242 matches
-
înainte de această descoperire, cartea Înțelepciunea lui Isus Sirah era cunoscută numai dintr-o traducere grecească. Întrucât parte din manuscrisele descoperite la Cairo datează din secolul al V-lea d.Hr., avem în față un izvor prețios de informații privind textul masoretic pretiberian și tradiția textuală babiloniană. 5.4. Alte manuscrisetc "5.4. Alte manuscrise" 5.4.1. Manuscrisul de la New Yorktc "5.4.1. Manuscrisul de la New York" Catalogul bibliotecii lui Elkan Nathan Adler 1 menționează, în 1921, un manuscris provenind din
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în Talmudul babilonian. Un facsimil al acestui manuscris a fost publicat în anul 19728. 5.4.4. Manuscrise din perioada precreștină și creștină timpurietc "5.4.4. Manuscrise din perioada precreștină și creștină timpurie" Unii ar putea vorbi despre manuscrise masoretice și premasoretice în loc de manuscrise medievale și precreștine, pentru că, așa cum am văzut deja, toate manuscrisele medievale disponibile dau mărturie despre tradiția masoretică: unele despre lucrarea masoreților tiberieni, altele despre cea a masoreților babilonieni 1. Valoarea deosebită a manuscriselor descoperite la Qumran
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și creștină timpurietc "5.4.4. Manuscrise din perioada precreștină și creștină timpurie" Unii ar putea vorbi despre manuscrise masoretice și premasoretice în loc de manuscrise medievale și precreștine, pentru că, așa cum am văzut deja, toate manuscrisele medievale disponibile dau mărturie despre tradiția masoretică: unele despre lucrarea masoreților tiberieni, altele despre cea a masoreților babilonieni 1. Valoarea deosebită a manuscriselor descoperite la Qumran constă în faptul că oferă material care precedă perioada masoretică. Un studiu paleografic preliminar și analizele cu Carbon 142 au stabilit
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
am văzut deja, toate manuscrisele medievale disponibile dau mărturie despre tradiția masoretică: unele despre lucrarea masoreților tiberieni, altele despre cea a masoreților babilonieni 1. Valoarea deosebită a manuscriselor descoperite la Qumran constă în faptul că oferă material care precedă perioada masoretică. Un studiu paleografic preliminar și analizele cu Carbon 142 au stabilit imediat că toate manuscrisele au fost copiate între secolul al III-lea î.Hr. și prima jumătate a secolului I d.Hr. Săpăturile arheologice din diferitele grote de la Qumran au scos
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
distrugerii comunității, și anume anul 73 d.Hr., aceste texte sunt deosebit de importante, pentru că datează din aceeași perioadă cu manuscrisele de la Qumran. Interesant este că aceste fragmente conțin uneori texte care pot fi numite pe bună dreptate, din scopuri practice, „masoretice”. De exemplu, un fragment care conține pasajul din Lev. 4,3-9 reflectă perfect textul masoretic. Un alt fragment conține Ps. 150,1-6, după care apare un spațiu liber pentru a indica faptul că este vorba despre ultimul psalm dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
din aceeași perioadă cu manuscrisele de la Qumran. Interesant este că aceste fragmente conțin uneori texte care pot fi numite pe bună dreptate, din scopuri practice, „masoretice”. De exemplu, un fragment care conține pasajul din Lev. 4,3-9 reflectă perfect textul masoretic. Un alt fragment conține Ps. 150,1-6, după care apare un spațiu liber pentru a indica faptul că este vorba despre ultimul psalm dintr-o colecție; acest lucru confirmă colecția masoretică de mai târziu. Într-un anumit fel, aceste fragmente
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
conține pasajul din Lev. 4,3-9 reflectă perfect textul masoretic. Un alt fragment conține Ps. 150,1-6, după care apare un spațiu liber pentru a indica faptul că este vorba despre ultimul psalm dintr-o colecție; acest lucru confirmă colecția masoretică de mai târziu. Într-un anumit fel, aceste fragmente confirmă supoziția potrivit căreia textul standardizat reflectat în tradiția masoretică exista deja în jurul anului 73 d.Hr., încât procesul de standardizare trebuie să se fi încheiat devreme, la începutul primului secol
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
apare un spațiu liber pentru a indica faptul că este vorba despre ultimul psalm dintr-o colecție; acest lucru confirmă colecția masoretică de mai târziu. Într-un anumit fel, aceste fragmente confirmă supoziția potrivit căreia textul standardizat reflectat în tradiția masoretică exista deja în jurul anului 73 d.Hr., încât procesul de standardizare trebuie să se fi încheiat devreme, la începutul primului secol creștin. Acest lucru este întru totul posibil, însă nu putem risca să tragem astfel de concluzii bazându-ne doar
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
