KorAP: Find »[drukola/base=mazili & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 9 >

205 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

când în când Barzovie-Vodă se-ntorcea neliniștit și zicea: „Spătare Vulture, să știi că ne urmărește cineva.” „Cine să fie, mărite Doamne, nu vezi că nu-i nimeni?” „îți spun eu, că simt, ne urmărește cineva, spătare.” „Acuma că ești mazilit, cine să te mai urmărească? făcea spătarul plictisit. Ești bun mazilit, mergi sănătos.” „Ba să știi că e cineva”, nu se lăsa Barzovie. Ei, cine credeți că era? Eram noi, povestitorii! Voiam să auzim ce mai vorbește Barzovie și ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
să știi că ne urmărește cineva.” „Cine să fie, mărite Doamne, nu vezi că nu-i nimeni?” „îți spun eu, că simt, ne urmărește cineva, spătare.” „Acuma că ești mazilit, cine să te mai urmărească? făcea spătarul plictisit. Ești bun mazilit, mergi sănătos.” „Ba să știi că e cineva”, nu se lăsa Barzovie. Ei, cine credeți că era? Eram noi, povestitorii! Voiam să auzim ce mai vorbește Barzovie și ne țineam aproape, dar ne simțise, hoțomanul, și tăcea mâlc, puteai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
spuse spătarul Vulture, căci el era umbra. Ce e, bre? - repetă turcul, făcându-se că nu înțelege. — Hrantrâhm harpah viziriul, bre? - repetă și Vulture. — Estem - răspunse turcul. — Du-te și spune-i că-l caută Vodă de la Moldova! - grăi Vulture. — Mazilit, bre? - întrebă turcul. — Deocamdată mazilit - răspunse Vulture. — Atunci demeneață, bre - zise turcul. — Cum te cheamă pe tine, frate turc? - zise mai încet Vulture. — Mustafa, bre - zise turcul, coborând și el glasul. — Frate Mustafa - șopti Vulture - ai mâncat vreodată piure de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
care țineau trei perini. Nu facem prea bine, luminăția-ta - reluă spătarul Vulture, așezându-se cu băgare de seamă. Dar ce-ați pățit? V-au călcat leșii, cazacii? S-a sculat prostimea? — Ba nu, luminăția-ta, mai rău. Am fost maziliți. Nu se poate! - se indignă viziriul. De cine? — De luminăția-ta - zise timid Barzovie-Vodă. — De mine?! - făcu viziriul. E peste putință! — Ba uite că se poate - zise Vulture. — Dragii mei, voi vorbiți serios? - se uită viziriul la ei. — Ne arde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
se uită viziriul la ei. — Ne arde nouă de glumă, luminăția-ta? - întrebă Vulture. — Domnilor, ori nu mai țin eu bine minte, ori dumneavoastră sunteți nebuni! Uite, am aici catastiful cu tot ce fac. Iată: luna trecută, în 12, am mazilit pe Constantin-Vodă în Țara Românească, în 13 pe cel ce l-am pus în 12, iar în 14 pe Barzovie-Vodă în Moldova. Ia te uite, dom’le - zise el uimit către Barzovie - chiar te-am mazilit! Măi să fie! Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
trecută, în 12, am mazilit pe Constantin-Vodă în Țara Românească, în 13 pe cel ce l-am pus în 12, iar în 14 pe Barzovie-Vodă în Moldova. Ia te uite, dom’le - zise el uimit către Barzovie - chiar te-am mazilit! Măi să fie! Dar ce-am avut cu dumneata? Nu știu, luminăția-ta - spuse timid Barzovie-Vodă. — Trebuie c-ai făcut dumneata ceva, că doar nu te-am mazilit degeaba - zise încruntat viziriul. Hai, spune repejor tot ce-ai făcut. Episodul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
te uite, dom’le - zise el uimit către Barzovie - chiar te-am mazilit! Măi să fie! Dar ce-am avut cu dumneata? Nu știu, luminăția-ta - spuse timid Barzovie-Vodă. — Trebuie c-ai făcut dumneata ceva, că doar nu te-am mazilit degeaba - zise încruntat viziriul. Hai, spune repejor tot ce-ai făcut. Episodul 34 VIZIRIUL SE MĂRTURISEȘTE — N-am făcut nimica, păcatele mele! - începu să se tânguie Barzovie-Vodă. Să-mi saie ochii din cap, cum vă văz și cum mă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pe gânduri. Una din cadâne se ridică și aduse o cafea. Hm, km! - mai făcu viziriul și mai veniră două cafele. Așa e, ai dreptate, dragă Barzovie, n-ai fost un domn rău, ai dat randament. Și totuși te-am mazilit, nu mai încape îndoială. Uite - ciocăni el cu degetul în catastif - chiar așa am notat: „Mazilit azi Moldova Barzovie-Vodă”. — N-ați scris cumva și de ce? - îndrăzni spătarul Vulture. Viziriul își vârî două degete în jiletcă, scoase o pereche de ochelari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
