277 matches
-
1039 pe Ema de Normandia, mama regelui Eduard Confesorul al Angliei și posesoarea unei dote extrem de generoase, pe parcursul exilului forțat al acesteia de la Bruges. El i-a oferit acesteia o pază sigură, dar și bună dispoziție, inclusiv un grup de menestreli. Orașul Bruges forfotea la acea vreme de negustori și devenise un important centru comercial, iar s-a simțit recunoscătoare cetățenilor orașului. Ea a acordat bunuri celor săraci și intrat în legătură cu abatele mănăstirii Saint Bertin, cu care s-a întâlnit la
Balduin al V-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324583_a_325912]
-
zile pentru a pune la punct o echipă puternică și a o instrui. Dar din moment ce nimeni nu vrea să lupte împotriva francezilor, Fieramosca trebuie să-i convingă pe italieni sau să-și oblige prieteni vechi: hoți, escroci, un bețiv, un menestrel și un călugăr. Toți aceștia vor fi cavalerii italieni ce vor lupta împotriva francezilor. Lupta are loc pe plajă. Francezii par să câștige la început, dar italienii câștigă lupta prin multe trucuri și cu puterea herculeană a lui Hector. Francezii
Cei 13 de la Barletta () [Corola-website/Science/323907_a_325236]
-
lovitură ușoară cu latul spadei, dată de învestitor celui învestit. Seniorul îi înmâna personal cavalerului spada la învestitură, ea devenind astfel personificată. Importanța spadei era așa de mare în evul mediu, încât este uneori personaj principal în cântecele trubadurilor și menestrelilor, atribuindu-i-se și puteri supranaturale. Au rămas în istorie "Excalibur", spada regelui Arthur, "Durendal", spada lui Roland sau "Balmung", spada eroului german Siegfried, pomenit în Cântecul Nibelungilor. Spada care i-a aparținut domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare, are pe
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
ușor de auzit în teatrele largi și în aer liber, căci actorii romani și-au atașat folii de metal numite ""sabilla"" pe încălțăminte;- au fost primii pantofi de tap. Până în Evul Mediu, teatrul din Europa era consistituit mai ales din menestreli călători și mici trupe de interpreți care cântau și făceau comedie. În secolele XII și XIII, dramele religioase, cum sunt "Piesa lui Herod" și "Piesa lui Daniel" îi învăța pe enoriași liturghia, pentru psalmodiile bisericești. Mai târziu, "piesele misterioase" erau
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
1891) de Reginald de Koven și "El Capitan" (1896) de John Philip Sousa. "O călătorie la Coontown" (1898) a fost prima comedie muzicală produsă și interpretată integral de Africani Americani într-un teatru de pe Broadway (inspirată mai ales din spectacolele menestrelilor), urmată de "Clorindy Originea stilului de dans Cakewalk" (1898), cu o nuanță de ragtimeși "În Dahomey" (1902), care a avut un succes foarte mare. Sute de comedii muzicale au fost prezentate pe Broadway în anii 1890 și la începutul anilor
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
viață. Adelaida și-a petrecut copilăria printre oamenii de încredere ai tatălui ei, de la care învățase să lupte, iar la tinerețe purta deja arme și armură. Ea a fost renumită și pentru frumusețe și pioșenie. A fost o protectoare a menestrelilor, pe care îi primea mereu la curte, îndemnându-i să compună cântece care să evidențieze valorile religioase. A întemeiat mănăstiri, în care s-au păstrat opere istorice referitoare la regiune. Împreună cu primul soț, Herman al IV-lea de Suabia, Adelaida
Adelaida de Susa () [Corola-website/Science/324960_a_326289]
-
împăratul a dispus reprezentarea sa între cele două femei pictate pe balcon. Fațada balconului este bogat decorată cu reliefuri ce reprezintă blazoanele celor opt țări ale împăratului Maximilian. Basoreliefurile îi reprezintă pe Maximilian I cu cele două soții, cancelarul, bufonul, menestreli și steme (gravurile originale se află în Tiroler Landesmuseum). Jakob Hutter, fondatorul și predicatorul sectei anabaptiste, a fost ars pe rug în fața clădirii cu acoperiș auriu la 25 februarie 1536 (în timpul domniei arhiducelui Ferdinand, nepotul lui Maximilian I) pentru convingerile
Acoperișul Auriu () [Corola-website/Science/328069_a_329398]
-
Magic", "The Mad Ship", "Ship of Destiny"). FitzChivalry Farseer și-a schimbat numele în Tom Badgerlock și s-a retras departe de lumea civilizată, alături de lupul Ochi Întunecați și de Hap, fiul adoptiv pe care i l-a adus Starling, menestrelul. Femeia îl vizitează periodic, înseninându-i zilele și ajutându-l să rămână la curent cu evenimentele prin care trec cei dragi pe care el a fost nevoit să-i părăsească. Dar liniștea este tulburată la un moment dat de vizitele
Misiunea Bufonului () [Corola-website/Science/333916_a_335245]
-
