297 matches
-
zona faptului divers, a insolitului și accidentalului, rămânând - sub aspectul modalităților artistice și uneori chiar tematic - tributar unor maeștri ca I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, I. Al. Brătescu-Voinești, I. A. Bassarabescu ș.a. Saltul hotărâtor avea să îl realizeze odată cu apariția romanului Menuetul, cea mai valoroasă scriere a sa. Aspirația către ideal, către împlinirea neabătută a destinului, către depășirea prozaicului și a nesemnificativului - pe care, chiar în aceeași perioadă, Mircea Eliade o considera extrem de rară în literatură română - constituie tema centrală a cărții
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
învățase românește și pe care și-l făcuse frate, „reflexul conștiinței lui”, își călcase pe inimă și îl împușcase. E subliniată încă o dată, spre a căpăta contur definitiv, credința că binele trebuie făcut chiar cu riscul răului. Ca și în Menuetul, autorul aruncă peste realitate vălul misterului, irizând-o cu numeroase taine. Pe unele, precum cele ale maiorului Arnotă și ale rahagiului Alexe, își propune să le deslușească chiar Lucu, alter egoul autorului. Pe altele V. le lasă într-adins nedescifrate
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
niciodată încheiate. Cartea Rango, prietenul oamenilor, tipărită în 1942 sub numele lui V., îi aparține în realitate lui Marius Mircu, pe care legile rasiale impuse de Guvernul Antonescu îl împiedicau să publice. SCRIERI: Lacrimi adevărate, București, 1915; Tăcere..., București, 1922; Menuetul, București, [1932]; ed. pref. Constantin Cubleșan, București, 1972; Moartea fratelui meu, București, 1934; ed. îngr. și pref. Teodor Vârgolici, București, 1965; Republica disperaților, București, [1935]; ed. (Republica disperaților. Gabroveni & Co.), București, 1946; Plecarea Magdalenei, București, [1936]; Gol, vol. I: Început
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
Constantin Cubleșan, București, 1972; Moartea fratelui meu, București, 1934; ed. îngr. și pref. Teodor Vârgolici, București, 1965; Republica disperaților, București, [1935]; ed. (Republica disperaților. Gabroveni & Co.), București, 1946; Plecarea Magdalenei, București, [1936]; Gol, vol. I: Început de viață, București, 1937; Menuetul. Moartea fratelui meu, București, 1988. Traduceri: Mark Twain, Prinț și cerșetor, București, 1937; M. P. Arțâbașev, Extrema limită, București, 1939; F.M. Dostoievski, Crocodilul, București, [f.a.]. Repere bibliografice: G.B. [George Baiculescu], „Tăcere...”, ALA, 1923, 155; I. Gr. Oprișan, „Tăcere...”, „Răsăritul”, 1925, 2
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
meu, București, 1988. Traduceri: Mark Twain, Prinț și cerșetor, București, 1937; M. P. Arțâbașev, Extrema limită, București, 1939; F.M. Dostoievski, Crocodilul, București, [f.a.]. Repere bibliografice: G.B. [George Baiculescu], „Tăcere...”, ALA, 1923, 155; I. Gr. Oprișan, „Tăcere...”, „Răsăritul”, 1925, 2; Al. Robot, „Menuetul”, RP, 1932, 4 487; Nicolae Țimiraș, O satiră socială, „Cetatea”, 1933, 2; Constantinescu, Scrieri, V, 212-214; Octav Șuluțiu, „Menuetul”, „Axa”, 1933, 14; Perpessicius, Opere, VI, 96-98, VII, 90-92; Octav Șuluțiu, „Moartea fratelui meu”, F, 1935, 1; Izabela Sadoveanu, Premiul Femina
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
Crocodilul, București, [f.a.]. Repere bibliografice: G.B. [George Baiculescu], „Tăcere...”, ALA, 1923, 155; I. Gr. Oprișan, „Tăcere...”, „Răsăritul”, 1925, 2; Al. Robot, „Menuetul”, RP, 1932, 4 487; Nicolae Țimiraș, O satiră socială, „Cetatea”, 1933, 2; Constantinescu, Scrieri, V, 212-214; Octav Șuluțiu, „Menuetul”, „Axa”, 1933, 14; Perpessicius, Opere, VI, 96-98, VII, 90-92; Octav Șuluțiu, „Moartea fratelui meu”, F, 1935, 1; Izabela Sadoveanu, Premiul Femina în România, ALA, 1935, 746; Teodor Scarlat, Un mare artist: G.M. Vlădescu, „Naționalul nou”, 1935, 365; Traian Stoica, G.M.
