332 matches
-
ce caută augusta pe aici. Rareori e văzută în public, în afara ceremoniilor religioase. Chiar și acum, cu capul și bustul acoperite de o manta scurtă, seamănă mai degrabă cu soția unui flamin. Aceeași sobrietate modestă. Este paragonul și mo delul matroanei perfecte, ocupată doar cu treburile casei și cu țesutul hainelor carei vor înveșmânta soțul, magistratul roman. Ajunsă în fața apartamentului imperial, Livia se întoarce către femeile din suita ei. — Așteptațimă aici! le poruncește scurt. Îndepărtează cu un gest maiestuos cele două
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și încremenește. Nu se poate! Niciodată nu i-ar fi trecut prin minte că ar purta așa ceva. Ea, care înainte nu se înveșmânta decât în stofe de lână, cum a învățat-o bunicul ei, din respect pentru decența tradițională a matroanelor romane. De ce încearcă acum să-și ascundă silueta diformă sub asemenea țesături de lux? Pânza asta translucidă tot bondoacă o arată. Foșnește mătasea grea între degete. Contactul cu materialul îi dă o senzație de bunăstare. Cât o fi costat-o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în fiecare seară. O imagine cu totul insolită chiar și pentru el, pentru că în timpul zilei își înoadă părul la spate într-un coc, menținut cu bentițe și ace. Pieptul i se umflă sub povara unei dureri nerostite. Soția perfectă. Idealul matroanei romane. Severă cu ea însăși, înainte de a pretinde bună-cuviință de la ceilalți. N-o vezi purtând ni mic altceva decât veșmântul decent al femeilor măritate, și doar din țesătură de lână, nu de in sau mătase, cum poartă cochetele din ziua
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu ochii la Agrippina, care, cu capul și ume rii învăluite într-o pelerină scurtă, se apropie. Antonia încruntă nemulțumită din sprâncene la vederea sto lei pe care o poartă pe dedesubt. Din lână, e drept, așa cum se cuvine unei matroane respectabile, dar nu într-un singur ton, ci în nenumărate ape diferite, pe care lumina și fiecare mișcare le pun în evidență. Se ferește cu toate acestea să-și exprime în vreun fel dezaprobarea. Agrippina a început de ceva timp
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
peste cap. Urmează să oficieze cu creștetul acoperit, după ritul roman. Se produce o mișcare în dreptul treptelor. Cei masați acolo se dau respectuoși la o parte să facă loc unui grup de șase femei. După veșmânt, nu par diferite de matroanele ro mane, numai că tunica lungă prinsă la talie și mantaua amplă sunt în întregime albe. Coafura lor însă atrage atenția. O calotă înaltă, ca o diademă, împărțită în șase umflături paralele, asemă nătoare cosițelor, împletite cu panglici multicolore. Păr
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și mai urâțică dintre copiii Iuliei, a fost crescută practic de bunicul ei și s-a lăsat modelată precum o bucată de ceară fără personalitate. A ajuns întruchiparea concepției pe care Augustus o are despre cum trebuie să fie o matroană romană. Cel puțin conform standardelor propagandei oficiale, căci el a apreciat și alt gen de femei la viața lui. Pe nepoată însă a reușit să o transforme într-un fel de mașinărie umană care expulzează la intervale regulate câte un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el este subjugat nu atât de frumusețea, cât de vitalitatea Marciei Medullina. Femeia asta îți trezește pofta de viață, doar uitându-te la ea. Simte însă o plăcere răutăcioasă să-l necăjească pe tânăr. Prea belește ochii indecent la o matroană! Flaminica tocmai se întoarce spre Augustus și-l îndeamnă din priviri să-i ia partea: — Va urma cu siguranță și o a doua împărțire a cărnurilor, nu? Principele șovăie sub pupilele ei de foc: — Mda..., mormăie contrariat. Întotdeauna s-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a fost acor dată doar pentru zilele de sărbătoare, murmură el. Este de-a dreptul revoltat. În vremurile de demult femeile res pectabile circulau, ce-i drept, pe străzile Romei, în trăsurici trase de cai sau catâri, dar asta pentru că matroanele își puseseră bijuteriile și podoabele la dispoziția tribunilor militari ca să plătească zeciuiala făgăduinței față de Apollo. Mai apoi însă, uitând de buna-cuviință și de treburile casei, au început să umble puhoi prin oraș, îmbrăcate în veșminte țipătoare, ca ale grecilor, unde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
