296 matches
-
niciodată încheiate. Cartea Rango, prietenul oamenilor, tipărită în 1942 sub numele lui V., îi aparține în realitate lui Marius Mircu, pe care legile rasiale impuse de Guvernul Antonescu îl împiedicau să publice. SCRIERI: Lacrimi adevărate, București, 1915; Tăcere..., București, 1922; Menuetul, București, [1932]; ed. pref. Constantin Cubleșan, București, 1972; Moartea fratelui meu, București, 1934; ed. îngr. și pref. Teodor Vârgolici, București, 1965; Republica disperaților, București, [1935]; ed. (Republica disperaților. Gabroveni & Co.), București, 1946; Plecarea Magdalenei, București, [1936]; Gol, vol. I: Început
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
Constantin Cubleșan, București, 1972; Moartea fratelui meu, București, 1934; ed. îngr. și pref. Teodor Vârgolici, București, 1965; Republica disperaților, București, [1935]; ed. (Republica disperaților. Gabroveni & Co.), București, 1946; Plecarea Magdalenei, București, [1936]; Gol, vol. I: Început de viață, București, 1937; Menuetul. Moartea fratelui meu, București, 1988. Traduceri: Mark Twain, Prinț și cerșetor, București, 1937; M. P. Arțâbașev, Extrema limită, București, 1939; F.M. Dostoievski, Crocodilul, București, [f.a.]. Repere bibliografice: G.B. [George Baiculescu], „Tăcere...”, ALA, 1923, 155; I. Gr. Oprișan, „Tăcere...”, „Răsăritul”, 1925, 2
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
meu, București, 1988. Traduceri: Mark Twain, Prinț și cerșetor, București, 1937; M. P. Arțâbașev, Extrema limită, București, 1939; F.M. Dostoievski, Crocodilul, București, [f.a.]. Repere bibliografice: G.B. [George Baiculescu], „Tăcere...”, ALA, 1923, 155; I. Gr. Oprișan, „Tăcere...”, „Răsăritul”, 1925, 2; Al. Robot, „Menuetul”, RP, 1932, 4 487; Nicolae Țimiraș, O satiră socială, „Cetatea”, 1933, 2; Constantinescu, Scrieri, V, 212-214; Octav Șuluțiu, „Menuetul”, „Axa”, 1933, 14; Perpessicius, Opere, VI, 96-98, VII, 90-92; Octav Șuluțiu, „Moartea fratelui meu”, F, 1935, 1; Izabela Sadoveanu, Premiul Femina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
Crocodilul, București, [f.a.]. Repere bibliografice: G.B. [George Baiculescu], „Tăcere...”, ALA, 1923, 155; I. Gr. Oprișan, „Tăcere...”, „Răsăritul”, 1925, 2; Al. Robot, „Menuetul”, RP, 1932, 4 487; Nicolae Țimiraș, O satiră socială, „Cetatea”, 1933, 2; Constantinescu, Scrieri, V, 212-214; Octav Șuluțiu, „Menuetul”, „Axa”, 1933, 14; Perpessicius, Opere, VI, 96-98, VII, 90-92; Octav Șuluțiu, „Moartea fratelui meu”, F, 1935, 1; Izabela Sadoveanu, Premiul Femina în România, ALA, 1935, 746; Teodor Scarlat, Un mare artist: G.M. Vlădescu, „Naționalul nou”, 1935, 365; Traian Stoica, G.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
1935, 746; Teodor Scarlat, Un mare artist: G.M. Vlădescu, „Naționalul nou”, 1935, 365; Traian Stoica, G.M. Vlădescu, „Pământul”, 1935, 108; Alexandrescu, Confesiuni, 60-63; Sebastian, Eseuri, 340-344; Papadima, Creatorii, 323-326; Pericle Martinescu, „Republica disperaților”, „Reporter”, 1935, 75-77; a.n. [Alexandru Negură], „Menuetul”, „Hotarul” (Arad), 1936, 2-3; Erasm [Petru Manoliu], „Gol”, „Credința”, 1937, 1 054; Omagiu lui G.M. Vlădescu, „Pământul”, 1937, 163-165 (semnează Elena Farago, Victor Eftimiu, George Mihail Zamfirescu, Eugen Cealâc, Al. Lascarov-Moldovanu, Cezar Petrescu, Virgil Huzum, C.D. Fortunescu, Dem. Theodorescu, Radu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
Theodorescu, Radu Gyr, Mircea Brateș, Radu Cosmin, Sandu Teleajen, Petre C. Georgescu-Delafras ș.a.); Camil Baltazar, Scriitor și om, București, 1946, 177-184; C. Săteanu, Cuvinte despre G.M. Vlădescu, „Pământul”, 1937, 168; D. Murărașu, Romanul românesc contemporan, CTC, 1937, 11-12; Horia Liman, „Menuetul”, „Lumea românească”, 1937, 167; Lovinescu, Scrieri, VI, 204-205; Baltazar, Evocări, 239-249; Predescu, Encicl., 903; Călinescu, Ist. lit. (1941), 702-704, Ist. lit. (1982), 786-788; I. Valerian, Chipuri din viața literară, București, 1970, 59-63; Leon Baconsky, G.M. Vlădescu, ST, 1971, 9; Sorin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