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
1935, 746; Teodor Scarlat, Un mare artist: G.M. Vlădescu, „Naționalul nou”, 1935, 365; Traian Stoica, G.M. Vlădescu, „Pământul”, 1935, 108; Alexandrescu, Confesiuni, 60-63; Sebastian, Eseuri, 340-344; Papadima, Creatorii, 323-326; Pericle Martinescu, „Republica disperaților”, „Reporter”, 1935, 75-77; a.n. [Alexandru Negură], „Menuetul”, „Hotarul” (Arad), 1936, 2-3; Erasm [Petru Manoliu], „Gol”, „Credința”, 1937, 1 054; Omagiu lui G.M. Vlădescu, „Pământul”, 1937, 163-165 (semnează Elena Farago, Victor Eftimiu, George Mihail Zamfirescu, Eugen Cealâc, Al. Lascarov-Moldovanu, Cezar Petrescu, Virgil Huzum, C.D. Fortunescu, Dem. Theodorescu, Radu
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
Theodorescu, Radu Gyr, Mircea Brateș, Radu Cosmin, Sandu Teleajen, Petre C. Georgescu-Delafras ș.a.); Camil Baltazar, Scriitor și om, București, 1946, 177-184; C. Săteanu, Cuvinte despre G.M. Vlădescu, „Pământul”, 1937, 168; D. Murărașu, Romanul românesc contemporan, CTC, 1937, 11-12; Horia Liman, „Menuetul”, „Lumea românească”, 1937, 167; Lovinescu, Scrieri, VI, 204-205; Baltazar, Evocări, 239-249; Predescu, Encicl., 903; Călinescu, Ist. lit. (1941), 702-704, Ist. lit. (1982), 786-788; I. Valerian, Chipuri din viața literară, București, 1970, 59-63; Leon Baconsky, G.M. Vlădescu, ST, 1971, 9; Sorin
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
sacru, și cea modernă, caracterizată de scepticismul rece. Intenția de a releva tragismul vieții în figura Iuliei Hasdeu eșuează într-un sentimentalism comun. Soare pe Prut marchează revenirea la versul clasic, alternând motive simboliste (Adonis, Noapte faustiană, Simfonie de seară, Menuet) cu pastelul pointillist, acumulând detalii disparate (Toamnă pe Prut, Octombrie pe Prut, Seară în parc, Gravură, Caprele negre). Expresia e oarecum limpezită, dar lirismul rămâne unul minor. M. a mai semnat și câteva texte pretins critice, în fapt laude exagerate
MUNTEANU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288295_a_289624]
-
-și, pentru a scăpa din nou în mereu alte arcuri și ramificări ornamentale, după estetica parcă a conversației unui vechi salon occidental, erudiția însăși devine podoabă stilistică. Felul de a introduce chiar date bibliografice e grațios ca un pas de menuet. Decalcuri franceze de limbă în alternanță imediată cu sintagme românești desuete se învecinesc în același gust al prețiozității circumlocute. Criticul, pe lângă o pălărie împodobită de penaje, cu care salută larg, complimentos, are la șold o sabie decorativă, potrivită cu costumul
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
gârbovi cu gâtul aplecat Și nu mai au privirea pierdută și umilă» Dan Deșliu (Goarnele inimii - n.n.) găsește și el nu numai că primăvara Înnoiește natura, ceea ce știau să spună și poeții pastorali În versuri parfumate săltate În ritm de menuet - ci că vremea noastră a Înnoit primăvara: «că s-au iubit acu, primăvara, Întâia oară, omul cu țaraă». Iar În poemul lui Nicolae Tăutu, (Și s-au Întors pădurile-napoi - n.n.), mirosul tare al acestui anotimp fără precedent traversează somnul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Acesta comentează cu înțelegere și simpatie autori diverși, cu toate că unii dintre ei nu corespundeau exigențelor ideologice ale revistei (articole despre Critice de Pompiliu Constantinescu, Camere mobilate de Damian Stănoiu, Maitreyi de Mircea Eliade, Fecior de slugă de N. D. Cocea, Menuetul de G. M. Vlădescu, Farmece de C. Gane, Cunoașterea luciferică de Lucian Blaga, Firu-n patru de E. Lovinescu). În prima ei fază, când a avut un caracter cultural mai pronunțat, revista dispunea de rubrici variate. Pe lângă cronica literară, existau cronica
AXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285508_a_286837]
-
o zvîrl: iar fumezi teribil... Pe urmă am să-ți cânt câteva bucăți, după aceea ne plimbăm pe deal!... Și seara, la masă la noi... Ba da, ba da! Ești invitat de mama. Să văd, ai să refuzi pe mama?!. ... Menuetul din Sonata a VII-a îi interpreta eleganța zveltă a bustului, și coroana ei de păr galben, scânteind în razele soarelui, reflectate de sticla geamului deschis, stropea cu fire de aur sonoritățile difuze în atmosfera calmă a odăii. Mi-a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un atac frontal cu o Întoarcere rapidă, finalizată printr-o fandare menită să străpungă pieptul adversarului. - Prea lung... spuse căpitanul. Fandarea e bună În dueluri clasice, nu aici, unde lupta e sălbatică, iar turcii și tătarii nu știu să danseze menuet. Dar deplasarea e bună, tehnicile corecte... iar forța loviturilor e absolut neașteptată. De unde naiba ai atâta putere, Alexandru? De la pictură? Tânărul nu răspunse, continuând seria atacurilor cu toate tehnicile Învățate de la Fabio Foscolo. Ușa se deschise Încet și În cadrul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-ncarc nu-i așa că celulele mele fac macar cât e vârful de pix nu-i așa că-ale tale lame le arată prin lupă nefix nu-i așa că nu-s doar crisalidă din tot roiul pe-a morților șa de când car menuete-ți din vidă înghețare-o să zbor nu-i așa Gioconda și Elefantul Surâsul meu e candid, păcat că nu îl veziîți amintești, iubito, când prăpădeam livezi? Când sfârcurile-a ploaie-ți cădeau puhoi, de mi te simțeam că-mi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și mă privesc impasibili.Masca mea a început să plângă cu lacrimi triunghiulare adunate într-un blid ciobit. Picăturile cântă un imn inedit. Pașii mei desenează cărări întortocheate, adevărate labirinturi spre tărâmuri albeca-zăpezile. Păsări nemaiîntâlnite mă învață noi pași de menuet. O plăpândă își stinge zborul în ridurile agățate zălog de colțurile ochilor mei... Surzii se trezesc din vise ascuțite, descoperinduși urechile de sub pelerina ipotetică. Vântul mă ia de subsuori și-mi îndeasă fața sub umbra violetă... Umbra își desenează valurile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
știu și care ne-au povestit societăți și „subculturi” în muzicile lor reprezentative. Iată-l, de pildă, pe Norbert Elias încercînd să ne ajute să-l urmăm pe lungul drum al procesului civilizării : Să ne gîndim la o mazurcă, un menuet, o poloneză, un tango, la rock’n’roll. Imaginea configurațiilor mobile formate de niște oameni aflați în interdependență în timpul dansului ne permite să ne imaginăm statele, orașele, familiile sau chiar sistemele capitaliste, comuniste și feudale ca pe niște configurații. Relația
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
tango, la rock’n’roll. Imaginea configurațiilor mobile formate de niște oameni aflați în interdependență în timpul dansului ne permite să ne imaginăm statele, orașele, familiile sau chiar sistemele capitaliste, comuniste și feudale ca pe niște configurații. Relația corpurilor într-un menuet, vals sau tango ne vorbește și despre corpul social, despre visele și constrîngerile sale. În succesiunea acestor muzici poți citi și diferența dintre lumea curtoaziei și aceea în care se face curte, despre care vorbește Elias ; dar poți să și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
