207 matches
-
pierdut mințile : Mă pui să povestesc... ca să vezi ca sunt nebună ? (III, p. 641). Afirmația lui că ea are nevoie de liniște ascunde intenția de a o închide într-un azil : Vreți să mă băgați la nebuni (III, p. 642). Marghioala ajunge să fie încolțită chiar de familie, în timp ce mistrețul prețuit de ea, făptură slobodă printre porcii din jur, este hăituit de vânători, semn că pădurea de la poalele muntelui e pândită de o nenorocire (III, p. 648). Romanița cheamă salvarea, îi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mamei cu forța și o culcă pe pat, iar Ionel decretează : s a țicnit, Dumnezeule... singura soluție e s-o internăm (III, p. 649). Ulterior, în rezerva spitalului, femeile care veghează la căpătâiul unei muribunde (IV, p. 651) explică de ce Marghioala a fost adusă acolo de rubedenii : Și baba începe să deraieze ! Și ei cum să se lase, tu, compromiși ? Și decât să piardă ei... din cauza trăncănelii ei... Au zis : e nebună, bre ! (IV, p. 652). Cea declarată smintită își pune
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să se trezească doar pe lumea cealaltă (IV, p. 654), iar unele rude vorbesc ca și cum mama ar fi fost moartă (IV, p. 655). Constatând că după uciderea mistrețului nu mai rămâne nimic nobil în raiul din pădure (IV, p. 656), Marghioala intuiește că a fost adusă într-o casă bună pentru a muri, printre bătrâni, umbrele astea care așteaptă să intre în pământ (IV, p. 657). În cele din urmă, jocul de-a viața și de-a moartea (IV, p. 665
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
așteaptă să intre în pământ (IV, p. 657). În cele din urmă, jocul de-a viața și de-a moartea (IV, p. 665) se încheie când pariurile privitoare la ora decesului sunt tranșate de îngerul morții, infirmiera care anunță sfârșitul Marghioalei (IV, 666). Victimă a propriei familii, noua Medee stârnește teama celor implicați în complotul pus la cale împotriva ei. De la început, Ionel este întrebat de noua sa parteneră dacă îi e frică de nevastă (I, 610), dacă n-o mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
izbucnire de gelozie, și o confundă cu altă muiere, fioroasă (I, p. 615). Amintirea crimei comise de soție din stricăciunea sângelui și a minții îl face să se teamă că ar putea fi la rândul lui omorât, supoziție infirmată de Marghioala : Te las în viață, să mă porți în suflet, ca pe o groază, ca pe o pedeapsă a lui Dumnezeu (II, p. 628). Afirmația neliniștește ca semn al unui curaj smintit : mă faci să înțeleg că nu vei cunoaște mila
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mine, și să facă din mine să fac ce vrea ea (IV, p. 658). Conștientă de faptul că cea căreia dorește să-i ia locul e în stare de cele mai cumplite isprăvi, Dida dezvăluie dedesubturile crimei comise odinioară de Marghioala când grupul ei de partizani a fost înconjurat de trupele de securitate. Ea l-a izbit cu ciocanul pe colonelul Paraschivescu, bărbatul ei de atunci, care îl ținea în bătaia puștii pe Ionel. Așa-zisul sacrificiu din dragoste era menit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
au crezut că a fost cuprinsă de conștiință de clasă nu și-a dorit de fapt decât să se termine odată poveștile alea din munți și să scape cu viață (IV, p. 661). Evocarea omorului din tinerețe o face pe Marghioala să menționeze posibilitatea de a-și ucide bărbatul actual în același fel ca și pe cel dintâi : dacă eu știind astea, îi dau lui Ionel în cap cu ciocanul (IV, p. 662). Sfidătoare, Dida afișează nepăsarea, dar admite ulterior că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
consecințe ale trădării comise. Oricând capabilă de crimă, victima lor are un potențial distructiv deloc de neglijat. Ultimul act se desfășoară sub semnul fantasticului, protagonista revenind sub formă spectrală la nunta lui Ionel cu Dida pentru a se răzbuna. Umbra Marghioalei îi bântuie pe invitații la ceremonie. Menționând o actriță care se credea... însetată de sânge... și de dreptate doctorul observă că sunt periculoase mamele astea abandonate, soțiile părăsite, Țiclete își aduce aminte cum îi luceau ochii cuscrei care ar fi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fără sfârșit - V, p. 671). Îmbrăcată în rochie lungă, neagră, stafia iese în calea Romaniței ca s-o ia până la cimitir, iar fata caută zadarnic să se trezească din acest vis îngrozitor (V, p. 672). Întoarsă pe pământ ca strigoi, Marghioala vrea să înțeleagă motivațiile fiicei care a plănuit să-și elimine mama incomodă : Nu mă mai iubești de când te-ai hotărât și tu... că locul meu e în spital... Nu scârbă ți-a fost de mine, ci jenă, de ce spuneam