tipuri textuale. Judecând după citatele din Vechiul Testament care apar în Noul Testament, putem afirma cu certitudine că textul „oficial” al cercurilor fariseice nu reprezenta textul standard de referință pentru primii creștini. Prin urmare, deși fragmentele de la Masada pot demonstra că tradiția masoretică ar reflecta o versiune anterioară secolului al II-lea d.Hr., ele arată în același timp că în primul secol creștin se foloseau concomitent, în comunități diferite, tipuri textuale diferite și că prevalența tipului masoretic era un rezultat al poziției
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Masada pot demonstra că tradiția masoretică ar reflecta o versiune anterioară secolului al II-lea d.Hr., ele arată în același timp că în primul secol creștin se foloseau concomitent, în comunități diferite, tipuri textuale diferite și că prevalența tipului masoretic era un rezultat al poziției dobândite de mișcarea fariseică după căderea Ierusalimului, în anul 70 d.Hr. 6tc "6" Principalele ediții ale Bibliei ebraicetc "Principalele ediții ale Bibliei ebraice" 6.1. Primele ediții ale Biblieitc "6.1. Primele ediții ale
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ebraic, aramaic (Targumul Onqelos), latin și grecesc al Pentateuhului. Întrucât era opera unor învățați creștini, Vulgata ocupă o poziție centrală, alături de textul în greacă și latină, iar ordinea cărților biblice este aceeași cu cea întâlnită în Vulgata. De asemenea, împărțirea masoretică a textului biblic în mai multe părți este înlocuită cu împărțirea în capitole, introdusă în bibliile latine de către Stephan Langton, în secolul al XIII-lea. Deși accentele textului ebraic lipsesc în majoritatea cazurilor, iar vocalele nu sunt puse corect de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Biblia rabinicătc "6.1.2. Biblia rabinică" Între 1516-1517, Daniel Bomberg a publicat la Veneția prima ediție a Bibliei rabinice, îngrijită de către evreul convertit Felix Pratensis. Această ediție conținea, în anexă, Targumul ierusalimitean, Targumul Șenith la cartea Estera și lucrarea masoretică intitulată Diqduqe ha-Te’amim. Deși în prezent această lucrare se păstrează numai în muzee, Kahle a demonstrat importanța studierii ei în vederea unei mai bune înțelegeri a istoriei textului ebraic al Vechiului Testament 1. Mult mai cunoscută este însă cea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
se păstrează numai în muzee, Kahle a demonstrat importanța studierii ei în vederea unei mai bune înțelegeri a istoriei textului ebraic al Vechiului Testament 1. Mult mai cunoscută este însă cea de-a doua ediție a Bibliei rabinice, prevăzută cu semne masoretice, ediție îngrijită de către Iacob ben Chayyim, între 1524-1525, la Veneția, și publicată de către același tipograf, Daniel Bomberg. Apărea astfel prima ediție care arăta mare atenție față de semnele masoretice și față de accente, această ediție fiind considerată, până în secolul XX, drept textus
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
însă cea de-a doua ediție a Bibliei rabinice, prevăzută cu semne masoretice, ediție îngrijită de către Iacob ben Chayyim, între 1524-1525, la Veneția, și publicată de către același tipograf, Daniel Bomberg. Apărea astfel prima ediție care arăta mare atenție față de semnele masoretice și față de accente, această ediție fiind considerată, până în secolul XX, drept textus receptus al Bibliei ebraice. A primit numele de Biblia rabinică întrucât pe lângă textul ebraic conținea: Targumul Onqelos și comentarii ale lui Rași și Ibn Ezra la Pentateuh (vol
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
lungi spre a fi incluse în marginile de sus sau de jos ale textului. De asemenea, este prima ediție care notează pe margine atât consoanele qere, cât și așa-numitele sebirim (forme textuale neprevăzute). Interesat atât de ansamblul de note masoretice, cât și de textul ebraic propriu-zis, Iacob ben Chayyim a consultat în prealabil un mare număr de manuscrise ebraice, rezultatul muncii sale fiind socotit editio princeps a Bibliei ebraice. Potrivit lui Ginsburg, Iacob ben Chayyim, evreu ortodox, nu vedea cu ochi
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
editat Talmudul babilonian (1520-1523), editio princeps a Talmudului palestinian (1522-1523) și Concordanța lui rabbi Nathan (1523)2. În ceea ce privește ediția Bibliei rabinice îngrijită de el, Ginsburg îi citează cuvintele: „Când i-am explicat lui Bomberg avantajul de a nota și notele masoretice, acesta a făcut tot ce i-a stat în putință, trimițând oameni în toate țările ca să caute ce putea fi găsit din masora; și slavă Domnului, a aflat majoritatea cărților masoretice”1. Însă, în ciuda tuturor strădaniilor lui Bomberg, Ben Chayyim
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
explicat lui Bomberg avantajul de a nota și notele masoretice, acesta a făcut tot ce i-a stat în putință, trimițând oameni în toate țările ca să caute ce putea fi găsit din masora; și slavă Domnului, a aflat majoritatea cărților masoretice”1. Însă, în ciuda tuturor strădaniilor lui Bomberg, Ben Chayyim se plânge, în prefața Bibliei sale, de faptul că manuscrisele dobândite erau foarte greu de descifrat din cauza abrevierilor și a ornamentelor; de aici putem deduce că tradiția masoretică încetase a mai