recuzita piesei). Vreo două tranzistoare bâzâiau, nu prea tare, fiecare dintre ele reglat pe alt program de radio, amestecând muzică clasică cu cântece pop, și cineva deschise drumul la un casetofon cu muzică de dans. Câțiva dintre participanți dansau un menuet, alții dansau de câte unul singur, fiecare în legea lui. Pe părțile mai întunecate ale pajiștii, vreo două grupuri se așezaseră pe iarbă unde destupau sticle și turnau vin sau bere în pahare. Când Diane și preotul mai înaintară, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pînă la ușă... Cine mai caută acum În cronografe dîra de sînge a lui Isuus ? E prea tîrziu să se audă pasul cadențat al iertării din gură În gură. Din adîncul icoanelor răzbat sunetele unei orchestre de molii, interpretînd un menuet după care dansează mironosițele zilei de joi. Solomonarii taie-n genunchi ostia cum pe o bucată de slană. Se aude șuieratul de cîine asmatic al Iudei. Descos mai departe timpul, curăț poligrafulgraful de strechea iepelor... Nu am liniște pînă ce
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
orfanii pedepsiți prin semnul păduros al crucii, aici așteptăm sosirea unsului, a celui despărțit de tot și unit cu toți cei neasemănători, care trag la edec mormintele, Înțelenite cu prea mult fast pe creștetul celor din urbea lăsată capriciilor ― un menuet În sunetele căruia așteptăm deschiderea carnavalului, veseli că ne putem pîndi, printre versuri, unii pe alții. Doar aici mai pot să alint pielea cu care mă voi Îmbrăca În mormînt, unde mă va aștepta celălalt carnaval, alături de hîrjoana lacomă a
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pe Sadoveanu și Rebreanu cu Octav Dessila și Drumeș. Mă împărțeam între Bacovia și "București, orașul prăbușirilor", alternam "Roșu și negru" cu "Invitație la vals", pe Gogol cu Erich Maria Remarque (foarte în vogă), pe Dante cu "femeile celebre". După "Menuetul", am citit toate romanele lui G. M. Vlădescu. După "Medeleni", nu mi-a scăpat nimic din pelteaua romanțioasă a lui Ionel Teodoreanu. Am luat din Boccaccio sau din "Amantul doamnei Chaterley" doar partea deocheată, din "Anna Karenina" doar adulterul, din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Am încercat să-l înveselesc și, fiindcă-i copil bun, s-a prefăcut că am reușit. N-a vrut să șadă cu noi la masă, i-am dat în pat ceasul cu figurine, să-l învârtă cât poftește. Îi place menuetul dulce și nespus de trist pe care se-nclină păpușa bărbat și păpușa-femeie, își dau mâna, se rotesc, se despart și iar își dau mâna. Jacques zice că-l interesează cum se termină dansul, e ca o poveste. Depinde cât
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu l-am mai atins. Mama trece des pe la prăvălia lui Graeve și-mi tot aduce. Am răsfoit, nu mă ispitea nimic și dintr-odată m-am simțit atrasă ca prin vrajă de una. Era transcrierea pentru pian a unui menuet de Händel. A fost ca și cum cineva mi-ar fi condus mâna, ca din tot teancul s-o aleg pe asta. Pornisem cu gândul să cânt ceva nou, vesel, fără pretenții, cum sunt compozițiile din Le Journal, revista la care e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
câine-lup adevărrat. — Nu, Jacques, nu ceva concret, ceva sufletesc. Ca să nu-l mai chinui i-am spus: — Vino în salon și-o să vezi sau, mai bine zis, o să auzi. M-am așezat la pian și-am început, tot cu greșeli, menuetul, dar Jacques s-a făcut și mai palid și-a scos un țipăt de la prima frază muzicală. — L-ai găsit! L-ai găsit! Cine e? Ce e? Mi-a spus că e cel mai frumos cadou pe care l-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]