și aburul locomotivelor și se auzeau scrîșnetul și bufniturile marfarelor, pufăitul răzleț al unei locomotive În mișcare, clinchetul clopotelor, zăngănitul trenurilor mari pe șine. Iar tuturor acestor zgomote familiare, Încărcate de promisiunea exuberantă a zborului, a călătoriei, a dimineții și a orașelor strălucitoare, tuturor aromelor puternice și pătrunzătoare ale trenurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
clinchetul clopotelor, zăngănitul trenurilor mari pe șine. Iar tuturor acestor zgomote familiare, Încărcate de promisiunea exuberantă a zborului, a călătoriei, a dimineții și a orașelor strălucitoare, tuturor aromelor puternice și pătrunzătoare ale trenurilor - mirosul de cărbune, de fum acru, de marfare ruginite și mucegăite, de lemn de pin curat de la lăzile cu cereale, de alimente proaspete: portocale, cafea, mandarine, slănină și șuncă și făină și carne - se adăugau acum, cu o familiaritate și un farmec de neuitat, toate zgomotele și mirosurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Reclamantul: Adevărul să iese afară, la iveală, să se vadă acilea în fața instanței. învinuitul: Minte. Are martori că i-a dat soacrămea salba? Să se face dreptate. Era o amărâtă, de unde mânca, de unde nu mânca. în acest timp, un tren marfar trece hodorogind și scrâșnind pe sub nasul ferestrei Tribunalului. învinuitul: După aia, ce a făcut? I-a dat Dumnezeu noroc și a murit. (râsete în hohote în sală). Cum cine? Soacră-mea. Judecătorul: Deci, a existat o salbă? Și ai vândut
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
urcă Înapoi pe șine. O porni Înainte, urmându-le. Nisipul și pietrișul fuseseră Îndesate bine și bătătorite Între traverse, așa că se mergea ușor. Terasamentul neted trecea printre mlaștini ca un dig. Nick merse Înainte. Undeva tot trebuia s-ajungă. Când marfarul Încetinise, trecând prin fața depoului de la Walton Junction, Nick sărise-n el. Și trenul care-l ducea pe Nick trecea prin Kalkaska când Începuse să se Întunece. Acum ar trebui să fie aproape de Mancelona. Patru sau cinci kilometri de mlaștini. Mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dus să vadă dacă este tren spre „capătul de sus al țării”, cum i-a spus Toaibă. După ce a umblat pe toate liniile, a ajuns și la impiegat care l-a lămurit că spre acea parte a țării merge un marfar la care sunt atașate două vagoane de pasageri. Asta se va întâmpla peste un ceas, numai că trebuie să meargă la linia patru, fiindcă nu-l mai trage în gară. Bătrânul l-a ajutat pe Toaibă să ajungă și să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mai ție o săptămână în spital. Așa că... ia-o pe jos, băiete! Și măcar nu-i zi de iarmaroc, că atunci poate găseam pe vreunul venit la târg cu căruța. Dar așa”... Soarele trecuse de multișor de crucea zilei, când marfarul intra în gară. Toaibă a privit pe geam cu speranța că va zări printre cei de pe peron un consătean. Nici vorbă însă. A coborât și a pornit spre podul de la ieșirea din târg. Toți cei pe care îi întâlnea îl
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mai târziu, când oi mai prinde cum stau lucrurile cu drumul dus și Întors, cât timp am liber la gară și ce cale luau trenurile Încărcate cu bușteni, voi face un plan... Mă gândeam că poate pe lângă acele garnituri de marfare a mai trece și un personal ceva... A doua zi, În zori, am fost deșteptat de rusul care m-a Însoțit cu o zi Înainte. M-a luat aproape pe sus... Drumul din acea zi a fost doar până la colibele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trebuia să gândesc de unul singur toată acțiunea și lui doar să i-o spun din fugă. „Oare cât ține căldura aici? Nu cred că prea multă vreme. Înseamnă că e nevoie să mă grăbesc. Da’ ia stai, nene! Adică marfarul ce are? Ba este de zece ori mai sigur decât orice alt mijloc de transport. Te-ai urcat Într-o cabină de <frânară și dus ești! Până la prima stație nu te Întreabă nimeni. Ei. Acolo trebuie să ai ochii În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la gară - Îmi făceam de lucru pe lângă tractor, dar ochii erau ațintiți la mișcarea garniturilor de marfă de lângă rampa de Încărcare. Mai Învățasem ceva rusește - Vaniușa să trăiască - și pricepeam cam ce se vorbea În jurul meu. Așa am aflat că marfarele plecau numai spre sud. Era și firesc. În nord - unde pădurea te Îneacă - ce să caute? Și zilele treceau una după alta. Cu „celovecul” - paznicul meu - am Început să mă Împrietenesc. Într-una din zile, În drum spre gară cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]