205 matches
-
să arate În sus, spre cer, iar ei s-au trântit În țărâna dintre găurile la care tu nici nu te gândești că, odată, Înainte de a pleca eu la drum, nu se numeau case pentru că pe vremea aia Moru nu meșteșugise Încă vorba asta. - Frumoasa mea Siloa, am zis iarăși cu vorbele minții și, de data asta, oamenii au Început să-și pună colb În cap, Înfricoșați. Așa de proști erau cu toții! Dar nici Krog nu era mai răsărit. - Iar te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ducă Siloa. M-am Întors la Moru, care râdea și el, ținându-se de burtă. Bătrânul coțcar se uită atunci printre case și, văzând că nimeni nu ne băga În seamă, se apucă să-mi spună cu vorbe din cele meșteșugite de el: - Krog! Tu, ucigaș! Ești mare-mare ucigaș, dar ești prost! Oamenii Îți poartă frică, mare frică, numai frică, și mai ești și frumos pe deasupra, dar tare ești prost. Se opri din vorbit și se gândi Îndelung, cam câtă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bine să-i privești, mai ales că erau și oameni veseli. Lui Krog, știu sigur că asta am gândit atunci, lui Krog Îi plăcea să se uite și la Kal, și la Noc. Așa am Înțeles cam ce Înseamnă vorba meșteșugită În ziua aceea de hoțul de Moru: frumos. Așa Învățam cuvinte. Așa că, am rostit În minte, astfel Încât Moru să simtă că Înțelesesem tot: - Siloa e cea mai frumoasă! - Cea mai. Cel mai mult. Mai mult nu se poate, Îmi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cunoscut-o, căci o puseseră ai noștri În pământ chiar În ziua În care am venit pe lume. Asta s-a Întâmplat la multe-multe veri după ce se născuse Moru, cine știe câte, pentru că pe vremea aceea el nu se apucase Încă să meșteșugească cuvinte noi. Oricum, trecuseră mai multe veri decât toate degetele de la mâinile unui om. Moru avusese grijă de mine de mic. Odată Îmi spusese că avusese curaj să-mi vorbească din cauză că eram mut și că nu-i era teamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sete sau foame, să Împletesc frânghii, să mă uit după locul, mereu altul, de unde răsare soarele, și câte și mai câte. După ce am mai crescut, Moru se apucă să-mi spună cuvinte din ce În ce mai multe, iar pe unele dintre acestea le meșteșugise chiar el. Odată, mă luase deoparte, și Îmi spusese că nu numai pe maică-mea o puseseră În pământ În ziua nașterii mele, ci și pe fratele meu geamăn care se născuse mort, fără suflu, ofilit, uscat, supt În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tot ce dorisem să le spun vreodată. Am urlat la ei din mintea mea, cu glasul acela tunător, și le-am pus cum o s-o sfârșească, așa de frică Îmi era; așa de frică, Încât Moru a fost nevoit să meșteșugească vorba denumită groază pentru ce simțisem eu atunci. Iar ei m-au auzit. Proștii! Habar n-aveau cine le vorbește. Ca și Siloa, frumoasa, se uitau În sus, crezând că strigă Tatăl la ei, din Înaltul cerului. Că o să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
culmi, am văzut-o pe Siloa cum se Însoțea cu un om la fel de frumos precum Kal, numai că era om pe de-a Întregul. Cred că am amețit. Atunci mi-am spus că ochii mi se răsucesc, pentru că Moru nu meșteșugise Încă un cuvânt pentru amețeală. O vedeam pe Siloa cum avea să fie mumă și ochii mi-au curs așa cum curg ei când scâncești, numai că eu nu știam nici măcar să scâncesc. Am dat să privesc În altă parte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tot așa. Ori de câte ori ai să dai de oameni, caută-i pe cei asemenea mie. Caută Vindecătorii. Caută-i și spune-le... zi-le să-i Învețe și pe ceilalți cuvintele! Și spune-le și vorbe din cele noi, din cele meșteșugite de mine. Învață-i cuvintele noi! - Krog e mut, i-am spus cu mintea. - Iar Moru e bătrân! - se Înfurie Vindecătorul. Moru a Început să uite cuvintele și, la fel ca el, și ceilalți Vindecători, sunt sigur. Spune peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el, și ceilalți Vindecători, sunt sigur. Spune peste tot pe unde ajungi că a sosit vremea vorbelor, iar ceilalți Vindecători vor Înțelege. În clipa aceea am uitat de