190 matches
-
crescut pe nimeni pe lângă mine așa cum m-a crescut meșterul Vasile pe mine, poate e ultima biserică pe care o pictez și voi muri neîmpăcat, ce să fac cu cartea asta, ce să fac cu cartoanele?! Dă-mi-le mie, meștere! și altcineva vorbește parcă în locul meu, o vietate măruntă s-a ridicat de undeva din întunericul ființei mele și a vorbit, iar atunci când s-a ridicat și s-a apropiat de lumină mă depășea și pe mine în înălțime și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
până sus la noi nu mai ajungea zgomotul lumii de jos, n-am vorbit prea mult cu meșterul, nici n-aveam timp, dar înainte de a începe mi-a spus, Ascultă, mă, Janos, parcă așa te cheamă, ești ungur? Pe jumătate, meștere! Mă, Janos, ungur pe jumătate și om întreg, eu îs om bătrân și-n afară de cartoanele mele nu mi-a spus nimeni niciodată cum să pictez, am făcut după ajutorul lui Dumnezeu, tot Dumnezeu ne-a ajuta și acum! Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu greu prins în culorile strălucitoare ale meșterului Luca care face și cele nevăzute să se vadă, mâine vei picta tu celălalt înger, tot înainte de noapte bună îmi spune meșterul asta, lăsându-mă cu mintea înfierbântată în luna plină, Cum, meștere, eu?! Așa voiesc, Theo! Trebuie să faci o dată primul tău pas și nu mai am timp să te pregătesc altfel decât aruncându-te în apă și obligându-te atât de brutal să înveți să înoți! Bine dar, încerc eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de două-trei minute, respirația greoaie a continuat să niște fularul confecționat dintr-o stofă numai ape și jiletca groasă din lână. Spontana sa voce italienească, Înfrumusețată de un neaoș ceceo iberic, a răsunat gagliarda și dogmatică prin obstacolele dentare. — Domnia voastră, meștere Parodi, cunoașteți de-acuma pe de rost intrigărăile polițiste și abecedarul detectivesc. Vă mărturisesc fără șovăială că pe mine, din pricina mai mult a hârțogărăii erudite decât a dedesubturilor delictive, m-au luat pe nepregătite. Dar acum zbirii se Înverșunează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a fost cea mai aprigă dorință a lui. In acel timp, al măreților Ludovici ai Franței, în zilele bune și ușoare de odinioară, s-au ridicat deodată oameni frumoși, înalți la trup, având teaca sabiei bătută cu floricele de ciocane meștere; cu panglici și dantele la manșete, cu vorbe plăcute la salut. Ei erau azi aici și mâine pretutindeni, căci nu cunoșteau granițe și griji, iar averea lor era nesfârșită, ca și prostia oamenilor care îi ascultau. Acești cavaleri formau clasa
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
fantome, apoi, tot mai mult, În formele În care ea, această nouă identitate se face simțită În multe creiere umane bântuite de „voci” false, otrăvite Îndemnuri, până la spasme uneori, ce se cer exorcizate de vreun preot abilitat sau de vreo meșteră rurală, altădată supusă rigorilor Inchiziției. Fantoma - care la un moment dat ia forma mai umilă, strecurătoare, a unui sobol! - dispare, lăsându-l pe „rătăcitul” prinț În plină „criză interioară”, neînțeleasă sau prost interpretată de cei din jur, iar el, pentru
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Iulia Hașdeu, de-ți înfrumusețau viața recitatorului și ascultătorilor, nu erau pe buzele noaste! La școală, dacă venea vreo inspecție, pe mine mă scula Doamna să citesc, să spun poezii. Citeam frumos, cu ton potrivit, dar cel mai mult eram meșteră la recitări, tot cu intonație potrivită: Mama De Mihai Eminescu O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi, Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă și de
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ce naiba mai ieșiți? Nu e voie. E stare de necesitate. O să fie nenorocire mare prin oraș. Teroriștii străini nu se lasă și armata abia le face față. - Ieșim să căscăm gura, Îl lămuri Hansi. Ni s-a urât În casă, meștere, și nu mai prea avem ce să consumăm. Ăsta era adevărul la urma urmei. Practic, nu mai aveam ce să facem În țarcul și grajdul lui Pepino. Nu mai aveam cu ce cumpăra fiertura și băutura, așa că ieșisem să căscăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
petrecerii și să nu mă mai întorc; nimeni n-avea să descopere ce se făcuse cu mine, taina pieirii mele avea să rămâie în veci nepătrunsă - luasem toate măsurile.” (Mateiu I. Caragiale) Adverbele de modalitate 9 exprimă - fie modalitatea logică: „Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea ta?” (M. Eminescu, Proză literară, p. 42), - fie diferite nuanțe ale modalității subiective: „Poate că-i convin tuspatru craii cărților de joc.” (Idem, I, p. 163) - sau emfatice: „Dacă tu știai problema