și mai veniră două cafele. Așa e, ai dreptate, dragă Barzovie, n-ai fost un domn rău, ai dat randament. Și totuși te-am mazilit, nu mai încape îndoială. Uite - ciocăni el cu degetul în catastif - chiar așa am notat: „Mazilit azi Moldova Barzovie-Vodă”. — N-ați scris cumva și de ce? - îndrăzni spătarul Vulture. Viziriul își vârî două degete în jiletcă, scoase o pereche de ochelari, și-i fixă pe nas și se uită cu atenție în registru. — Nu - spuse dezamăgit. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
fixă pe nas și se uită cu atenție în registru. — Nu - spuse dezamăgit. N-am scris. îmi pare nespus de rău, dar n-am scris. în orice caz, dragă Barzovie, îți dau cuvântul meu de onoare că nu te-am mazilit degeaba. Serviți, vă rog - și le arătă cafelele. — Bine, luminăția-ta - zise Barzovie-Vodă cu lacrimi în ochi, sorbind cafeaua - dar nu se poate să fi uitat! E vorba de viitorul meu, de viața mea! — Viață? - spuse obosit viziriul. Viața ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
au înaintea lor o consoană, se despart astfel: „c” și „p” formează silabă cu consoana din față, iar „t” și „ț” rămân cu cea următoare. — Păi vezi? se bucură viziriul. Vezi câte probleme sunt? Și tu te plângi că ești mazilit! Episodul 35 FĂRĂ TITLU — Luminăția-ta - grăi atunci spătarul Vulture, luând de pe dânsul mâna șerpească a unei cadâne ce se strecura spre tăcutul Broanteș - eu zic să lăsăm aceste probleme de limbă pe seama grămăticilor. Năcazul care ne-a adus pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
desaga. Piatră ponce! Tocmai ce-mi trebuia! Cine-a fost cu ideea? — Eu! - răspunse spătarul Vulture într-o turcă perfectă. — Cum te cheamă? — Vulture, luminăția-ta - răspunse spătarul. — Și ce rang ai, voinice? — Nu mai am nici un rang. — L-am mazilit, luminăția-ta - tuși încruntat viziriul. — Mazilit! - făcu sultanul pleznindu-și palmele a mirare. Imediat apăru o cadână dumnezeiască. — Ce e, dragă? - întrebă sultanul privind-o chiorâș. — Ați pleznit din palme și-am venit - ciripi cadâna. — Am pleznit a mirare - o lămuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
dumnezeiască. — Ce e, dragă? - întrebă sultanul privind-o chiorâș. — Ați pleznit din palme și-am venit - ciripi cadâna. — Am pleznit a mirare - o lămuri sultanul. întinde-o. Cadâna dispăru. — Mazilit! - reluă sultanul. Un asemenea om! Și ăștia doi? I-am mazilit și pe ei - făcu și mai încurcat viziriul. — Extraordinar! - nu se putu abține sultanul. Ce vremuri! Carevasăzică, dacă până și niște oameni atât de drăguți ca dânșii sunt maziliți, atunci în cine să mai ai încredere? Și de ce nu le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Mazilit! - reluă sultanul. Un asemenea om! Și ăștia doi? I-am mazilit și pe ei - făcu și mai încurcat viziriul. — Extraordinar! - nu se putu abține sultanul. Ce vremuri! Carevasăzică, dacă până și niște oameni atât de drăguți ca dânșii sunt maziliți, atunci în cine să mai ai încredere? Și de ce nu le-ai adus numai capetele? - se interesă el întorcându-se spre viziriu. — Am vaga senzație că sunt nevinovați - răspunse viziriul. — Mă rog, faci ce vrei. Și cum vă simțiți la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
discret cu iataganul. Cadâna ieși. Vă las să vă-mbrăcați - continuă el. Și aș avea o mare rugăminte: dacă în jurul prânzului mi-ați putea da camera, v-aș rămâne îndatorat. E o situație cu totul excepțională: din greșeală au fost maziliți mai mulți domnitori decât erau în realitate și sultanul vrea să-i vadă pe toți, așa că... vă dați seama... a trebuit să-i scot din piatră seacă... și n-aș dori ca să picați și voi... Plecăm, plecăm! - se grăbi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
cizme, nasul să-ți supure, urechile să se ceruiască, ochii să-ți lăcrimeze, spada ți-o uiți la scăldat, gâtul îți hârâie, burta îți ghiorăie și singur gândul îți mai rămâne vârtos: așa văd eu momentul când trebuie să fii mazilit. Dar dumneata, spătare, departe ești de vremea aceea - grăi Cosette. Câteodată suntem maziliți preventiv, pe când suntem încă în putere, tocmai pentru ca de supărare buzele să ne dondăne, dinții să ni se clatine și celelalte. — Știi ce văd eu, spătare? Că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
