1,164 matches
-
cadrelor medicale, la care conduita, deși corectă și fără pretenții de ciubuc, e lipsită de empatie față de bolnav - toate aceste detalii dau capitolului „În lumea schilozilor“ tenta unei veritabile proze memorialistice. Sunt două însușiri ale medicului Nicolae Radu pe care memorialistul cu același nume ar fi trebuit să nu le aibă: mai întîi, intenția de a-și menaja dușmanii, trecînd sub tăcere amănunte care ar fi putut să le divulge identitatea. Cînd te apuci să scrii memorii, lași deoparte grija filantropică
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
ce au cu Traian Băsescu, indiferent de domeniul declarațiilor acestuia. Visul lor e să-i vadă, cât mai repede, capul pe butuc. În urma protestelor diplomației Federației Ruse, Traian Băsescu a dat de înțeles că, Uniunea Sovietică nu a dispărut. În calitate de memorialist am cules diferite opinii ale celor care au trăit acele vremuri și care au dat diferite definiții trădării. Trădarea este de un singur fel. Nu are direcții, pasiuni și preferințe. Nu există noțiunea de trădare pozitivă și alta negativă, de
Trădarea patriotică, între miere şi fiere, între glorie şi decădere, între lauri şi dezamăgi. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_407]
-
și cu dotări edilitare incomplete: implicit, o zonă periferică, eventual recent inclusă în oraș. Mahalaua și periferia sunt implicate și în discursul despre urbanism al unor oameni politici care, altădată, gândeau asupra subiectului. La începutul anului 1929, senatorul Const.Argetoianu (memorialistul de mai târziu) ținea un discurs despre viitorul Bucureștilor, „astăzi capitala cea mai urâtă, cea mai murdară și cea mai fără farmec din Europa”, urâțenie pe care o explică prin „izolarea lor caracteristică, lipsa de legături intime cu natura care
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
Gabriel Dimisianu Îmi făcusem câteva însemnări despre Între Capșa și Corso, cartea postumă a lui Vlaicu Bârna, publicată nu demult de Polirom, gândindu-mă că s-ar putea porni de la ea o discuție despre memorie și memorialiști. Mai iute de condei decât mine a fost însă Andreea Răsuceanu care, în ultimul număr al României literare, comentează cartea socotind-o o „mică istorie a cafenelelor literare”. Cum nu am deschis eu discuția, deși aș fi dorit, voi expune
O reeditare îmbogățită by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2610_a_3935]
-
Humanitas, 2014) și instantaneele din lumea scriitoricească bucureșteană ale lui Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso (Polirom, 2014) - plus alte câteva volume de memorii având orașul pe fundal. Așadar, ideea de caleidoscop cu imagini din capitală este îndreptățită. Însă privirea memorialistului, fiind una din interior este, în același timp, și una pe dos. Care sistematizează prin anecdote și trage concluzii ocolind. Care idealizează nostalgic și ciupește ironic, refăcând un echilibru necesar. Luându-și, în cazul nostru, ca material documentar un oraș
Unul pe față, unul pe dos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2619_a_3944]
-
sau inventați, sunt îndeobște supuși unei carantine morale, iar eventuala lor bună-credință e dintru-nceput suspendată. Intuind o atare dificultate, Sorin Lavric încearcă s-o rezolve conciliant în concluzia cronicii sale (din nr. 10 al revistei noastre), definindu-l pe memorialist ca pe un „junimist autentic”. Nu zic că Panu n-a empatizat cu Junimea. I-a dedicat în fond două volume consistente. Numai că, punând în balanță cei trei ani ai săi (atât cât s-a manifestat de drept ca
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
ridicol odată cu publicarea (de către I.E. Torouțiu) a proceselor-verbale ale întâlnirilor Junimii. Stupoare: din acestea rezulta că la data respectivă Panu a lipsit de la ședință. (De altfel, în treacăt fie spus, nu ar fi singura dată când verva de povestitor a memorialistului lucrează în dauna veracității). Momentul (1933) reprezintă începutul discreditului Amintirilor... Numai că, amănunt extrem de interesant, impecabil documentat de Z. Ornea, acest discredit ar trebui la rândul lui temperat. Se prea poate ca Panu să fi fost de față, iar absența
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
într-un timp indefinit) nemulțumirea unor tineri istorici (cum erau Panu și Lambrior) e justificată. A-i incrimina pe aceștia pentru a nu fi înțeles delicata chestiune a metempsihozei n-ar fi, iarăși, corect. Cu atât mai mult cu cât memorialistul se disculpă din timp, așezând accentul său critic altundeva decât în planul ideației: „Necontestat că Sărmanul Dionis are o concepțiune puternică și că este ieșită dintr-un cap numai ca acela al lui Eminescu, dar e numai concepțiune. Ca nuvelă
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
Panu lărgește fericit cadrul discuției. Nu în sens biografic (identificările triviale s-au dovedit perdante, mai ales în cazul lui Eminescu), ci în acela al unui anume impact greu de reprimat. Poetul părea el însuși transportat în alte epoci, scrie memorialistul printre rânduri, dădea chiar impresia că a devenit nici mai mult, nici mai puțin decât un avatar al lui Dionis. Ca și cum junimiștii n-ar fi asistat la o lectură de cenaclu, ci la un adevărat performance în care metempsihoza se
