2,194 matches
-
ele. Și ele rămân așa, într-o rezistență taciturnă și încăpățânată, hrănindu-se din secrete nevinovate și dintr-o imaginație care umple oglinzile caselor și tăcerile nopților. Viețile din jur, în care câte unul mai filosofează aiurea - după manualul de marxism, se înțelege - sunt despre lucruri mici. Feluri de mâncare, așezarea la rostul fiecăruia, el mașină, ea casă, escapade la iarbă verde și câte-o dragoste tovărășească, fără multă poezie. Un șoc mult absorbit în sine le însoțește pe fiecare din
Exerciții de fericire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2505_a_3830]
-
să umple un uriaș orizont de așteptare, acea avidă curiozitate postdecembristă față de valori de care studențimea fusese privată pînă în 1989. Îl priveam cu toții ca pe un inițiat a cărui menire era să rupă plafonul de prostie dogmatică pe care marxismul îl așezase peste mințile profesorilor noștri. Mai mult, aura de discipol al lui Noica îi împrumuta un rang aparte de ființă hibridă, căci, pe de o parte, Vasile Dem era un hirotonit ce fusese uns chiar de recunoașterea maestrului, dar
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
lui Leonid Dragomir, hrănită din nostalgia fostului student căruia amintirea cursurilor de odinioară îl îndeamnă să recitească cărțile profesorului, este rememorarea unei cariere: Vasile Dem își povestește viața și își comentează cărțile, neocolind concesiile făcute cenzurii sau împrumuturile inutile din marxismul epocii. Dacă volumul are o lacună, ea stă în ecranarea excesivă cu care profesorul răspunde la întrebări. E ca și cum exercițiul psihoterapiei i-a insuflat nevoia de a se ascunde în spatele unor afirmații neutre, de aceea cititorul rămîne cu convingerea că
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
angajare... - O nouă "trădare a cărturarilor", cum s-a spus... - ...o supunere a căutării adevărului la ilustrarea unei ideologii, - ceea ce este, oarecum, acea "trădare a cărturarilor". - Pentru că vorbim despre comunism și despre stînga și angajarea de stînga, cum apreciați situația marxismului în domeniul criticii literare? - Există niște grupuri care continuă orientarea marxista, - dar ele sînt atît de departe de realitatea comunismului, încît trăiesc că într-un fel de nor, și pot continua să-și apere utopiile. Așa ceva se întîmplă în Anglia
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
nu mi se pare că astăzi pot fi menținute multe iluzii de acest gen... În critică literară, nu cred că au existat opere importante de critică literară marxista în acești ultimi ani, dar, la urma urmelor, ea poate continua, căci marxismul nu se epuizează în comunismul așa cum l-am cunoscut; marxismul e un determinism, un mod de a explica faptele culturale prin condiții economice și sociale care, sistematizate la extrem, se adeveresc a fi false, dar care conțin o parte de
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
iluzii de acest gen... În critică literară, nu cred că au existat opere importante de critică literară marxista în acești ultimi ani, dar, la urma urmelor, ea poate continua, căci marxismul nu se epuizează în comunismul așa cum l-am cunoscut; marxismul e un determinism, un mod de a explica faptele culturale prin condiții economice și sociale care, sistematizate la extrem, se adeveresc a fi false, dar care conțin o parte de adevăr; deci, nu e deloc imposibil să se scrie noi
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
din text o lume și, obligîndu-te, într-un fel, să citești lumea, te dispensează, în alt fel, să o iei în serios. Fiind vorba de Marx, această "neseriozitate" devine extrem de riscantă. Derrida se consideră pe sine un "moștenitor îndoliat al marxismului". Autocaracterizarea este ea însăși echivocă: să poarte comentatorul doliul cuvenit după cineva apropiat și drag? Să fie el conștient că marxismul a murit? Dacă citim cartea la care mă refer, răspunsul pare să fie cel dintîi. Căci, pentru Derrida, marxismul
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
serios. Fiind vorba de Marx, această "neseriozitate" devine extrem de riscantă. Derrida se consideră pe sine un "moștenitor îndoliat al marxismului". Autocaracterizarea este ea însăși echivocă: să poarte comentatorul doliul cuvenit după cineva apropiat și drag? Să fie el conștient că marxismul a murit? Dacă citim cartea la care mă refer, răspunsul pare să fie cel dintîi. Căci, pentru Derrida, marxismul nu numai n-a murit, dar nici nu va muri vreodată. "La fel ca în Hamlet, prințul unui stat putred, scrie
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
marxismului". Autocaracterizarea este ea însăși echivocă: să poarte comentatorul doliul cuvenit după cineva apropiat și drag? Să fie el conștient că marxismul a murit? Dacă citim cartea la care mă refer, răspunsul pare să fie cel dintîi. Căci, pentru Derrida, marxismul nu numai n-a murit, dar nici nu va muri vreodată. "La fel ca în Hamlet, prințul unui stat putred, scrie Derrida, totul începe cu apariția spectrului. Mai exact, cu așteptarea acestei apariții [...] Strigoiul va veni. Ar fi cu neputință