erele respective conțin instrumentul biwa, la fel cum și luta apare în multe picturi occidentale din Evul Mediu. În sudul insulei Kyūshū, "mōsō biwa", o biwa ceva mai mică decât cea folosită la curtea imperială din Kyoto, era folosită de menestreli orbi care recitau sutre ca să "înduioșeze" zeii pământului. Acești menestreli călătoreau din loc în loc și acceptau cereri ale localnicilor, deseori țărani, de a-i ajuta cu înduioșarea vreunui zeu pe care credeau că l-au supărat cu ceva. Muzica lor
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]
-
apare în multe picturi occidentale din Evul Mediu. În sudul insulei Kyūshū, "mōsō biwa", o biwa ceva mai mică decât cea folosită la curtea imperială din Kyoto, era folosită de menestreli orbi care recitau sutre ca să "înduioșeze" zeii pământului. Acești menestreli călătoreau din loc în loc și acceptau cereri ale localnicilor, deseori țărani, de a-i ajuta cu înduioșarea vreunui zeu pe care credeau că l-au supărat cu ceva. Muzica lor a devenit cunoscută cu timpul drept "kōjin biwa", numită după
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]
-
cu înduioșarea vreunui zeu pe care credeau că l-au supărat cu ceva. Muzica lor a devenit cunoscută cu timpul drept "kōjin biwa", numită după zeii Kōjin (zeii protectori ai caselor), iar ei erau cunoscuți sub numele de "biwa hōshi". Menestrelii erau protejați de marile familii feudale (clanul Shimazu din Kyūshū este bine-cunoscut pentru acest fapt), dar în schimb li se cerea să fie un fel de spioni. Având liberă trecere din regiune în regiune într-o perioadă când călătoritul liber
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]
-
este bine-cunoscut pentru acest fapt), dar în schimb li se cerea să fie un fel de spioni. Având liberă trecere din regiune în regiune într-o perioadă când călătoritul liber nu era un lucru de la sine înțeles în Japonia, acești menestreli aveau o organizație profesională care le punea la dispoziție o rețea bine dezvoltată, lucru important pentru îndeplinirea sarcinilor impuse de clanurile care îi protejau. Dar până în era Kamakura mulți dintre acești muzicieni deveniseră cerșetori care nu mai călătoreau din loc
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]
-
heike biwa, muzica și versurile poveștii luptei dintre clanurile Heike și Genji, care a devenit un gen muzical și literar în sine. Nu este clar cine a scris versurile (un candidat este "Yukinaga Fujiwara", un curtean) sau muzica (poate un menestrel orb numit "Shobutsu"), dar faptul este că a cunoscut o popularitate extraordinară, datorită temelor abordate: loialitate, vitejie, fidelitate, frumusețe, principiul budist al caracterului trecător al vieții etc. Versiunea pentru biwa a "Povestirii lui Heike" (există versiuni și pentru alte instrumente
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]
-
ca fiul sau să primească și lecții particulare de rusă și germană, pentru a se descurca mai bine în societatea contemporană înconjuratoare. Încă de copil, Avraham s-a distins prin talentul său actoricesc și muzical, știind să-i imite pe menestrelii comici de la nunțile evreiești, numiți "badhan-im", ca și pe cântăreții din Brod. Într-atâta că a primit porecla de "Avrumele Badhen" - Avrumele măscăriciul. În 1857 Goldfaden a început să învețe la școala rabinică de stat din Jitomir pe care a
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
și orator, minunat poet și scriitor”. Zakaria a fost excomunicat și exilat în 1764, dar regele Erekle al II-lea i-a permis lui Besiki să rămână la curtea regală, unde a primit educație și a început o carieră de menestrel, stilul său liric din perioada de început fiind influențat de poezia persană și de contemporanul său mai vârstnic, poliglotul poet armean Sayat-Nova. În ciuda tinereții sale, Besiki și-a făcut mulți dușmani la curtea regală în mare măsură din cauza satirelor sale
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
unor locuri exotice, îndepărtate sau ale unor momente istorice. Byron a fost "fără îndoială, cel mai mare geniu al secolului nostru", după nu mai puținul celebru Goethe Scott a avut un succes imediat, cu poemul său narativ lung "Cântecul ultimului menestrel" în 1805, urmat de poemul "Marmion" scris în anul [[1808]]. Ambele sunt plasate în Scoția medievală, și continuă să fie cea mai cunoscută lucrare a lui. Byron a avut succes cu prima poemul Pelerinajul lui Childe Harold din 1812, urmat
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
este și mai dificilă identificarea unor figuri majore; pot fi însă amintiți, printre alții, poeții , , , și , romancierii , , , , și , dramaturgii , , și Eugène Ionesco. Împărțită în Evul Mediu între o artă religioasă inspirată din cântecul gregorian și cântecul profan al trubadurilor și menestrelilor, muzica franceză a atins un anume apogeu începând cu perioada clasică, cu compozitori ca și în secolul al XVII-lea, în secolul al XVIII-lea, , și în secolul al XIX-lea, sau Debussy în secolul al XX-lea — mulți dintre