dovadă și persistența În sufletul ei a acelei nopți: „Ah! a fost o plăcere ce va rămânea neuitată... Pe lună, cu trăsurile la pas, și deasupra armoniei apelor de munte și șoaptelor pădurii, lăutarii acompaniind Încetinel și d. Mișu cântând menuetul, pe care-l cântă regulat muzica În parc și care-i place atâta lui madam Georgescu!... De aceea, cu sufletul Încărcat de fermecătoare amintiri, seara, la București, când Își face toaleta de culcare, madam Georgescu zice oftând: - Ah! mamițo! menuetul
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
menuetul, pe care-l cântă regulat muzica În parc și care-i place atâta lui madam Georgescu!... De aceea, cu sufletul Încărcat de fermecătoare amintiri, seara, la București, când Își face toaleta de culcare, madam Georgescu zice oftând: - Ah! mamițo! menuetul lui Pederaski..., mă-nnebunesc!” (s.n.). Sensibilă la frumusețea naturii, madam Georgescu e cu siguranță mai impresionată de prezența tânărului locotenent Mișu, care-i o ispititoare promisiune. Petrecerea improvizată, al cărei suflet e galantul locotenent, rămâne reper afectiv pentru femeia cu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
nivel social, cât și la nivel metafizic, este elementul antropic, fiindcă omul este miezul fenomenologiei blakeene 194. Faptul se impune chiar de la debutul eposului The Four Zoas. În Night the First, Los anunță că dramă metafizica în curs de desfășurare, menuetul confuz de durere și de suferință, intonat de conflictul dintre elemente, are loc în creierul uman: "I see the shower of blood: I see the sword & spears of futurity / Tho în the Brain of Mân we live, & în his circling
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Gal, Hans (1890-1987) Muzicolog și compozitor austriac - 4 sebische Tauze op. 3 (1916) Goldmark, Carl (1830-1915) Violonist, compozitor autodidact, pedagog și dirijor austriac de origine maghiară - Ungarischen Tauze op. 22 (1876) Gounod, Charles (1818-1893) Pianist și compozitor francez - Valse (1854) - Menuet în sol (1858)Valse caracteristique în Re (1861) - Valse de fiances în Re (1865) - Le reudez-vous - suită de valsuri în Re (1866) Grieg, Eduard (1843-1907) Compozitor, pianist și dirijor norvegian - 4 dansuri norvegiene op. 35 2 vals - capricii op. 37
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
op.93 Chailley, Jacques (n. 1910) Compozitor, dirijor și pedagog francez - Suita "Le jardin nupțial"1. Prelude, 2. Revolte 3. Exile (1969) Debussy, Caude (1862 -1918) Compozitor, pianist și critic francez. - Mică suită (1888-1889) - 1. În barcă, 2. Cortegiu, 3. Menuet, 4. Balet Faure, Gabriel (1845 -1924) Compozitor, organist și pedagog francez. - Dolly op. 56 suită de șase piese (1893 -1896) 1. Berceuse, 2. Mi-aou, 3. Lejardinde Dolly, 4. Kitty Valse, 5. Tendresse, 6. Le pas espagnol. - Souvenire de Bayreuth (1930
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
epoca, a dat la musette. Tangoul este produsul unei depășiri și integrări ale dansului de cuplu (valsul, mazurca, polka, chotisul spaniol) și ale dansurilor populare locale (zamacueca, habanera, milonga) respinse de burghezia argentiniana, inca fidelă formelor de dans prerevoluționar, ca menuetul și contradansul. Tangoul poartă în el folclor latino-american (candombé), dansuri din Caraibe (calenda), europene (tangoul spaniol, o formă a flamenco-ului), dar și africane. Din acest amestec s-a nascut universul tangoului, format din muzică, dans și o literatura nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