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
e viu sau mort", observă Derrida. Dincolo de jocul acesta de cuvinte, frivol în context, trebuie spus că toată vorbăria gongorică a eseistului ascunde cîteva presupoziții (și de natură sentimentală, nu doar ideologică) destul de limpezi. Cea dintîi este tocmai aceea că marxismul n-a murit și nu poate muri. Ludicele referințe la Shakespeare, intertextualizarea permanentă, încît uiți care anume cortină se ridică și peste care scenă, a castelului Elsinor sau a Europei, în plin elisabetism sau în plin victorianism, toate acestea nu
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
toate acestea nu ne pot opri să descifrăm, ca într-o orație funebră, imensul regret mai degrabă decît palinodia. Revenirea lui Marx înseamnă și revenirea la Marx. A-l citi și reciti, iată esențialul. Derrida nu pare a-și regreta marxismele de odinioară. Din contra, elaborează cea mai sofisticată metaforă politologică din cîte am citit pentru a ne sugera tinerețea fără de bătrînețe și viața fără de moarte a marxismului. A doua presupoziție este mai bătrînă decît Derrida și generația lui de marxiști
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
A-l citi și reciti, iată esențialul. Derrida nu pare a-și regreta marxismele de odinioară. Din contra, elaborează cea mai sofisticată metaforă politologică din cîte am citit pentru a ne sugera tinerețea fără de bătrînețe și viața fără de moarte a marxismului. A doua presupoziție este mai bătrînă decît Derrida și generația lui de marxiști fericiți care încearcă astăzi să ne convingă că s-a opus din răsputeri "marxismului sau comunismului de fapt (Uniunea Sovietică, Internaționala partidelor comuniste și tot ce decurgea
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
citit pentru a ne sugera tinerețea fără de bătrînețe și viața fără de moarte a marxismului. A doua presupoziție este mai bătrînă decît Derrida și generația lui de marxiști fericiți care încearcă astăzi să ne convingă că s-a opus din răsputeri "marxismului sau comunismului de fapt (Uniunea Sovietică, Internaționala partidelor comuniste și tot ce decurgea de aici, adică multe, multe lucruri...), dar care cel puțin înțelegea să nu o facă niciodată în virtutea unor motivații conservatoare sau reacționare, și nici măcar în virtutea pozițiilor de
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
dreapta moderată sau republicană". Ei da! Cel puțin (am subliniat dinadins, ca și cum ar exista un cel mult în această logică precară, conform căreia poți fi în același timp marxist și antimarxist, sau în această arhisubtilă filosofie socială care nu confundă marxismul și comunismul și consideră că poate exista ceva mai reacționar decît marxismul însuși. Presupoziția cu pricina este că marxismul își trage vitalitatea lui spectrală din putreziciunea capitalismului. Comparația explicită cu Hamlet ("E ceva putred în Danemarca") nu ne lasă nici o
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
ar exista un cel mult în această logică precară, conform căreia poți fi în același timp marxist și antimarxist, sau în această arhisubtilă filosofie socială care nu confundă marxismul și comunismul și consideră că poate exista ceva mai reacționar decît marxismul însuși. Presupoziția cu pricina este că marxismul își trage vitalitatea lui spectrală din putreziciunea capitalismului. Comparația explicită cu Hamlet ("E ceva putred în Danemarca") nu ne lasă nici o îndoială în această privință. Derrida pariază, cu sfîntă inocență, în ultimul deceniu
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
logică precară, conform căreia poți fi în același timp marxist și antimarxist, sau în această arhisubtilă filosofie socială care nu confundă marxismul și comunismul și consideră că poate exista ceva mai reacționar decît marxismul însuși. Presupoziția cu pricina este că marxismul își trage vitalitatea lui spectrală din putreziciunea capitalismului. Comparația explicită cu Hamlet ("E ceva putred în Danemarca") nu ne lasă nici o îndoială în această privință. Derrida pariază, cu sfîntă inocență, în ultimul deceniu al secolului XX, pe documentația lui Marx
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
determină după părerea Dv. apartenența unui scriitor la un anumit orizont cultural și cum se poate integra într-o societate ostilă? Întrebarea Dv. mă trimite cu gîndul la raportul dintre determinism și libertate. Nu mă refer la doctrinele deterministe cunoscute: marxismul (primatul condițiilor sociale și economice), darwinismul social (primatul biologic și al rasei) sau naturalismul cultural inspirat de Nietzche și Freud (voința de putere sau inconștientul). Determinismul care a marcat existența mea a fost spațial și temporal. M-am născut în
