1,001 matches
-
nici un indiciu. Și, într-un anume sens, e mai bine că e așa: dacă unul din marile pericole - sancționabile, într-adevăr - care-i pândesc pe descoperitorii târzii ai lui Sorin Stoica este cel al transformării dramei personale a autorului în melodramă critică, plăcerea naivă de a mai întâlni măcar accidental o carte a sa nu poate fi nici interzisă, nici blamată în vreun fel. De aici fascinația față de Jurnalul alcătuit din frânturi de corespondență, de aici entuziasmul din jurul apariției acestei culegeri
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
o Mitteleuropă atât de dragă neoexpresioniștilor; dipsomania nedisimulată, încântătoare pentru orice stâlp al boemei; biografia deloc academică, împărțită între serviciul poștal american și sinecura permanentă oferită de editura The Black Sparrow; scriitura directă și neartificioasă, privită ca o binemeritată dietă; melodrama discretă a leucemiei care l-a ucis la 74 de ani; preeminența asupra mult mai mediatizatei generații Beat; limbajul dezinhibat care pare să justifice exploziile și expedițiile pansexuale ale ultimei perioade, mai cu seamă în poezia feminină; autenticitatea care trece
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
Armând încep să se contureze referințe mitico-religioase multiple: Orfeu (o salvează pe Euridice din Infern pentru a o pierde iarăși, uitându-se îndărăt) sau Iov. Probabil că cel mai însemnat reproș care i se poate aduce lui Liviu Cangeopol este melodrama îngroșata nepermis de mult. În momentul în care cititorul nu are de ales decât să verse o lacrima pentru bietele personaje chinuite de o soartă pe care nu o înțeleg, avem de-a face cu o carenta narativa gravă. Lipsa
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
seria de Teme manolesciene ori Salvarea speciei a Simonei Popescu și veți înțelege din mers aceste precepte postmoderne. Un romance critic, iată ce se dorește a fi cartea lui Iulian Băicuș. Cu inerente trimiteri către imaginarul gotic, cu aluviuni de melodramă sentimentală, cu iriși strecurați discret prin gaura cheii. Și, ca să fim corecți până la capăt, cu informații verificate - deontologic - din minimum trei surse. Așa se explică atât notele (excesiv de) personale de jurnal pe care Iulian Băicuș le inserează pe neașteptate, cât
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
întotdeauna, întru însuflețirea locurilor izolate. S-au spus la Canterbury, s-au spus și la Florența. Doar că în peștera-vizuină pătrunde numai umbra lor, o formă goală umplută cu te miri ce, cu demonstrații de virtuozitate în toate genurile, de la melodramă la flecăreală de salon. Motto-uri serioase (trucate în spirit postmodern) și desene... ezoterice îți zăpăcesc definitiv sistemul de repere. În ce fel trebuie citită această proză - agrementată, în societatea literară a vizuinii, cu concursuri de rime? Comme il faut
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
pe ei înșiși. Aidoma particulelor cuantice. În afară de insistența subtilă cu care Crudu știe să-și administreze conturul din ce în ce mai ferm al personalității de autor-verité, nu văd de ce ne-am lăsa - ca lectori lipsiți de candoare ce suntem - tentați de întâmplările și melodramele pieselor sale. Că Alexandru ajunge să îngrijească, pe bani mulți, un bătrân hemiparezic și totalmente țicnit căruia îi povestește viața sa - atâta câtă mai e - este, bineînțeles, un detaliu expresiv. Că, spre final, rolurile se inversează, iar italianul alienat se
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
un loc special, deschizînd, după cum voi încerca să demonstrez mai jos, un segment fundamental din istoria romanului european. Apărut între 1860 și 1861, în formă de roman-foileton, Marile speranțe nu lasă, la prima vedere, impresia unei rupturi esențiale de formula melodramei inițiatice, care îl consacrase deja pe scriitor în creațiile anterioare, precum Oliver Twist și Nicholas Nickleby. Un orfan, Phillip Pirrip (prescurtat "Pip"), e urmărit narativ - pe o traiectorie a formării excepționale - de la vîrsta de cinci ani (cînd trăiește la marginea
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
cu soarele în ochi și cu brazda pe talpă; vin băieții orașelor, fugiți de la școală sau alungați de toamnele monotone și nostalgice ale mahalalei. Și unii și alții vin cu pumnii strânși, cu dinții încleștați, cu sufletele pline...". Rînduri de melodramă ironică, din vremea cînd "la Bulivar!" însemna la asalt! Cartea lui Mircea Damian, un album povestit, în care vorbele refac marginea zimțată a fotografiei (sînt și poze, vreo două-trei grupaje), e o mică enciclopedie de moravuri în răspăr, dintr-o
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
unui om lipsit de iluzii, străin de orice urmă de bovarism, care descoperă "orașul lumină" purtând în suflet povara cruntei boli care i-a lovit fiul. Un document de suflet impresionant (poetul are tăria de a nu se prăbuși în melodramă) al unui înstrăinat, pe care destinul l-a lovit dureros și care încearcă disperat să regăsească normalitatea tihnită a vieții. O experiență limită căreia Gheorghe Mocuța a reușit să-i dea o admirabilă expresie artistică.