inspirată nu are nevoie de cuvinte. De obicei paralelele ce se stabilesc între artele frumoase și literatură se mărginesc la afirmația: cutare pictură și cutare poem suscită aceeași emoție ; de pildă, mă simt vesel și fără griji când ascult un menuet de Mozart, când privesc un peisaj de Watteau și când citesc un poem anacreontic. Dar acest gen de paralele nu are decât prea puțină valoare când ar fi vorba de o analiză precisă : plăcerea produsă de o bucată muzicală nu
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
-și, pentru a scăpa din nou în mereu alte arcuri și ramificări ornamentale, după estetica parcă a conversației unui vechi salon occidental, erudiția însăși devine podoabă stilistică. Felul de a introduce chiar date bibliografice e grațios ca un pas de menuet. Decalcuri franceze de limbă în alternanță imediată cu sintagme românești desuete se învecinesc în același gust al prețiozității circumlocute. Criticul, pe lângă o pălărie împodobită de penaje, cu care salută larg, complimentos, are la șold o sabie decorativă, potrivită cu costumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
se află Contesă Ceprano pe care Ducele o admiră foarte tare, desi cu un aer neserios și vesel, isi proclama principiile lui ușuratice în materie de femei (Questa o quella per me pari sono). În timp ce dansatorii sunt angrenați într-un menuet, femeile avansează și Ducele se îndreaptă direct spre Contesă și își exprimă regretul că aceasta părăsește bălul. Ducele îi oferă brațul pentru a o conduce spre ieșire.Contele de Ceprano, care a urmărit de departe scenă, este abordat de bufonul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
pe o oglindă și pe aceea să i-o ofer cui vrea s-asculte, joaca atitudinilor, la care se reduc afectele într-o discuție, am închis, știind că el o să revină, desigur, apel imediat! jubilăm în confirmare cu mișcări de menuet, dar nu apuci, ca să răspund, nu, nu lucrez deocamdată, dar... voi lucra! la Roman, la Brașov!... bravăm, trenul pleacă și el din Pașcani, mișcare lină personificată în blond sperios, intru pe aceeași secundă de mișcare, împing pieptul în sensul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
vrea s-o „uite” în trecut, cu reîntoarcerea unor prieteni de demult la „vila fără nume” aparținând soților Samarin, un vechi conflict tinde a se reface și se tranșează într-o descărcare violentă peste ani. Concentrând epicul, mișcările de tragic menuet ce leagă ori desfac lăuntric cele două cupluri, F. privilegiază atmosfera și sugestia. Deschiderea spre formele moderne e o constantă și în poezie. Prin versurile ample și fluente cutreieră o frenezie tristă, reversul expansivității stând adesea într-o mișcare retractilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
voce lirică a lui V. se face auzită odată cu Boheme, volum remarcat de N. Iorga. Disciplinat, echilibrat, versul pare că umple cu ușurință forma fixă, cultivată în epocă de simboliști, de care pe autor îl apropie tematica obsesiv-sentimentală. Accente de menuet susțin stângaci atmosfera simbolistă, estetizantă: „Aud la streașină aceeași/Melancolie, pic, pic, pic.../ Și mai rămân uitat de-aseară/ În farmecul unui nimic.// Îmi prinde luna prin fereastră/O acuarelă pe perete./ Din depărtări s-aud crâmpeie/De hăuriri întârziete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290496_a_291825]
-
aparținând unor autori regionali: Gheorghe Atanasiu, Mihai Godinova, Ion Vultur, Damian Izverniceanu, Dridri Goroniță, Dorian Grozdan, Ilie Ivănuș, Aurel D. Bugariu, Teodor Baloș, Dorel Dragoescu, Alexandru Țintariu, Mircea Șerbănescu. Apar, uneori în foileton, anticipând editarea în volum, fragmente de romane (Menuetul de G. M. Vlădescu, Nopți la Ada-Kaleh de Romulus Dianu, Ceața de Ion Stoia-Udrea, Femeia sângelui meu de Mihail Celarianu, Dezmoșteniții și Moara Roșie de Gheorghe Atanasiu), nuvele (Petru Vintilă, S-a stins pe drum un felinar), proză reportericească (Oameni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290509_a_291838]