alani cu o ostilitate prost mascată - considerau întregul lor popor prieten al hunilor. Gundovek îl însoți pe Sebastianus înaintea celor două catafalcuri. Dezlegându-și coiful cu pene, romanul își descoperi chipul leonin și cârlionții deși, castanii, prin care nu puține matroane din Roma găseau că e un deliciu să-și plimbe degetele inelate; îi dădu lui Vitalius coiful, își puse o mână pe piept și, contemplând cu o privire lungă trupul marelui războinic - pe care, de altfel, nu-l cunoscuse niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din partea acelor războinici îmbrăcați în armuri și cu înfățișare sinistră, necazurile de care scăpaseră până atunci. Mai mult chiar, ori de câte ori îi întâlneau, mamele își strângeau copiii lângă ele, păstorul alerga să aducă înapoi la turmă oaia care se îndepărtase, în vreme ce matroana se acoperea cu vălul, încercând să se piardă printre servitori, în mulțimea celor de condiție umilă, iar cei care aveau mai multe bagaje - uneori puse de-a valma, în grabă, pe spinarea vreunui catâr îndărătnic - căutau să mărească pasul. Diferitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cuvintele acelea, un freamăt străbătu mulțimea. Din pieptul câtorva femei se ridicară gemete și sughițuri de plâns, bărbați încă tineri și viguroși căzură în genunchi, în vreme ce, de undeva, un copil speriat de tonul mânios al abatelui izbucnea în plâns. O matroană între două vârste, cu fața acoperită de un văl negru, se aruncă la picioarele lui. Printre lacrimi, îl imploră: — Iertare, părinte sfânt! Penitență! Supune-ne la penitență! Purifică sufletele noastre mizerabile și primește-ne. Ai milă de noi! Ai milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
strângea ricinium-ul sub bărbie, incapabilă să suporte imaginea acelei mici ființe simple, însângerate. Așa era ea: curajul și fermitatea nu se numărau printre calitățile sale, nu puține, de altfel. întorcându-și privirea către figura austeră, osoasă, a lui Cetegus, haruspice-le, matroana nu putea să nu se simtă parcă subjugată de acel om, despre care, deși știa că e foarte bătrân, nu cunoștea nimic precis legat de vârstă sau de origine îera, probabil, dintr-o familie de servi, își imagina eaă. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fapt. Era plăcută ochilor, nevasta asta a lui; și nu arăta crudă. Arăta doar matură. Teribil de matură pentru cineva atât de tânăr din punct de vedere fizic. Era genul de maturitate la care te-ai fi așteptat de la o matroană de cincizeci de ani. Tinerele femei erau de obicei foarte atente la modul cum își exercitau autoritatea. Cameristele, grădinarii, funcționarii - bărbați sau femei - de obicei lăsau slujba dacă o femeie de treizeci de ani era prea autoritară. Cumva, Anrella se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
închis în mănăstire, și celălalt, Zooey, un actor cu o vocație nu mai puțin viguroasă, în vârstă, respectiv, de treizeci și șase și douăzeci și nouă de ani; și două fete, Franny, o tânără actriță debutantă și Boo Boo, o matroană robustă, solvabilă, din Westchester, în vârstă, respectiv, de douăzeci și cinci și treizeci și opt de ani. Încă din 1949, din seminare și din internate, din secțiile de obstetrică ale spitalelor de femei, din sala de corespondență a studenților aflați în schimburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
era vorba. Pe ulițe, stăteau femei rezemate de fațade sau de porți deschise, care nu puteau fi decât cele ale unor cârciumi. Harun imita atitudinea ațâțătoare a unei prostituate. Am râs. La rândul meu, imitam legănatul din șolduri al unei matroane. Și dacă ne-am duce să vedem ce se află în tavernele alea? Știam că nu era cu putință să pătrundem acolo, dar puteam măcar să azvârlim pe furiș o privire. Ne apropiem așadar de prima dintre ele. Ușa stă întredeschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
desenându-i între sprâncene un triunghi și încă unul sub buza de jos, alungit ca o frunză de măslin. Astfel fardată, a fost așezată pe un postament pentru a putea fi admirată de toți, în timp ce li se oferea de mâncare matroanelor care o împodobiseră. Spre sfârșitul după-amiezei, prietenii și rudele se adunaseră în fața casei lui Khâli. Mireasa își făcuse în cele din urmă apariția, mai degrabă tulburată decât tulburătoare, gata-gata să se poticnească la fiece pas în rochii, apoi urcase într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bunicii lor să fi lucrat la negru. Știu că al meu așa a făcut. În bar, bărbații și femeile sunt aliniați unul după altul, despărțiți de zidul de alcool, un șanț plin cu băutură, de-a lungul căruia se plimbă matroane turbate și gorile agresive. La unsprezece treizeci sau cam