244 matches
-
privind „blestemul locului”, considerațiile lui Fundoianu din prefața la Imagini și cărți din Franța privind „coitul prea excesiv” al culturii franceze asupra culturii române și statutul de colonie franceză al celei din urmă, complexele similare ale tînărului Eugen Ionescu și masochismul identitar extremist al „furiosului” Emil Cioran din Schimbarea la față a României fac parte din aceeași serie. La fel - rupturile intervenite după 1925 între avangardiștii de la Contimporanul și grupările mai radicale, încercările de a „evada” spre centrele de validare europene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și răutăcioasă care avusese primul ei copil la patruzeci de ani, nu ca ea, care la douăzeci și cinci o avea deja pe Camilla. Femeia aceasta se bucurase de viață, așteptase până la ultimul ovul și bine făcuse. Cine știe cine era. — De ce au europenii masochismul ăsta? scârțâi mai departe cinica. Merg În vacanță În locuri unde se lipește de tine. Mizeria nu e pitorească, e oribilă. E mult mai bine În Polinezia, acolo nu există sărmani. Sau măcar În Bermude, chiar dacă acum nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Ungaria fusese un medic veterinar respectat, dar că în America nu i s-a permis să-și practice meseria. Avea de spus numai lucruri amare despre libertatea din America. Considera că este iluzorie. Într-un ultim fandango de paranoia și masochism, Szombathy își încheiase biletul cu o aluzie la faptul că știa cum să vindece cancerul. Doctorii americani au râs de el, susținea Szombathy, ori de câte ori încercase să le spună cum. Atâta despre Szombathy. Cât despre camera în care m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
alta. Scriitorul (fii atent aici!) este obligat de propria pasiune nestăvilită - o percepe de foarte multe ori ca pe un cuțit care i se înfige în coaste, dar nu este o senzație dureroasă sau înspăimântătoare ci una extrem de plăcută, iată masochismul de tip literar - să se așeze la birou și să gândească. Va inventa personaje stranii sau obișnuite, va creiona scenarii mai mult sau mai puțin absurde, va întocmi fișe ale fiecărui personaj pentru a nu uita detaliile importante, va concepe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a popularității mass-media: nu neapărat înțelegerea mai bună a realității, posibilitatea de control asupra guvernării, ci un instrument compensatoriu al neputinței. Imaginea oferită de mass-media este o dramatizare a dificultăților tranziției, transformându-le în culpe morale, un cadru pentru un masochism colectiv. În condițiile în care o intervenție reală nu funcționează, se obțin rezultate satisfăcătoare prin blamarea „celorlalți” (hoție, abuzuri, corupție), complementar cu autoblamarea. Costul autoliniștirii este asumarea vinovăției colective. Nu mass-media au inventat acest joc național. El a fost rezultatul
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
asupra rosturilor pastorale ale Bisericii. Capitalismul este identificat cu „fiara”1, iar agenda feministă deconstruiește convențiile și invențiile tradiției iudeo-creștine, bazată pe cărți dubioase. De la Vechiul Testament până la autorii postbizantini (e.g. Filocalia), doctoranzii suspiciunii vor citi certe urme de „sadism” ori „masochism”2. Despărțită de orice asceză, spiritualitatea se transformă într-o psihologie a confortului lăuntric. Relaxarea dogmatică este urmată de sincretismul liturgic și etica indignării sindicaliste. Bogatul pios este contestat de săracul invidios. Solidaritatea și binele comun ies, neobservate, din orice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a oricărui nihilist, funcția glandei pineale. Sufletul nu există, pesemne, decât pentru a descoperi alte tehnici de aneantizare a vieții. Plăcerea pornografică caută vertijul abisal al expulzării din economia oricăror echilibre. Tandrețea e izgonită, mai întâi. Frivolitatea avangardistă alungă misterul, masochismul meschin ia locul gingășiei, pentru ca demonul profanării să primească un nou titlu de proprietate. Trăit în această variantă, erosul e lipsit de orice arhitectură și demnitate. Faptul de a-ți fi refuzat dreptul la unicitate nu mai contează. Microbii poftei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
intime se plasează de bunăvoie. Construindu-și autoportretul, scriitorul va avea grijă să ofere măcar senzația obiectivității, dacă nu certitudinea acesteia. Abundența citatelor În care identifică reflectări și păreri ale altora despre ei, fie În negativ, cu un abia reprimat masochism („După conferință la Ionel Jianu, o seară de discuții sălbatice, În jurul conflictelor de la Forum. Eliade m-a atacat pentru «sentimentalismul meu moldovenesc»”), fie pozitive („Șerban Cioculescu m-a citat În conferința lui, ca unul ce-am reabilitat generozitatea americană și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