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
Dionis. Ca și cum junimiștii n-ar fi asistat la o lectură de cenaclu, ci la un adevărat performance în care metempsihoza se produce nu numai în text, dar și aievea, în timp real. Scena capătă proporții de epifanie pe care condeiul memorialistului o surprinde neîntârziat. Ceea ce nu anulează scăderile nuvelei, dar o salvează, în chip straniu, sub raport artistic. Deranjat de defectele Sărmanului Dionis, pe care le ia cumva personal, junimistul Panu nu omite să pună pe foaie suma de „emoțiuni impersonale
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
Bratu Iulian 1 IUNIE, ZIUA COPILULUI. Copiii din România vor fi sărbătoriți duminică, 1 iunie. Iată ce personalități s-au nascut de-a lungul timpului pe 1 IUNIE, ZIUA COPILULUI, conform Wikipedia: 1636: Nicolae Milescu Spătarul, scriitor memorialist, teolog și diplomat român (d. 1708) 1796: Nicolas Léonard Sădi Carnot, fizician francez (d. 1832) 1926: Marilyn Monroe, actrița americană (d. 1962) 1926: Andy Griffith, actor american (d. 2012) 1930: Erich Bergel, dirijor german născut în România (d. 1998) 1936
1 IUNIE, ZIUA COPILULUI: Ce personalități s-au născut în această zi by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/27507_a_28832]
-
ale limbii și culturii române, pe care le utilizează într-un mod original, totdeauna într-un stil revelator, așa cum numai marii scriitori sunt în stare să o facă. Un mare teolog și un strălucit scriitor, afirmat ca poet, eseist și memorialist, a fost Nichifor Crainic. În plus, calitatea sa de mentor literar al revistei Gândirea a rodit puternic în evoluția artei cuvântului în literatura și cultura noastră. Și Nae Ionescu a influențat discursul Domnului Profesor Mihail Diaconescu. În special capitolul Frumosul
Semnal editorial şi Publicistic: Mihail Diaconescu – Prelegeri de estetica Ortodoxiei, ediţia a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2009 … [Corola-blog/BlogPost/94084_a_95376]
-
Literar. Profesor al cerchiștilor, e adesea înfățișat în paginile lor critice sau de retrospecție biografică (eu unul, am auzit prima dată numele lui Doinaș rostit de Blaga cu simpatie, și cu mirarea, prin 1955-1956, că nu-l cunosc!). Însă, observă memorialistul, "în convorbirile din Bîrlog ori cele de la Valea Vinului, anii sibieni nu i-au stimulat niciodată lui Blaga evocări stăruitoare. Uneori pomenea, ce-i drept, de burgul medieval, dar în împrejurări în care zgîndărirea jarului mocnit din parte-mi ar
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]
-
literară împacă estetismul cu spiritul etnic, împacă particularismul românesc cu universalul". Or, în Manifest Blaga nu e nici măcar menționat... Ne putem lesne imagina decepția sa din partea unor tineri pe care-i prețuise ca studenți. "Ignorarea cu care fusese tratat, subliniază memorialistul, nu-i va fi convenit, personalitatea lui fiind cu mult mai potrivită pentru adresarea unei mărturisiri de crez estetic, în împrejurările de atunci, din acel moment istoric de cumpănă". Să aibă oare dreptate Lucian Valea, cînd, alături de consemnarea întristării marelui
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]
-
lui Costache Olăreanu, și pe care criticul îl comentează, de asemeni. O excelentă "apariție neașteptată" este pentru Liviu Grăsoiu volumul Tortura pe înțelesul tuturor al fostului său coleg de la Radio, Florin Constantin Pavlovici, în care identifică, pe bună dreptate, un "memorialist de mare talent", "un scriitor în adevăratul înțeles al cuvântului, mai ales în privința stilului, a talentului descriptiv și de portretist". Și "totul pe fondul sumbru al lagărelor prin care a trecut". Printre "aparițiile neașteptate", Liviu Grăsoiu înscrie și opere sau
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
descrierea unor bucureșteni, Nicolae Balotă nu mai face deloc economie la apă tare. G. Călinescu - printre alții - este satirizat cu mare vervă. Se poate vorbi de o adevărată performanță artistică, întrucât G. Călinescu însuși nici nu apare în episodul respectiv. Memorialistul râde întâi de pretinsul bazin cu arteziene al lui Călinescu-Ioanide - "un șanț adânc, cimentat, plin cu apă" -, iar după aceea reconstituie comedia agitației care se produce în casa scriitorului când cineva îi sună la ușă: "lătrăturile furibunde ale unui cățel
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
scriitorilor e un fapt, la urma urmei, firesc. "Seva" de care vorbea Lovinescu se scurge prin-tr-un fel de sistem de vase comunicante. Creatorul, de obicei, datorită unui gest reflex, nu-și poate ignora condiția. El face literatură involuntar, fără intenție. Memorialiștii, diariștii, epistolierii talentați, au darul povestirii, al evocării, al portretului, știu să însceneze epic. Limba pe care o folosesc e de o mare vioiciune și culoare lexicală, savuroasă (Ion Ghica, Radu Rosetti). Textul ne relevă uneori un roman indirect, autenticist