-
început, sfârșit, repetiții *Improvizația melodică pe un text dat, prin continuarea melodiei Timbrul Sunete vocale-instrumentale Orchestra și corul Pianul, vioara, trompeta* și naiul Genuri muzicale Genuri ale folclorului ocazional: colinda și cântecul propriu-zis din zonă* Genuri muzicale de factură cultă: menuetul, hora Interpretarea Procedee armonico-polifonice: solist - cor, lanț, dialog, ison ritmic* Cântarea cu acompaniament Cântarea vocal-instrumentală Nuanțe: tare - încet Tempo: repede - lent Mișcarea pe muzică: liberă, ritmică, pe timpii măsurii, mișcarea de dans Este vizibilă astfel importanța pe care curriculumul acestei
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]
-
Acesta comentează cu înțelegere și simpatie autori diverși, cu toate că unii dintre ei nu corespundeau exigențelor ideologice ale revistei (articole despre Critice de Pompiliu Constantinescu, Camere mobilate de Damian Stănoiu, Maitreyi de Mircea Eliade, Fecior de slugă de N. D. Cocea, Menuetul de G. M. Vlădescu, Farmece de C. Gane, Cunoașterea luciferică de Lucian Blaga, Firu-n patru de E. Lovinescu). În prima ei fază, când a avut un caracter cultural mai pronunțat, revista dispunea de rubrici variate. Pe lângă cronica literară, existau cronica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285508_a_286837]
-
din 1962 director general al Centralei Editurilor și Difuzării Cărții, iar din 1969 al Editurii Enciclopedice Române. Începând cu 1971 devine funcționar în Ministerul de Externe, în 1983 trecând redactor-șef la revista „Cooperația în România”. Debutează în 1946 la „Menuet”, revista Colegiului „Carol I”, iar editorial în 1960 cu o traducere din Mark Twain. Prima carte de versuri, Arcade, îi apare în 1968, urmată de alte culegeri de poezii, de volume de proză, însemnări de călătorie și memorialistică, pamflete, versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
bucureștean Apariția și formația eroului În putredul sfârșit de veac XIX și prea temutul Început de veac XX. - „Ce naște din pisică...“ sau armorialul ciobănesc și haiducesc al memorialistului. - Totuși neamurile lui de țărani În cioareci și În opinci gustă Menuetul lui Beethoven. - Un părinte exagerat și o mamă duioasă, cu bun-simț ardelenesc. - Bestiile pedagogice ale copilăriei noas tre. - Plimbare retrospectivă prin Bucureștii lui 1900. - Haimana lâc, pezevenglâc și curvăsărlâc În mahalaua noastră deocheată. - Liceul și premianții de onoare de la Sf.
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Când le-am pus odată gramofonul să le cânte În ograda casei bătrânești, din[tre] plăcile bune pe care le aveam ce credeți că le-a plăcut mai mult neamurilor mele de femei În opinci și cu mâna la gură?... Menuetul de Beethoven! Alte știri privind arborele meu genealogic dinspre ramura mamii n-aș mai avea să dau, decât aceea, foarte adevărată, că vița ei țărănească se trăgea din șercaia Făgărașului și că bu nicii ei se numeau Adam și Eva
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
părea fără sfârșit/ aerul în nemișcare/ o navă transparentă/ este orașul străin/ în zbor planat ne purta.// Cu eșarfa dăruită de tine/ cândva într-o gară/ astăzi, alte mâini mă sugrumă/ și nu mă pot întoarce/ în vremea jocului tău” (Menuet). Și textele din Hesperara propun formula unei proze poetice cu tramă ambiguă, pseudonarativă, care amestecă realul și imaginarul în încercarea de a transforma o scriitură diaristico-autobiografică într-una romanescă, mai ales prin alegorie și simbol. Construcția de tip mozaic nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]