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Că vă compromit... (p. 673). Avertizat de ginere că inconștientul [...] ne rezervă surprize (V, p. 674), Ionel simte prezența fostei soții : Știu că ești aici. [...] Ai venit să mi strici nunta (V, p. 675-676). Învinuită din nou că e isterică, Marghioala îi amintește cum a dus-o la azil spre a dobândi favorurile Didei și ale tatălui acesteia : Pentru mintea ei te bagi în păturile ei, nu pentru pulpele ei și pentru scaunul lui taică-său ? Asta merit eu (la bătrânețe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Ce turbare oarbă urlă în tine și crește de nu-i mai poți pune frâie ? Acumulezi ură ca o...baterie... Cre zându-te trădată ! Victimă ! Ah, dragă, delirurile astea revendicative (V, p. 677-678). O nouă evocare a momentului din trecut când Marghioala l-a salvat omorându-și primul bărbat duce la descifrarea sentimentelor ei : Ai ucis din dragoste, bravo ! Și acum... când dragostea ta a fost distrusă... O să se transforme în crimă ? Și acuma vrei să te răzbuni. [...] nu te mai tângui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
faptelor comise de ea : Tu doar te-ai ghiftuit din crimele mele ! (V, p. 682). Cu o bruscă intuiție, Ionel o întreabă dacă ar fi în stare să-și omoare și copiii. Necruțătoare cu întreaga familie vinovată de comercializarea conștiinței, Marghioala decide tranșant : Trebuie să piară odraslele unei mame odioase ! (V, p. 685). Drept act suprem de răzbunare, își înjunghie ginerele și fata sub privirile soțului neputincios : Bine că ești de față, sub ochii tăi să piară urmașii sângelui tău. Să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
soțul pentru care a comis cândva o crimă se răzbună împotriva rivalei, ca și a propriilor copii, din dorința de a-i provoca cea mai mare suferință bărbatului infidel. Caracterul personajelor prezintă de asemenea destule similitudini : ca și eroina mitică, Marghioala este pătimașă, capabilă de orice excese în iubire, gelozie și ură ; ca și Iason, Ionel este un profitor interesat, dornic de putere. Și alte trăsături individuale se regăsesc în cele două lucrări dramatice, de pildă cunoștințele particulare ale protagonistei, aproape
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
când a spus că va ninge sau va ploua, Ionel nu o socotește magiciană, ci doar înzestrată cu o sensibilitate mai deosebită (III, p. 639). Chiar fără a o considera neapărat supranaturală, toți remarcă acuitatea ei perceptivă. Țiclete constată că Marghioala are vedere bună, vede luna când nu se vede pe cer (I, p. 614) și o numește Regina zăpezilor : aduci zăpezile, ce spui, aia se întâmplă (III, p. 640). Ulterior, el își amintește că avea o sensibilitate deosebită, simțurile ei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vedeai invizibilul... (V, p. 684). Romanița confirmă insolita capacitate de orientare a mamei : de-o lăsai în miezul pădurii, la miezul nopții, venea acasă cu ochii închiși... Parcă avea o busolă în cap (IV, p. 653). Cu calități senzoriale deosebite, Marghioala înregistrează și denunță toate anomaliile, fiind iritată mereu de mirosul porcilor, indiciu al corupției atotcuprinzătoare : Voi ați făcut combinatul ăsta, nu eu, porcăria asta !... Nu simțiți cum pute ? Mâlurile astea bălegăroase, care otrăvesc apele (III, p. 643). Se arată atentă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
abatere de la normă spre înfiorarea celor cu conștiința încărcată : Nimănui nu-i place să știe că există un ochi care l privește mereu (II, p. 632). Nu întâmplător, s-ar zice, privirea arzătoare îl caracterizează și pe mistrețul cu care Marghioala se identifică, sălbăticiunea gonind mândră și liberă, spre dezorientarea făpturilor de condiție inferioară, obișnuite cu mocirla din preajmă : El ne urmărește cu ochiul lui de fosfor... O să ne înecăm în lături, căutând să fugim de-aici, ca niște șobolani (III
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
veni în Grecia... Visa și ea o lume mai frumoasă, tu ! Crimele ei odioase nu erau pentru ăla... [...] Ci pentru ca să scape de lumea în care trăia, și să intre într-o altă lume, mai grozavă ! (IV, p. 661). Tot astfel, Marghioala și-a omorât primul bărbat nu atât din afecțiune pentru Ionel cât spre a se salva dintr-o situație dificilă și a se putea bucura de o existență tihnită, la adăpost de orice primejdii : Te săturaseși de viața pe-apucate
