950 matches
-
la întretăierea umorului cu reflecția: lipsit de darul credinței, lacună tipică pentru generația de intelectuali din care face parte, scriitorul care a consimțit să-și lase malul Begăi pentru a se așeza în cazanul bucureștean are timbru ironic și înclinație meditativă, din încrucișarea lor ieșind o stofă mucalită de introvertit care gustă plăcerile vieții. Numai că, ajuns în pragul chinului septuagenar, vîrstă cînd degradarea biologică tinde să pună resemnare în colțurile sufletului, Livius Ciocârlie intră în pielea unui observator care descrie
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
profitabil debutul în proză al lui Ciprian Măceșaru. Ciudat e să vezi doar că doi comentatori experimentați ai literaturii actuale precum Dan C. Mihăilescu și Alex Ștefănescu se dovedesc optimiști cu privire la destinele Superhero-ului, de vreme ce citesc în el „o fierbinte coregrafie meditativă” și în prozator „un autor de prim plan” în devenire.
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
1973, Imnele Transilvaniei - 1976, 1985, Imnele Moldovei - 1980, Imnele Țării Românești - 1981, Imnele iubirii, 1983, Imnele Putnei - 1985, Imnele Maramureșului - 1988) și Dumitru Mureșan, tot viitor poet (vol. publicate: Nebuloasa crabului - 1968, Orologiul din oglinzi - 1975, Despre melancolie -1981, Lira meditativă - 1998), s-a înfiripat o prietenie trainică, care a durat până în anul 2000, când cel despre care vorbim a părăsit această lume. Prietenia lor l-a adus pe Ioan Alexandru în casa învățătorilor Vasile și Ecaterina Mureșan din satul Aluniș
Întregiri la biografia lui Ioan Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/4429_a_5754]
-
O Americă de care turistul european nu are habar și care încă se ține deoparte de timp. Către 1837, tânărul acesta al cărui chip făcea o impresie atât de singulară asupra lui Melville ducea în micul port adormit o existență meditativă. Într-o zi, o femeie care l-a întâlnit pe stradă l-a întrebat dacă este înger sau om, numai că ocaziile de a-l întâlni erau mai degrabă rare de vreme ce nu ieșea din camera lui decât la asfințit. În
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
Premiul Internațional Nonino (2011). Dans și vis (2004) este a doua parte a trilogiei Chipul tău, mâine - un proiect literar ambițios, ce amintește pe alocuri de jocul cerebral al lui Borges, de umorul negru al lui Pynchon și de lirismul meditativ al lui Proust. Volumul continuă povestea peripețiilor lui Jaime Deza, un expatriat spaniol care trăiește în prezent la Londra și lucrează ca analist în cadrul Serviciilor Secrete MI6, unde studiază și interpretează viețile persoanelor aflate sub observație, anticipînd posibilele lor acțiuni
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
cu scaun la cap nu va găsi vreo plăcere ca, parcurgînd răsturnările unei vieți distruse, să caute în ele motive de reverie vesperală. Atrocitatea, cînd e reală, te indispune, doar cea închipuită avînd virtutea de a te încărca cu entuziasm meditativ. Numai că în cazul de față viața personajului este atît de neverosimilă încît nu doar că face de rușine ideea de ficțiune, dar chiar strecoară în cititor senzația că un element incredibil s-a ascuns sub aparențele unei existențe prozaice
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
raționaliza iraționalitatea. Fără a o anula ori a o reduce printr-o retorică facilă, o așează pe talgerele sufletești care-i pot regla ponderea, o pot echilibra. Starea confuză, panica obscură, angoasa recurg la instrumentul gnoseologic. Poezia cată a deveni meditativă pentru a face față impactului cu stihia existențială din care-și extrage sevele. Cel mai amenințător factor care planează asupră-i e socotit a fi incognoscibilul, echivalat cu Infernul. Destinul nostru pare a fi astfel oniric, realitatea însăși are o
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]
-
un univers ca cel înfățișat de tomul Religie și spirit. Și din nou se simte la Stăniloae stenahoria preotului în fața intelectualului laic: liber-cugetătorii sunt niște fanfaroni care abat privirile vulgului de la catapeteasma altarului, punînd în locul tainelor așchiile serbede ale ifoselor meditative. Mai mult, în loc să se închine icoanelor, ei urzesc calambururi ieftine, și în loc să se smerească în fața dogmei, ei preferă strălucirea fadă a figurilor de stil. Numai că în spatele tropilor estetici se întinde netezimea sterilă a unei gîndiri fără busolă transcendentă, o
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
există în Despre eroi și morminte și altfel de spații citadine, nedemonizate, care se sustrag pervertirii: parcurile, de pildă (în speță Lezama și Retiro) sunt zone de suflu despovărat, libere de constrângere, în afară străzilor alunecoase și fatale. Sunt oaze meditative, de aducere aminte, de stocare a memoriei (cu ele sunt înrudite micile spații solitare de pe malul fluviului). Întinse pe suprafețe relativ incontrolabile, ele se opun străzilor supravegheate (parcurse de fapturi somnambule) ori subteranelor obscure. Chiar dacă parcurile primesc, din când în
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
