280 matches
-
aproximativ 2.800 de persoane care își spun "vlaș" (singular "vla", cu varianta "vlau̯"), iar limba lor o identifică spunând că vorbesc "vlășește". Etnonimul "vlaș" „vlahi” este la origine un exonim folosit de popoarele vecine și adoptat de ei. Meglenoromânii trăiesc în regiunea Macedonia Centrală din Grecia, în Republica Macedonia din fosta Iugoslavie, în România și în Turcia. Meglenoromâna este idiomul romanic de est a cărui istorie este cel mai puțin cunoscută, deoarece nu are atestări vechi. Se presupune că
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
identifică spunând că vorbesc "vlășește". Etnonimul "vlaș" „vlahi” este la origine un exonim folosit de popoarele vecine și adoptat de ei. Meglenoromânii trăiesc în regiunea Macedonia Centrală din Grecia, în Republica Macedonia din fosta Iugoslavie, în România și în Turcia. Meglenoromâna este idiomul romanic de est a cărui istorie este cel mai puțin cunoscută, deoarece nu are atestări vechi. Se presupune că a fost a doua care s-a separat de restul limbii protoromâne, după aromână, aproximativ în secolele XII-XIII, când
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
făcută de diplomatul și filologul austriac Johann Georg von Hahn în 1867, care a și distins-o de aromână, vorbind de două dialecte, dar fără să le numească. Lingvistul german Gustav Weigand a fost primul cercetător care a studiat propriu-zis meglenoromâna pe care, pentru a o deosebi de dacoromână, aromână și istroromână, a numit-o „"Meglen"”. Tot el a notat și publicat pentru prima oară texte în acest idiom. Ovid Densușianu considera că meglenoromânii sunt de origine nord-dunăreană și vedea idiomul
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
fost primul cercetător care a studiat propriu-zis meglenoromâna pe care, pentru a o deosebi de dacoromână, aromână și istroromână, a numit-o „"Meglen"”. Tot el a notat și publicat pentru prima oară texte în acest idiom. Ovid Densușianu considera că meglenoromânii sunt de origine nord-dunăreană și vedea idiomul lor apropiat de dacoromână. Dintre cercetătorii actuali, Petar Atanasov adoptă această ipoteză, considerând meglenoromâna ca un stadiu mai arhaic al dacoromânei. Dimpotrivă, Sextil Pușcariu susținea originea sud-dunăreană a meglenoromânilor, clasând meglenoromâna împreună cu aromâna
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
-o „"Meglen"”. Tot el a notat și publicat pentru prima oară texte în acest idiom. Ovid Densușianu considera că meglenoromânii sunt de origine nord-dunăreană și vedea idiomul lor apropiat de dacoromână. Dintre cercetătorii actuali, Petar Atanasov adoptă această ipoteză, considerând meglenoromâna ca un stadiu mai arhaic al dacoromânei. Dimpotrivă, Sextil Pușcariu susținea originea sud-dunăreană a meglenoromânilor, clasând meglenoromâna împreună cu aromâna într-un subgrup estic, iar dacoromâna și istroromâna în unul vestic. Theodor Capidan și Gheorghe Ivănescu considerau că meglenoromâna formează împreună cu
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Ovid Densușianu considera că meglenoromânii sunt de origine nord-dunăreană și vedea idiomul lor apropiat de dacoromână. Dintre cercetătorii actuali, Petar Atanasov adoptă această ipoteză, considerând meglenoromâna ca un stadiu mai arhaic al dacoromânei. Dimpotrivă, Sextil Pușcariu susținea originea sud-dunăreană a meglenoromânilor, clasând meglenoromâna împreună cu aromâna într-un subgrup estic, iar dacoromâna și istroromâna în unul vestic. Theodor Capidan și Gheorghe Ivănescu considerau că meglenoromâna formează împreună cu aromâna un dialect sudic. Alexandru Philippide, Alexandru Rosetti și Matilda Caragiu Marioțeanu vedeau de asemenea
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
