266 matches
-
mai bazal decât diavolul tasmanian și deci mai apropiat de lupul marsupial. Descrierile lupului marsupial variază, dovezile limitându-se la specimene de pui conservate, fosile, piei, fotografii și filmări alb negru ale acestuia în captivitate, precum și mărturii de pe teren. Lupul marsupial seamănă cu un câine mare, cu păr scurt, cu o coadă țeapănă, prelungită ușor din corp, precum cea a unui cangur. Mulți coloniști europeni l-au comparat cu o hienă, din cauza comportamentului și poziției neobișnuite. Blana sa galben-maro prezenta între
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
atingea între 100 și 130 cm, având o coadă de aproximativ . Cel mai mare specimen descoperit avea 290 cm de la nas la coadă. Adulții atingeau 60 cm până la umeri și cântăreau . Femela era mai mare decât masculul. Femela de lup marsupial avea o pungă cu patru mameloane, dar spre deosebire de alte marsupiale, acesta se deschidea către spatele trupului. Masculii aveau o pungă scrotală, unică între marsupialele austaliene, în care își retrăgeau scrotul. Lupul marsupial putea să-și deschidă fălcile până la neobișnuitul unghi
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
aproximativ . Cel mai mare specimen descoperit avea 290 cm de la nas la coadă. Adulții atingeau 60 cm până la umeri și cântăreau . Femela era mai mare decât masculul. Femela de lup marsupial avea o pungă cu patru mameloane, dar spre deosebire de alte marsupiale, acesta se deschidea către spatele trupului. Masculii aveau o pungă scrotală, unică între marsupialele austaliene, în care își retrăgeau scrotul. Lupul marsupial putea să-și deschidă fălcile până la neobișnuitul unghi de 120 de grade. Această capacitate poate fi văzută în
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
atingeau 60 cm până la umeri și cântăreau . Femela era mai mare decât masculul. Femela de lup marsupial avea o pungă cu patru mameloane, dar spre deosebire de alte marsupiale, acesta se deschidea către spatele trupului. Masculii aveau o pungă scrotală, unică între marsupialele austaliene, în care își retrăgeau scrotul. Lupul marsupial putea să-și deschidă fălcile până la neobișnuitul unghi de 120 de grade. Această capacitate poate fi văzută în filmul de scurt metraj alb negru al lui David Fleay, ce prezenta un lup
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
era mai mare decât masculul. Femela de lup marsupial avea o pungă cu patru mameloane, dar spre deosebire de alte marsupiale, acesta se deschidea către spatele trupului. Masculii aveau o pungă scrotală, unică între marsupialele austaliene, în care își retrăgeau scrotul. Lupul marsupial putea să-și deschidă fălcile până la neobișnuitul unghi de 120 de grade. Această capacitate poate fi văzută în filmul de scurt metraj alb negru al lui David Fleay, ce prezenta un lup marsupial într-o grădină zoologică în anul 1933
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
austaliene, în care își retrăgeau scrotul. Lupul marsupial putea să-și deschidă fălcile până la neobișnuitul unghi de 120 de grade. Această capacitate poate fi văzută în filmul de scurt metraj alb negru al lui David Fleay, ce prezenta un lup marsupial într-o grădină zoologică în anul 1933. Fălcile erau puternice și musculoase, conținând 46 de dinți. Urmele lupului marsupial puteau fi distinse de cele ale altor specii native sau introduse; spre deosebire de vulpi, pisici, câini, wombat sau diavoli tasmanieni, aceștia aveau
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
grade. Această capacitate poate fi văzută în filmul de scurt metraj alb negru al lui David Fleay, ce prezenta un lup marsupial într-o grădină zoologică în anul 1933. Fălcile erau puternice și musculoase, conținând 46 de dinți. Urmele lupului marsupial puteau fi distinse de cele ale altor specii native sau introduse; spre deosebire de vulpi, pisici, câini, wombat sau diavoli tasmanieni, aceștia aveau pernița din spate foarte mare, iar cele patru din față aranjate într-o linie aproape dreaptă. Membrele posterioare erau
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
puternic, alții ca având un miros vag, specific unui animal, iar unii au spus că nu avea niciun fel de miros. Din această cauză, s-a tras concluzia că, la fel ca ruda sa, diavolul tasmanian, e posibil ca lupul marsupial să fi emanat un miros atunci când era agitat. Lupul marsupial avea un mers țeapăn și oarecum ciudat, ceea ce nu-i permitea să fugă cu o viteză mare. Putea de asemenea să execute sărituri bipede, similare unui cangur, lucru demonstrat adesea
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