național". În altă ordine de idei, propensiunea spre idealizare a amorului de tip romantic-trubaduresc pare a "masca" o serie de "înclinații" nesănătoase, diagnosticate drept "perversiuni" în studiile de psihopatologie erotică. Mai importante mi s-au părut, în cazul de față: masochismul, fetișismul și voyeurismul 128. Ei bine, tot ca pe un fenomen excentric în raport cu așa-zisa "normalitate" au perceput erotismul eminescian și detractorii poetului (Aron Densusianu, Al. Grama etc.), și mare parte dintre contemporanii săi. Aceștia acuzau "imoralitatea" scriitorului, considerat un
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din perspectivă socio-morală erotismul eminescian, în care identifică simptomele unei "maladii" creatoare, caracteristice modernității în genere. "Degenerarea" devine, astfel, un termen conotat pozitiv, desemnând o formă de singularizare orgolioasă în raport cu mediocritatea condiției umane. În același sens, "perversiunile" amintite mai sus (masochismul, voyeurismul și fetișismul) se cuvin înțelese ca expresii sui generis ale actului creator, afirmat numai cu prețul ascezei, al refuzului unei vieți sexuale normale, în spiritul "naturii"134. În fapt, ne avertizează Lovinescu, creativitatea nu datorează aproape nimic "voinței", care
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
al iubitei ideale e de găsit în "alintul continuu", în "trecerea pendulară de la îndemn la refuz". La fel înțelege lucrurile și Tudor Vianu, care pare să fi găsit explicația cea mai subtilă a erotismului eminescian, asimilându-l unui fel de masochism sui generis, ce reclamă căutarea voluptății în durere. Mario Praz, autorul unor lucrări de referință despre romantism și modernitatea timpurie 182, numea "algolagnie" amestecul de voluptate și suferință, demonstrând că acest gen de trăire contradictorie e caracteristică întregului secol al
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu poate fi satisfăcută niciodată"188. Pe de altă parte, cum durerea cu pricina ("life enhancing") nu numai că "însoțește orice dorință și procură o senzație de plăcere", ci accentuează simțul realității și accelerează pulsul vieții 189, e clar că masochismul trebuie înțeles ca un fel de trăire plenitudinar estetică, menită a prezerva energia sexuală în scop creator. În același timp, "voluptatea dureroasă" pare să-și aibă izvorul exact în acea "maladie a ochiului" specifică decadenței, desemnată cu trivialul termen de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sexual freedom is sought or achieved, sadomasochism will not be far behind. Romanticism always turns into decadence". 173 Idem, p. 36: "The Decadence is the diseasse of the eye", "a sexual intensification of artistic voyeurism". 174 Krafft-Ebing definește sadismul și masochismul ca fenomene psihice complementare: "Le sadisme est l'opposé complet du masochisme. Tandis que celui-ci veut supporter des douleurs et se sentir soumis, celui-là cherche à provoquer la souffrance et à violenter. Le parallélisme est complet. Tous les actes et
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
obsession for the androgyne type towards to the end of the century is a clear indication of the turbid confusion of function and ideal. The male, who at first tends toward sadism, inclines, at the end of the century, towards masochism". 186 Plecând de la observația că, în lirica eminesciană, "ambiguitatea e uneori asumată experimental" și că "indeterminarea relației materie/spirit, suflet/ corp", departe de a genera "o angoasă dizolvantă", oferă artistului "șansa de a exploata/inventa un nou univers", Caius Dobrescu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dorința, seducția și plăcerea, dar și pedeapsa care provoacă excitare sau trimite la vremea copilăriei și la corecțiile suportate atunci. Interpretarea exprimă plăcerea sau pedeapsa, în funcție de experiența și de psihologia subiectului. Totuși, cele două nivele sunt deseori combinate și exprimă masochismul latent al persoanei. Frunte În analiza simbolică și psihologică, fruntea este spațiul mentalului. Visul pune sub semnul întrebării natura gândurilor și a reflecțiilor subiectului. Pe de altă parte, deoarece tensiunile îl marchează, iar mâna mamei care se așază pe fruntea
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
firesc; fizic; frica; geamăt; gol; gravă; grea; greoi; greu; greutate; greutate sufletească; gri; grijă; groază; iluzie; imobilizare; impuls; inconfortabil; în inimă; infecția; instabil; iubire; îndurerată; întristare; întruchipat; lapte; leac; leșin; leziune; libertate; lipsă de puteri; lovire; loviri; lovituri; mamă; mască; masochism; măsea de minte; de măsea; menstruație; mînă; necazuri; nedorită; nefericire; neplăcută; nesuportat; nevoie; noutate; oameni; obișnuință; oboseală; oftat; ou; panică; paralizie; pasiune; păcat; pătrundere; perfect; piatră; picior; de picior; plînsul; pomină; povară; pricinuită; probleme; profundă; prostie; provocări; pumn; pumni; răbdare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
infractor; infracțiuni; instruire; insultă; interdicții; interzicere; ispravă; istorie; încătușare; încercare; închis; încuiat; îndeplinește; înduioșare; îndură; îndurerare; îngrădire; înjosire; întotdeauna; întristare; învață; învățare; învățătură de minte; jilavă; joc; a judeca; judecător; just; justiție; la naiba; limită; lipsă de libertate; lucru; mama; masochism; măr; de modestie; nasol; năcaz; neacceptare; neascultare; necesară; nechibzuit; nedreptate; needucat; nefericit; negru; neîncredere; nemeritat; nemiloasă; neputință; neregulă; nerespectare; nesupunere; nevinovăție; nimic; noapte; normală; nu vreau; nu; nuci; nu-u-u!; obidă; obrăznicii; a fi ocărît; om; onorariu; oprire; orez; orgoliu; pătură
