4,697 matches
-
Maria Băcilă, Andreea Roșu etc. Revistă vie și diversificată, în care materialele care privesc evenimentele locale se sprijină pe cele de un interes mult mai larg, Almăjana este marcată, cel puțin în ceea ce privește numărul său aniversar, adică nr. 2/2004, de melancolia profundă și de tonul solitar al lui Gh. Azap: ,,E toamnă - și-o floare umilă -/ Frumoase , castanele pică./ Invoc cea mai blîndă sibilă. / E seară. Sunt sceptic. Mi-e frică. (Mai cade o frunză) Spre desosebire de Almăjana, Foaia dalboșeană
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12416_a_13741]
-
Renaștere și totuși ceva de cruciat; om de societate, uneori chiar de viață mondenă, și totuși simțind o singurătate ultimă, pe care credem că a încercat-o la răstimpuri; optimism și totuși o bună dispoziție care cîteodată se hrănea din melancolii; preocupat de viitor și totuși istoricist în chip organic și deliberat; universal ca om, fiind interesat și sugerînd adesea simpatii chiar cu taberele cele mai adverse și totuși autohtonizat; ceva nefixat, de Ťneglijențăť care e a vieții însăși și de
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
Dinu Flămând Cu circa douăzeci de ani în urmă în patria mea era interzis să fii trist. Uriașul sistem de propagandă denunța metodic tristețea, melancolia, pesimismul în general. A fi trist era mai mult decît de prost gust, în momentul în care elanul tineresc al noii republici populare muta munții din loc; devenise chiar o greșeală politică. O astfel de carență putea fi denunțată chiar
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
Cu toată imensa compasiune pe care o afișează, nici creștinismul nu concepe că omul trist e frecventabil. Omul trist este o aberație și pentru doctorul Freud, cel care cu degete lungi de cuvinte căuta prin măruntaiele sufletului să extragă tumora melancoliei. Ce faci tu acolo singur în camera ta? " iată ce vrea să știe, zi și noapte, ochiul orwellian. Și de asemenea, ochiul inchiziției, ochiul științei, ochiul pedagogic al societății. Nu trebuie să fii singur, nu trebuie să fii trist, nu
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
pentru romanul realist. În imagine: Nicolae Breban primind Marele Premiu din partea lui C. Th. Ciobanu, președintele Fundației Naționale "G. Călinescu". Despre prieteniile literare În revista PORTO-FRANCO (nr. 7-8-9/ 2004), într-un interviu acordat Angelei Baciu, Cezar Ivănescu povestește cu o melancolie senină cum i-a cunoscut pe Marin Preda și Nichita Stănescu: "Prieteniile, abia după ce au trecut sau au dispărut, începi să le descoperi adevăratul gust și adevărata valoare, unicitatea lor chiar. Recunosc, într-o viață am avut printre colegii mei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
au nimic înfricoșător și a căror companie este nefiresc de luminoasă. Totul (aproape totul) este în Misterele Castelului Solitude lăsat în voia fluxului liber al gîndirii. Evenimentele din trecut se combină cu reflecțiile despre proză și tehnica povestirii, umorul cu melancolia, amintirile cu proiecțiile în imaginar. Admirabile sînt la Daniel Vighi notațiile despre singurătate: "Vreme de iarnă. Nu e nimeni, chiar nimeni pe coridoarele astea scufundate în penumbră, toți sînt plecați undeva, fiecare pe unde își are prieteni, rude. Cînd ești
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
chiar de colo. Poate să-i vie și unui prost, da" nu cred ! În volumele lui Argetoianu, publicate, are o fotografie la pușcărie cu haine de pușcăriaș în bună stare, corecte, bine călcate...E sfîșietor! Are un surîs de o melancolie infinită, care spune: uită-te ăsta am ajuns, cu tot ce am fost eu și se credea că o să mai fiu, uite, ăsta am ajuns! E de o tristețe nemaipomenită să vezi cum acest om superb...Era un bărbat foarte
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
i-au cunoscut speranțele, i-au înțeles și cele spuse, și cele scrise - dar mai ales cele trăite, nespusele. Dar nici Doamna Monica Lovinescu, nici victoria libertății din decembrie 1989 (,sărbătoarea") nu au reușit să-i alunge dubiile, singurătatea, distanțele, melancolia. Virgil Ierunca - o recunoaște și el - și-a împlinit misiunea. La 85 de ani, Virgil Ierunca este al nostru. Al României, Al literaturii române. De aceea, poate, Virgil Ierunca tace.
