223 matches
-
Mauriac, Vignaux, Borne, Sturzo au jucat un rol determinant. Acest angajament a fost susținut de publicarea manifestelor care au eșuat, ca și alte multe apeluri către conștiința creștină, cum ar fi: "Un strigăt de alarmă al catolicilor francezi în favoarea Spaniei martire", în "L'Aube" din 5 februarie 1937, sau "Pentru poporul basc", publicat după bombardamentele de la Durango și de la Guernica, mai întîi în "La Dépêche" în Toulouse la 7 mai 1937, apoi în "L'Aube" și în "La Croix"29. În fața
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
evreilor, se distinge prin faptul că sacrificiul exaltat privește mai întâi persoana martirului și anturajul său apropiat. Martirii moderni ucid și se ucid în numele credinței lor. Celălalt punct de semnalat, fără a aluneca totuși în apropieri simpliste, este apariția femeilor martire în Evul Mediu, în mediile cruciate și printre evreii victime ale atacurilor acestora. La fel se întâmplă cu martirele musulmane de astăzi. Aceste câteva evocări vor fi suficiente pentru a respinge ideea, frecvent repetată astăzi, privind caracterul fie absolut nou
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ucid și se ucid în numele credinței lor. Celălalt punct de semnalat, fără a aluneca totuși în apropieri simpliste, este apariția femeilor martire în Evul Mediu, în mediile cruciate și printre evreii victime ale atacurilor acestora. La fel se întâmplă cu martirele musulmane de astăzi. Aceste câteva evocări vor fi suficiente pentru a respinge ideea, frecvent repetată astăzi, privind caracterul fie absolut nou, fie tipic musulman al anumitor fenomene contemporane. Portița de scăpare spre un dincolo mai blând rămâne o tentație în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și, într-o mai mică măsură, poezia martirologică și de persecuție mai degrabă ca pe niște documente de arhivă, uitând că însuși realismul care le caracteriza ținea tot de o formă stilistică. Pe de altă parte, prezența importantă a femeilor martire căsătorite și însărcinate în această literatură atestă existența unui ideal feminin în opoziție cu fecioarele sfinte și martirele creștine. Efectele artistice pe care și le permit poeții și prozatorii nu înseamnă că aceștia inventează din nimic evenimentele al căror aspect
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
arhivă, uitând că însuși realismul care le caracteriza ținea tot de o formă stilistică. Pe de altă parte, prezența importantă a femeilor martire căsătorite și însărcinate în această literatură atestă existența unui ideal feminin în opoziție cu fecioarele sfinte și martirele creștine. Efectele artistice pe care și le permit poeții și prozatorii nu înseamnă că aceștia inventează din nimic evenimentele al căror aspect dramatic îl descriu. Ei doar evidențiază anumite aspecte mai mult decât altele, pentru a-și transmite mesajul. Poezia
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în căutare; celibatară; chinuită; cimitir; compasiune; compătimire; copil; cumnată; deces, soț; depresie; despărțire; despărțită; divorțată; doamnă; dor; familie; farmece; femeie îndurerată; femeie liberă; frică; frustrată; gol; greu; greutate; grijă; împăcare; împlinire; îndoiată; îndoliată; înmormîntare; înspăimîntare; lacrimă; lanț; liberă, singură; lipsă; martiră; măritată; melancolie; milă; mireasă; mititica; moartă; muiere; de mult; nasol de ea; nașpa; neajutorată; nefericire; nemăritată; neprotejare; niciodată; nirvana; om; orfan; păcat; părăsit; părăsită; pedeapsă; plictisită; pribeag; proaspătă; problemă; puternică; rană; rău; fără rost; săraca!; scăpare; simpatie; soacră; soartă; solitară
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
la locul și timpul debutului narațiunii. Pe fundalul jefuirii și incendierii Constantinopolei de mâna cruciaților, anvangărzi ale lui Anticrist, Baudolino își încredințează lunga pătimire cronicarului bizantin Nicetas. Cel ce, la rândul său, deplânge decăzuta capitală a imperiului; ("fecioara, târfa și martira") unde bântuie acum hidromanții, necrofilii, necromanții. Însuși regele Andronic ajunge să fie un fel de Nero creștin. Grandoare și decadență, atrocități, șarlatanii, simonie, farsa multiplicării relicvelor, miracolistică de bazar teatral, felurite mașini și mecanisme cu abur, de creat vid sau
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
noi, a testimoniare, se non altro, una moralità di ordine superiore, iar în încheiere versurile lui Fazio degli Uberti: e io son sol colui che la mia mente / porto vestită d'una veste nera / în segno di dolore e di martire, Salvatore Quasimodo, 1999, op. cît., p. 9. 249 Dopo Leopardi, infatti, la poesia italiană ha dovuto tutto rifare e ancoră oggi è în cammino. Un richiamo alla tradizione (...) è qualcosa di più profondo di una discesa inerme în alcune forme