iar unii au spus că nu avea niciun fel de miros. Din această cauză, s-a tras concluzia că, la fel ca ruda sa, diavolul tasmanian, e posibil ca lupul marsupial să fi emanat un miros atunci când era agitat. Lupul marsupial avea un mers țeapăn și oarecum ciudat, ceea ce nu-i permitea să fugă cu o viteză mare. Putea de asemenea să execute sărituri bipede, similare unui cangur, lucru demonstrat adesea de exemplare captive. Guiler a presupus că acesta era o
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
unei tuse guturale (descrise ca „iip-yap”, „cai-iip” sau „hop-hop-hop”), probabil pentru a comunica cu ceilalți membri ai haitei. Producea, de asemenea, un sunet asemănător cu plânsul, probabil pentru identificarea la distanță. Se cunosc puține lucruri despre comportamentul sau habitatul lupului marsupial. S-au realizat câteva observații asupra exemplarelor din captivitate, dar cele despre viața din sălbăticie au fost făcute de oameni fără studii de specialitate. Majoritatea observațiilor au fost realizate în timpul zilei, în timp ce lupul marsupial era nocturn. Aceste observații, făcute în
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
lucruri despre comportamentul sau habitatul lupului marsupial. S-au realizat câteva observații asupra exemplarelor din captivitate, dar cele despre viața din sălbăticie au fost făcute de oameni fără studii de specialitate. Majoritatea observațiilor au fost realizate în timpul zilei, în timp ce lupul marsupial era nocturn. Aceste observații, făcute în secolul al XX-lea, ar putea fi atipice, din moment ce erau realizate asupra unei specii care era deja foarte aproape de a dispărea complet. E posibil ca unele caracteristici comportamentale să fi fost luate de la diavolul
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
Aceste observații, făcute în secolul al XX-lea, ar putea fi atipice, din moment ce erau realizate asupra unei specii care era deja foarte aproape de a dispărea complet. E posibil ca unele caracteristici comportamentale să fi fost luate de la diavolul tasmanian. Lupul marsupial trăia în pădurile uscate de eucalipt, în zonele umede și pajiștile din Australia continentală. Picturile rupestre ale indigenilor indică faptul că lupul marsupial trăia de-a lungul Australiei și Noii Guinee. Dovezi asupra existenței acestuia pe continent au venit de la
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
a dispărea complet. E posibil ca unele caracteristici comportamentale să fi fost luate de la diavolul tasmanian. Lupul marsupial trăia în pădurile uscate de eucalipt, în zonele umede și pajiștile din Australia continentală. Picturile rupestre ale indigenilor indică faptul că lupul marsupial trăia de-a lungul Australiei și Noii Guinee. Dovezi asupra existenței acestuia pe continent au venit de la o carcasă uscată de lup marsupial ce a fost descoperită într-o peșteră din Australia de Vest din 1990; prin datarea cu carbon
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
eucalipt, în zonele umede și pajiștile din Australia continentală. Picturile rupestre ale indigenilor indică faptul că lupul marsupial trăia de-a lungul Australiei și Noii Guinee. Dovezi asupra existenței acestuia pe continent au venit de la o carcasă uscată de lup marsupial ce a fost descoperită într-o peșteră din Australia de Vest din 1990; prin datarea cu carbon radioactiv s-a demonstrat că aceasta avea o vechime de 3.300 de ani. În Tasmania, prefera pădurile și terenurile necultivate, ce aveau
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
posibil și să fi fost folosit pe post de identificare. Animalul avea de obicei un teritoriu de , cu toate că se pare că acesta era împărțit cu alte grupuri; cele prea mari pentru a fi o familie erau uneori observate împreună. Lupul marsupial era un vânător nocturn și crepuscular, petrecând ziua în peșteri mici sau trunchiuri goale de copaci. Se retrăgea pe câmpuri și în păduri pentru adăpost pe timp de zi și vâna în teren deschis noaptea. Unii martori au observat că
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
statura de adult. Puii nou-născuți erau orbi și lipsiți de păr, dar până să părăsească marsupiul deschideau ochii și se acopereau cu blană. După aceasta, până deveneau destul de dezvoltați să asiste la vânătoare, rămâneau în vizuină, cât femelele vânau. Lupul marsupial s-a reprodus cu succes în captivitate doar o singură dată, în Grădina Zoologică din Melbourne, în 1899. Speranța de viață în sălbăticie era de cinci-șapte ani, cu toate că exemplarele captive au trăit și nouă ani. Lupul marsupial era carnivor. Stomacul
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
femelele vânau. Lupul marsupial s-a reprodus cu succes în captivitate doar o singură dată, în Grădina Zoologică din Melbourne, în 1899. Speranța de viață în sălbăticie era de cinci-șapte ani, cu toate că exemplarele captive au trăit și nouă ani. Lupul marsupial era carnivor. Stomacul era muscular cu abilitatea de a se destinde pentru a-i permite să mănânce cantități mari de hrană deodată, probabil o adaptare pentru perioadele lungi când aceasta era rară. Analiza scheletului și comportamentului din captivitate sugerează că