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
sale semne și reverii. Intregul său destin uman și artistic s-a construit pas cu pas prin sondarea neobosită a unui univers dispărut demult din oprizontul omului contemporan. Cu o vervă ieșită din comun, dublată de ironie și de o melancolie adîncă și tandră, ea a reactualizat momentul irepetabil în care infinitele variante ale vieții s-au întîlnit și au coabitat edenic, fără nici o urmă de vană dorință a supremației. Umanul în ipostaza lui mitică, așezat în spațiul unei etnografii difuze
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
oratorică despre cum se declamă din Eminescu, în stare, abstras din chenarul (îndoliat...) al polemicilor de tot felul, să tragă o chestie (pardon!) serioasă, dom'le, spre dramoletă derizorie: ,recitarea lîncedă, convalescentă. ș...ț E ca și cum Eminescu ar fi versificat melancolia erotică a mai multor generații de mătuși, dacă nu a mătușii arhetipale. Atmosfera e, firește, visătoare și amară. Privirea e cețoasă, lacrima lucește indecis în colțul ochilor. Totul respiră un aer de azil, de consolare intratabilă, cu complicații biliare. La
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
și scosese un fier de plug", ,unu' cu plinu', altu' cu golu'", mai toate după sugestia oralității pure, ,Vorba aia". Un alt roman, Avionul de hîrtie, este întruparea unei idei expuse exact așa într-o pagină de jurnal din Cvintetul melancoliei : ,Mă gîndesc la subiectul unui roman de dragoste. Eroul vine la iubita lui, o scoală din somn, ea îl repede (îl anunțase cu puțin înainte că nu vrea să-l mai vadă) și readoarme. Atunci el ia o bucată de
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]
-
mahalalei (strada, frizeria, stadionul, circul, ospiciul) cu personajele ei pitorești și cu opiniile lor simple, directe și profunde, muzica ei retro (Beatles, Joe Dassin, Edith Piaf, Ella Fitzgerald) și ritmul lent al vieții anonime învăluie totul în culorile dulci-amare ale melancoliei. Pentru cei care încă nu l-au cunoscut, îl voi prezenta din fuga cronicii pe nea Gică frizerul, căci, cum să-mi justific resorturile admirației altfel decît povestindu-l! Nea Gică este cel mai mare și cel mai rapid frizer
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
Keaton al frizeriei de carton care îți încurcă emoțiile de nu mai știi dacă să rîzi, să plîngi și să compătimești, dacă să dai pagina mai departe ignorîndu-ți slăbiciunea sau să rămîi în cuiburile fiecărui vers unde umorul este amar, melancolia sănătoasă, iar delicatețea cinică... Un personaj despre care am scris toate rîndurile de mai sus și de care nu știu cum să mă despart altfel decît lăsîndu-l aici, singur, cu gîndurile sale cele mai intime: ,Zilele mele sînt la fel/ și nopțile
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
pe umeri să mă duceți întins pe Lună ca pe-un scut. Capacitatea de a rezista față cu amenințările, ca și cu făgăduielile, noilor stăpâni ai țării, de care a făcut dovadă Lucian Blaga se sprijină pe luciditate și pe melancolie. Teama sa este aceea de a se prăbuși cu fața la pământ pe un tărâm netrebnic, rușinos, când n-ar mai putea să-și aleagă singur sfârșitul. Este mesajul esențial al poemului, care se termină printr-un consolant tablou de triumf postum
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
închisă în gravitatea reflecțiilor despre ființa umană în timp, asupra culpabilității (Capăt al osiei lumii / rogu-te, nu osândi!) de a se lăsa răpit de exigențele terestre (Sunt doar metalul în febră, / magmă terestră, nu stea) - totul scăldat într-o melancolie crepusculară, atât de favorabilă poeziei. Poetul-gânditor își asumă bucuria, recunoscută ca vremelnică, punându-se sub legea argilei: Margine-mi este argila / Lege de-asemenea ea . Poezia erotică a lui Lucian Blaga poate fi și voioasă, aproape ușoară în aparență, precum
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
răzgâiate în soarele sterp al unei Spanii mai mult africane decât europene, în interpretarea nefiresc de firească a lui Maxim Belciug. Și o voce pătrunzătoare și clară - înțelegând rostul și cadența necesare unei redări verosimile a sonorităților peninsulare, aspre în melancolia lor indicibilă - aparținând Mariei Răducanu, renunțând, în acest album, în spiritul riguros al cadenței latine, la intonațiile de jazz cu care își obișnuise admiratorii. Într-o exprimare mai sintetică, o excelentă servire a muzicii cu rol de sublimare a sunetului
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
