292 matches
-
religioasă, imaginea familiei, banii posedați, naționalitatea nu sunt criterii de discriminare umană. Dar pentru că nici universitățile nu mai au datoria de a produce "gentlemeni și erudiți" și nu mai sunt nici școli de gândire antidemocrată și antiegalitaristă, "Toți studenții sunt meritocrați egalitari (...)". (12, p. 103) Această omogenizare este regretabilă, fiindcă există multe diferențe între oamenii societăților moderne bazate pe variate cunoștințe despre natură, societate și om. Se mențin diferențele dintre albi și negri, decise, de astă dată, de conducerile negrilor, nu
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
strunjit" pe parcursul anilor de început ai vieții. Apoi, ajungîndu-se la scoala, se produce selecția care ține de elitism, deci cei mai înzestrați și evoluați din punct de vedere educativ dobîndesc o primă de încurajare specială, o anumita promovare - de unde și meritocrația, înaintemergătorii. Cu mulți ani în urmă, în 1977, mă aflam într-o călătorie prin U.S.A. Eram invitat la ziua onomastică a unui prieten de acolo: cam 7-8 cupluri de români stabiliți la New York... I-am fost prezentat unui medic
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
lipsă, Ana Roșculeț se duce să mănânce la restaurantul "Carpați" o friptură și își demonstrează puterea financiară făcându-i cinste Vicăi cu un orez cu lapte. Vica, la rândul ei, are simțul ierarhiei și justiției. Ea este o adeptă a meritocrației, ascensiunile pe scara ierarhică a lucrătoarelor (și implicit, ascensiunea socială) trebuie să se facă în viziunea ei, după un stagiu la un nivel inferior: "Tu știi că noi am măturat pe jos luni de zile până am prins ceva, și
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
tinde să arunce deasupra elementele ușoare care vor intra în concurență între ele pentru supremație. Ce e sec, putred, neserios, corupt etc. se instalează confortabil în zona elitară. Acest fenomen social poate fi contracarat prin pârghii sociale, cum ar fi meritocrația (ierarhia meritului în orice domeniu), legea compensației (fiecare individ să dea societății în schimb cel puțin atâta cât a primit de la ea) etc. or, în momentele dificile, cum ar fi în epocile de tranziție, tocmai aceste pârghii sunt blocate, rămânând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o dată În plus și de ciudă. Și aici funcționează la fel de bine un principiu general de viață sub comunism: se descurcă fiecare cum poate, corupția e o vitejie la fel de comună ca frica, ca perspectiva Înfometării și ca minciuna oficială. Competiția, virtuțile meritocrației și ale concurenței naturale sînt deturnate spre acest teritoriu mai sigur al mitei. Toată povestea funcționează ca o compensație psihologică: atîta vreme cît fenomenul există, nutrești speranțe că Îți poți aranja un destin mai prielnic, că poți obține beneficii Într-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
corupție. O lume a meritului este și una a respectului și a liniștii sociale, fără de care nu putem discuta despre fericire ca stare comună 89. Atunci când discutăm despre justiție socială trebuie să luăm în calcul și problema meritului și a meritocrației într-o lume liberă. Într-o societate, ,,a înșela" înseamnă a lua mai mult decât meriți. Mulți dintre noi trăiesc cu ideea greșită că-și pot înșela semenii și propria viață. Echitatea repartiției este obligatorie. Prin echitate înțelegând acea formă
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
publici cu stil pragmatic încearcă să ajungă la un compromis între cei patru factori ce caracterizează stilul de lucru al funcționarilor publici: munca în structura serviciilor publice, conformitatea cu standardele profesionale, managementul propriei cariere, satisfacția profesională. Longevitatea în structurile birocratice. Meritocrația constituie o altă sursă de putere pentru birocrație. Deoarece concedierea funcționarilor publici este extrem de dificilă, aceștia pot rămâne în structură până la pensionare. Au avantajul longevității în birocrație comparativ cu oficialii aleși care vin și pleacă, ceea ce le conferă birocraților o
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
distribuție a indivizilor în cadrul structurii sociale și că nu anulează în nici un fel efectele originii sociale a indivizilor. Meritul, înțeles ca nivel de școlaritate dobândit, are o influență limitată asupra poziției sociale de destinație. Breen și Goldthorpe contrazic și teza „meritocrației crescânde” (incresead merit-selection), potrivit căreia societățile occidentale nu sunt, în mod efectiv, niște meritocrații, dar în decursul timpului selecția pe baza meritului personal tinde să devină modalitatea principală de selecție. În lucrarea sa, L’inegalite de chance, Raymond Boudon elaborează
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