pe-aici, bătrâna barmaniță îmi spuse: — Vezi? Vorbește cu tine. Cheryl vorbește cu tine. Vrei să-i iei lui Cheryl ceva de băut? I-am făcut hatârul fără să mai spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să-mi toarne din nou în pahar, tivul sârmos al părului îi acoperea aproape în întregime spatele îngust. Doamne, cum mi-aș mai dori o asemenea coamă americană, în locul cârpei de vase sub care îmi trăiesc viața... De la bun început, matroana m-a asigurat, plină de afecțiune, că sunt liber să mă combin cu oricare din fetele a cărei înfățișare mă atrage (asta fiind, cu excepția minibikini-ului pe care îl purta, singura aluzie că nu ne aflam la un coafor, ci într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dulceața, blândețea, și în inima sa amorul. Iat‐o acum soție, mamă de familie, înconjurată de copiii săi, îngrijind de casă și sârguindu‐ se a împărți cu seninătatea și blândețea ei mângâiere, negurile supărărilor de pe fruntea soțului său. În sfârșit, matroană responsabilă, povățuind către cele bune pe fiii și fiicele sale, uitându‐se cu mulțumire la viața ei trecută, în care nu are a‐ și bănui nici o greșeală și așteptând sfârșitul ca un om după o călătorie odihnitoare. Ea știe că
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
o provocam la povești. Uneori o însoțeam până în Cișmigiu. Ne plimbam pe aleile din jurul insulei, urcam sus, spre palatul Kretzulescu și, la ieșirea dinspre Știrbei, ne despărțeam. Locuia undeva pe Puțul cu Plopi, pe lângă vilișoara unde a trăit Tănase. Fusese matroană de bordel. Avusese stabilimentul pe Brezoianu, lângă „Arizona“, apoi și-l mutase pe Matei Millo, într-un subsol, sub o cizmărie. Îmi povestea de viața ei din bordel. Cum organizase fetițele în sindicat încă înainte de venirea comuniștilor la putere. Șefa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și să strângă de zestre“. Șonticăind, Wanda mă purta pe alei, arătându-mi pe câte una de pe vreo bancă: Frosa Milion, Partizanca, Gabipârț, Suzi Claxon, Jujulina Fantezy și alte câteva. Își zâmbeau, dar nu se oprea să le vorbească. Foste matroane și ele, „mămici“, le alinta Wanda, acelea, din umbră, încă mai patronau mici combinații amoroase. „Să nu ajungi pe mâna lor niciodată“, mă avertiza Wanda. „Sunt păguboase, calice și te-alegi cu noduli sau scurgeri. Dacă ai mare nevoie, pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pentru întâlnirea cu Chris. Mi-ar fi plăcut să amân seara cea mare până când îmi creștea părul la loc, dar nu eram sigură că el m-ar fi așteptat cei doisprezece ani necesari. Deși, după ce mi-am spălat buclele de matroană și mi-am întins pe față de trei ori cantitatea normală de produse de machiaj, nu mai arătam chiar așa de nasol. —Cel puțin e minunat și sănătos, m-am autoconsolat după ce mi-am pieptănat părul cât de lins am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trag sufletul. Rugăciunea nu mi-e ascultată. Nu mi-a fost ascultată toată luna. — Am nevoie de sfatul ei în legătură cu cerceii, se lamentează Lucille. Bea ridică ochii nevenindu-i să creadă. Păi, într-adevăr, e destul de hilar că Lucille - o matroană a petrecerilor mondene, cu dulapuri pline de haine de firmă pe care nu le-a purtat niciodată - vrea să-i ceară sfatul mamei mele, o hippioată în vârstă, cu privire la care aranjament de diamante, marca Harry Winston, se potrivește mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
clădire din strada Gualdi. Pentru a obține aprobarea, domnul Garamond trebuie să fi făcut salturi mortale și cred că a beneficiat de recomandarea unuia dintre autorii săi, funcționar la Geniul Civil. Am fost primiți imediat de doamna Grazia, gesturi de matroană amabilă, eșarfă la modă și taior de aceeași culoare cu pereții, care ne-a introdus cu un surâs prevenitor În sala mapamondului. Sala nu era imensă, dar amintea de salonul mussolinian din Palazzo Venezia, cu un glob pământesc la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dar nu dezvăluim! Nici un cuvânt! Nihilum! Nici chiar babetei! Nici...! Nu ne supunem ei! Ea numai ne hrănește, ne adăpostește, ne cicălește, ne cocoloșește și ne slugărește! Și ne plictisește! Madam e o dulcică, e o scumpă, o excentrică, o matroană extravagantă, sofisticată, sclipicioasă, suspicioasă, siropoasă și simandicoasă. O snoabă hachițoasă! Foc de ifose! Alții, alții sunt Cei puternici! Cei temuți! Cei întunecați! Ei cunosc, da, Ei stărostesc, Ei percep totul, prezent, trecut și viitor! Ei văd ceea ce se petrece, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]