spada ți-o uiți la scăldat, gâtul îți hârâie, burta îți ghiorăie și singur gândul îți mai rămâne vârtos: așa văd eu momentul când trebuie să fii mazilit. Dar dumneata, spătare, departe ești de vremea aceea - grăi Cosette. Câteodată suntem maziliți preventiv, pe când suntem încă în putere, tocmai pentru ca de supărare buzele să ne dondăne, dinții să ni se clatine și celelalte. — Știi ce văd eu, spătare? Că ori despre ce și cu cine vorbești tot la treburile dumitale ți-e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-o-ncolo de putere și de mazilire, că doară acum ești cu o femeie! - zise Cosette țuguindu-și buzele a reproș. — în orice femeie zace un turc - grăi spătarul. Dă-i unei femei doi eunuci zdraveni și dacă nu va mazili pe unul dintre ei, să-mi zici mie cuțu! — Cuțu! - făcu Cosette. Ce-are a face o femeie cu doi eunuci? Păi vezi? - zise spătarul. Da’ turcii ce-au cu noi? Cosette nu mai știu ce să răspundă. Privi spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Din câte știu, Măria-Ta, când erai în Scaun, ai scos birul pe stupi și-ai pus bir la cărți. De unde atâtea cărți, Măria-Ta? — Da, așa e - suspină Barzovie-Vodă - am vrut să fac bibliotecă la Curte și-am fost mazilit. — Oricum, vrednică încercare - îl lăudă boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. Dânsul? - arătă el din priviri pe Broanteș. — El trebuia să fie bibliotecarul - răspunse Barzovie-Vodă. în cheamă Broanteș, dar din păcate nu va putea vorbi cu domnia-ta, căci turcii, încercând să-mpiedice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
vin boierii! — Să intre! spuse Barzovie, stăpânindu-și cu greu calmul. Boierii intrară unul câte unul pe sub perdelele cortului aliniindu-se în fața lui Vodă. Acesta îi recunoscu fără greutate: venerabilul vel-logofăt Samoilă cel care zisese despre el, Barzovie, după ce fusese mazilit, că e un bou; hatmanul Scorbură, ce-l făcuse în fața slugilor „ciumete”, mitropolitul Nazazarie Iscariotul, care-l afurisise în Vinerea mare numindu-l Antihrist; paharnicul Surdu, ce-i pusese ardei iute în vin, vel-postelnicul Gherman, ce-i schimbase iapa, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ca un șir de netrebnici cocori spre ceruri. Și cred - întoarse capul mitropolitul - că, zicând acestea, sunt în asentimentul tuturor. — Așa e, așa e! - întăriră boierii. — Mulțumesc - le tăie Vodă vorbăraia. Să venim la ale noastre. Atunci, înainte de a fi mazilit, care din voi mi-a mânjit cărțile cu dohot? Boierii se uitară întrebător unii la alții. — Măria-Ta - se plecă din nou la urechea lui Vodă spătarul Vulture - lasă asta acum... îl prinzi dumneata p’ormă. — Măria-Ta - grăi venerabilul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
minună moșneagul. Și ăsta cine-i? — Cine să fie? Vodă! — Bine, bine, da’ cum îl cheamă? — Barnovschie sau Barzovschie, nu mai știu bine - răspunse târgovețul. — Păi ăsta n-a mai fost domn o dată? - întrebă moșneagul. — A fost, da’ l-au mazilit. — Săracu’ om - medită moșneagul - ce-o fi fost atunci în sufletul lui! Bine că l-au pus la loc. Copii are? — De unde vrei să știu eu, bre? Ce, eu sunt boier, să stau cu el la masă? - se supără târgovețul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Ramza-Pașa scoase dintr-un teanc un firman în alb pe care se așeză la masă să-l completeze. — Numele și prenumele - zise turcul. — Barzovie Petre - răspunse Vodă. — Vârsta? — 53. — A câta domnie? — A doua - răspunse Barzovie. — De ce-ai fost mazilit prima oară? — Nu știu - zise Barzovie. Ramza-Pașa ridică ochii de pe firman: — Nu pot scrie asta. Trebuie să fi fost o cauză. Ai plătit tributul? — Până la ultimul șfanț - răspunse Vodă. — Te-ai înțeles cumva împotriva Porții cu Ieșii, cu moscalii? — Nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
plătit tributul? — Până la ultimul șfanț - răspunse Vodă. — Te-ai înțeles cumva împotriva Porții cu Ieșii, cu moscalii? — Nici pomeneală de-așa ceva! - zise Barzovie. Atunci ce să fi fost? - medită turcul, rozând un capăt al penei. Când zici c-ai fost mazilit? — Anul trecut, în octombrie - răspunse Vodă. Turcul socoti ceva pe degete, apoi spuse: — Ai dreptate, n-ai făcut nimic. Ai fost mazilit preventiv. Din cinci în cinci ani, în fiecare octombrie, facem maziliri dintr-astea. Ai avut ghinion dar bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Barzovie. Atunci ce să fi fost? - medită turcul, rozând un capăt al penei. Când zici c-ai fost mazilit? — Anul trecut, în octombrie - răspunse Vodă. Turcul socoti ceva pe degete, apoi spuse: — Ai dreptate, n-ai făcut nimic. Ai fost mazilit preventiv. Din cinci în cinci ani, în fiecare octombrie, facem maziliri dintr-astea. Ai avut ghinion dar bine că te-ai întors. Semne particulare? — N-am - zise Barzovie. — Ești cam gras - îl cântări turcul din priviri. Să mai slăbești. Uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]