KorAP: Find »[drukola/base=melanom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...31 >

774 matches

Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225

și prin stimularea celulelor killer și a limfocitelor T. În corpul uman au fost identificați 20 interferoni din grupele alfa, beta și gama. Interferonul poate fi folosit singur sau în cadrul terapiei multimodale. Cele mai bune rezultate sunt în leucemii, limfoame, melanoame și carcinoame renale. Au fost identificate și alte substanțe biologic active: interleuchine (IL), Factorul de creștere tumorală (bTGF), factorul de necroză tumorală (TNF), oncostatin, anticorpi monoclonali, etc. cu efecte antiblastice. Utilizarea lor în clinică este abia la început. 17.7

Capitolul 17: TUMORILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123

extindere limfatică la ganglionii locali și regionali. * Tendința de recidivă după tratamentul inițial, în timp, este relativ constantă la aceste tumori, cel mai adesea aceasta producânduse în primii 2 ani, contrastând cu alte cancere în special renal, de sân și melanomul, care au tendința să producă metastaze la distanță, probabil pe cale sangvină la intervale de mulți ani după rezecția tumorii primare. Aceste tumori diferă de cancerul tubului digestiv și prin creșterea imprevizibilă, aparent în pusee cu perioade staționare. Tumorile digestive au

CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN (2006) [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
început să scadă progresiv din 1960. Concomitent cu această scădere a incidenței cancerului gastric, se remarcă o creștere a localizărilor înalte gastrice în stomacul proximal și joncțiunea gastro esofagiană, o creștere într-o proporție care depășește orice alt cancer, inclusiv melanomul și cel pulmonar. Aceste observații din SUA și Europa au sugerat că adenocarcinomul gastro esofagian și gastric proximal ar avea o patogeneză comună probabil diferită de a cancerelor gastrice distale. Figura 2 : Incidența cancerului gastric în diferite țări Declinul incidenței

CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN (2006) [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289

granule mari. Pot liza celulele canceroase de om ca si pe cele infectate cu TGE- virusul gastroenteritei transmisibile sau cu virusul lui Aujeszky. Câini. Celulele NK de câine pot liza celulele infectate cu virusul jigodiei cât și celulele tumorale din melanoame, osteosarcoame și carcinoame mamare. Pisici. Celulele NK feline sunt limfocite mari granulare, existente în sânge și în splina, sunt active contra celulelor infectate cu virusul leucemiei feline, herpevirus sau vaccinia virus. O singură proprietate a celulelor NK este însușita de

PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262

re-rezecția Ț oferă o supraviețuire pe termen lung la 1/3 dintre pacienți; - pacienții cu tumoră Wilms pot fi vindecați prin: rezecție hepatică asociată cu chimio și radioterapie; - rezecția metastazelor cu origine la nivelul sânului, stomacului, uterului, ovarului, carcinomului renal, melanoamelor au fost rareori curative; - intervențiile chirurgicale paliative (de reducere a masei tumoraleă sunt indicate pentru: 1. durere marcată care Însoțește neoplasmele hepatice; 2. excizia metastazelor la pacienții cu sindrom flushing sau tumori carcinoide: Îmbunătățire semnificativă a simptomatologiei; reducerea nivelurilor de

Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

derivat de la Multiple Tumor Suppressor 1), cartată 9p21 și implicată în numeroase neoplazii. Deoarece, ca și gena p53, mts1 funcționează în reglarea progresiei celulei în etapele ciclului celular, ea a trezit un interes considerabil, alterarea funcției sale stând la baza melanoamelor ereditare, carcinoamelor de sân, de plămâni, de rinichi și de ovar. Analiza genetică a permis identificarea altor loci genici cu posibile funcții supresoare ale creșterii tumorale, care însă nu au fost încă izolați sub forma unor clone moleculare. Aceștia au