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ascunde în metafora lui întreaga experiență a lui Cioran privitoare la melancolie: deopotrivă salvare estetică a suferinței, depășire a răului prin asumarea lui, iluminare prin durere. Melancolicul se salvează, masochist aproape, tocmai prin explorarea și perpetuarea stării de criză; un masochism al cinicului care se ascunde în orice epicureu. Tocmai de aceea, Cioran nu suferă de înstrăinare decât într-un fel exterior. Firește, Parisul e pentru el un infern, nostalgiile nu-i dau pace; e ca și cum am recunoaște că a trăi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
marșat» pentru că mișcarea era «complet nebună»” (III, 47). În alt moment, același cuvânt, nebunie, numai că Cioran nu înțelege motivele pentru care problema aceasta, a freneziei din tinerețe, îi revine obsesiv în minte. Crede că ar putea fi vorba de masochism, de gustul pentru umilință. Să înțelegem, deci, că, privind în urmă, îl disprețuiește pe acel altul, care fusese? Iată: „Când mă gândesc ce frenezie trăiam, în tinerețe, din cauza neamului meu! Ce nebunie, Doamne! Trebuie să te rupi de origini, sau
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care fusese? Iată: „Când mă gândesc ce frenezie trăiam, în tinerețe, din cauza neamului meu! Ce nebunie, Doamne! Trebuie să te rupi de origini, sau cel puțin să le uiți. Eu am tendința să mă agăț de ele Ă probabil din masochism, din gust pentru robie, pentru «lanțuri», pentru umilință” (III, 62). Anterior, se dezbrăcase de ideea națională, pentru care militase, considerând că singura comunitate adevărată e aceea a „familiei spirituale”. „Restul e minciună” (idem), își spune el. Poate tocmai de aceea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
familia tradițională, - familia modernă, Flirtul, Gelozia, Homosexualitatea, Instinctul sexual, - sexul, - sexualitatea, Istoria sexualității, Istoria sexologiei, Imaginea de sine în psihosexologie, Identitatea sexuală, Interdicție, angoasă, culpabilitate, Libertate și sublimare, Libido, Mit și inițiere în sexualitate, Modelele psihosexuale (vezi Tipologiile sexualeă, Maternitatea, Masochismul, Nevroia conjugală (vezi Boala conjugalăă, Normalitatea și anormalitatea sexuală, - manifestări psihosexuale la granița dintre normal și patologic, Psihoigiena cuplului, Pudoarea, Patologia psihosexuală, Psihosexologia cuplului, - coprezență, intimitate, - stilul de viață al cuplului, - corelații psihosexuale, - psihologia iubirii, - psihologia geloziei, Primele experiențe sexuale
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
de sexualitate a moralistului aflat pe ultima sută de metri. Cuceritoare este și analiza cuplului Cioran - Simone Boué, o relație aproape de cinci decenii, în care Simone este văzută de autorul român ca o emblemă a dăruirii și generozității vecine cu masochismul. Logodnică de-a pururi, soție niciodată, vorba poetului, Simone "a simțit în permanență că filosoful este lângă ea, că este al ei, dar că nu este și nu poate fi cu ea". Care sunt probele date la iveală de Valentin
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și în tine există astfel de tendințe. În mod tradițional, se consideră pur și simplu că femeia este masochistă, iar bărbatul joacă rolul sadicului. „Joacă“ este un cuvânt foarte prețios în acest context, pentru că, dacă va apărea vreo dată sado masochismul între tine și persoana pe care-o iubești, ar fi bine să nu fie decât o joacă. Multe femei spun cam așa: „Pentru mine, partenerul ideal este acela capabil să mă domine“; și nu uită să precizeze imediat: „dar să
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Un fetișism al materialului din care sunt făcute obiec te le parte nerului. Acesta poate fi moale, ca mătasea și blă nu rile, sau ferm, cum sunt pielea și cauciucul. Conform declarațiilor unor „practicanți“, materialele ferme sunt adesea asociate cu masochismul. Percepțiile erotice ale fetișistului pot ajunge la o mare complexitate; de exemplu, pielea hai nelor sau a încălțămintei este excitantă prin textură, cu loare, miros specific, la care memoria olfactivă adaugă mirosul persoanei care a purtat o. 2. Un fetișism
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
hai nelor sau a încălțămintei este excitantă prin textură, cu loare, miros specific, la care memoria olfactivă adaugă mirosul persoanei care a purtat o. 2. Un fetișism al formei obiectului (de exemplu, pantof sau cizmă). Și aici poate interveni sado masochismul, căci pentru un masochist, cizma poate deveni un fetiș irezistibil mai ales atunci când o simte deasupra lui, călcându-l. Acceptarea fetișismului În numeroase scene intime, poți vedea un băiat sau chiar o fată purtându-se tandru cu obiectul aparținând persoanei
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]