191 matches
-
care-i susține doar ciorapul de pe piciorul valid. Foarte îndatoritor, Jean întreabă: — Trena să v-o punem la pachet? Te rog frumos, răspunde demnă Liliane. Lui Lionel piciorul fetei îi trezește o dorință nefirească, pe care și-o exteriorizează imediat: — Meștere Robert, nu știu ce m-a apucat așa, dintr-odată, dar îmi vine să dansez. Ai putea face rost de o orchestră live? — La ora asta? se sperie șeful de sală. Dacă nu poți, nu poți. Asta e. — Eu n-am zis
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
am făcut Tipătescu din O scrisoare pierdută, un spectacol demențial, interzis de comuniști, controversat, nici măcar oamenii de teatru nu veneau, m-am dus special la un mai vârstnic actor care jucase Tipătescu, aș fi vrut să vadă ce-am făcut: Meștere, veniți să vedeți!!! Dar n-a venit, nu a vrut... Teatrul m-a făcut și fericit, și nefericit, m-a îmbolnăvit, m-a însănătoșit. Teatrul... Vezi că nu știu ce să zic, ’48 ăsta a dat și genii ca mine, asta doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
apăru un ospătar cu păr slinos și privire crucișă, care își notă cu o figură plictisită comanda într-un carnet soios, dar mai trecu încă multă vreme până să aducă berea și debreținii comandați. Gata cu săptămâna de bună servire, meștere? îl întrebă Ticu ironic. "Meșterul" bombăni ceva supărat și se evaporă. Săracul Tănase..., adăugă el și, ridicându-și halba de pe masă, ciocni cu fratele său. Stelian nu zise nimic și se uită curios la un afiș mare cât un ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prin dosul tejghelei, se grăbi să prezinte lui Ticu nota de plată pentru consumație. Ticu luă nota de plată și se uită lung la ea. Unde-s scobitorile, șervețelele și japonezele alea, pe care văd că le-ai trecut aici, meștere?... îl interogă el, după ce studie bine bucata de hârtie cu socotelile făcute de ospătar. Ospătarul îndrugă ceva în legătură cu faptul că așa cerea nu se știe ce dispoziție emisă de mai marii alimentației publice, ceva atât de pueril și de ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cumplită. Dincolo de maidan era piața orașului. Când intrară în piață, străinul se opri uimit. Se uită la șirurile de oameni aproape goi care ședeau cu picioarele strânse sub ei în fața câte unei grămezi de marfa, și strigau din răsputeri: - Uite, meștere, pâine bună! - Pește bun! - Uite vin, meștere, uite vin! Vin bun de palmier. Vin de struguri! - Uite unsoare pentru netezit fața, frumoasă stăpînă! Mirosea amestecat a lemn vopsit, plăcinte, pește, uleiuri înmiresmate, oțet. Simțind mirosul plăcintelor calde, văzând grămezile de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
intrară în piață, străinul se opri uimit. Se uită la șirurile de oameni aproape goi care ședeau cu picioarele strânse sub ei în fața câte unei grămezi de marfa, și strigau din răsputeri: - Uite, meștere, pâine bună! - Pește bun! - Uite vin, meștere, uite vin! Vin bun de palmier. Vin de struguri! - Uite unsoare pentru netezit fața, frumoasă stăpînă! Mirosea amestecat a lemn vopsit, plăcinte, pește, uleiuri înmiresmate, oțet. Simțind mirosul plăcintelor calde, văzând grămezile de curmale dulci și ulcioarele cu vin, Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
unor necunăscători, cărora, în chip obișnuit, probabil, nu le-aș fi încredințat nici un ac. Aeronava mozambicană decola de pe Otopeni, la orele 10,45. 121 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Zice: Du-mă, în vână, la madam Nicolici. Cică e meșteră și numai dumneaiei se pricepe ce picături trebuie scurse în ceaiul de crușin, ca să nu ți-l faci cu briceagul harcea-parcea pe gât... Ho diábolos tăcea. Stafidita nu descleșta botul. Genel cârmi și el, pe tăcere, clonțul. Cucoana se juca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
meșter pentru anii săi!) și avea ca ideal suprem dorința de a ajunge ca tânărul său unchi, răspundea ca la comandă: Cum să nu, mai Încape vorbă! Cu ochii cât cepele, cu atenția mărită și cu privirea lipită de mâinile meștere, copilul curios urmărea cu sufletul la gură cum nenea Ion aducea un „caiuș” uscat (o suprafață de piele de porc, de-o „șchioapă” lățime și de lungimea lui Ghiță-Baiazid de anul trecut) pe care după ce-l Întindea fără grabă pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