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
ambilor cromozomi 11 normali determină supresia completă a tumorigenezei. Pierderea informației genetice evidențiată prin decelarea unor deleții cromozomale specifice și pierderea alelelor RFLP specifice, se asociază cu un număr semnificativ de neoplazii umane, printre care retinoblastomul (13q14), nefroblastomul Wilms (11p13), melanomul (2), neuromul acustic (22q), carcinomul renal familial (3p14), carcinomul pulmonar cu celule mici (3p13 → 24), carcinomul ductului de sân (13q, 11q), carcinomul colorectal (5q, 17p). În anul 1990, E. J. Stanbridge a afirmat că „genele supresoare de tumori nu sunt

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
la bărbat. Purtătorii de mutații brca1 prezintă un risc crescut de a face alte forme de neoplazie, ca de exemplu, colorectale și de prostată. La bărbați, mutațiile genei brca2 cresc riscul de apariție a neoplaziilor de prostată, de pancreas și melanom ocular și, posibil, cresc riscul de apariție a cancerului de stomac, tiroidă, tubi Fallope, leucemie etc. Analiza riscului în familiile cu cazuri de neoplazie de sân la bărbați, datorită mutațiilor genei brca2, a condus la descoperirea unei gene capabile să

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
celulelor tumorale, prin mecanisme psihosomatice. Explicația imunologică admite că raportul dintre creșterea tumorii și răspunsul imun antitumoral este în favoarea răspunsului imun. Există dovezi care sugerează că organismul uman răspunde la prezența tumorilor, prin mecanisme imunitare: - regresia spontană, în special a melanoamelor maligne, a carcinoamelor renale, a neuroblastomului și retinoblastomului, a fost raportată în peste 100 de cazuri; - unele tumori evoluează latent, o lungă perioadă, adică cresc foarte încet sau sunt complet inactive și apoi brusc metastazează. Latența se poate explica prin

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
explica prin echilibrul dintre tumoră și sistemul imunitar; - frecvent tumorile sunt infiltrate cu celule mononucleare: limfocite, monocite, puține plasmacite. Celulele T și macrofagele sunt prezente abundent în tumorile umane, sugerând un răspuns imun celular antitumoral. Din câteva tipuri de tumori (melanom malign, carcinom renal și carcinom cervical) s-au izolat celule T activate față de tumora autologă. Ele recunosc peptide asociate cu moleculele CMH I, care sunt represate în celulele normale sau peptide derivate din proteinele mutante; - carcinoamele asociate cu reacție inflamatorie

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
domeniu RING finger și un singur domeniu BIR, care prezintă omologie crescută cu BIR 3 al celorlalte proteine din această clasă (Schimmer, 2004). ML-IAP este exprimată în ficatul fetal, rinichi, testiculele adulte și timus, dar și în linii celulare de melanoame (nu însă și în melanocitele normale) și limfoame, iar ILP2 în testiculele adulte. ML-IAP inhibă caspazele 3 și 9, iar ILP2 doar caspaza 9 (Richter și colab., 2001). Imunogenetică și Oncogenetică 483 Clasa 2. Unicul membru al acestei clase este

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
timusului, celulelor stem CD34+ derivate din măduva spinării și a epiteliului colonic bazal (Gianani și colab., 2001). Totodată, o supraexpresie puternică a Survivin a fost demonstrată în tumori de plămân, sân, colon, stomac, esofag, pancreas, ficat, uter și ovare, leucemii, melanom, cancer de piele, etc. Aceste date sugerează că alterarea expresiei acestei gene poate juca un rol major în progresia tumorigenezei (Reed, 1999). Cu toate acestea, în tumorile de tipul limfoamelor non-Hodgkin, deși s-a detectat expresia unor gene anti-apoptotice (exemplu