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
mai mult ori mai puțin dezamăgiți de o alunecare în diletantism, de stîngăciile improvizației, atît de frecvente la autorii din această speță. Dar surpriză, surpriză! Niciodată scrisul d-sale, fie în calitate de poet sau tălmăcitor de poezie, fie în cele de memorialist, eseist, istoriograf nu mi-a apărut altminteri decît un produs de scriitor deplin, cu o solidă înzestrare, emergență a muzei și nu a vreunui compromis estetic sau de altă natură. După cum nici strădania de foarte stăruitor cercetător, aproape neverosimilă pentru
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
din perspectiva cititorului de azi, căruia i se oferă variate motive de a parcurge proza scriitorului nemțean cu toată considerația cuvenită. În opinia criticului, autorul prozelor din Pe drumuri de munte și al Amintirilor din-tr-o călătorie nu este "un simplu memorialist" (p. 60), ci un autor savuros, viu și atragător, "spectacolul limbii" constituind la el "una din plăcerile evidente" (p. 69), ba care este chiar capabil să ne ofere "scene de un rafinat erotism" (p. 70) și fiind animat de o
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
și scris. TAUR (21 aprilie-20 mai) Numele lui Niculae Gheran nu vă e străin, presupune Zodierul: este autorul ediției critice "Rebreanu", îngrijită decenii la rând, și cel mai competent cunoscător al prozatorului. Și-acum, surpriza: Niculae Gheran este și un memorialist de primă mărime, în linia pitorescului balcanic al lui Anton Pann - Ghica. Primul volum al cărții autobiografice Arta de a fi păgubaș. Târgul Moșilor (Biblioteca Bucureștilor) dedicat copilăriei interbelice și tinereții din anii '40 este atât de plin de umor
Horoscop critic by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/7750_a_9075]
-
perceptibil. Deriva aparentă, lăsarea în voia inspirației momentane devin marca stilului lui Ghica. El ajunge să o domine cu atîta siguranță, încît senzația de improvizație este totală. Scrisoarea Teodor Diamant, datînd din octombrie 1883, moment de maximă perfecțiune stilistică a memorialistului, își propunea, după titlu, să evoce bizara figură a primului socialist utopic român. Scrisoarea începe însă cu descrierea stațiunii termale Brighton, agrementată de considerații asupra caracterului englezilor; continuă cu întîmplarea amuzantă a unui pașnic burghez parizian, Hyacinthe, care ajunge să
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
perfecțiunea din Teodor Diamant, el exersează prin compuneri ceva mai șovăielnice. în prima scrisoare din volum, Clucerul Alecu Gheorghiescu (datată mai 1879), evocarea unui episod din deceniul trei al secolului e pusă în gura fantasmagoricului personaj Niculae Păunel, pe care memorialistul îl întîlnește, providențial, într-o noapte, în tren și care, spre încîntarea lui Ghica, îi povestește acestuia o întîmplare din propria copilărie a scriitorului. A doua scrisoare, Polcovnicul Ioniță Ceganu (din iulie același an, 1879), plasează de astă dată povestirea
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
aristocratul Ion Ghica își împart în mod egal textul. Uneori, ei își dau întîlnire în punctele cruciale ale narațiunii. Inginerul aristocrat comandă redactarea scrisorilor. Ca inginer, Ghica a compus un text care se construiește pe o schemă de veracitate istorică. Memorialistul vrea să povestească ceea ce crede el că a fost istoria "adevărată" a Principatelor pînă la înfăptuirea Unirii. De aceea, privește lumea din jur prin prisma faptelor materiale, verificabile. Doar astfel ne explicăm marea cantitate de Istorie, cu majusculă, cuprinsă în
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
operă importantă la bătrînețe, realizînd faptul că nimic nu e durabil pe lume și că timpul nivelează iremediabil totul. Senzația inutilității se insinuează fără voia autorului în mai toate scrisorile. Supraviețuind măririi și decăderii instituțiilor, a imperiilor și a oamenilor, memorialistul adoptă finalmente postura ducelui de Saint-Simon. Ca și la marele memorialist din secolul al XVIII-lea, antipatiile lui Ghica rămîn la fel de vii și după trecerea unei jumătăți de veac, dar, tot ca la Saint-Simion, auzim pînă la urmă doar muzica
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
pe lume și că timpul nivelează iremediabil totul. Senzația inutilității se insinuează fără voia autorului în mai toate scrisorile. Supraviețuind măririi și decăderii instituțiilor, a imperiilor și a oamenilor, memorialistul adoptă finalmente postura ducelui de Saint-Simon. Ca și la marele memorialist din secolul al XVIII-lea, antipatiile lui Ghica rămîn la fel de vii și după trecerea unei jumătăți de veac, dar, tot ca la Saint-Simion, auzim pînă la urmă doar muzica gravă a Timpului. Finalurile multor scrisori marchează punctul stilistic cel mai
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]