străzilor supravegheate (parcurse de fapturi somnambule) ori subteranelor obscure. Chiar dacă parcurile primesc, din când în când, în vizită agenți ai tenebrelor și făpturi-capcană (Alejandra) care nu se pot sustrage lumilor tenebroase ce ii controlează. Parcurile găzduiesc, însă, mai ales raisonneuri meditativi (Bruno, de pildă), dar și visători ori ființe confuze și vulnerabile, neintrate în posesia sinelui lor. Și mai există încă un element spa- țial punctat în mod special de autor, în geografia să citadina: puzderia de cafenele și baruri din
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
gesturi utile, și ar fi o impertinență să afirmi că gustul vieții stă tocmai în prefirarea acelor nuanțe care n-au nici un folos direct. Cum scrisul e un act cu precădere interior, scriitorii se aleg din rîndul paraziților de esență meditativă, acele ființe cărora apetitul pentru acțiune le-a fost inhibat de morbul fierberii în suc propriu. De altfel, talentul e un parametru surprinzînd tocmai disproporția dintre cît poate simți un om și cît poate el face. Cine își cheltuiește energia
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
fundament, cochetînd cu elementul numinos și organic, atîta doar că în Franța apartenența la organicitatea locului nu-i surîde, scriitorul fiind în exil interior și contemplînd cu dezgust spectacolul culturii pariziene. Mintea lui Tarangul se mișcă pe trei planuri: confesiv, meditativ și speculativ. Planul confesiv cuprinde secvențele autobiografice, cel meditativ conține intuițiile obscure ale elementului ominos, iar partea speculativă strînge fragmentele de analiză abstractă a temelor culturale. Din cele trei, singurul care nu-i priește e palierul speculativ, unde Tarangul cade
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
și devoțiune abstractă”, după cum poate să conoteze și o propensiune mereu reiterată, iluzorie și fantasmatică, spre regăsirea identității proprii. Reveria, ca formă de cunoaștere, resuscitează trăiri privilegiate, redă peisaje cu amprentă simbolică, fixează nostalgii și neliniști, fapte și evenimente, posturi meditative și revelații ale sinelui. Fragmentele de proză și, mai ales, versurile inserate în corpusul cărții, revelează o altă dimensiune a personalității lui Constantin M. Popa, spirit rafinat și abulic, captiv al propriilor himere și fascinat de spațiul interstițial, ambiguu, paradoxal
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
atunci nici măcar moartea lui Pietro nu mai este tragică, fiindcă, ciudat, pare că, prin ceilalți, prieteni sau alter ego-uri precum Thomas, el își contemplă ludic propria moarte, fără să fi murit de fapt. În această notă afectuoasă, poetică și intens meditativă, rămâne regretul unei lumi (posibilitate unică între cele divine) pierdute: „acum ele [instrumentele astrologice ale lui Pietro] zăceau părăsite, neînsufleț ite. Am simțit această schimbare produsă în natura lor ca pe o lamentație perceptibilă, lacrimae rerum” (p. 43). Este și
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
în India, fie s-au dedicat pe cont propriu studiului dansului, dovedind deosebit talent și perseverență. Din program nu pot lipsi dansurile vibrante și pline de culoare popularizate în binecunoscutele filme Bollywood. Muzica va fi și ea prezentă prin sunete meditative de sitar și flaut, precum și cântece devoționale Bhajan și Qawwali. Sari-ul: veșmântul care sărbătorește corpul femeii De la anticele orașele create pe valea Indusului, până la covoarele roșii de la festivalurile de film, povestea sari-ului se întinde pe o perioadă de peste
Dovedește că ai spirit aventurier și descoperă cultura indiană by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33085_a_34410]
-
experiențele pe care le are la îndemînă, iar credința, deși asumată în plan conștient, nu e un sentiment din a cărui tensiune să-și poată trage forța unei vedenii. Neavînd, așadar, predispoziții de dospire mistică, Dan Iacob e o natură meditativă de ordin liric, la care paroxismele de credință sunt înlocuite cu efuziuni de sentiment. Într-un cuvînt, Dan Iacob e un emotiv dornic de dispoziții plăcute în dauna răscolirilor stridente, natura lirică împrumutîndu-i evidente porniri histrionice, alături de o nevoie acută
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
nici azi de vreo grupare literară, în pofida unor afinități vremelnice cu grupul oniricilor. E un solitar greu înseriabil, atipic, privit probabil cu suspiciune de criticii pentru care poetul autentic este, în primul rînd, o „natură”. Înrudită, oarecum, cu poezia livresc meditativă a echinoxiștilor Adrian Popescu sau Ion Mircea și, mai pe departe, cu ceremonialurile lui Cezar Baltag, copios alimentată de tradiția liricii religioase europene, dar tot mai deschisă, cu trecerea timpului, spre real și experiența biografică directă, poezia sa reflexivă și
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
în relație cu alteritatea supremă. Rezultatul, neobișnuit, poate lăsa senzația de prea mult, prea abstrus, prea alambicat. Să nu ne lăsăm însă înșelați. Partea din toate... este o apariție editorială de substanță, una dintre acele cărți ce sfidează, cu grație meditativă, timpurile.