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
va desfășura numai la situsul tumoral. Această tehnică a fost utilizată într-un sistem model în care regiunea ce flanchează capătul 5’ al genei tirozinazei sau proteinei 1 tirozinaza (TRP-1) este adecvată pentru expresia genei β-galactozidazei în liniile celulare de melanoame și în melanocitele umane și murine (Vile și Hart, 1993). De notat că expresia genică a fost detectată într-un număr mic de tipuri celulare, ceea ce denotă restricția expresiei genice. Dacă se cunosc promotori cu specificitate tumorală, este posibilă țintirea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în experiențele de transfer al celulelor maligne și la creșterea intensității răspunsului imun antitumoral. Expresia crescută a moleculelor imunomodulatoare poate amplifica activitatea CTL față de celulele tumorale și, ca urmare, conduce la scăderea dimensiunii tumorii. În diferite încercări clinice, pacienții cu melanoame maligne avansate au fost tratați cu limfocite T autoloage din infiltratul tumoral (TIL), modificate prin transfecție cu gena TNF sau cu gena IL-2 (Rosenberg și colab., 1992). Astfel, s-a redus considerabil riscul efectelor toxice secundare, remarcate după administrarea sistemică

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
vaccinurilor antitumorale. Unul dintre avantajele majore ale vaccinării ADN este capacitatea acesteia de a induce răspunsul imun mediat celular, specific față de celulele tumorale care exprimă antigenul. Au fost realizate tratamente antitumorale cu vaccinuri ADN care țintesc în mod specific celulele melanomului, prin injecții directe intratumorale cu constructe ADN care au gena β-galactozidazei sub controlul direct al unui promotor cu specificitate melanocitară (Vile și Hart, 1993). Vaccinul a stimulat expresia β-galactozidazei în melanoamele B16 la șoarecii singenici, nu însă și în tumorile

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cu vaccinuri ADN care țintesc în mod specific celulele melanomului, prin injecții directe intratumorale cu constructe ADN care au gena β-galactozidazei sub controlul direct al unui promotor cu specificitate melanocitară (Vile și Hart, 1993). Vaccinul a stimulat expresia β-galactozidazei în melanoamele B16 la șoarecii singenici, nu însă și în tumorile Colo 26. Aceste experiențe au evidențiat capacitatea de stimulare directă și specifică a expresiei genelor la situsul tumoral și oferă o strategie de limitare a expresiei genice în celulele tumorale. Această

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
un vaccin ADN care să codifice pentru o proteină toxică, exprimată numai în celulele tumorale, eliminând inconvenientul distrugerii celulelor sănătoase, așa cum se întâmplă în tratamentele radio- sau chimioterapice antitumorale actuale. Într-un alt experiment, au fost manipulate genetic celulele de melanom B16, pentru a produce una dintre următoarele citokine: IL-2, IL-3, IL-4, IL-6, IFN-γ sau GM-CSF (Samson și colab., 1996). Studiul a urmărit să determine dacă vaccinurile celulare care exprimă citokine specifice pot afecta tumorile la situsuri distale, imunologic privilegiate. Animalele

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și speranța obținerii unor vaccinuri protectoare față de neoplaziile umane. Au fost produse multor vaccinuri anti-tumorale care încorporează fie antigene unitare, fie peptide, într-o varietate de vectori adjuvanți sau vectori virali manipulați genetic (Cohen, 1993). Majoritatea acestor vaccinuri au țintit melanoame și neoplazii de colon, unele utilizând antigena purificată, iar altele au folosit vaccinuri cu un amestec de antigene tumorale. Natura și design-ul vaccinurilor joacă un rol semnificativ în determinarea capacității lor de a induce imunitatea protectoare antitumorală. Proiectarea acestor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
infuzia cu IL-2 și celule LAK, dar la 13% până la 57% dintre pacienții cu neoplazii avansate s-a remarcat regresia parțială sau chiar completă a tumorilor, în funcție de tipul neoplaziei (Rosenberg, 1991). Bolnavii cu carcinom celular renal, cu limfoame non Hodgkin, melanoame și carcinoame colorectale au avut cele mai bune rezultate. Încercările clinice au fost urmate de expansiunea ex vivo a limfocitelor T, izolate direct din tumorile pacientului (TIL) și reinfuzate aceluiași pacient. Circa 38% dintre pacienții cu melanoame au prezentat un