considera că meglenoromânii sunt de origine nord-dunăreană și vedea idiomul lor apropiat de dacoromână. Dintre cercetătorii actuali, Petar Atanasov adoptă această ipoteză, considerând meglenoromâna ca un stadiu mai arhaic al dacoromânei. Dimpotrivă, Sextil Pușcariu susținea originea sud-dunăreană a meglenoromânilor, clasând meglenoromâna împreună cu aromâna într-un subgrup estic, iar dacoromâna și istroromâna în unul vestic. Theodor Capidan și Gheorghe Ivănescu considerau că meglenoromâna formează împreună cu aromâna un dialect sudic. Alexandru Philippide, Alexandru Rosetti și Matilda Caragiu Marioțeanu vedeau de asemenea meglenoromâna mai
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
ipoteză, considerând meglenoromâna ca un stadiu mai arhaic al dacoromânei. Dimpotrivă, Sextil Pușcariu susținea originea sud-dunăreană a meglenoromânilor, clasând meglenoromâna împreună cu aromâna într-un subgrup estic, iar dacoromâna și istroromâna în unul vestic. Theodor Capidan și Gheorghe Ivănescu considerau că meglenoromâna formează împreună cu aromâna un dialect sudic. Alexandru Philippide, Alexandru Rosetti și Matilda Caragiu Marioțeanu vedeau de asemenea meglenoromâna mai apropiată de aromână. Ion Coteanu o considera o variantă regională a aromânei, iar pe aceasta din urmă autonomă de română. Există
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
clasând meglenoromâna împreună cu aromâna într-un subgrup estic, iar dacoromâna și istroromâna în unul vestic. Theodor Capidan și Gheorghe Ivănescu considerau că meglenoromâna formează împreună cu aromâna un dialect sudic. Alexandru Philippide, Alexandru Rosetti și Matilda Caragiu Marioțeanu vedeau de asemenea meglenoromâna mai apropiată de aromână. Ion Coteanu o considera o variantă regională a aromânei, iar pe aceasta din urmă autonomă de română. Există și ipoteza originii complexe, dacoromâne și aromâne a meglenoromânei. După textele publicate de Weigand, au mai apărut culegeri
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
culegerile lui Dionisie Papatsafa și Dumitru Ciotti. Există o singură lucrare cultă, o broșură despre creșterea viermilor de mătase, cu grafia adaptată după cea română și cu termeni împrumutați din aceasta. Între anii 1862 și 1912 au existat sporadic la meglenoromâni forme de învățământ în română sau/și aromână, și folosirea limbii române alături de limba greacă sau în locul acesteia ca limbă de cult. Prima informație despre numărul meglenoromânilor provine de la Weigand, care l-a estimat la 14.000 în 1892. Dintre
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
termeni împrumutați din aceasta. Între anii 1862 și 1912 au existat sporadic la meglenoromâni forme de învățământ în română sau/și aromână, și folosirea limbii române alături de limba greacă sau în locul acesteia ca limbă de cult. Prima informație despre numărul meglenoromânilor provine de la Weigand, care l-a estimat la 14.000 în 1892. Dintre diverse estimări ulterioare, numărul cel mai mare este de 30.000, informație din 1904. Numărul lor a scăzut continuu în urma evenimentelor istorice din prima jumătate a secolului
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
lor a scăzut continuu în urma evenimentelor istorice din prima jumătate a secolului al XX-lea, în care Meglenul a fost teatru de război, începând cu Războaiele Balcanice și terminând cu Războiul Civil Grec. Acestea au spart comunitatea relativ compactă a meglenoromânilor și au provocat răspândirea lor prin schimburi de populație și emigrări în mai multe țări: în fosta Iugoslavie (în Macedonia, dar și în Voivodina), în Turcia, în România. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, modernizarea societăților a
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