originii sociale a indivizilor. Meritul, înțeles ca nivel de școlaritate dobândit, are o influență limitată asupra poziției sociale de destinație. Breen și Goldthorpe contrazic și teza „meritocrației crescânde” (incresead merit-selection), potrivit căreia societățile occidentale nu sunt, în mod efectiv, niște meritocrații, dar în decursul timpului selecția pe baza meritului personal tinde să devină modalitatea principală de selecție. În lucrarea sa, L’inegalite de chance, Raymond Boudon elaborează o teorie explicativă a inegalității șanselor școlare. Provocarea pe care Boudon o lansează sociologiei
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
societatea este posibilă ca urmare a acțiunilor individuale și a efectelor de compunere ale acestor acțiuni, Bourdieu concepe o teorie deterministă a acțiunii sociale, în care structurile sociale se reproduc într-un mod puțin conștient. Ambii autori consideră că teoria meritocrației este mai degrabă o ideologie menită să justifice inegalitățile sociale existente și să legitimeze ordinea socială existentă. Oricum, motivele pentru care cei doi autori consideră că meritocrația este departe de a fi un bun descriptor al sistemelor sociale occidentale sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
sociale se reproduc într-un mod puțin conștient. Ambii autori consideră că teoria meritocrației este mai degrabă o ideologie menită să justifice inegalitățile sociale existente și să legitimeze ordinea socială existentă. Oricum, motivele pentru care cei doi autori consideră că meritocrația este departe de a fi un bun descriptor al sistemelor sociale occidentale sunt diferite. Astfel, Bourdieu consideră că actuala ordine socială și stratificarea socială ce o însoțește reprezintă rezultatul unei distribuții asimetrice a puterii în cadrul societății, distribuție care, prin intermediul sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a comportamentului, manierelor, vocabularului, modalităților de gândire, expresie și acțiune ale claselor dominante. Atunci când se presupune că sistemele școlare selectează pe bază de merit, în fapt are loc doar recunoașterea și legitimarea diferențelor de clasă. În cazul lui Boudon, contestarea meritocrației nu se realizează prin contestarea noțiunii de merit ca în cazul lui Bourdieu. Dimpotrivă, meritul individual este considerat a fi un mecanism de selecție care este, în principial, neutru la diferențele de clasă. Importanța pe care Boudon o acordă capitalului
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
acțiunii comune este foarte dificil de obținut sprijinul de către cei care, cel puțin formal, dovedesc că dețin competențele necesare rezolvării unei probleme. „Las’ că știm noi cum...” reprezintă formula care evidențiază cangrenarea mecanismelor sociale care ar fi trebuit să promoveze meritocrația, să se opună imposturii, să stăvilească oportunismul, să sprijine profesionalismul, configurând astfel fundalul necesar leadership-ului. Mișcările sociale au fost practic absente mai bine de două decenii în România postdecembristă, iar asta ține în foarte mare măsură și de faptul că
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
elitei, în prezent a devenit un target/scop ce poate fi atins prin îndeplinirea unor indicatori precum numărul de articole ISI publicate sau după factorul de impact al publicației în care a apărut lucrarea respectivă. Cu alte cuvinte, prin operaționalizarea meritocrației academice în instrumente de măsură de acest gen, nu s-a produs decât o viciere a mediului academic, încurajând spiritul oportunist în defavoarea spiritului științific autentic. Fără a acuza în mod absolut ideile dezvoltării competențelor sau publicarea articolelor științifice în publicații
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
exacerbate ale bătăliei pentru vizibilitate (prin mașini, haine, case, bijuterii și alte formule care exclud orice formă de eticitate), soluții care se Întemeiază pe contestarea valorilor fondatoare (carte, meserie, abnegație) și ale solidarității sociale și pe refularea urii Împotriva principiului meritocrației. Clasa speculatorilor a venit cu o contracultură de periferie, cu o ofertă pentru frustrațiile celor care n-ar fi avut șanse Într-o societate așezată; ei au ridicat la rang de principiu cultul forței și nevoia de a domina prin
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
rezistență în fața unui regim opresiv și absurd. Școala, educația, cultura, deși aveau oficial rolul de vehicule de îndoctrinare a tinerilor, ofereau în același timp forme inedite de libertate: capitalul simbolic și libertatea interioară. Cele două portrete feminine, înscrise în galeria meritocrației intelectuale, se definesc prin distanțare de ideologia emancipatoare a regimului, clădindu-și cu demnitate și onestitate autonomia și respectabilitatea profesională și făcând din supraviețuirea cotidiană o artă. * * * Pentru că incursiunile în trecut se fac din perspectiva relevanței lor pentru prezent, ca
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