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
limfoame non Hodgkin, melanoame și carcinoame colorectale au avut cele mai bune rezultate. Încercările clinice au fost urmate de expansiunea ex vivo a limfocitelor T, izolate direct din tumorile pacientului (TIL) și reinfuzate aceluiași pacient. Circa 38% dintre pacienții cu melanoame au prezentat un răspuns cel puțin parțial pozitiv (Rosenberg, 1991). Teste clinice recente au implicat infecția ex vivo a celulelor tumorale ale pacientului cu vectori retrovirali, cu gena pentru IL-2 sau pentru TNF (Rosenberg și colab., 1992), cu scopul introducerii

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
preveni efectele toxice secundare ale infuziei intravenoase de citokine și pentru a amplifica răspunsul imun local la prezența tumorii. Utilizându-se un vaccin ADN ce cuprinde și gena HLA-B7 din CMH clasa I, s-a realizat tratarea unor bolnavi cu melanoame metastazice și noduli tumorali subcutanați. Scopul a fost de a amplifica imunogenitatea tumorilor, pe calea creșterii nivelului de prezentare a antigenelor prin intermediul moleculelor HLA-B7. Expresia genei HLA-B7 a putut fi detectată în biopsiile prelevate de la pacienți la care se realizase

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de granulocit - macrofag; IFN - interferon. Există și o terapie genică ex vivo (fig. 32.10) a tumorilor solide, în cadrul căreia se urmărește modificarea genetică în cultură a limfocitelor infiltrante în tumori primare, metodă proiectată spre a fi aplicată în cazul melanomului metastatic. Limfocitele T infiltrate în tumori (TIL) sunt recoltate în urma extirpării chirurgicale a acestora și TIL-urile sunt apoi trecute în cultură și manipulate spre a deveni vectori celulari cu ajutorul cărora se poate transporta retrovirusul recombinant în melanoamele metastazate (fig

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în cazul melanomului metastatic. Limfocitele T infiltrate în tumori (TIL) sunt recoltate în urma extirpării chirurgicale a acestora și TIL-urile sunt apoi trecute în cultură și manipulate spre a deveni vectori celulari cu ajutorul cărora se poate transporta retrovirusul recombinant în melanoamele metastazate (fig. 32.10). Retrovirusul recombinant are inserționată gena care specifică citokina antitumorală IL-2 sau TNF-α (factorul α de necroză tumorală). Dificultățile abordării acestei metode de terapie genică ex vivo sunt legate de eficientizarea transferului constructului genic retroviral în TIL

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598

Între cauzele pericarditelor maligne pe primul loc se află cancerul bronho-pulmonar (NSCLC), urmând cancerul de sân și limfomul, care reprezintă majoritatea cazurilor. Interesarea pericardului mai poate apare în cancerul de esofag, gastric, renal, colon, ovarian, vezical, precum și în mezoteliom și melanom. Practic orice tumoră malignă, diagnosticată sau ocultă, poate metastaza în cavitatea pericardică. Până în prezent nu s-au întâlnit metastaze pericardice la bolnavii cu tumori cerebrale maligne [3, 14]. Seroasa pericardică poate fi metastazată pe cale hematogenă sau limfatică, sau poate fi

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
extensia directă stadiul IIIA (T3 pericard) sau IIIB (T4 cord). Venele pulmonare reprezintă o cale directă de propagare a tumorii primare către cord (atriul stâng). Cancerul de sân metastazează pe cale hematogenă, dar și prin invazie directă, precum și pe cale limfatică. Limfomul, melanomul, sarcomul (părți moi sau osos) predominant metastazează pe cale hematogenă. Epanșamentul pericardic se poate acumula lent, progresiv sau rapid și se poate datora interferării celulelor canceroase cu funcția normală, de secreție și resorbție, a seroasei pericardice. Astfel, poate să crească capacitatea

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]