Siloa, jur! Am uitat și de cuvântul acela pe care tocmai Îl meșteșugise Moru pentru ea. Am uitat, pentru că mi se părea că și femeie, și frumos, nu mai aveau loc În cele ce mi le spunea Moru. Ba chiar, m-am gândit că frumos nici nu Înseamnă mare lucru dacă luai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ăsta răcoros care bate aici. Eu sunt Moru, tu ești toiagul, iar noi doi suntem Tatăl. Mi-a spus că numai un ucigaș ca mine putea să se Încumete la asemenea călătorie. Mi-a spus de limba pe care o meșteșugea. Mi-a spus de limba pe care o știau toți Vindecătorii. Mi-a spus că limba, așa cum o Învățase el de la mumă-sa, nu mai ajungea. Că oamenii și cele ce vor fi mame știau de acum cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nume sau dacă nu o alintase cu alt nume, fiecare om care dorise s-o facă mamă. Pe de altă parte, iată că eram fratele lui Moru, Vindecătorul care știa numele străbunilor săi, omul care ne alina durerile și care meșteșugea vorbe noi. N-o să spun ce am Înțeles atunci, pentru că pricepi și singur, fără să fie nevoie de cuvintele mele care, s-ar putea să mă vorbească ele pe mine. - Nu vrei măcar să-i omor pe proștii ăia? - l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vină după ei. L-am apucat pe Vindecător de cot, l-am tras degrabă Într-o viroagă și i-am făcut semn să se ghemuiască. O fi știind el nume, o fi având el habar să ne vindece și să meșteșugească vorbe, dar eu eram toiagul și piatra cu care Tatăl așeza lucrurile la loc. 3. Pfuuh, ce lumină. Până și lumina era alta pe măsură ce mă Îndepărtam de pământul nostru. Coborâsem dintre munți până la una dintre apele care curgeau mereu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
voi numiți pădure. Despre găuri, am mai spus că așa spuneam noi caselor, iar eu am aflat acest cuvânt dimpreună cu cel de pădure de la Vindecătorul lor, chiar În acea zi. Vindecătorul acela avusese nevoie de asemenea cuvinte și le meșteșugise așa cum meșteșugise și multe altele, dar de Împărțit nu le Împărțise cu nimeni. Oamenii din pădure erau mai mici decât noi, cei din munte. Erau mai mici și aveau pășitori mai scurți și mai butucănoși. Mulți erau burtoși, iar cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pădure. Despre găuri, am mai spus că așa spuneam noi caselor, iar eu am aflat acest cuvânt dimpreună cu cel de pădure de la Vindecătorul lor, chiar În acea zi. Vindecătorul acela avusese nevoie de asemenea cuvinte și le meșteșugise așa cum meșteșugise și multe altele, dar de Împărțit nu le Împărțise cu nimeni. Oamenii din pădure erau mai mici decât noi, cei din munte. Erau mai mici și aveau pășitori mai scurți și mai butucănoși. Mulți erau burtoși, iar cele ce aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cerbul bea apă, o să-l și vezi În minte, fără să-ți lase loc de Îndoială. Unii aveau să se folosească de acest echivoc al cuvintelor, dar asta avea să se Întâmple mult mai Încolo, iar când oamenii aveau să meșteșugească și cuvântul echivoc, avea să fie prea târziu. Tu știi asta mult mai bine pentru că te-ai născut gata stăpânit de vorbe. - Tu, Moru și cu mine am putea să nu ne lăsăm stăpâniți de vorbe, dar ei? - Îmi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la fel și ne-am bucurat că am căzut la Învoială. - Ia spune-mi, mă Îmboldi Vindecătorul atunci. Știi tu ce e ăla vin? Nu știam, lucru care l-a mirat din cale afară. Era un cuvânt din cele simple, meșteșugit pentru un fel de apă precum sângele vânatului după ce l-ai scurs bine de tot. Apa aceea era frumos mirositoare și avea un gust pișcător. Pe urmă, am văzut că te Înveselea așa că, În scurtă vreme, ne-am apucat cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ajunsesem În satul lor. Of, of. Mi-a părut bine. Eu picasem În picioare, iar Bodolona era fericită. Nu știam acest cuvânt, dar Îl simțeam. Oricum, În ziua aceea, i-am Împărtășit Vindecătorului lor că aș vrea și eu să meșteșugesc un cuvânt. - Suflet, i-am spus și i-am explicat ce credeam eu că trebuie să denumească vorba asta. - Adică