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
semn bun; însă a ignora sau a uita pur și simplu că d-na Alina Mungiu-Pippidi, indiferent de fotoliul din care se produce, este, între altele, autoarea Evangheliștilor, ba a mai și preface-o, după toate, într-un fel de martiră a democrației și a "drepturilor omului", reprezintă, credem, cel puțin o imprudență și o dezertare morală...132. Am preferat să aduc în discuție acest caz și nu altele, cum ar fi producția Codul lui Da Vinci sau Patimile lui Mell
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
cu Geta, nu fii capsoman. Și nu mai zice de garoafe că Îți pun masa În cap. Gata cu Genericul, le-a trecut vremea. Ce faci, mă, fără Geta, ea te spală, ea te calcă, ea te hrănește ca o martiră! Ar merita statuie. Și Sofica la fel. Și a mea, evident, fiecare cu statuia ei. Gicu nu se mai poate abține Și izbucnește În râs. Sfânta Geta, așa este, confirm. Ce să facă Și ea, săraca, cu un așa păcătos
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și ca sufletu-ți senin. O, nu știi cât e de dulce, de duios și de divin De-a te pierde-n ochii-aceștia străluciți în lacrimi grele. {EminescuOpIV 38} O surâzi, surâzi odată! Să te pot vedea... o sântă, O martiră ce surâde printr-a lumei dor și chin, Pe când ochiul ei cel dulce și de lacrimi încă plin Se ridică pentru-o rugă cătră bolta înstelată. Ai surîs?!... O! ești frumoasă... înger ești din paradis Și mă tem privind la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-ți, nălțarea-ți și pieirea-ți. Eu cred că tot ce este menit de a fi mare Să-și înnăsprească trebue superba rădăcină Prin viscole turbate, prin arșiță și-ngheț. {EminescuOpIV 65} Mai tare e-acea stâncă, ce a trecut martiră Prin vijelii mai multe. Popoarele barbare Ce-au cotropit Românii sunt vijelii mărețe, Turbate, mândre, aspre ca orice vijelie, Dară și trecătoare ca ele. Iar stejarul Poporului meu tare ridică și-azi în vânturi Întunecata-i frunte și proaspăta lui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pentru ca el să se-mbogățească? Sărmană față palidă de Madonă! Câte lacrimi te-or fi brăzdat până ce te-a cuprins sicriul, până ce ai murit și te-ai înturnat în pacea neființei din care ieșiseși. Și cine-ți va plăti ție, martiră a capitalului; degetele tale rănite, plămânii tăi asfixiați, foamea, frigul, mizeria, cine a ști în lume că tu ai suferit, că ai esistat măcar? Naștere și moarte au trecut fără de urmă, puteai trăi bine și rău: tot atâta amintire, adică
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de acțiune. Uciderea lui Camille creează un al doilea pericol pentru Horace, care riscă să fie condamnat ca ucigaș al surorii sale, când tocmai scăpase din primul pericol, în lupta împotriva Curiaților. Corneille face aceeași constatare pentru Theodora, fecioară și martiră (Théodore, vierge et martyre), unde eroina se oferă martiriului, după ce a scăpat de prostituție. Se poate totuși măsura, într-o piesă ca cea care se inspiră din Istoria Sfântă, ca Misterele medievale, diferența de compoziție dintre mister, care prezenta în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îmbogățesc literatura primei jumătăți a Marelui Secol. De aceea își împrumută el exemplele exclusiv din teatrul lui Corneille, unde eroii, îndrăgostiți de sublim, sacrifică totul "gloriei" lor62. Citând Horațiu și Cidul, Nicole se oprește în special la Theodora, fecioară și martiră. Caracterul edificator al piesei lui Corneille nu este, după părerea lui, decât aparent, căci eroina nu este înzestrată cu smerenie. Pentru Nicole, care vorbește în numele jansenismului, virtuțile creștinești nu ar trebui utilizate în teatru, căci adevăratul creștin este un om
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Scédase este împrumutat din Plutarh. Doi tineri orășeni, veniți din Sparta, le violează pe fiicele țăranului Scédase care le-a oferit ospitalitate, apoi aruncă trupul acestuia într-un puț. Corneille face aici aluzie la propria lui tragedie, Theodora fecioară și martiră care cunoaște, în 1645, un usturător eșec. 56 "O Doamne! ce chin îngrozitor! Astă jignire tatălui meu e adresată, De al Ximenei tată ofensator!" (n.tr.) 57 "Eteocle: Și unul și celălalt o ură de moarte ne purtăm: Dar, Creon
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