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
aflat majoritatea cărților masoretice”1. Însă, în ciuda tuturor strădaniilor lui Bomberg, Ben Chayyim se plânge, în prefața Bibliei sale, de faptul că manuscrisele dobândite erau foarte greu de descifrat din cauza abrevierilor și a ornamentelor; de aici putem deduce că tradiția masoretică încetase a mai fi parte integrantă a procesului prin care scribii transmiteau manuscrisele, adeseori acestea devenind simple obiecte cu care scribii își încercau măiestria artistică 2. Importanța lucrării lui Ben Chayyim constă nu numai în studierea atentă a ansamblului de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a mai fi parte integrantă a procesului prin care scribii transmiteau manuscrisele, adeseori acestea devenind simple obiecte cu care scribii își încercau măiestria artistică 2. Importanța lucrării lui Ben Chayyim constă nu numai în studierea atentă a ansamblului de note masoretice, ci și în introducerea lor pe marginile textului și în revizuirea textului în funcție de aceste note3. Ben Chayyim își propusese să facă din ediția Bibliei sale ebraice versiunea standard a textului masoretic. Întrucât această a doua ediție a Bibliei rabinice nu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
nu numai în studierea atentă a ansamblului de note masoretice, ci și în introducerea lor pe marginile textului și în revizuirea textului în funcție de aceste note3. Ben Chayyim își propusese să facă din ediția Bibliei sale ebraice versiunea standard a textului masoretic. Întrucât această a doua ediție a Bibliei rabinice nu urmează cu strictețe un manuscris anume, putem spune că avem de-a face cu un text eclectic. Bibliștii au demonstrat că, deși se bazează în principal pe un manuscris spaniol, textul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Filip al II-lea, a fost îngrijită de către Benito Arias Montano și tipărită de către Christophe Plantin în 1569-1572, în opt volume, primele patru fiind dedicate Vechiului Testament. Textul ebraic și cel aramaic folosesc vocalizarea tiberiană, cu toate că nu sunt menționate notele masoretice. Textul ebraic este identic cu cel al Bibliei complutensiene, ținând cont de primele două Biblii rabinice ale lui Felix de Prato (1516-1517) și Iacob ben Chayyim (1524-1525)1. 6.1.4. Biblia poliglotă de la Paristc "6.1.4. Biblia poliglotă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ebraice" 6.2.1. Ediția Baer-Delitzschtc "6.2.1. Ediția Baer‑Delitzsch" Conține separat toate cărțile Vechiului Testament, cu excepția Exodului și a Deuteronomului. Această ediție, apărută între 1869-1895, se vroia o încercare de reconstituire a textului ebraic, pe baza notelor masoretice; din nefericire, modalitatea neștiințifică de abordare a ansamblului de note masoretice a condus la un text ebraic care practic nu a existat niciodată. 6.2.2. Ediția The Sacred Books of the Old Testamenttc "6.2.2. Ediția The Sacred
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Delitzsch" Conține separat toate cărțile Vechiului Testament, cu excepția Exodului și a Deuteronomului. Această ediție, apărută între 1869-1895, se vroia o încercare de reconstituire a textului ebraic, pe baza notelor masoretice; din nefericire, modalitatea neștiințifică de abordare a ansamblului de note masoretice a condus la un text ebraic care practic nu a existat niciodată. 6.2.2. Ediția The Sacred Books of the Old Testamenttc "6.2.2. Ediția The Sacred Books of the Old Testament" Îngrijită de către Paul Haupt, apare în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pe care criticismul textual pretinde că le-a identificat la baza cărților biblice 1. 6.2.3. Ediția Ginsburgtc "6.2.3. Ediția Ginsburg" Bazată pe a doua ediție a Bibliei rabinice îngrijită de către Iacob ben Chayyim întrebuința neîngrijit semnele masoretice, iar manuscrisele, majoritatea datând dinainte de 1524, erau folosite eclectic, fără nici o clasificare preliminară. Această ediție, mult depășită de edițiile care au urmat, a fost alcătuită în anul 1908, ca urmare a rugăminții primite de către C.D. Ginsburg din partea Societăți Biblice Britanice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
încă mai urmau textul celei de-a doua ediții a Bibliei rabinice, la sugestia lui Kahle, a treia ediție, apărută în 1937, reproduce textul din Codexul de la St. Petersburg, copiat în 1008, pe care Kahle îl socotea un text pur masoretic, scris de către Aaron ben Moses Ben Așer. Sprijinul financiar pentru pregătirea textului a venit din partea a trei instituții: Wurttembergische Bibelanstalt, care a sponsorizat primele două ediții, Deutsche Notgemeinschaft și Preußusches Kultusministerium. Dificultățile întâmpinate în obținerea accesului, atât la Codexul Aleppo
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]