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vai/ Coboare să-i las netrebnicu-mi trai. În Ca frunza dudului din rai, unde acuza de nebunie planează mereu asupra eroinei, cei din jur iau în calcul eventualitatea ca ea să-și curme viața ca răspuns la înjosirile îndurate. Când Marghioala declară că mai grea pedeapsă decât cea pe care și-o va da singură nu există, Ionel ripostează : Vrei să mă șantajezi ? Că te vei sinucide ? (II, p. 629). Căderea femeii în râpă îl face pe Țiclete să se întrebe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
s ar face tărăboi și ne-ar face de râs [...] ți-ar da ție acea, cum să-i spun, detașare suverană... care ar transforma, exact, ar transforma mizeriile vieții tale mărunte, mediocritatea vieții tale în eroism (IV, p. 662-663). Moartea Marghioalei de propria mână pare dezirabilă, de vreme ce ar rupe toate legăturile și amanții ar fi liberi (IV, p. 662). Ionel se teme însă că un astfel de gest s-ar putea întoarce împotriva lor, căci această idee diabolică ar sugera un
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
schimb, ideea omorului camuflat în suicid îi surâde Didei : Ea chiar mi-a dat o idee ! Ce-ar fi de i-am da noi cu ceva în cap și-am zice că s-a sinucis ? (IV, p. 664). Mai târziu, Marghioala evocă posibilitatea de a-și lua viața la azil : Și dac-o să vreau acolo să scap de ... martirul ăsta prelungit de pomană ? Dacă acolo o să mă folosesc de libertatea mea cea mai sfântă, aceea de a-mi pune capăt zilelor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fără bătrânețe și viață fără de moarte, despre împăratul lipsit de odrasle, dornic să afle un leac de la un unchiaș dibaci din satul Delfi, care ar putea fi buricul pământului. Această călătorie până în centrul lumii este una de inițiere, consideră ginerele Marghioalei, iar moșneagul din basmul nostru este... destinul (I, p. 617). Evocarea oracolului chemat în ajutor spre a remedia sterilitatea asociază în chip neașteptat cele două creații dramatice atât de îndepărtate în timp. Anunțată de regele Creon că trebuie să plece
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
putând să-mi sfarme tot ce am chibzuit/ Zvârlindu-mă-n surghiun, mi-a dat să stau o zi,/ Și-n astă zi voi face morți din trei dușmani,/ Din tată, din copilă și din soțul meu. Acceptând internarea psihiatrică, Marghioala reclamă și ea o scurtă amânare (Bine, mă duc unde vreți voi... Dar mai dați-mi un răgaz de câteva ceasuri, să-mi iau lucrurile la care țin), rugăminte suspectată de Dida drept vicleșug (E șireată, vrea un răgaz de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
uimitor șuvoi de foc mistuitor și își străpunge copiii cu o lamă ascuțită. În chip analog, întrebată de Ionel dacă are de gând să-l incendieze, împreună cu fiica lor (O să-i dai foc, cum mi-ai da și mie ? !), fantoma Marghioalei îi urează bărbatului ca patul de nuntă să-i fie mistuit de flăcări (Să se aprindă patul în care o să te-ntinzi cu ea - V, p. 677). Ulterior, ea îi înjunghie pe Dida, ca și pe Romanița și pe Marian
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pedeapsa caselor regești. Medeea își face ultima apariție pe acoperișul palatului într-un car tras de doi șerpi înaripați ducând leșurile copiilor, mașinărie divină uzuală la Euripide. În universul lui Dumitru Radu Popescu în care eroicul alunecă mereu în derizoriu, Marghioala e ridicată încet de baloane colorate, ornamente pregătite pentru nunta Didei cu Ionel (V, p. 687). În Ca frunza dudului din rai, există și referințe mitologice incidentale, de pildă, în cazul orbului Cristofor dus în cărucior la cerșit de Liana
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în Grecia. Chiar și când apar, elementele miraculoase nu mai au același impact : în universul prozaic al lui Dumitru Radu Popescu unde mitul se degradează o dată cu lumea, zborul Medeei în carul cu șerpi după împlinirea răzbunării are corespondent în ascensiunea Marghioalei trasă de baloanele pregătite pentru nunta rivalei. Pe de altă parte, interdicțiile clasice nu mai funcționează. De pildă, omorurile pot fi acum reprezentate pe scenă : Eteocle și Polinice se sfâșie reciproc sub ochii spectatorilor lui Victor Eftimiu. Schimbările majore nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]