provocat răspândirea lor prin schimburi de populație și emigrări în mai multe țări: în fosta Iugoslavie (în Macedonia, dar și în Voivodina), în Turcia, în România. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, modernizarea societăților a accentuat împrăștierea meglenoromânilor prin mutarea multora în orașe sau chiar emigrarea în Europa Occidentală, în căutare de lucru. Aceste fenomene au dus la asimilarea multor meglenoromâni cu populațiile majoritare, inclusiv prin căsătorii mixte. Despre numărul vorbitorilor de meglenoromână există o estimare referitoare numai
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Turcia, în România. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, modernizarea societăților a accentuat împrăștierea meglenoromânilor prin mutarea multora în orașe sau chiar emigrarea în Europa Occidentală, în căutare de lucru. Aceste fenomene au dus la asimilarea multor meglenoromâni cu populațiile majoritare, inclusiv prin căsătorii mixte. Despre numărul vorbitorilor de meglenoromână există o estimare referitoare numai la Grecia și la Republica Macedonia, la 2.800 de persoane. Aceștia trăiesc mai ales în regiunea Macedonia Centrală din Grecia, unde se
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Oșiń" (Αρχάγγελος - Arhagghelos), "Birislăv" (Περίκλεια - Perikleia) "Lundziń" (Λαγκαδιά - Lagkadia) și "Nănti" sau "Nǫ́nti" (Νότια - Notia). În Republica Macedonia, limba se mai vorbește practic numai în orașul Gevgelija, de către foștii locuitori ai satului "Umă" (Хума - Huma) cu populație majoritar meglenoromână, care s-au mutat acolo. Meglenoromâna s-a păstrat bine până la începutul secolului al XX-lea, din cauza modului de viață rural tradițional, a izolării satelor. Lipsea aspectul scris al idiomului, dar și școlarizarea în limba oficială a stăpânirii otomane de
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Lundziń" (Λαγκαδιά - Lagkadia) și "Nănti" sau "Nǫ́nti" (Νότια - Notia). În Republica Macedonia, limba se mai vorbește practic numai în orașul Gevgelija, de către foștii locuitori ai satului "Umă" (Хума - Huma) cu populație majoritar meglenoromână, care s-au mutat acolo. Meglenoromâna s-a păstrat bine până la începutul secolului al XX-lea, din cauza modului de viață rural tradițional, a izolării satelor. Lipsea aspectul scris al idiomului, dar și școlarizarea în limba oficială a stăpânirii otomane de atunci. Aceasta făcea ca în familii
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
al XX-lea, din cauza modului de viață rural tradițional, a izolării satelor. Lipsea aspectul scris al idiomului, dar și școlarizarea în limba oficială a stăpânirii otomane de atunci. Aceasta făcea ca în familii și în sate să se vorbească numai meglenoromâna. Doar bărbații care umblau la oraș erau bi- sau trilingvi și introduceau elemente străine în idiom. Evenimentele istorice și fenomenele sociale ulterioare au declanșat procesul pierderii idiomului, care continuă, în condițiile în care vorbitorii sunt școlarizați, dar în altă limbă
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
decât cea maternă. La aceasta contribuie și lipsa prestigiului limbii materne în ochii vorbitorilor, mai ales a tinerilor, care văd posibilitatea afirmării lor numai în limba majorității. În prezent există foarte puține forme de organizare culturală sau de altă natură meglenoromâne, cum există în cazul aromânilor și chiar al istroromânilor. Există de exemplu la Cerna (județul Tulcea), singura localitate cu populație majoritar de origine meglenoromână din România, Ansamblul folcloric meglenoromân „Altona” și Asociația „Altona”, la care participă elevi de la Școala Gimnazială
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
în limba majorității. În prezent există foarte puține forme de organizare culturală sau de altă natură meglenoromâne, cum există în cazul aromânilor și chiar al istroromânilor. Există de exemplu la Cerna (județul Tulcea), singura localitate cu populație majoritar de origine meglenoromână din România, Ansamblul folcloric meglenoromân „Altona” și Asociația „Altona”, la care participă elevi de la Școala Gimnazială „Panait Cerna”. Aceste trei entități, precum și familiile se preocupă de cultivarea moștenirii culturale meglenoromâne. În orice caz, idiomul este pe cale de dispariție, fiind înscris