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
Literatura franceză a trecut în ultimul secol prin mai multe curente artistice. Înainte de război suprarealismul revoluționar, după război, "literautra și autorul angajat" au împărțit scriitorii în două tabere distincte: cei de stînga-comunistă, majoritară și cei de centru-dreapta, minoritară. A urmat marxismul, freudismul, structuralismul, destructuralismul, modernismul, "noul roman", postmodernismul și odată cu "sfîrșitul utopiilor" s-a revenit (anii '80) la o literatură ce a acumulat și distilat toate aceste "isme". S-a redescoperit epicul, personajul și s-a renunțat la solipsismul anterior; chiar
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
război mondial, mai ales. Desprinderea literaturii de imanentismul realist al conștiinței, în care, între noi și lucrurile din afara conștiinței umane ar fi existat niște intermediari fizici, gen còpii, clișee, ce asigurau legătura dintre gîndire și materialitatea existenței. Deși influențat de marxism, - pînă la un punct, - existențialismul de-materializează în chip husserlian existența, de unde, la existențialiști, ideea fundamentală de libertate a spiritului, de responsabilitate, de spirit activ asupra realităților fizice; de unde și conștiința, revoluționară, ce a decurs din teoria aceasta precum și gherilele
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
y a de liberté que dans une situation qui n'existe elle-même que par la liberté. Nu există libertate decît într-o situație ce nu există nici ea decît datorită libertății... (L'Etre et le néant, J.P. Sartre). Paradox indiferent marxismului, libertatea fiind oricum sacrificată. * Platon, Théetéte. Trebuie, așadar, să le-o spunem oamenilor pe-a dreaptă: și anume că sînt cu atît mai adevărat ceea ce ei nici nu cred că ar putea fi, cu cît cred că ei sînt, fără a
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
marxistă". Răspunsul lui Sîrbu: "...este în orice caz morală". Pentru că n-a vrut să abdice de la conduita morală a fost destituit împreună cu profesorii săi, iar la "dosarul" lui a apărut, prin falsificarea răspunsului, incriminarea: "A afirmat în plină ședință că marxismul nu e moral"". Interesant este tipul de luciditate pe care-l cultivă I.D. Sîrbu. Grație lucidității, el accede la libertatea interioară care e pîrghia principală a supraviețuirii într-un regim concentraționar. Să ne oprim acum asupra altor două aspecte ale
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
chinezi, burghezia este mai periculoasă decît burghezia din capitalism ca o clasă veche în mersul dialecticii istorice... Apropo, folosind acest termen acum desuet, mă gîndesc la filozoful european al cărui nume nu-l mai cunosc și care spunea, citez, că marxismul este ceva prea subtil și prea fin ca să fie dat pe mîna comuniștilor... Formidabil, așa-i! Numai atunci, cînd comuniștii se află la putere și în lipsă de altceva, ca paradox... Închei citatul. Revin la cei doi. Care mai spun
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
poporanismului de către Stere modelul rusesc n-a fost narodnicismul ci ideologi liberali ca Struve, Tugan, Baranovski. Și aceștia, împreună cu Stere, Haret, Take Ionescu, chiar Gherea în Neoiobăgia, "se regăsesc pe aceleași poziții, luptînd în același timp contra oligarhiei și a marxismului revoluționar". Constat că am acordat poate prea mult spațiu celor două studii despre junimism și populism (dar aceste teme m-au preocupat și încă mă mai preocupă), nedreptățind, astfel, pe celelalte, cu deosebire cele, importante, despre Eliade și Cioran. Dar
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
abordată în totalitatea sa? Nu, eu nu refuz explicația. Din contră, cer lumii să îmi explice (oarecum) ce fac. Evident, operele mele, ca ale multora, sunt atât de complexe, încât nu pot fi luate drept ilustrații la teorii deja elaborate (marxism, psihanaliză etc.). Ele caută, din contră, să arate necesitatea altor cercetări, să o provoace, apelând la o nouă sociologie, la o nouă economie, la o nouă psihanaliză, la o nouă Istorie, fapt care a derutat specialiștii poate prea înțepeniți în
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
scrie, nu fiindcă n-ar fi fost libere, ci fiindcă puterea de pătrundere a talentului lor era mult mai redusă. Așa-i viața. Așa-i arta..." mai spuneam amintind și păcatele prozatorului ce-și căuta mereu un sprijin ideologic, ba marxismul, când se mai afla în țară, ba creștinismul și misticismul, după ce se exilase în occident. Nu se poate zice, prin urmare, că Petru Dumitriu era sau este, în morală, în existența cotidiană, un virtuos. Nici gând. Cunosc atâți virtuoși... Dar
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]