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
împăratului psalmist din vechime: „Singură. Am stat și stau aici, cum au stat toți ai mei, lăsând umbrele și vânturile să treacă. Eu nu număr frunzele care cad în jur de mine." De o rară frumusețe în densitatea lirismului ei meditativ, arhaică și totodată surprinzător de modernă, încifrând etosul românesc într-o formă adânc memorabilă, cartea lui Marin Bucur, La apa Vavilonului, reprezintă în toate sensurile cazul unei opere de excepție. Dinu Pillat Note ■ Originalul scrisorii și al micro-eseului, necunoscute până
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
aceea pictura nu-i alegorică: ea nu povestește nimic în accepția epică a termenului. O farfurie cu struguri, cîteva ghivece cu flori sau un ungher de grădină nu au o parabolă în subsidiar. Ele nu transmit cunoștințe, ci deșteaptă imbolduri meditative. Pictura lui Paștina nu are fabulă însoțitoare. Zadarnic ai căuta un sens logic acelor episoade pe care, în lipsa desenului, le-ai putea descrie prin cuvinte. La Paștina nu există sens logic, ci doar miez estetic care culminează în tresărire mistică
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
aceeași preocupare de a pune într-o relație armonioasă obiectele ce compun aceste lucrări. A fost însă cu precădere un peisagist. Lucrările sale, având un soi de calm de factură clasică, degajă o melancolie discretă ce dă pânzelor o dimensiune meditativă, gravitate și profunzime. Căci rafinat estet, cum a fost, de bună seamă, Dimitrie Sadoveanu, el a avut o viziune melancolică asupra lumii. Așa se face că retras, străin de interese sau vanități lumești, cu o evidentă lipsă de interes pentru
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
alături de un dromofil olimpian precum Goethe („înviind cu minte, cu înțelepciune, civilizația clasică”) sau de un reformator precum Luther („visând o altă Romă, toată numai virtuți și austeritate”), nici alături de un zgomotos agitat precum Mussolini. Kazantzakis nu va fi călăuza meditativă, nici bărbatul de acțiune aflat sub imperiul istoriei, ci romancierul amestecând personaje vii și inventate - pe care le vom păstra sub pleoape mai mult chiar decât dacă am fi umblat pe acele meleaguri noi înșine. Senzual, bucurându-se de străfulgerările
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
autor, stă mărturie pentru coerența unui destin poetic. Poemele Marianei Filimon, concepute în regim ,minimalist", de maximă parcimonie a mijloacelor de expresie, cu apel la sintagme scurte, nervoase, aparent lăsate într-o perpetuă suspensie, mărturisesc un vechi și temeinic tabiet meditativ, o propensiune spre marile (încă) întrebări ale ființei: ,pe Olimp/ tronul lui Zeus mai adevărat/ decât orice așezare omenească" (Note de drum). Solilocvii dramatice, dacă nu tragice, ele se alcătuiesc plasmatic, de regulă, la țărmul mării, în decor cosmic, țesând
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
de acord nici cu politica dlui Bush. Cel mai des s-a semnalizat existența unor fantome insomniace, puse pe tapaj la orele somnului dulce, răutăcioase, stricăcioase, refractare comunicării, alergice la schimbarea de proprietari. De aceea o fantomă modestă, melancolică și meditativă este o adevărată comoară la casa omului, nepretinzând nici un fel de cheltuieli suplimentare, peste cele curente de întreținere, păstrând curățenia încăperilor, pășind fără zgomot, ieșind prin ferestre închise, intrând prin horn și chiar prin instalația de aer condiționat. în lipsa ocupanților
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
o antologie de autor și încă trei volume de poezii inedite, precum și un volum de Evocări literare (1989). înrudit în spirit și formație culturală cu autori precum Dan Botta, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Mihai Moșandrei este o natură lirică și meditativă preocupată atât de expresivitatea stilistică, cât și de frumusețea etică, suprafirească. Este un căutător de absolut moral, scriitura sa având ritmuri și cadențe secrete asemeni rapsodicului epos antic care se preta recitării. Autorul își întrevede imaginile la liziera mitologiei cu
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]