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
După ce am citit că Goethe plîngea cînd vedea copii urîți. După ce am aflat, cu ani În urmă, Înduioșat, de confesiunea lui Nicu Steinhardt legată de actul final al Scrisorii pierdute ( piesă la care micuțul N.S. plîngea mai ceva ca la melodrame), iată că-mi recad În fața ochilor amintiri ale lui Ionesco : fascinat de spectacolele cu păpuși, micul Eugen nu rîdea niciodată la ele. Pentru că, zicea genialul dramaturg, cei ce se ciomăgeau după paravan for mau o lume „stranie și neliniștitoare”! Să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
succes spectatorului captiv care, deși discreditează genul, intră pe nesimțite în convenția lui. Sinceritatea nu este decît un alt chip al înșelăciunii, al histrionului și farmecul filmului regizat de Steve Buscemi stă atît în vizitarea ironică a locurilor comune ale melodramei, cît și în repunerea ei în scenă pornind tocmai de la caricaturizarea lor. Este și ceea ce-l apropie de Closer (Ispita, 2004) lui Mike Nichols după piesa omonimă a lui Patrick Marber, unde relațiile se dovedesc a fi deceptive, într-un
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
despre ce era vorba. De la început fusese sigur că la rîndul lui, este urmărit de cineva, însă pînă în acel moment nu reușise să afle în ce scop, cu ce motiv. Frumușică povestioara, începe bine, deși aduce mai degrabă a melodramă sau a roman foileton, se distrase Bătrînul. Din primele fraze nu înțelesese nimic, îi vorbise precipitat, iar el încă nu reușise să se dezmeticească. Voia să-i iasă pasiența, să atragă oameni de încredere, să scape de jigodiile securiste care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
urmă n-am decât s-o șterg, în pardesiu și galoși, și ce-o să se aleagă de mine - asta nu mai e treaba ei. Bine, fie, zic eu, dacă așa vrei tu! (Asta fiindcă am și eu o înclinație spre melodramă - nu degeaba fac parte din familia asta). Nu-mi trebuie punga cu mâncare! Nu-mi trebuie nimic! Nu te mai iubesc, nu pot să iubesc un băiețel cu asemenea comportament. O să trăiesc singură aici cu tati și cu Hannah, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fi fost vise! Dar n-am eu nevoie de vise, doctore, de-aia mi se și întâmplă să visez atât de rar - pentru că, în schimb, am parte de viața asta. Mie totul mi se-ntâmplă în plină zi! Disproporția și melodrama sunt pâinea mea cea de toate zilele! Coincidențele din vise, simbolurile, situațiile înspăimântător de caraghioase, banalitățile prevestitoare de nenorociri, accidentele și umilințele, bafta sau ghinionul de care alții au parte doar cu ochii închiși mie mi se-ntâmplă cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
despre ce era vorba. De la început fusese sigur că la rîndul lui, este urmărit de cineva, însă pînă în acel moment nu reușise să afle în ce scop, cu ce motiv. Frumușică povestioara, începe bine, deși aduce mai degrabă a melodramă sau a roman foileton, se distrase Bătrînul. Din primele fraze nu înțelesese nimic, îi vorbise precipitat, iar el încă nu reușise să se dezmeticească. Voia să-i iasă pasiența, să atragă oameni de încredere, să scape de jigodiile securiste care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cititorilor, pretinde că acesta a găsit ceva nou de spus despre iubire, deși subiectul părea epuizat. Ceva nou?! Nimic nu este nou în această carte: nici rimele, nici ritmul, nici figurile de stil, nici atmosfera, nici cugetările, nici grandilocvența, nici melodrama. Și atunci? Să luăm în considerare faptul că Dan Cojocaru este un prozator satiric, care de multe ori glumește păstrându-și un aer serios? Scurt Si necuprinzator Intitulată forțat-spectaculos Frigiderul cu cărți, ultima carte a lui Victor Martin, apărută în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
reacționând la un banc destul de brutal, dar altfel potrivit cu mediul în care se învârte Johnny, John Dillinger (Johnny Depp), iubita sa Billie Frenchette, nimeni alta decât Marion Cotillard a cărei intepretare minunată a lui Edith Piaf respiră puțin și în melodrama americană cu pistolari, vede viitorul sau mai precis absența lui. În acel moment, gangsterul fie că minte sau nu, oferă imaginea soporifică a ieșirii la pensie cum se întâmplă în cazul oricărui funcționar conștiincios, și a unei morți blânde în
For he’s a Johnny Good Fellow... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7024_a_8349]
-