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pentru adverb este funcția de circumstanțial, realizată în interiorul relației de dependență cu verbul: • circumstanțiale de mod: „Lumina bate altfel în zid, apele altfel în țărm.” (L. Blaga, p.133), • de timp: „Port acum în mine febra eternității.” (Ibidem, p. 133), „Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea ta?” (M. Eminescu, Proză literară, p. 42), • de loc: „Orizontu-ntunecându-l vin săgeți de pretutindeni.” (M. Eminescu, I, p. 148), „Se întreabă trist izvorul:/ Unde mi-i crăiasa oare?” (Ibidem, p. 122), • condițional
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
te duci? Când o să vii?” (M. Eminescu) Rămâne în afara vreunei funcții sintactice adverbul interogativ oare, caracteristic ambelor categorii de interogative, expresie în același timp și a unei atitudini subiective față de conținutul mesajului. În enunțurile interogative parțiale, însoțește elementul interogativ principal: „Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea ta?” (M. Eminescu) „Dintre sute de catarge / Care lasă malurile Câte oare le vor sparge / Vânturile, valurile?” (M. Eminescu) În enunțurile interogative totale adverbul oare este singurul element interogativ: „Putut-au oare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Și vesel râdea. Iar Manole ofta Și se apuca Zidul de zidit, Visul de-mplinit. Zidul se suia Și o cuprindea Pân' la gleznișoare, Pân' la pulpișoare. Iar ea, vai de ea! Nici că mai râdea, Ci mereu zicea: "Manole, Manole, Meștere Manole! Ajungă-ți de șagă, Că nu-i bună, dragă. Manole, Manole, Meștere Manole! Zidul rău mă strânge, Trupușoru-mi frânge!". Iar Manea tăcea Și mereu zidea. Zidul se suia Și o cuprindea Pân' la gleznișoare, Pân' la pulpișoare, Pân' la
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de-mplinit. Zidul se suia Și o cuprindea Pân' la gleznișoare, Pân' la pulpișoare. Iar ea, vai de ea! Nici că mai râdea, Ci mereu zicea: "Manole, Manole, Meștere Manole! Ajungă-ți de șagă, Că nu-i bună, dragă. Manole, Manole, Meștere Manole! Zidul rău mă strânge, Trupușoru-mi frânge!". Iar Manea tăcea Și mereu zidea. Zidul se suia Și o cuprindea Pân' la gleznișoare, Pân' la pulpișoare, Pân' la costișoare, Pân' la țâțișoare. Dar ea, vai de ea, Tot mereu plângea Și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
strânge, Trupușoru-mi frânge!". Iar Manea tăcea Și mereu zidea. Zidul se suia Și o cuprindea Pân' la gleznișoare, Pân' la pulpișoare, Pân' la costișoare, Pân' la țâțișoare. Dar ea, vai de ea, Tot mereu plângea Și mereu zicea: "Manole, Manole Meștere Manole! Zidul rău mă strânge, Țâțișoara-mi plânge, Copilașu-mi frânge!". Manole turba Și mereu lucra. Zidul se suia Și o cuprindea Pân' la costișoare, Pân' la țâțișoare, Pân' la buzișoare, Pân' la ochișori, Încât, vai de ea, Nu se mai
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Manole turba Și mereu lucra. Zidul se suia Și o cuprindea Pân' la costișoare, Pân' la țâțișoare, Pân' la buzișoare, Pân' la ochișori, Încât, vai de ea, Nu se mai vedea, Ci se auzea Din zid că zicea: "Manole, Manole Meștere Manole! Zidul rău mă strânge, Viața mi se stinge!". Pe Argeș în gios, Pe un mal frumos, Negru-vodă vine Ca să se închine La cea mănăstire, Falnică zidire, Mănăstire naltă Cum n-a mai fost altă. Domnul o privea Și se
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cădeau, Și unde picau Trupu-și despicau. Iar bietul Manole, Meșterul Manole, Când se încerca De-a se arunca, Iată c-auzea Din zid că ieșea Un glas nădușit, Un glas mult iubit Care greu gemea Și mereu zicea: "Manole, Manole, Meștere Manole! Zidul rău mă strânge, Țâțișoara-mi plânge, Copilașu-mi frânge, Viața mi se stinge!". Cum o auzea, Manea se pierdea, Ochii-i se-nvelea, Lumea se-ntorcea, Norii se-nvârtea, Și de pe grindiș, De pe coperiș, Mort bietul cădea! Iar unde
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
merite indulgență: cei care au cunoscut-o nu i-au iertat niciodată lui Mirabeau că a putut să sacrifice această femeie deosebită pentru o scorpie care avea sfruntarea stricăciunii și se împăuna cu păcatele ei. Însă Doamna Le Jay era meșteră în intrigi, în prefăcătorii, în răutăți; era lingușitoare și pătimașă; n-a profitat de ascendentul pe care îl avea asupra lui Mirabeau decât pentru a-i ațâța violența naturală și a-și servi propriile interese; prietenii lui roșeau pentru el