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
există foarte puține forme de organizare culturală sau de altă natură meglenoromâne, cum există în cazul aromânilor și chiar al istroromânilor. Există de exemplu la Cerna (județul Tulcea), singura localitate cu populație majoritar de origine meglenoromână din România, Ansamblul folcloric meglenoromân „Altona” și Asociația „Altona”, la care participă elevi de la Școala Gimnazială „Panait Cerna”. Aceste trei entități, precum și familiile se preocupă de cultivarea moștenirii culturale meglenoromâne. În orice caz, idiomul este pe cale de dispariție, fiind înscris în "Cartea roșie a UNESCO
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Cerna (județul Tulcea), singura localitate cu populație majoritar de origine meglenoromână din România, Ansamblul folcloric meglenoromân „Altona” și Asociația „Altona”, la care participă elevi de la Școala Gimnazială „Panait Cerna”. Aceste trei entități, precum și familiile se preocupă de cultivarea moștenirii culturale meglenoromâne. În orice caz, idiomul este pe cale de dispariție, fiind înscris în "Cartea roșie a UNESCO despre limbile în pericol", secțiunea „Limbi în pericol grav”, și în "Atlasul UNESCO al limbilor din lume în pericol". Fiecare sat meglenoromân își are graiul
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
cultivarea moștenirii culturale meglenoromâne. În orice caz, idiomul este pe cale de dispariție, fiind înscris în "Cartea roșie a UNESCO despre limbile în pericol", secțiunea „Limbi în pericol grav”, și în "Atlasul UNESCO al limbilor din lume în pericol". Fiecare sat meglenoromân își are graiul său, care sunt grupate în mai multe feluri. Există o împărțire în două grupuri: cele din Umă și Țărnareca pe de o parte, și cele din L’umniță, Cupă, Oșiń, Birislăv, Nǫ́nti și Lundziń pe
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
nazală se realizează [ạ] (mai închis decât [a], între acesta și [ə], mai aproape de [a]): "ạn" „în”, "ạmpirat" „împărat”. Și după silabă accentuată se închid aceleași vocale, dar /a/ se păstrează ca articol hotărât: "casă" vs. "casa". În toate graiurile meglenoromâne există diftongii descendenți [aw], [ew], [iw] și [ow] (semivocala /w/ fiind transcrisă u̯), și diftongii ascendenți [ja], [je], [jo] și [ju], semivocala /j/ transcriindu-se i̯. În diverse graiuri există și alți diftongi: În transcrierea diftongilor există o
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
je], [jo] și [ju], semivocala /j/ transcriindu-se i̯. În diverse graiuri există și alți diftongi: În transcrierea diftongilor există o diferență între Capidan și P. Atanasov, în sensul că acesta notează și semivocalele e̯ și o̯. Meglenoromâna are 26 consoane: În poziție finală de cuvânt, consoana /l/ primește o nuanță velară: "cał" „cal”, "crieł" „minte, gând”. Transcrierea consoanelor diferită de cea din română: Observații: Structura gramaticală a limbii meglenoromâne diferă întrucâtva de cea a românei, prin unele
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
notează și semivocalele e̯ și o̯. Meglenoromâna are 26 consoane: În poziție finală de cuvânt, consoana /l/ primește o nuanță velară: "cał" „cal”, "crieł" „minte, gând”. Transcrierea consoanelor diferită de cea din română: Observații: Structura gramaticală a limbii meglenoromâne diferă întrucâtva de cea a românei, prin unele trăsături arhaice și datorită unor influențe ale limbilor învecinate. În morfologie se remarcă atât trăsături sintetice, cât și analitice, precum și influențe ale limbii macedonene și ale aromânei, mai ales în graiul din
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]