neîncrezători. Le-ar fi trebuit praful străinului, că-i sugeau lighioanele, dar de unde să știe ei că e bun? În cele din urmă, caramangiul înșfăca pe câte unu! și-i punea în mină un cornet făcut la iuțeală de degetele meștere ale lui Paraschiv, plin vârf, și striga: - Ia-l, unchiule! De pomană ți-l dau, dacă n-o fi bun. Gorobetele scotea doi lei și-i așeza în palma celui tânăr. Veneau și ceilalți pe urmă. Cereau câte două cornete
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
necontenit, dar că, între două izbucniri de furie, făceau schimb de glume și râdeau zgomotos. Îmi mai aduc de asemenea aminte că auzisem vorbindu-se în încăpere despre al-Amira, Prințesa. Era un personaj bizar. Văduvă după un văr al sultanului, meșteră în toate științele oculte, ea întemeiase o ciudată confrerie alcătuită doar din femei, unele alese pentru talentele lor de ghicitoare, altele pur și simplu pentru frumusețea lor. Oamenii cu o lungă experiență a vieții le numesc pe aceste femei sahacat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a putut să-mi explice din ce cauză. Faptul că își aducea soția după el în sala de lectură fără ca ea să aibă permis i se părea o pură înscenare. Mai ales că el avea o explicație implacabilă: „Din gelozie, meștere, o car după mine. Sunt gelos. Io cu Shakespeare și ea cu marțafoii? Și mă mai ajută la traducere...“. Când se construia Aripa Nouă îmi plăcea - când plecam, pe înserat, de la Bibliotecă - să trec prin șantier. Era o potecă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu Gelu că petreceam și noi de ziua lui Ceaușescu. Nu știu dacă Gelu era născut chiar în acea zi, dar atunci ne adunaserăm să-l sărbătorim. Tot am închinat în cinstea lui și-a lui Ceaușescu. „Îți bag meniu, meștere, țin-te tare“, l-am avertizat pe Paul în gând. Mă gândeam amuzat că mă confundase cu unul dintre cei care fuseseră la petrecerea mare, dată de Ceaușescu la Sala Palatului. Probabil cheful se lățise, unii dintre invitați, cei de pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
svon de clopot; Atunci văzu în zarea lui palatul În care - nchise fata-i Împăratul. 145În ziduri de oțel lucea castelu-i Cu streșini de - aur și cu turnuri nalte Și scris pe muri-i, minunat în felu-i, Făptură grea a meșterelor dalte. În mari grădine i se arătă lui 150Isvorul viu ce cade, vrând să salte. El se mira cum toate - astfel a fi pot: Grădine, rediuri, lacuri, ziduri, șipot. Dar un balaur tologit în poartă Soria cu lene pielea lui
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
gâtul înnodat. Un fapt peste care am dat zilele acestea ne-a făcut să ne amintim de această societate și să constatăm o mare lipsă. Iată despre ce e vorba. Școlile noastre profesionale au scos deja câteva rânduri de absolvente, meștere în croitorie, în arta florilor artificiale și altele. Ce s-au făcut, ce fac aceste profesioniste? Întâmplarea ne-a scos în cale pe una din ele. Cu micul capital pe care l-a căpătat la ieșirea din școală, a deschis
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Înăuntru pe lângă marginea prelatei. — În cazul În care iese cu Împușcături, suma se dublează din nou, a zis moșul, scoțând tacticos un pistol din interiorul hainei, pe care l-a depus pe bord. Politica firmei. — E o bucată de hârtie, meștere, nu un evadat. — Ehe, habar n-aveți ce surprize poa’ s-ascundă o foaie de hârtie, a spus el, În timp ce bușea ușurel cu bara din față un mocăit care ezita să se dea la o parte. Ascultați aici. Într-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
era un fel de pasăre. - Ia zi... Îmi făcu el cu ochiul. Cum face Vinas la tăvăleală? Mi-am dat ochii peste cap și am plescăit. - O fi fost tânără Runa asta a ta, măi Enkim, dar Vinas e mare meșteră... Rămase cu gura căscată. Apoi Înghiți În sec. - Meșteră? Hoașca... Ia zi, cum face? Am plescăit și iarăși mi-am dat ochii peste cap: - Hoașcă, zici? M-a sleit de tot, cât mă vezi de mare! Mormăia așa, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el cu ochiul. Cum face Vinas la tăvăleală? Mi-am dat ochii peste cap și am plescăit. - O fi fost tânără Runa asta a ta, măi Enkim, dar Vinas e mare meșteră... Rămase cu gura căscată. Apoi Înghiți În sec. - Meșteră? Hoașca... Ia zi, cum face? Am