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a lumii. Într-adevăr la Sirah (II, 5) stă scris: „Izvorul înțelepciunii e Cuvântul lui Dumnezeu”. Participând la creație, Sophia se revarsă în universul întreg, îi imprimă formele mărețe, îl cârmuiește precum cârmuiește istoria și pe om. Solomon o numește „meștera tuturor”. „Ea este suflul puterii lui Dumnezeu, ea e curată revărsare a celui Atotputernic. Ea e strălucirea luminii celei veșnice și oglinda fără pată a lucrurilor lui Dumnezeu și chipul bunătății sale”. (înț. lui Solomon, VII, 25,26). „înțelepciunea ajunge
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aceea de violoncelist) și în cel erotic (toate logodnicele lui Antim îl părăsesc din momentul în care înțeleg că Maestrul și-a asumat povestea saltimbancului). Maestrul Manolache Antim sau Meșterul Manole, așa cum îi recită Melania în momentul morții ("Manole, Manole,/ Meștere Manole...") jerfește logodnica, străina, artei, muzicii sale. În studiul dedicat legendei Meșterului Manole, acesta încearcă să-și regăsească prin moarte soția care, jertfită la temelia unei clădiri, o însuflețește și o face astfel să dureze 637). Faptul că logodnicele îl
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
său, Adrian care traduce tot ce se întâmplă în jurul său prin mitul personal, o bună parte a operei eliadești este redevabilă mitului meșterului Manole: în Nuntă în Cer, Uniforme de general, Tinerețe fără de tinerețe..., el jerfește logodnica, artei. ("Manole, Manole,/ Meștere Manole..." îi recită Melania în momentul morții). Un mijloc de redare a naturii desacralizate a personajului și a căderii din mit este diminutivarea (Euphrosina-Frusinel din Les trois Grâces, iar în cazul lui Iancu Gore, efectele de putere ale numelui funcționează
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
trimiterile intertextuale sunt făcute de către personaje: În curte la Dionis, Leana este "și la Veuve, și Die traurige Witwe, și Jalea îi stă bine Electrei, și la Vedova...", în Uniforme de general, Manolache este chemat în clipa morții: "Manole, Manole, Meștere Manole...". În Domnișoara Christina numele personajului masculin păstrează semele macrogeneric (/uman/, /sex masculin/), mezogeneric (/mitologie/), microgeneric (/erou/) și îl respinge pe cel de al patrulea, semul specific/viteaz/ din numele personajului, prin ironia intertextuală: "viteazul nostru Egor"; raportarea la celebrul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
luciurile toate/ Și dacă vrei, târâș ori prin opriri șirete,/ De dânsul să te-apropii, să-i umbli prin secrete,/ Degeaba: că deodată te-ai și trezit afară/ Într-o fără de veste țâșnită primăvară,/ Cu flori de piersic, ude și meștere-n stropit/ Lumina cu miresme din nopți fără sfârșit" (în Leonid Dimov, Carte de vise, Editura Eminescu, București, 1991, p. 236). 29 Leonid Dimov, "Argument" la Spectacol, Editura Cartea Românească, București, 1979, p. 3. 30 Ibidem, p. 4. 31 "Și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
predomină curgerea. Propriu-zis, principiul de incertitudine al lui Heisenberg nu i se aplică, ci de-curge din ea. Ca tot omul, Ian se îndrepta spre întâlnirea cu inevitabilul cum era mai sigur, adică fugind de el de-a lungul unei meștere lucrări-lucrături de acte omise. Logica ei principală era să-și disimuleze intrările în colimatorul inexorabilului sub aparența ieșirilor din el. Dar cum anume se zidi concret de viu arhitectul în această greu detectabilă incintă aderentă, fapt împlinit cu fapt împlinit
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
spunându-ne că: "Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat!" și să nu mai fim așa de supărați. Mama le-a dat un lighean mare de carne și oase (pentru răcituri) să fie de sufletul celui ce-a fost Joiana. Catrinoasa meșteră la închistrit ouăle Vecina noastră de pe gârlă, Catrinoasa era meșteră vestită în tot satul. Închistrea (încondeia) ouăle ca nimeni alta. Nu mai prididea biata bătrână cu treburile... Cu multe zile înainte de Sfintele Paște, mama mă trimitea la ea cu un
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să nu mai fim așa de supărați. Mama le-a dat un lighean mare de carne și oase (pentru răcituri) să fie de sufletul celui ce-a fost Joiana. Catrinoasa meșteră la închistrit ouăle Vecina noastră de pe gârlă, Catrinoasa era meșteră vestită în tot satul. Închistrea (încondeia) ouăle ca nimeni alta. Nu mai prididea biata bătrână cu treburile... Cu multe zile înainte de Sfintele Paște, mama mă trimitea la ea cu un coș cu vreo 50-60 ouă albe, o bucată de slănină
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]