Grafică sau, pur și simplu, desen evocator, munca de o viață a lui Alexandru Olian, de o mare modestie și de o rară delicatețe, este un apel la memorie și un îndemn la meditație. Răsfoindu-i acum miniaturalul album, alături de melancolie ar trebui să ne mijească pe undeva, chiar și prin cotloanele mai greu de pipăit, și un sentiment de rușine, unul mic, în limitele suportabilității, la gîndul că multe dintre casele desenate nu mai sînt acum decît... desene. Și procesul
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
o autoreflectare a propriei situații biografice: Când trece pe stradă Bătrânul Poet,/ bătrânul, grozav de bătrânul Poet,/ se scurge și timpul atunci mai încet,/ ei bine, cu mult mai încet" etc. Convinge mai ales răsucirea autoironică a sentimentalismului și a melancoliei: "Suntem poeți, în felul nostru, toți:/ Apucă pana, scrie dacă poți.// Poftim: păduri. Și stele. Și câmpie.../ Nu simți un început de poezie?// Doar luna râde-n ramă albăstrie:/ un corp ceresc. Și nici o poezie...". Nu cred că Aureliu Busuioc
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
cu pistolul încărcat în mînă - se gîndea la sinucidere. "Să-și tragă-un glonț? Păzească sfîntul! / Nici gînd să-ncerce așa pas", spunea Pușkin despre Evgheni Oneghin. Dar personajul lui Negruzzi nu suferă, ca cel al lui Pușkin, doar de melancolie, "Ce-n englezește spleen se cheamă, / Iar rușii o numesc handra". Conform coordonatelor socio-morale ale epocii, Andronache avea toate motivele să ucidă și/sau să se sinucidă. Și totuși, în pofida scenariilor sîngeroase pe care probabil le derula boierul stînd cu
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
până la urmă, (auto)ironia și umorul - Tudor Octavian dovedind, în acest sens, resurse nebănuite -, deși uneori autorul se lasă furat de subiect și ne trezim cu câteva povestiri, cum sunt Ana la Boston sau Albastru în oraș, învăluite în poezia melancoliei. Rezultat adesea din acumulări și perspective, simplu, natural și deseori subtil, umorul a devenit, pe parcurs, o miză tot mai importantă. Majoritatea povestirilor, deși extrem de surprinzătoare, unele insolite și bătând înspre absurd, sunt însă foarte familiare. Mărturisea autorul într-un
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
asiste la lansarea volumului de versuri al Norei Iuga, Autobuzul cu cocoșați, în traducerea germană a lui Ernest Wichner. Am avut șansa de a fi stat de vorbă cu Christian Haller, în fața microfonului, în ambianța luminoasă, încărcată de spiritualitate și melancolie, a Castelului Solitude, transformat pentru artiștii bursieri într-un loc de creație, confruntări și refugiu din calea zgomotelor lumii. Rodica Binder: Die verschlukte Musik / Muzica înghițită este un roman de familie cu o foarte elaborată partitură epică. Am să vă
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
românești din anii totalitarismului comunist“. Făcînd atari considerații, Gabriel Dimisianu are aerul cuiva care aplaudă din public, al unui suporter iar nu al unui competitor. Cu toate că în realitate colegul nostru vădește suficientă energie și tenacitate sub masca discreției, a unei melancolii congenitale ce-i acordă farmec pentru a se alinia frecvent echipei „dinamice“, „ofensive“. „Echilibrul“ ce-l agasează n-ar putea fi decît un efect al lucidității, iar luciditatea implică, atunci cînd e cazul, defensiva și ofensiva în armura polemicii. Paradoxal
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
aer ciudat, un amestec de sfîrșit de lume, în care orice început este amînat, un amestec de zi și noapte, o lîncezeală prelungită la infinit, o stare de provizorat, un interval, cum ar spune Pleșu, un teritoriu pe care trenează melancolia chefurilor și amînarea deciziei de a le pune capat, de a intra în ritmul obișnuit cotidian. Complicitățile, aranjamentele, jocurile de culise se pun la cale cu voluptate de către Sir Toby și alaiul său de cheflii. Sir Andrew o vrea pe
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
Gabriel Dimisianu Cronica melancoliei, astfel și-a intitulat Ileana Mălăncioiu un volum de eseuri și articole de acum câțiva ani, preluând titlul rubricii pe care o susținuse mai înainte în „22“ și în „România literară“. L-am recenzat la apariție, observând atunci că autoarea
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
articole de acum câțiva ani, preluând titlul rubricii pe care o susținuse mai înainte în „22“ și în „România literară“. L-am recenzat la apariție, observând atunci că autoarea și l-ar fi putut intitula cu aceeași îndreptățire Cronica sarcasmului. Melancolia și sarcasmul coabitau în acele texte, ca elemente ale unei formule de aliaj sufletesc întâlnită rar, fața și reversul unei personalități duale. În Recursul la memorie, cartea de Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache, luăm act de aceeași pendulare între polul melancoliei
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]