în același timp serviciile pe care ea le oferă în contrapartidă cinematografului cu personaje precum Bonnie și Clyde, Al Capone etc.. O interesantă mise en abîme o constituie scena în care John Dillinger privește un film, o soap opera, Manhatan Melodrama, cu Clark Gable într-un rol inspirat chiar de John Dillinger. Ai senzația că John i-ar șopti lui Clark Gable fiecare replică, însă această punere în oglindă cu suprapunerea afectelor relevă fascinul cinematografiei proiectat pe chipul gangsterului mesmerizat. Pentru ca
For he’s a Johnny Good Fellow... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7024_a_8349]
-
dintre puținii regizori care știu să lucreze într-un registru melodramatic fără a vulgariza conținuturile, este ca și cum autenticitatea are neapărat nevoie de clișeul pasional pentru a se remarca. Ca și în film, personajele împrumută un limbaj al pasiunii devastatoare, limbajul melodramei, iar episoadele nu contrazic scenariul și ingredientele: răzbunări din gelozie, dragoste tumultoasă care calcă pe cadavre precum în Carne Tremula (1997), cadre liric-melancolice la marginea mării, înlănțuiri și dezlănțuiri, lacrimi căzute convenabil, supraimpresionate de cameră, spectaculoase lovituri de teatru - după
Cinema, mon amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6892_a_8217]
-
învierea azi// tu cauți probabil puțină lumină/ eu caut o curvă să-mi umplu golul/ din pat// toate femeile de care mă îndrăgostesc ajung rău raluca/ de parcă liniile din palmele mele se termină/ în palmele lor." (pag. 33) Ca toate melodramele, poemele acestea au, cum spuneam, un substrat narativ. (Dar cu câte din cărțile ultimului deceniu nu se-ntâmplă la fel ?) Și tot ca toate melodramele, ele emoționează fără excepție. E un nivel superficial de lectură, căci Chipurile nu se limitează
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
raluca/ de parcă liniile din palmele mele se termină/ în palmele lor." (pag. 33) Ca toate melodramele, poemele acestea au, cum spuneam, un substrat narativ. (Dar cu câte din cărțile ultimului deceniu nu se-ntâmplă la fel ?) Și tot ca toate melodramele, ele emoționează fără excepție. E un nivel superficial de lectură, căci Chipurile nu se limitează la atât, dar e totodată un criteriu al succesului. Un teren numai bun pentru a construi pe el bucăți antologabile. Cele trei gradații ascendente, chiar dacă
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
se stinge de la sine, cu o demnitate sublimă, în amurgul propriei epuizări morale, când viciul, sustras oricărei finalități, se transformă în categorie estetică. Nici un sunet disonant nu răzbate din muzica desăvârșită a acestei cărți ce transformă tragedia în imn și melodrama în poem, potrivind cuvintele cu o desăvârșită știință a coexistenței lor sonore. Există însă o condiție obligatorie pentru ca acest tip de experiență să aibă succes: autenticitatea lecturii. Cititul cu voce tare este, într-un anume sens, o redescoperire a oralității
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]
-
doar variante convenabile ale Ťvieților altorať, ci și variante acceptabile pentru autobiografiile biografilor. Autobiografiile spionilor sunt scrise prin falsificarea informațiilor din biografiile subiecților lor." (pag. 183) Găsesc esențială această observație. Datorită ei The Lives of Others se transformă, dintr-o melodramă istoric recentă, într-o meditație despre convertirea existenței factuale în text contrafactual. Diferă aici, în primul rând, paradigma. Dar, cu mult mai important, diferă - mă folosesc, pentru precizie, de un cuvânt la modă - mentalitățile. Din punctul de vedere al lui
Cadavrul din debara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7678_a_9003]
-
discordant așa cum experiențele la limită ale lui Malik nu aruncă în tragic nici viziunea pozitivă a tânărului asupra vieții, nici viziunea spectatorului asupra întregului tablou în mijlocul căruia este plasat arabescul love-story-ului oriental terminat cum se cuvine în stilul apoteotic al melodramei. Fără strecurata notă de ironie din final, ai putea spune că regizorul a mers cu convenția până la capăt bollywoodizând integral pelicula. Mi se pare ingenioasă încercarea lui Danny Boyle de a găsi o formulă de echilibru pentru a acomoda ambele
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]
-
veristă a unei Indii a periferiilor înecată în mizerie și cruzime și cea cu accente melo, strălucitoare, fastuoasă pe care se țese pânza uriașei telenovele. Din nefericire, coabitarea armonioasă a celor două registre se face în detrimentul verismului; pas cu pas melodrama câștigă teren și iese victorioasă aruncând în delir milioanele de consumatori de pop corn sentimental. Ce reprezintă succesul lui Malik? A. Succesul societății de consum care îl poate transforma pe cerșetor în prinț peste noapte. B. O întâmplare norocoasă fără
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]