de șanse în raporturile sociale de gen înseamnă a asigura o egalitate ca punct de plecare, o egalitate în privința condițiilor de pornire în competiția socială. În acest caz, egalitatea de gen (ca egalitate de șanse), raportată la principiul liberal al meritocrației, ignoră, din start, existența inegalităților de gen din zona vieții private și faptul că femeile, cărora le revine munca din sfera vieții private, au acces redus la competiție și resurse. Cu alte cuvinte, principiul egalității de șanse rămâne un concept
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
real pentru că nu le oferă femeilor egalitatea ca punct de plecare în competiție, ci le exclude din acest proces: Rămânând gospodine și mame în exercițiu, femeile nu pot fi competitoare egale pe piața muncii, au un handicap real în competiție. Meritocrația invocată ca principiu liberal se aplică celor eliberați de activitățile de hrănire și îngrijire 6. Șansa instituirii egalității de gen în societatea românească postcomunistă depinde de afirmarea femeii- subiect 7, ca valoare nucleu în procesul de reconstrucție identitară și ca
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
așa cum ar fi fost traseele prescurtate de ascensiune socială practicate în epocă ("activitate politică", mariaje de circumstanță sau altele). Munca, perseverența și probarea unor aptitudini intelectuale remarcabile au înnobilat parcursul lor. Se înscriau în aceeași logică "burgheză" și urbană a meritocrației intelectuale, care a supraviețuit tuturor regimurilor politice din ultimul secol. Studiile nu ar fi fost suficiente pentru reușita fetelor din acei ani. Sprijinul tacit al familiei le-a însoțit întreaga viață, iar educația școlară sau profesională nu a făcut decât
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
cu studii superioare, pe de o parte, și funcționarii mărunți, fără studii superioare, pe de altă parte; admiterea prin concurs; transferul de funcționari între departamente; promovarea pe bază de merit validat prin evaluare corectă. Se urmărea, prin urmare, crearea unei meritocrații. 14. Benjamin Disraeli, primul conte Beaconsfield (1804-1881), era fiul unui semit sefard, Isaac D'Israeli (particula are valoare etnică), dar s-a botezat în 1817. Fără studii universitare, a devenit parlamentar tory în 1837, ajungînd liderul grupului numit "Young England
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
în închisoare. Eu am mers la o facultate bună, am făcut un MBA bun.145 Nu cunoșteam pe nimeni, nu aveam nici un contact, nu aveam nici un ban. Pur și simplu ca urmare a faptului că Wall Street se bazează pe meritocrație (trebuie doar să ai abilitățile necesare) poți începe de la zero. Poți deveni director la Goldman Sachs. Poți deveni directorul Bursei de la New York. Poți deveni directorul Merrill Lynch. Acesta este visul american și este un lucru bun. Și cred că e
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
trecerea de la un ciclu școlar la altul), să suporte un astfel de calvar este una dintre cele mai mari perversități ale învățământului românesc. Cred că procesul de recrutare și de selecție a elevilor este unul defectuos, clădit pe principiile unei meritocrații abstracte, pe capabilități afișate care nu iau în calcul circumstanțe și evoluții posibile. La nivelul factorilor de decizie, dar și al mentalului unor profesori, se lucrează pe mai departe cu un model abstract de elev, unul ideal, cel din manualul
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
toate prin ceea ce el anunță!). Totuși, lumea noastră a acreditat așa ceva din nevoia de a asigura o formalizare în ceea ce privește repartizarea statutelor și a meritelor fiecăruia. Diploma a distrus și a înlocuit vechile privilegii moștenite ereditar sau prin cutume socioculturale. Principiul meritocrației, susținut de diplome, s-a generalizat în perioada modernă. Nu ne mai miră deloc faptul că, astăzi, cine are carte are parte! Dacă în ceea ce privește competențele domestice subzistă o sumedenie de criterii și de sisteme de referințe (când este cazul să
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
și la o dezordini de tip social și civic, cu efecte negative asupra unor perioade foarte mari, istorice. Sentimentul de instabilitate economică, duce la un profund sentiment de instabilitate socială și politică. Inflația este cea care distruge echilibre și spulberă meritocrația într-o societate. J.K. Galbraith, în opera sa "Societatea perfectă", ne invită să facem o distincție între diferitele forme de îmbogățire: "Societatea perfectă trebuie să facă diferența între îmbogățire ca un lucru favorabil și acceptat din punct de vedere social
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
să dețină un acces egal la rezultatele muncii tuturor. Repartiția se face după criterii birocratice, în care funcționarii știu mai bine cine merită să trăiască mai bine și cine nu merită să trăiască mai bine. Lumea liberă a dezvoltat o meritocrație, în generații întregi de contact cu economia liberă, a banului. Averea vecinului este ceva firesc, atâta timp cât acesta este un bun cetățean, un excelent medic sau un corect om de afaceri. Cu cât statele au o mai îndelungată experiență socială a
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]