clipa aceea, el se repezi la țigancă, o înșfăcă de păr și o trânti de pe rampă jos pe podea, călcând-o în picioare. - Marcule, mă omori, gemea țiganca, fără să încerce măcar să se apere. Pe chipul ei se citea resemnarea martirei în fața destinului implacabil. Căutai mâna Laurei. Plânsul ei îmi dădu puterea s-o conduc spre ușă, de unde am putut să-l mai văd pe Marcu, cum se izbește în cap cu o halbă care se sparge fărâme și cum șiroaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-i era imposibil să aprecieze ceva atât de sofisticat și exotic. După cum a zis el: — Eu sunt un om simplu. Până la treizeci și cinci de ani nu am mâncat nici măcar bezele. Mama a mâncat și ea nițel, dar cu un aer de martiră întipărit pe chip. Mesajul pe care îl transmitea foarte clar era că e un păcat să arunci mâncare comestibilă. Chiar dacă mâncarea are un gust groaznic. Așa că mama a mâncat. Atitudinea ei părea a fi că suntem puși pe pământ ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că toate canalele aveau nevoie să se simtă libere și neconstrânse m-au făcut să suspectez faptul că purtatul chiloților nu se afla prea sus pe lista de priorități a Annei. Am strâns grămada de chiloți cu un oftat de martiră. Capitolul treisprezecetc "Capitolul treisprezece" În seara aia mă întâlneam cu Laura să bem ceva. Ar trebui să dau mai multe detalii. Eu, Laura și Judy am fost împreună la facultate. Și de-atunci am rămas prietene. Judy locuia în Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la fel ca praful de cornizele din casele lor. Așa că, vedeți voi, chiar Înainte de a fi destul de mare pentru a Înțelege ce Înseamnă să fii femeie, Înțelesesem că lumea femeilor e Împărțită În două: pe de o parte, mamele adevărate, martire Într-ale coptului de plăcinte cu mere, vajnici paznici ai mașinii de spălat cu două cuve, iar pe de altă parte, celălalt fel de femei. La vârsta de treizeci și cinci de ani, știu exact cărei categorii Îi aparțin și cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ne dăm Îndărăt, camarazi ! Să ne luptăm cu diavolul ! Trupurile noastre nu sunt decât trupuri ! Să nu le cruțăm ! Pentru că trebuie negre‑ șit să murim, să murim ca să trăim !ă”174. Ne putem lesne imagina că, pentru cei de față, martira‑ jul creștinilor era o priveliște nemaiîntâlnită : „Unul țipa și declara cu glas tare că nu vrea să jertfească idolilor, pe când al doilea striga : «sunt creștin !ă și era mândru că poate mărturisi numele Mântuitorului și, În sfârșit, al treilea Spiritualitate
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Aceleași memorii oferă detalii despre înfățișarea viitoarei curtezane regale:„Fața sa era atât de cunoscută, încât nu mai este nevoie să o descriem; a fost descrisă ca fiind imaginea creștină a lui Venus a Franței. Ochii săi, albaștrii ca ochii martirelor virgine, erau arareori văzuți; zâmbetul era grațios; deși avea o gură mare, cei care au iubit-o au admirat-o, dar rivalii săi, și Bussy, ecoul geloziei întruchipate, au pus acest lucru pe seama danturii neregulate; era fragilă, însă elegantă și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
infiorata di Noto52. Dar flori n-am văzut atunci, ci multe biserici, prea multe, zicea Marco... chiesa di San Francesco, del Santisimo Crocifisso, di Santa Maria del Carmelo, del Santissimo Salvatore, di San Domenico, di Santa Chiara, di San Pietro Martire, di San Michele Arcangelo, di San Egidio Vescovo, di Montevergine, di San Francesco d'Assisi o dell' Immacolata, di Sant'Agata, di Sant'Andrea Apostolo, di Sant'Antonio Abate, di Santa Caterina, di Santa Maria del Gesù, di Santa Maria
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Munții Carpați și rolul jucat de aceștia în lupta dintre români și unguri. Carpații sînt prezentați aici nu atît ca o barieră geografică, cît drept o coloană vertebrală a majorității românești de pe marile versante ale lanțului muntos. Serbia eroică și martiră (Vălenii de Munte, 1915) oferă splendide imagini de evocare istorică ale luptei pentru supraviețuire a vecinei de la apus a României. În Popoare turanice parazite (Vălenii de Munte, 1915), Iorga oferă o imagine deloc măgulitoare a "popoarelor turanice parazite": ungurii, turcii
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de dorință, dorința de dragoste, de o viață fericită. Dar acum, în uimirea ei, se încruntă, și se întoarse din nou la Ben. — N-am fost niciodată îndeajuns de bună pentru el. — Sunt convins că ai fost o sfântă, o martiră. — Nu, am fost rea. — Bine, consideră-te rea dacă-ți face plăcere. Dar orice-ar fi fost, s-a terminat. În acele clipe mi-a apărut atât de nevinovată, precum apăreau, probabil, fecioarele închise în mănăstiri, în ochii oamenilor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]