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
se hrănea cu diferite specii de cangur și wombat, păsări și animale mici precum potorouși sau oposumi. O pradă favorită era, posibil, cândva comunul emu tasmanian. Această specie era o pasăre mare, incapabilă să zboare, ce împărțea habitatul cu lupul marsupial; a fost vânată excesiv, ceea ce a dus la extincția sa în 1850, fiind posibil în raport direct cu declinul numărului de lupi marsupiali. Pasărea era vânată și de câinii dingo și vulpi. De-a lungul secolului al XX-lea, lupul
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
comunul emu tasmanian. Această specie era o pasăre mare, incapabilă să zboare, ce împărțea habitatul cu lupul marsupial; a fost vânată excesiv, ceea ce a dus la extincția sa în 1850, fiind posibil în raport direct cu declinul numărului de lupi marsupiali. Pasărea era vânată și de câinii dingo și vulpi. De-a lungul secolului al XX-lea, lupul marsupial a fost descris ca fiind un băutor de sânge, dar nu există mărturii clare legate de această trăsătură; popularitatea poveștii pare să
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
a fost vânată excesiv, ceea ce a dus la extincția sa în 1850, fiind posibil în raport direct cu declinul numărului de lupi marsupiali. Pasărea era vânată și de câinii dingo și vulpi. De-a lungul secolului al XX-lea, lupul marsupial a fost descris ca fiind un băutor de sânge, dar nu există mărturii clare legate de această trăsătură; popularitatea poveștii pare să fi fost cauzată de o singură întâmplare. Coloniștii europeni credeau că lupul marsupial se hrănea cu oile fermierilor
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
secolului al XX-lea, lupul marsupial a fost descris ca fiind un băutor de sânge, dar nu există mărturii clare legate de această trăsătură; popularitatea poveștii pare să fi fost cauzată de o singură întâmplare. Coloniștii europeni credeau că lupul marsupial se hrănea cu oile fermierilor. Bazându-se pe lipsa unor mărturii credibile, Robert Paddle sugerează că această trăsătură este posibil să fi fost exagerată, considerând că lupul marsupial era folosit doar ca o scuză convenabilă pentru lipsa de grijă a
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
fi fost cauzată de o singură întâmplare. Coloniștii europeni credeau că lupul marsupial se hrănea cu oile fermierilor. Bazându-se pe lipsa unor mărturii credibile, Robert Paddle sugerează că această trăsătură este posibil să fi fost exagerată, considerând că lupul marsupial era folosit doar ca o scuză convenabilă pentru lipsa de grijă a fermierilor, iar această imagine de ucigaș de păsări de curte a rămas întipărită în mintea oamenilor din cauza unei fotografii realizate de Henry Burrell în 1921. În captivitate, aceștia
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
mintea oamenilor din cauza unei fotografii realizate de Henry Burrell în 1921. În captivitate, aceștia erau hrăniți cu o varietate de mâncăruri, inclusiv iepuri și canguri morți, precum și carne de vacă, oaie, cal și păsări de curte. Se crede că lupul marsupial a dispărut aproape complet din Australia acum 2.000 de ani și posibil mai devreme din Noua Guinee. Extincția totală este pusă pe seama competiției față de indigeni și câinii dingo. Există totuși dubii referitoare la impactul câinelui dingo, din moment ce cele două
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
posibil mai devreme din Noua Guinee. Extincția totală este pusă pe seama competiției față de indigeni și câinii dingo. Există totuși dubii referitoare la impactul câinelui dingo, din moment ce cele două specii nu erau în competiție directă, câinele dingo vânând ziua, iar lupul marsupial, noaptea. Lupul marsupial era de asemenea mai puternic, având un avantaj în cazul unei întâlniri între cei doi. Studiile recente au arătat că, deși câinele dingo avea o mușcătură mai slabă, craniul său putea rezista unei presiuni mai mari, ceea ce
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
din Noua Guinee. Extincția totală este pusă pe seama competiției față de indigeni și câinii dingo. Există totuși dubii referitoare la impactul câinelui dingo, din moment ce cele două specii nu erau în competiție directă, câinele dingo vânând ziua, iar lupul marsupial, noaptea. Lupul marsupial era de asemenea mai puternic, având un avantaj în cazul unei întâlniri între cei doi. Studiile recente au arătat că, deși câinele dingo avea o mușcătură mai slabă, craniul său putea rezista unei presiuni mai mari, ceea ce-i permitea să
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]