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
În ceea ce privește interpretarea specifică epocii 1840-1900, când s-a format cultura ce avea să dea naștere ă câteva decenii mai târziu ă muzicilor blues, jazz, apoi rock, Nick Tisches confirmă existența „unei erori foarte răspândite șcare constăț În a crede că menestrelul șamericanț Își trage inspirația muzicală dintr-un veritabil izvor negru popular, și că și-ar fi construit un repertoriu furând și edulcorând cântecele negrilor” (ibidem, p. 30). Dacă Îl urmăm pe acest autor, constatăm că, Încă de la Începutul secolului al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
un an tipărește primele două volume din "Minstrelsy of the Scottisch Border" ("Balade de la granița Scoției") unde valorifică bogata sa activitate de culegător de folclor scoțian. În 1805 publică cu mare succes "The Lay of the Last Ministrel" ("Balada ultimului menestrel"). Tot în acel an încearcă să scrie romanul istoric "Waverley" dar renunță la sfatul unui prieten. În 1806 este numit secretar al Curții Supreme a Scoției și publică volumul de succes "Ballads and Lyrical Pieces" ("Balade și piese lirice"). Publică
Walter Scott () [Corola-website/Science/313730_a_315059]
-
manierismul celor dintâi volume poetul încearcă să se desprindă în Scrisori de fiecare zi (1980), în timp ce versurile care formează ciclul Elegii provinciale din Baladă pentru vinul tânăr (1980) marchează - după cum s-a relevat - „accesul la gravitate” și configurează profilul unui „menestrel elegiac al stărilor sublime” (Laurențiu Ulici). Lirismul devine mai reflexiv, mai sugestiv, sunt exploatate atent metafora și simbolul polisemantic, iar versul, deși descătușat de rimă și de ritmul clasic, își accentuează muzicalitatea. Prin Cartea Clara (1986) se revine la tonul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
geopolitică", "imaginea limpidă înșelător transparentă", sugestiile folclorice "tratate fantast", sensibilitatea de grup, aspirantă spre gnomism, simbolurile "un adevărat corn al abundentei" cu care se identifică patria "neoromanticului" Grigore Vieru. Criticul originar din Basarabia îl vede pe Grigore Vieru drept un "menestrel al simțămintelor simple", înscriindu-l în categoria spiritelor din care mai fac parte poeți precum Goga, losif, Coșbuc, Aron Cotruș, Beniuc. Concluzia finală constă în relevanța firescului iubirii de patrie, precum și a "estetizării", pe care criticul le depistează în creația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
27; Anatol Ghermanschi, George Boitor, „Testament provizoriu”, AST, 1975, 1; Dumitru Mureșan, George Boitor, „Testament provizoriu”, VTRA, 1975, 4; Piru, Poezia, II, 336-339; Dicț. scriit. rom., I, 314-315; Mihai Olos, George Boitor, RL, 1998, 51-52; Ștefan Haiduc, George Boitor, un menestrel decapitat, Negrești-Oaș, 2000. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285795_a_287124]
-
Brașov, Sinaia, Constanța), peste tot întâlnind oameni și peisaje care m-au recunoscut, umplându-mă parcă de acea nostalgie tarkovskiană, care va ieși în realitate în viitoarele mele texte, spontan, liber, fără chingile acute ale prezentului. Întâlnirea cu poetul și menestrelul Augustin Frățilă m-a zguduit. Augustin mi-a povestit despre Nichita, el a trăit în camera noastră de la madame Lidia Unanian, a trăit în aerul acelui timp teribil, plin de paroxism, dar și de înalte, neașteptate revelații, scriindu-și poemele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
poală, iar părul ei viguros era tăiat cu acel unghi pe care-l mai găsești doar la pieptănătura egipteană, baza lui formând o pensulă neagră pe ceafă. O distrau atmosfera relaxată de vară, bărcuțele de pe valuri, poznele și cântecele de menestrel. Dacă vreți să știți la ce se gândea, ei bine, se gândea la faptul că încuiase ușa din spate a casei. Avea vreo două livre de cremvuști pe policioara sobei, vreo două livre de cartofi fierți pentru salată, muștar, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în ultimii ani de universitate, la New York. El era deja profesor la aceeași universitate și au existat multe zile, mai ales primăvara, când aveam oroare de vremea frumoasă, pentru că știam că vreun băiețandru o să cadă la picioarele mele, ca un menestrel de la curțile nobililor, aducându-mi un bilet în care Seymour mă anunța că e o zi minunată și ce-aș zice de o partidă de tenis ceva mai târziu? Refuzam să joc cu el pe terenurile universității, pentru că mă temeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]