gând, mi-o reteză Vindecătorul. - E mai mult decât gând. Bodolona nu se bucură cu gândul de ce am făcut noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am fost În stare să aflu dacă Într-adevăr merita să spunem și suflet pentru ceea ce gând părea să denumească deja. Dar, am făcut-o pentru Bodolona. Suflet e cuvântul ei și, cine știe câte alte asemenea vorbe n-or fi fost meșteșugite la fel. La asta mă gândeam când niște vânători din sat se Înfățișară În grabă la Vindecător și-i spuseră, grohăind gălăgios și dând din mâini ca apucații, că din munte mai coborau niște oameni. Și Vindecătorul, și Krog, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la mine În munți, unde totul se zărește ca În palmă dar, În pădure, unde lucrurile și vânătorii se văd În ultima clipă și unde totul poate să fie dosit, ajungeai să te gândești la asemenea vorbe pe care le meșteșugisem, parcă, pentru oameni cu mai multe fețe. Încă nu răsărise soarele când am adulmecat un miros greoi, adânc și dulceag. Dintre copaci se ridica un bâzâit neîntrerupt și am Început să simt nenumărate pișcături, mai rele parcă decât ale purecilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-te la vrute și nevrute. Moru nu s-a gândit că tu habar n-ai să mergi pe unde nu e munte? I-am spus că nu aveam de ales. Dar el: - Și de ce s-a trezit Moru abia acum? De când au meșteșugit strămoșii vorbele, au trecut atâta amar de veri și ierni. De ce a stat Moru atât? - Moru e bătrân, dar nu e atât de bătrân cât să fi știut dinainte ce are de făcut. - S-o crezi tu! - mi-o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
n-o să fie la fel ca Enkim, se sumeți el. Pe de altă parte, se Îmblânzi la loc, știu bine că Enkim e viu din cauza ta. Nu știu cum de mi-a venit pe buze acel cuvânt. Era pentru prima oară când meșteșugeam un cuvânt fără să mă fi gândit Înainte la cum ar fi trebuit să sune. - Enkim și Krog sunt prieteni. De asta sunt vii amândoi. Așa am spus și Enkim a Înțeles cuvântul - numai că el credea despre mine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mărunte. - Pe aici, i-am strigat lui Enkim și am luat-o la fugă spre crâng. - Moru trebuia să-ți zică să iei cu tine măcar bâtă. - Sunt toiagul și bâta Tatălui, am rostit În minte cu vorbele cele grele meșteșugite de Vindecătorul meu din munți, dar Enkim nu păru convins de asta, iar vrăjmașii nici atât: se repezeau pe urmele noastre din toate părțile. Auzirăm din nou șuierul acela - părea el Însuși cuvântul ce spunea moarte. Ne-am azvârlit În colb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă opresc ca să văd mai bine acele acoperișuri: da, da, se asemuiau cu niște vârfuri de suliță dar, ca să-ți spun cum erau ele cu adevărat, ar trebui să Înșirui Într-o singură răsuflare mult mai multe cuvinte decât fuseseră meșteșugite pe atunci. Oamenii aceia uriași mă Îmbrânciră prin fața pruncilor și a femeilor lor și mă scoaseră În afara satului. N-am mai apucat decât să văd cum acele acoperișuri pe care nu le pot pune În vorbe se sprijineau pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sudoare și de om alergând. De data asta l-au simțit și ei. - Sunt de cealaltă parte a culmii, spuse Enkim. Sunt mulți. Mai mulți decât toate degetele unui om. Of, of, după ce om scăpa și din Încleștarea asta, o să meșteșugesc eu numere și mai multe decât degetele unei mâini! Am luat-o târâș spre culme și, abia ce-am scos capul ca să privim de partea cealaltă că i-am și văzut. Erau În vale și mergeau tare repede. - Tată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la vale, am apucat să-mi spun că acel lucru nu putea să fie făcut decât de mână de om. Am privit atunci la mâinile lui Enkim: erau acoperite de mâl Încă umed. 13. Ce putea să fie lucrul acela meșteșugit de Enkim În vremea În care eu și cu Runa ne chinuisem să târâm bulumacul În apă? Am dat să-l Întreb, dar chiotele urmăritorilor noștri se auzeau din ce În ce mai tare. Alergau pe mal, unii dintre ei Își azvârleau de pe ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]