plescăit și iarăși mi-am dat ochii peste cap: - Hoașcă, zici? M-a sleit de tot, cât mă vezi de mare! Mormăia așa, ca un urs din ăla care a dat peste un cuib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca zăpada și mă amestecam cu ea, de parcă aveam aceeași piele amândoi. Ea respira prin nările mele, iar eu prin nările ei. Când dădea aerul afară, eu răsuflam În locul ei, de parcă nu mai așteptam decât să ne dăm ultima suflare. Meșteră, ce mai Încoace și Încolo. Mare meșteră. - Ah... Krog... Pricep... Pfuuh... Să mor dacă nu știu cum ați făcut! - zise el, holbându-se și plescăind. Știu, știu... Am avut și eu una din asta. Era din alt sat și o chema Zuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de parcă aveam aceeași piele amândoi. Ea respira prin nările mele, iar eu prin nările ei. Când dădea aerul afară, eu răsuflam În locul ei, de parcă nu mai așteptam decât să ne dăm ultima suflare. Meșteră, ce mai Încoace și Încolo. Mare meșteră. - Ah... Krog... Pricep... Pfuuh... Să mor dacă nu știu cum ați făcut! - zise el, holbându-se și plescăind. Știu, știu... Am avut și eu una din asta. Era din alt sat și o chema Zuga. Știu, măi Krog, măi, dar astea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mirositoare și ne-am pus pe așteptat. - Enkim te-a adus Încoace? Runa dădu din cap că da. - Și celelalte femei? - Cum să vină? Doar una l-a cunoscut pe Enkim, zise ea, râzând. Și niciuna pe Krog, nici măcar Vinas, meștera aia pricepută foarte să-i tăvălească pe cei mai aprigi vânători, adăugă ea, dregându-și glasul. Noroc că era beznă căci am simțit cum mă Îmbujorez. - Vinas știe că ești aici? - Nu. Runa nu se mai Întoarce niciodată În satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
călugărița a terminat cu Închinatul și a pornit cu toaca În jurul bisericii. Ritmul bătăilor e mai Întâi lent și apoi accelerat până ce dă impresia unei sambe. Grințu scoate din buzunar un pix și se apucă să scrie pe cartea poștală: Meștere, Mă aflu În X. Din tot ce mi-ai sugerat nimic nu se conturează ca sigur. Ar mai fi răspunsul de bun simț: „părerile sunt Împărțite și nimeni nu știe nimic, nimeni nu are certitudini“. Numai că simplul exercițiu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
am luat-o cu toții pe potecuța ce ducea în pădure. N-am mers noi mult așa și numai ce am auzit un fel de răpăit slab de tobă, undeva, mai depărtișor. Cine o fi bătând acum toba prin pădure? E meștera ciocănitoare, a răspuns mirării noastre moș Vuia. Pasărea asta e doctorul pădurii. Trece din copac în copac, ciocane prin scoarța lor și ascultă cu luare-aminte. Cum simte vreun viermișor pitit pe-acolo, bate cu ciocul până ce îl scoate afară și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
încercară să fugă. Era însă prea târziu. Vitejii din țara olarului îi nimiciră pe dată, amestecându-i cu pământ. Când soarele străluci mai luminos ca niciodată, un voinic se opri în fața olarului și-l întreabă: Domnia ta ai făcut cupele? Spune, meștere, ce putere ai pus în ele? Meșterul zâmbi: Uiți oare că au fost făcute din pământul țării?... Ce puteam pune în ele mai mult decât tot ce au simțit inimile noastre? Cerințe: 1. Citiți textul și împărțiți-l pe fragmente
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Se spune că era frumos și de aceea l-au poreclit Oacheș. Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, Oacheș s-a căsătorit cu Rarița, fiica unor nomazi ce au poposit în sat. Ea era o femeie înaltă, hoață, isteață și meșteră în a învârti ulcica. De cum l-a văzut pe Oacheș a și pus ochii pe el, căci îi căzuse cu tronc și nu s-a lăsat până când nu l-a prins în mrejele ei, folosindu se de toate metodele magice
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
întîmplat? Fata continua sa-l privească, adânc, în ochi, cu același zâmbet trist uitat pe buze. - Nu mă mai recunoști, Maestre, spuse foarte încet. E adevărat, a trecut atâta timp, adăugă. Tăcu o clipă, apoi începu să recite: Manole, Manole, Meștere Manole... - Melania! exclamă Antim. Ce e cu tine? De ce-ai venit? Fata îi prinse mâna. - Manole, Manole, meștere Manole, n-ai uitat numai logodnica, ai uitat și de logodnă... Îl trase încet spre ea: Trebuie să ne grăbim, că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]